Se scurg

1.Se scurg din ochi lacrimile, se scutură şi florile

Ninge pe-aleea cu castani,adio ani, minunaţi ani.

Refren ar anii trec şi nu mai vin,te-mbată a lor parfum fin,

Cu nostalgie şi cu dor in amintirea anilor

Dar anii trec şi ce păcat, câte-amintiri de neuitat

Au răsărit la noi în şcoală, când eram odinioară.

2.Pe banca mea dintr-a opta, scriam adesea formula,

Imi inecam emotia, dar scartaind ea ma trada.

Refren: Dar anii trec şi nu mai vin,te-mbată a lor parfum fin,

Cu nostalgie şi cu dor in amintirea anilor

Dar anii trec şi ce păcat, câte-amintiri de neuitat

Au răsărit la noi în şcoală, când eram odinioară.

3.Tot ce a fost acum s-o ştim, ca într-un vis de nedescris,

O banc-o clasă, locuri noi, în care-am stat odată noi.

Refren: Dar anii trec şi nu mai vin,te-mbată a lor parfum fin,

Cu nostalgie şi cu dor in amintirea anilor

Dar anii trec şi ce păcat, câte-amintiri de neuitat

Au răsărit la noi în şcoală, când eram odinioară.

Cântec pentru profesori

1.Ştiu că-mi eşti un vrednic dascăl şi părinte.

Ştiu că tot ce-mi spui eu trebuie să ţin minte

Dar şi viaţa-i complicată

Pentru-n tânăr, fie că-i băiat sau fata

Refren: Vino deci te rog fără catalog

Vino şi m-ajută să-nţeleg ce drum să aleg

2. Tema n-o ştiu rezolva şi timpul trece

Lumea toată-n jurul meu parcă petrece

Vreau să-nvăţ la geometrie

Dar în cap am vise şi-ntrebări o mie.

Refren: Vino deci te rog fără catalog

Vino şi m-ajută să-nţeleg ce drum să aleg

3. Uite-aşa te rogă-ntruna generaţii

Tu te strădui să pui totu-n ecuaţii

Te consumi, o torţă vie

În frumoasa şi-n aspra ta solie

Refren: Ştiu că-mi esti noroc

Chiar cu catalog

Ştiu şi fericire îţi doresc

Sincer mulţumesc.

Ultima oară

Ultima oară, când clopoţelul şcolii a sunat,

Noi clasa a VIII a am stat cu toţi şi-am ascultat

Refren: La revedere, exemplul nostru voi îl veţi urma

Şi-n clasa a VIII a la fel ca noi veţi proceda.

2. Băncile triste, în care timp de 4 ani am stat

Nu ne mai cheamă, cum alta data ne-au chemat

Refren: La revedere, exemplul nostru voi îl veţi urma

Şi-n clasa a VIII a la fel ca noi veţi proceda.

Astea sunt niste cantece foarte frumoase pe care le cant si eu la sfarsit de clasa a VIII-a .
Sper ca sunt bune :*
RĂSPUNSUL ESTE:
Folositor Nefolositor
Amuzant
Inteligent Stupid

0
0
Permiteţi-mi, ca in numele clasei a VIII-a , sa va impartasesc ultimele noastre impresii
asupra a tot ceea ce am trăit in aceasta scoală timp de opt ani de zile.

Mărturisesc cu regret nespus ca timpul a fost necruţător cu noi, grăbindu-ne parca zborul
spre alte inaltimi. Insa azi aripile s-au frânt, zdrobite de greutatea apasatoare a lacrimilor
îndurerate ale despărţirii.

De pe câmpul amintirilor culegem astăzi trandafirii parfumati însângerate si ai

colecţionam in cartea inimii sperând ca nu se vor ofili niciodată.

Deşi spinii trandafirilor ne-au urmat întotdeauna drumul anevoios spre victorie, am reuşit
împreuna sa depăşim momentele neplăcute a acestei calatorii, bucurându-ne acum de
mirosul si frumuseţea bobocului înflorit.

Zâmbesc la clipele datatoare de lumina: la prima poezie si serbările din grădiniţa, la

scenetele binecunoscute dintre greier si furnica ce au colindat atât anii preşcolari cat si
clasele primare.

Nostalgic mă cuprinde amintirea majoretelor vesele, imbracate in alb, ca nişte ingeraşi

inocenţi si jucăuşi.

Sfâşietorul moment al despărţirii dintr-a patra când ne-am luat rămas-bun de la doamna
invatatoare- „Alba-ca-Zapada" din poveste, cea care ne-a fost mama patru ani de zile si
care ne-a invatat sa scriem si sa citim. Sa nu uitam insa si de doamnele educatoare care
ne-au îndrumat paşii mărunţi tot înainte si gândirea spre lumina.

