P. 1
Reglementari Si Proceduri Actuale in Romania Privind Auditul Public Intern

Reglementari Si Proceduri Actuale in Romania Privind Auditul Public Intern

Ratings: (0)|Views: 956|Likes:
Published by simonika79

More info:

Published by: simonika79 on Oct 27, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/14/2013

pdf

text

original

 
CAPITOLUL IIREGLEMENTĂRI ŞI PROCEDURI ACTUALE ÎN ROMÂNIAPRIVIND AUDITUL PUBLIC INTERN
2.1. Reglementări internaţionale privind auditul şi auditul publicintern
2.1.1. Conceptul de audit, audit public intern şi legăturile dintre ele
Cuvântul „audit”
provine din latină, unde „audire” înseama asculta. Scopul principal al acestor „ascultări” îl constituia prevenirea unor acte de fraudă ale persoanelor însărcinate cu administrarea banilor publici (chestori). Istoricii sunt de părere că primeleregistre cu caracter contabil datează de aproape 6.000 ani şi acestea au aparţinut civilizaţieiasiro-babilonene, prin care era reglementată activitatea de comerţ (codul lui Hammurabi).Evoluţia auditului este redată în tabelul 1.1:Tabel 1.1 Periodizarea istoriei auditului
PERIOADAOBIECTIVELE AUDITULUIMOD DEVERIFICAREIMPORTANŢACONTROLULUIINTERN
Antică 1.500Detectarea fraudelorDetaliatNerecunoscut1.500 1.850Detectarea fraudelorDetaliatNerecunoscut1.850 – 1.905Detectarea fraudelor, detectareaerorilor fundamentaleCâteva testări, în principal detaliat Nerecunoscut1.905 – 1.933Determinarea gradului de sinceritateîn raportarea situaţiilor financiare,detectarea fraudelor şi erorilor Detaliat, dar şi pe bază de testareUşoară recunoaştere
1.933 – 1.940
Determinarea gradului de sinceritateîn raportarea situaţiilor financiare,detectarea fraudelor şi erorilor 
Pe bade testareTrezireainteresului1.940 – 1.960
Determinarea gradului de sinceritateîn raportarea situaţiilor financiare,detectarea fraudelor şi erorilor 
Pe bade testareAccent puternic
În antichitate,
obiectivul principal al evidenţei contabile îl constituia protejareaintegrităţii averilor. Înregistrările efectuate aveau drept scop verificarea exhaustive a
1
 
tranzacţiilor. Se utiliza şi inventarierea periodică a averilor pentru stabilirea taxelor şiimpozitelor cuvenite statului.
Egiptenii
au dezvoltat un sistem de control intern bazat pe punctarea evidenţelor unuitrezorier oficial cu evidenţele ţinute de un altul, iar cele două evidenţe trebuiau să coincidă.În secolul VI î.e.n., în
Grecia antică
, auditul conturilor era utilizat pentru prima dată şiconsta în verificarea tuturor plăţilor şi încasărilor care implicau fonduri publice. Sistemulatenian prevedea existenţa auditorilor guvernamentali care examinau evidenţele tuturor celor care erau responsabili cu administrarea banilor publici.
Romanii
sunt primii care au statuat divizarea sarcinilor între persoanele oficiale careautorizau taxele şi cheltuielile şi cele care se ocupau efectiv cu plăţi şi încasări.Creşterea complexităţii afacerilor comercianţilor a dus la dezvoltarea sistemuluicontabil utilizat în derularea tranzacţiilor şi folosirea partidei duble în contabilitate.Auditul a fost implementat pentru prima dată şi în
China,
în timpul dinastiei Chao(1.122 256 î.e.n.), când parte dintr-un proces bugetar detaliat pe toate nivelurileguvernamentale.Comercianţii din Veneţia, Genova şi Florenţa au început utilizeze serviciileauditorilor care verificau contabilitatea pitanilor corăbiilor care aduceau rfurilecomandate. Şi în acest caz, consultarea auditorilor avea drept scop prevenirea fraudelor.Evidenţele contabile în
Anglia
erau auditate începând cu secolul al XI-lea, iar maitârziu auditorii făceau parte din oficialii aleşi ai oraşului. Auditul nu se baza pe controlulintern şi nu avea drept scop verificarea contabilităţii, ci verifica doar tranzacţiile care sederulau. În secolul XIX, afacerile industriale se dezvoltă foarte mult şi începe fenomenul dedisociere a proprietarilor de conducerea întreprinderilor, fapt care a dus la limitarearesponsabilităţii acţionarilor. Intervenţia statului în reglementarea sistemului contabil a dus ladezvoltarea profesiei auditorului, întrucât managerilor li s-a impus să dea publicităţii un bilanţcomplet, iar unul sau doi dintre acţionari avea obligaţia legală de a audita bilanţul respectiv.După anul 1904 s-a hotărât ca auditorul să verifice şi existenţa fizică a activelor declarate de întreprindere, iar aspectele vizate erau următoarele:
dacă s-au înregistrat toate tranzacţiile întreprinderii;
reflectarea corectă a acestora în registre;
reflectarea lor în bilanţ.Profesia de auditor în
Statele Unite ale Americii
a fost marcată de puternice influenţe britanice, insă începând cu prima decadă a secolului XX, ea s-a dezvoltat ca o profesie de sinestătătoare, evoluând foarte rapid. S-a trecut de la verificarea exhaustivă la verificarea prinsondaj şi s-a pus un accent din ce în ce mai mare pe controlul intern. De altfel, americanii aufost primii care au început uniformizarea şi standardizarea practicilor de audit, prin emitereaîncă din anul 1917 de către Institutul American al Contabililor a unui ghid profesional în carese prevedea ce anume trebuie să acopere o misiune de audit. După 1930, obiectivul audituluis-a „mutat” de la detectarea fraudelor către certificarea situaţiei financiare şi a profiturilor întreprinderii.
2
 
