Taramul Nemuritorilor Hunza

Taramul nemuritorilor: Hunza – Valea Vietii Seite 1 von 11
05.08.2010
Taramul nemuritorilor: Hunza – Valea Vietii

• Trimite prin YM
Autor: Nicu Parlog
In anul 1870, un general britanic impreuna cu garnizoana sa urca pentru prima data pe valea raului
Hunza, o zona uitata de timp, ascunsa in ungherele muntoase din nord-estul Indiei de atunci.
Intreaga omenire se afla in fata unui miracol care sfida regulile stiintei oficiale. Oamenii care
traiau de milenii in acest loc uitat de boala, suferinta, tristete si stres, atingeau varste incredibile, se
bucurau de o stare a sanatatii nemai-intalnita nicaieri in lume si puteau procrea la varste la care cei
mai multi occidentali zaceau deja in sicrie. Astazi, misterul Vaii Hunza si al locuitorilor este la fel
de mare, in ciuda sutelor de investigatii si cercetari stiintifice. Beatitudinea uluitoare a acestui loc,
suprapusa longevitatatii deja proverbiale a locuitorilor sai, pare sa ascunda, in continuare, secretul
Frumusetii fara Batranete si al Vietii fara de Moarte...
In acest articol:
Undeva in Pakistan
La marginea Raiului
Urmasii lui Alexandru cel Mare?
Tatic la 80 de ani
Bucate pentru viata indelunga
Undeva in Pakistan
Daca o cautam strict dupa coordonate geografice, Hunza este o mica vale muntoasa din
regiunea Gilgit-Baltistan, provincia autonoma de nord-vest din Pakistan. Intreaga vale este
situata la inaltimea medie de 2.500 de metri, avand o suprafata de 7.900 kilometri patrati. Fostul
oras Baltit, actualmente Karimbad este principalul orasel al regiunii, astazi - o populara destinatie
turistica, datorita privelistilor spectaculoase din imprejurimi. Zona este marginita de munti
maiestuosi, precum Utar Sar, Rakaposhi, Bojahagur Duanasir II, precum si piscurile Hunza,
http://travel.descopera.ro/6744222-Taramul-nemuritorilor-Hunza-a-Valea-Vietii 18.09.2010
Ghenta, Diran si Bublimating: toti muntii enumerati strapungand cerul cu inaltimi de peste 6 000
metri.
Istoria locului este interesanta, Hunza fiind la inceputurile sale un mic stat izolat, marginit de
Tibet la nord-est, si Muntii Pamir la nord-vest (Citeste aici despre o expeditie romaneasca in
desfasurare pe Muntii Pamir). Principatul condus in mod traditional de printi denumiti pe aceste
meleaguri, Thum, a fost dizolvat in anul 1974, cand a fost inclus in frontierele Pakistanului actual
de catre Zulfikar Ali Bhutto.
Schimbarea politica nu a deranjat prea mult cursul vietii de aici, locuitorii continuand sa traiasca
in aceeasi stare de libertate cum vietuisera in ultimii 900 de ani sub conducerea Thum-ilor locali.
Britanicii incercasera si ei, fara prea mult succes, sa stapaneasca cu pumn de fier valea. Intreaga
perioada de dominatie britanica s-a intins doar intre anii 1889-1892. Ultimul print, Thum Mir
Safdar Ali Khan Hunza, a fugit in Kashgar-ul chinez, cerand azil politic. Bastinasilor nu le-a fost
deloc greu sa isi apere valea in timpul invaziilor, deoarece trecatorile prin care se facea pe vremuri
accesul in zona aveau o latime de doar 50 centimetri!
Temperatura aerului in vale oscileaza intre + 27 grade Celsius si - 10 grade Celsius pe timp de
iarna, cand intregul complex al Trecatorii Karakoram este blocat de zapezi. Districtul Hunza-
Nagar a devenit cea mai noua diviziune din teritoriul Gilgit-Baltistan, fiind inclus de-abia in luna
iulie a anului 2009.
La marginea Raiului
Valea Hunza este de o frumusete absoluta, ireala. Toti marii calatori care au venit si aici, atrasi
de faima locului si de longevitatea extrema a bastinasilor, declara cu mana pe inima ca nu au mai
intalnit nicaieri o asemenea alaturare armonioasa de minuni naturale. Trecatoarea prin care se
intra din Gilgit in Hunza este foarte dificil de parcurs, fiind situata la inaltimea de 4.176
metri.
Odata intrat in vale, trecatorului i se dezvaluie in fata ochilor un peisaj edenic, iar daca soarele
scalda piscurile inzapezite si valea multicolora, senzatiile sunt indescriptibile, si puternic
amplificate de aerul tare si nefiresc de curat al inaltimilor.
Vaile de piatra albastruie ale muntilor, marginesc de o parte si de alta gradini si terase
cultivate cu pomi fructiferi si orz, alturi de pasuni netede, unde pasc turme de animale crescute
pentru lana, laptele si carnea lor. Deoarece in valea Hunza ploua rar, localnicii au dezvoltat in timp
un ingenios sistem de irigatii prin care apa cristalina provenita din topirea periodica a ghetarilor se
scurge catre gradinile, pasunile si locuintele lor. Originalul sistem de apeducte are o lungime totala
de peste 80 km si preia in mare parte apa scursa din ghetarul Ultar situat la inaltimea de 7 788
metri, in Muntele Rakaposhi. Apeductul alcatuit din lemn, este ancorat in stanca cu piroane lungi
de otel.
Inaccesibilitatea vaii combinata cu relieful extrem de accidentat a dus la secole de izolare