Toate concursurile din gimnaziu, premiile si reuşitele. Evoluţia noastră. Olimpiadele ne-
au ajutat in ascensiune. Dar si activităţile ecologice.

Cat mi-as fi dorit sa nu se fi terminat niciodată!

Jocurile copilăriei îmi revin in minte: Baba-oarba, Sticluţa cu otrava, batista parfumata,
Gaze, fete, flori, băieţi, Zilele saptamanii, atât de departe si totodată atât de aproape in
ultimele zile.
Infantil, ar spune unii. Dar când am crescut atât de repede incat sa spunem ca aceste
jocuri nu mai sunt de noi? Sa ne fi răpit nemilosul timp copilăria? Nu poate. Ea traieste
aici, in inimile noastre.

Emoţia clasei a V-a. Cum s-o uitam? Profesori noi, chiar si colegi noi. O experienţa total
necunoscuta. Paseam ca intr-un labirint fara sfârşit, ca mai apoi sa ne îndrume paşii spre
ieşire, noul nostru tatic- domnul diriginte.

Cate nu ne-a iertat?! Cate năzbâtii si obraznicii! Uitate sunt acum. Nu mai e loc decât de
amintiri plăcute. Si totuşi noi va cerem azi iertare, cum niciodată nu am făcut-o. Iertare
pentru toate momentele nefericite! Iertare din inima! Va juram ca nu va vom uita
niciodată!

Cum nu-i vom uita nici pe profesori. Cat de scumpa e menirea de-a fi dascăl! Sa te
sacrifici pe tine pentru a-i invata pe alţii. Sa te oferi, asumându-ti toate consecinţele, unor
copii ce poate nu te vor respecta, ce poate nu-ti vor da buna ziua. Cu toate acestea sa le
insufli inca înţelepciune, sa-i educi, sa-i îndrumi in viata, sa le deschizi mintea. Câta
povara…

Si noi? Noi nu înţelegem. De ce sa invatam? De ce sa facem teme? Iar profesorii oftează,

riscând mai departe si ne invata.

Prea scurte sunt rândurile pentru gândurile pe care vreau sa vi le impartasesc. Mult prea
scurte.

Insa vreau sa le mulţumim doamnei Maftei Maria, care ne-a dezvăluit tainele limbii
materne, dar si pe cele ale francezei si latinei; domnului Budescu Iulian care ne-a povestit
istoria poporului roman; d-nei Boatca Cristina care ne-a ajutat sa vizitam întreaga
Românie in doar câteva ore de geografie. D-nilor profesori de sport, Popa Vasile si Csaba
Vasile, care ne-au dezvăluit intelesul sintagmei „Mens sana en corpore sano!". D-nelor de
cultura civica, David Clara si Butnaru Anisoara, care ne-au reamintit ce înseamnă cultura
naţionala si patriotismul. Profesoarei de biologie, Szabo Elisabeta, cu ajutorul căreia ne
cunoaştem propriul corp. Doamnei Sova Diana care ne-a introdus in lumea fascinanta a
chimiei, Tifrea Lenuta ce ne-a îndrumat in calea noastră spirituala, Lazarescu Mihai ce
ne-a oferit numeroase cunoştinţe practice si nu in ultimul rând mulţumesc profesorilor de
limba engleza- Matei Alina, de muzica- doamna Antal si doamna Mardare si de fizica-
domnul Butnaru, care la fel ca si ceilalţi ne-au oferit sprijinul lor de dascăli spre o
educaţie aleasa.

Mă întreb cum de au trecut anii? Cum de azi suntem la sfârşitul clasei a VIII-a, când mai
ieri eram a V-a. Apoi a VI-a. Apoi a VII-a si…am crescut.

Am tot crescut.

Azi in acest moment solemn va cerem tuturor iertare pentru clipele neplăcute si va
promitem o umila fraza: „Mulţumim si nu va vom uita!"
Prea pământeana pentru sacrificiul dumneavoastră nepamantean, dar nu putem gândi
acum altceva.

Am vrea doar sa strigam, sa ţipam „Nu mai vrem sa creştem! Nu vrem sa plecam! Nu
vrem sa ne despărţim!"

Dar destinul e mut si surd la cerinţele noastre, aşa ca noi ne resemnam.

Totuşi nu vom opri potopul de lacrimi, nu vom opri durerea, doar o vom acoperi cu
amintiri frumoase care vor ramane vesnic in sufletele noastre.Cu respect colectivul clasei
a VIII a.