Auditul intern
este o activitate independentă şi obiectivă care dă unei organizaţii oasigurare în ceea ce priveşte gradul de control asupra operaţiunilor, o îndrumă pentru a-iîmbunătăţi operaţiunile şi contribuie la adăugarea unui plus de valoare.Auditul intern ajută organizaţiile să îşi atingă obiectivele evaluând, printr-o abordaresistematică şi metodică, procesele sale de management al riscurilor, de control şi de guvernarea organizaţiei, făcând propuneri pentru a consolida eficacitatea.
În Orlando, Florida, SUA,
în anul 1941 s-a creat Institutul Auditorilor Interni, care afost recunoscut internaţional. Ulterior a aderat Marea Britanie, iar în 1951, Suedia, Norvegia,Danemarca şi alte state. Funcţia de audit intern a fost puternic marcată de originile sale decontrol financiar – contabil. Abia după anii ’80-’90 funcţia de audit intern începe să secontureze în activitatea entităţilor, iar evoluţia ei continuă în prezent.Prevăzând importanţa pe care o va căpăta auditul intern, J. B. Thurston, primul preşedinte al Institutului Internaţional al Auditorilor Interni, declara încă din anul 1941 că perspectiva cea mai strălucită a auditului intern va fi „asistenţa managerială”.Evoluţia rapidă a auditului intern s-a realizat în ciuda unor confuzii şi disfuncţii care auapărut pe parcursul evoluţiei sale, însă ele devine un ajutor de neevitat pentru manager.Auditul intern îşi va realiza obiectivele dacă există un sistem de control intern bine organizat,formalizat, care să cuprindă standarde şi norme profesionale, ghiduri procedurale, codurideontologice.Prin activităţile pe care le desfăşoară auditul intern
adaugă valoare
atât prin evaluareasistemului de control intern şi analiza riscurilor asociate activităţilor auditabile, cât şi prinrecomandările cuprinse în raportul de audit întocmit şi transmis în scopul asigurării atingeriiobiectivelor organizaţiei.Axat la început pe
probleme financiar-contabile
, auditul intern s-a redefinit mereude-a lungul anilor din dorinţa de a răspunde necesităţilor în continuă schimbare ale entităţilor,deplasându-şi obiectivele spre depistarea principalelo
riscuri ale organizaţiei
şi evaluareacontrolului intern al acestora.Diversitatea profilurilor se explică prin diversitatea activităţilor şi a carierelor.Misiunile de audit intern continuă să se orienteze din ce în ce mai mult spre operaţional şitratează teme din ce în ce mai variate şi din ce în ce mai specializate.Dezvoltarea gestiunii şi complexitatea ridicată a cesteia, incită managerii să solicitecolaborarea specialiştilor în situaţii noi sau dificile, mai ales în cazurile de dezvoltare. Rezultăastfel că auditorul intern va fi chemat să participe, să colaboreze şi astfel să se integreze înmanagementul organizaţiei. Este însă esenţial ca managerul să-şi asume soluţiile preconizate,rolul auditorului fiind doar cel de consiliere şi nu de decizie.
Creşterea rolului de consiliere
este o evoluţie necesară deoarece rolul pedagogic alauditorului creşte în permanenţa, întrucât acesta participă din ce în ce mai mult la formarearesponsabililor din domeniul său, dar mai ales pentru implementarea Controlului intern.Tendinţa spre autonomie a auditorilor se află încă la început. Actualmente există unele propuneri de schimbare a principiului independenţei şi nu doar a independenţei faţă de
3

Activity (20)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 thousand reads
1 hundred reads
Cirjila Puia liked this
kopalko775081 liked this
geanidan liked this
Mocanu Maria liked this
Natasha David liked this
Pavel Biris liked this
Ovidiu Nimigean liked this

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->