fata de orice influenta venita din exterior. Spre exemplu, nu mai devreme de anii '50 ai secolului
trecut, locuitorii din Hunza nu vazusera nici macar un singur Jeep sau avion in zbor, in ciuda
faptului ca armata Pakistaneza amenajase deja un aeroport in Gilgit, la doar 70 km distanta de
Hunza.
Sursele istorice ne spun ca hunzakutii, cum sunt denumiti bastinasii, se bucurau de un renume de
pastori turbulenti si agresivi. Cu toate acestea, cu doar 10 ani inaintea sosirii britanicilor in zona,
oamenii semnasera un tratat de prietenie si neagersiune cu comunitatile cu care se invecinau. Le-a

fost destul de greu, tinand cont ca timp de sute de ani se ocupasera in principal cu jefuirea
caravanelor chineze care traversau trecatorile muntoase ce leaga Tibetul de Kashmir. Conform
folclorului local, tratatul de pace si buna vecinatate a fost semnat numai in urma deselor insistente
ale fiului Thum-ului fata de acesta. Juniorul ajunsese atat de oripilat de torturile si crimele
savarsite de parintele sau, incat l-a convins in cele din urma sa renunte la banditismul oficial si sa
isi crute vecinii.
Urmasii lui Alexandru cel Mare?
La inceputul secolului XX, mai multi antropologi si etnologi care au intrat pentru prima oara in
contact cu hunzakutii, au insistat ca acest grup etnic total diferit de celelalte comunitati din jurul
sau, ar fi nici mai mult nici mai putin decat urmasii soldatilor din armata legendarului
Alexandru Macedon. Soldati care ar fi fost lasati in acest avanpost indepartat de catre Cuceritor,
dupa care au fost uitati sub vanturile aspre ale istoriei. Captivanta ipoteza a ramas in sertarele
istoricilor, neavand prea multa credibilitate printre specialistii vremii.
Cu toate acestea, studiiile efectuate incepand cu anii '70, au venit cu rezultate socante. Totul a
inceput de la analizele limbii bastinasilor. Denumit Burushaksi, limbajul hunzakut este total
diferit de limbile si dialectele triburilor din imprejurimi. Analizele istoric-fonetice au scos la
iveala ca Burushaksi este nimic altceva decat un amestec lingvistic dintre vechea limba
macedoneana si limbile vorbite in Antichitate in Imperiul Elenistic-Persan.
Hunzakutii au pielea alba si fizionomie tipic caucaziana. In anul 1950, cercetatorul John Clark
nota despre desele cazuri de copii cu parul saten, blond si chiar roscat, afirmand ca daca acei copii
ar fi fost imbracati in stil european, nu s-ar deosebi cu nimic de copii unei scoli din Scotia sau
Irlanda. Femeile Hunza sunt deosebit de frumoase si delicate, infatisarea lor fiind foarte diferita de
cea a femeilor care traiesc in satele adiacente Vaii. O parte dintre antropologi sustine ca acest fapt
se datoreaza raidurilor din trecut, in care barbatii Hunza cautau sa rapeasca femei din caravenele
persane, femei renumite in toata Asia pentru frumusetea lor ireala.
Limba bastinasilor nu are cuvinte de imprumut din dialectele hinduse, urdu sau lepcha,
vorbite in zona. Pentru a compensa eventuala izolare a hunzakutilor in randul cetatenilor
pakistanezi, autoritatile de la Islamabad au deschis totusi scoli de limba urdu. Culturile terasate din
Vale se intind ca un puzzle multicolor pana la 50 nivele de inaltime. La baza se afla casele
oamenilor, iar deasupra culturile agricole. Zona a fost saracacioasa in mod traditional. Locuitorii
au pentru propria vale o vorba edificatoare: « Aici este tara unde nimic nu este indeajuns »...Poate
doar vietile matusalemice si pietrele.
Adevarul este ca aici, vitregia Naturii a facut ca oamenii sa se multumeasca dintotdeauna cu

putin. Pamantul este deosebit de sarac, tot balegarul strans de la animale este folosit la ingrasarea
stratului superficial de sol care acopera stancile. Sol care a fost adus aici doar sub forma prafului
transportat de vanturile reci. Numarul animalelor este limitat de lipsa pasunilor. Turmele de capre,
oi si iaci sunt duse vara pe culmile inalte ale muntilor unde se mai gasesc petice de verdeata.
Astazi, localnicii din Hunza si-au pierdut din reputatia de briganzi din trecut, fiind faimosi pentru
ospitalitatea aratata turistilor.
Rata alfabetizarii din Vale este printre cele mai ridicate din Pakistan, atingand o cifra de
peste 90% in randul copiilor hunzakuti. Practic, orice copil din generatiile recente urmeaza scoala
pana la nivelul liceului. Multi aleg sa mearga mai departe si studiaza in universitati din Pakistan
sau Occident. Majoritatea hunzakutilor din zilele noastre sunt musulmani apartinand sectei
ismailitilor, venerandu-l pe Inaltimea Sa, Printul Karim Aga Khan IV. In satul Ganish, peste 90%
din locuitori sunt musulmani siiti.
Tatic la 80 de ani
Daca in orice alta provincie a Pakistanului, speranta de viata atinge circa 50-60 ani, tipic de altfel
pentru o tara din lumea a treia, se pare ca in Valea Hunza oamenii de stiinta sunt martori
directi ai unui fenomen incredibil. Conform studiilor derulate sub egida a numerosi
cercetatori, in Valea Hunza traiesc probabil cei mai longevivi oameni din lume.
Primul dintre cercetatorii care si-a dedicat viata analizei amanuntite a asa-numitului "Mit Hunza" a
fost americanul Jay Milton Hoffman, care in anul 1960 a fost delegat de catre U.S. National
Geriatric Society sa studieze cauzele si factorii care determina starea de sanatate si
longevitatea proverbiala a hunzakutilor. Dr. Hoffman si-a notat observatie intr-o lucrare care
avea sa faca multe valuri in medicina moderna. Volumul "Hunza: Secrets of the World's
Healthiest and Oldest Living People" relateaza despre un tinut indepartat unde oamenii nu sufera
de bolile comune populatiilor occidentale sedentarizate si consumatoare de alimente nocive.
In Hunza, nici macar cei mai batrani oameni nu sufereau de Parkinson, colesterol marit, boli de
inima, cancer (cancerul este totalmente necunoscut in randul lor), artrita, carii dentare, afectiuni
ale vezicii urinare, diabet, tuberculoza, hipertensiune arteriala, alergii, astm, boli de ficat,
constipatie, hemoroizi sau alte sute de afectiuni care vin ca o ironica nota de plata pentru noi, cei
"civilizati, avansati tehnologic si atotstiutori in ignoranta noastra educata".
In Hunza nu exista spital, farmacie, azil de nebuni, sectie de politie, inchisori, crime sau
cersetori. Iar asta nu din cauza ca acesti oameni sunt prea « barbari » sau saraci sa le construiasca,
ci pentru ca nu au existat niciodata, iar societatea hunzakutilor nu are pur si simplu nevoie de
aceste avanposturi ale "omului civilizat". Credeti sau nu, dar aici se intalnesc la tot pasul batranei
si batranici simpatici care nu mai tin minte cand anume s-au nascut, dar care au varste de 120-140
(!) ani, conform masuratorilor si analizelor de ultima ora.
In Hunza, oamenii mor fie in urma accidentelor, fie de batranete, la varste matusalemice. In niciun
caz nu sunt secerati de boli degenerative, precum batranii din Occident. Dar cea mai mare surpriza
a medicinei moderne a avut loc in urma investigarii cazurilor des intalnite in care "mamele"
aveau 60-70 ani si "tatii" 70-90 ani. Pare incredibil, nu?
Unul dintre avantajele combinatiei de factori precum alimentatie specifica, calitatea superioara a
aerului si a apei, alaturi de munca fizica neostoita, a dus la acest miracol al vietii. La varste la care
alti oameni sunt deja in sicrie sau au rolul unor bunici ramoliti care se taraie cu ajutorul
bastoanelor sau al scaunului cu rotile, lichidul seminal al batranilor din Hunza are inca capacitatea
de a procrea. La inceput, autoritatile pakistaneze au refuzat sa recunoasca aceasta neobisnuita
situatie, comentand ironic ca odraslele nou nascute ale batranilor de 80 ani, apartineau, de fapt,
altor tineri din sate. Dar testele de paternitate efectuate in laboratoare din Marea Britanie si S.U.A.
au certificat ca miturile si zvonurile erau adevarate, iar batranii octogenari sunt, intr-adevar,
tatii nou nascutilor.
Bucate pentru viata indelunga
Populatiile umane care au beneficiat de-a lungul timpului de campii manoase, bune de cultivat si
de pasuni abundente, potrivite pentru cresterea turmelor de animale, s-au bucurat dintotdeauna de
o viata usoara, in care gasirea si prepararea hranei a devenit treptat o arta, nu o chestiune de viata
si de moarte. Nu a fost cazul hunzakutilor. Pasunile erau aproape inaccesibile, animalele lor erau
tinute in cea mai mare parte a anului in grajduri si hranite cu saracacioase resturi vegetale. Contrar
modei vegetariene din prezent, care dicteaza cu litera de lege ca mancatul carnii duce la toate
bolile posibile si scurteaza viata, hunzakutii nu s-au dat niciodata inapoi de la consumul carnii
de oaie, capra si iac, gainile fiind foarte rare in Vale.
Goniti de asprimea zilelor de iarna, cand frigul taios amplifica foamea, vanatorii locali escaladau
stancile la vanatoare de capre salbatice Markhor, mufloni, gaste, cocori, rate si fazani. De la un
animal mancau totul, nu doar carnea. Pielea, creierul, organele interne - tot era consumat, pana
si oasele erau sparte pentru recoltarea maduvei. Carnea era foarte cautata in asanumita "Dieta
de Iarna" Hunza. In anotimpul rece, nevoia de calorii era stringenta, iar localnicii o suplineau prin
consumul intensiv de lapte, branzeturi si unt.
Cu totul alta este "Dieta de Vara", cand bastinasii se hranesc dupa o traditie foarte veche pe care o
respecta cu strictete. Daca in anotimpul rece aveau o dieta foarte bogata in grasimi animale, odata
cu venirea primaverii, alimentatia lor se schimba in mod radical.
In primul rand, o mare parte a alimentelor sunt consumate crude, fara a fi gatite sau
prelucrate in foc. Vegetalele sunt mancate pe loc, imediat ce sunt culese. De fapt, in anotimpul
cald, masa zilnica se compune din peste 80% legume si fructe consumate crude. La o analiza
stiintifica a reiesit ca hunzakutii beneficiaza de 40% calorii din cereale nedecorticate, 30% calorii
din legume, 15% calorii din fructe, 10% din leguminoase si doar 1% din alimente de provenienta
animala.
Cazurile de obezitate provocata de exces de calorii sunt necunoscute aici, mai dese find cele
de malnutitie. Copii sunt alaptati pana la 6-7 ani, fapt care le aduce un sistem imunitar de fier si un
aport de calciu neegalat, comparativ cu copii occidentalilor. Aerul rece si altitudine ridicata fac ca
microbii si bacteriile sa fie aproape inexistenti. Rozatoarele si insectele care transmit diverse boli
sunt necunoscute in Vale. Alimentele nu sunt niciodata procesate sau rafinate. Aici nimeni nu
consuma zahar, foarte pretuita este in schimb mierea.
Unul dintre secretele longevitatii de invidiat a bastinasilor consta in consumarea in cantitati

imense a caiselor. Caisul este unul dintre putinii pomi fructiferi care s-au putut adapta la asprimea
climei din regiune. Caisele sunt mancate crude in anotimpul cald, iar cantitatile care nu pot fi
consumate sunt pregatite pentru iarna intr-un mod original. Caisele ramase sunt taiate in doua si
puse la uscat pe tavi uriase de lemn, care sunt urcate apoi pe acoperisul caselor pentru ca soarele
timid de vara sa conserve principiile active, vitaminele si mineralele din valoroasele fructe. La fal
sunt preparate si ciresele sau prunele. Samburii de caise sunt sparti, iar miezul este strans cu mare
grija. Dupa ce este uscat tot la soare, miezul samburilor este macinat intr-o faina din care femeile
Hunza pregatesc aluat pentru paine si prajituri traditionale. Caisele contin mari cantitati de
vitamina B-17 un excelent element natural impotriva cancerului.
Un alt secret al longevitatii rezida, probabil, in modalitatea "neortodoxa" prin care

localnicii isi gatesc traditionala "Paine Hunza". Pentru relizarea acestui aliment miraculos,
bastinasii macina in piatra boabe de grau, orz si hrisca. Faina rezultata este amestecata cu ulei de
canola, miere, melasa, lapte de soia, sare de mare, scortisoara, nucsoara, suc proaspat de lamaie si
portocala, oua, ulei de masline, praf de curry, patrunjel, ghimbir si banane uscate, multe dintre
aceste ingredinte fiind obtinute de bastinasi in urma trocului. Painea rezultata este coapta pe
jumatate in tipsii mari de metal. Traditia cere sa fie coapta doar pe jumatate, astfel incat principiile
active, vitaminele si nutrientii sa nu fie distrusi de temperaturile mari din cuptor.
Poate ca intreg secretul sanatatii si longevitatii acestor oameni sta, de fapt, in simpla si
banala apa. Cu un singur amendament necesar: apa bauta de hunzakuti provine din izvoarele care
o aduc din ghetarul Ultar. Analizele de laboratoar au aratat ca apa din ghetarul Vaii Hunza este
foarte bogata in potasiu si cesiu, din acest motiv apa pura bauta de bastinasi este o apa foarte
bogata in metale active/alcaline care, in ultima instanta, previn apartitia cancerului.
Pana cand stiinta va dezlega cu adevarat misterul longevitatii acestor oameni, intr-o vale ascunsa
din Himalaya, boala si batranetea vor fi sfidate in continuare. Atat timp cat vor fi respectate
traditiile si obiceiurile stravechi din acest colt uitat de lume

Taramul Nemuritorilor Hunza

Uploaded by

Document Information

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Taramul Nemuritorilor Hunza

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

Taramul nemuritorilor: Hunza – Valea Vietii Seite 1 von 11

Taramul nemuritorilor: Hunza – Valea Vietii

Autor: Nicu Parlog

Inaccesibilitatea vaii combinata cu relieful extrem de accidentat a dus la secole de izolare

oamenii semnasera un tratat de prietenie si neagersiune cu comunitatile cu care se invecinau. Le-a

Urmasii lui Alexandru cel Mare?

Adevarul este ca aici, vitregia Naturii a facut ca oamenii sa se multumeasca dintotdeauna cu

Bucate pentru viata indelunga

Unul dintre secretele longevitatii de invidiat a bastinasilor consta in consumarea in cantitati

Un alt secret al longevitatii rezida, probabil, in modalitatea "neortodoxa" prin care

You might also like