Anul IV, nr.

45
apare
octombrie 2010 cu sprijinul
Publicaþie lunarã editatã de Protopopiatul Ortodox Fãgãraº

Din cuprins: 100 de ani de la naºterea

Cum sã ne protejãm
copiii de anturaj? Pãrintelui Arsenie
Cum sã-þi protejezi copiii de
rãul din afarã, de anturaj, de „Viaþa Pãrintelui Arsenie Boca
ce se aude ºi ce se vede în -povestitã de Pãrintele Teofil (p. 2)
afara familiei? (pag. 11)
Încã ne mai rugãm „Despre
cauzele
pentru conducãtorii
þãrii noastre… necazurilor care vin
În conjunctura actualã, fieca-
re membru al societãþii româ- asupra noastrã
neºti este supãrat pe cei care
sunt la conducere. De ce ne - o predicã a Pãrintelui Arsenie, þinutã
mai rugãm pentru ei? (pag. 7) la Mãnãstirea Sâmbãta (p. 4-5)
10 porunci pentru
soþiile ortodoxe „În cinstea Pãrintelui Arsenie
(pag. 10)
(pag. 3)
(p. 2)
Editorial de Pr. Adrian Magda vieþii noastre, însã ne raportãm la ea întãriþi-vã” (I Corinteni 16, 13). De alt-
Moda jelitului bãrbãteºte, nu jelindu-ne (fãrã „Vai de fel, chiar apostolul întãrea sufletele
Titlul acestui editorial a mine”, „Vai de noi”). De ce? Pentru cã ucenicilor sãi, spunându-le „sã stãruie
fost inspirat din constatãri- noi suntem eroii vieþii noastre, iar eroii în credinþã ºi arãtându-le cã prin multe
le succesive ºi constante ale trebuie sã izbândeascã. Din nou, de ce? suferinþe trebuie sã intrãm în Împãrãþia
fenomenelor sociale contem- Pentru cã imaginea omului care se tân- lui Dumnezeu” (F. Ap. 14, 22).
porane ºi nu numai. „Moda” guieºte necontenit despre nefericirea sa Ce trebuie sã plângem, totuºi? Ne-
sau „febra” jelitului nu este nu este constructivã, plângãciosul se putinþele noastre: de a iubi, de a ne împã-
altceva decât vãitatul non- transformã în disperat, iar disperatul în ca cu fraþii noºtri, de a ne rãzbuna etc.
stop din presã, de la posturile TV ºi, în deprimat. ªi, în fine, deprimatul nu Iar voia lui Dumnezeu nu este sã ne
general, din viaþa noastrã cotidianã. intrã în bucuria Tatãlui, pentru cã jelim, ci sã lucrãm responsabil la cu-
Exemplu: „Vai de noi, cã se trãieºte tot „împãrãþia cea pregãtitã vouã”, despre rãþirea ºi înnobilarea noastrã lãuntricã,
mai greu”, „Vai de noi, cã iar s-a care vorbeºte Mântuitorul Hristos cu nãdejdea cã Hristos mobilizeazã
scumpit benzina”, „Vai de noi, cã…”. (Matei 25, 34), nu este a celor ce strigã „eroul” din noi ºi-l ajutã sã izbân-
Scopul acestui editorial este de a „Doamne, Doamne”, ci a celor care fac deascã. Acesta este plânsul „ziditor” (al
încerca realizarea unei „operaþii chirur- „voia Tatãlui Meu Celui din ceruri”. Fericirilor), care naºte pocãinþa ºi cu-
gicale” pe conºtiinþa omului, constând Mã sprijin în afirmaþiile mele pe cereºte Împãrãþia. A elimina „moda
în „extirparea” lui „vai de noi” din Sfântul Apostol Pavel, care afirma cã jelitului” înseamnã a stopa un fenomen
propoziþiile ºi din gândurile noastre. un creºtin se laudã cu suferinþele sale, care câºtigã amploare ºi se transformã
Prin urmare, dacã înainte ne jeleam: nu se tânguieºte, „bine ºtiind cã suferin- într-o adevãratã psihozã, pentru cã bol-
„Vai de noi, cã s-a scumpit benzina”, þa aduce rãbdare, ºi rãbdarea încercare, navul nu are nevoie sã-i spui: „Vai ce
dupã eliminarea lui „Vai de noi” va ºi încercarea nãdejde, iar nãdejdea nu bolnav eºti, nu cred cã mai ai scãpare”,
rãmâne constatarea - negativã, ce-i ruºineazã (adicã nu rateazã, n.n.), pen- ci sã-l îmbãrbãtezi, spunându-i „Vei fi
drept - cã „S-a scumpit benzina”, dar nu tru cã iubirea lui Dumnezeu s-a vãrsat sãnãtos, cu ajutorul lui Dumnezeu, da-
vom mai aborda acel ton plângãcios. în inimile noastre prin Duhul Sfânt cel cã îþi pui nãdejdea în El”.
ªi acum ne întrebãm: ce am câºtigat dãruit nouã” (Romani 5, 35). Ce câºtigãm dacã rãmânem cu „Vai
cu aceastã „operaþie”? Rãspunsul este: Alternativa la „moda jelitului” ne-o de mine”, „Vai de noi”? Locul celor
rãmâne constatarea normalã cã strã- aratã tot Apostolul Pavel: „Privegheaþi, care s-au învãþat sã plângã pe pãmânt ºi
batem o perioadã dificilã din istoria staþi tari în credinþã, îmbãrbãtaþi-vã, vor plânge ºi în Cer.
CMYK
 2 Eveniment
Viaþa Pãrintelui Arsenie Boca
Pãrintele Arsenie Boca, pe numele
din botez Zian Vãleanu, s-a nãscut în
Vaþa de Sus, o localitate din Munþii
Apuseni, din pãrþile Bradului, în 29
septembrie 2010, dint-o familie de
oameni simpli, de la þarã, dar foarte
credincioºi. A urmat ºcoala primarã în
satul natal, liceul la Brad, iar teologia la
Sibiu, terminând în 1933.
Dupã aceea a mai urmat încã o
ºcoalã la Bucureºti, ºcoala de belle-arte,
care astãzi se numeºte ªcoala de Arte
Plastice, unde a învãþat pictura ºi sculp-
tura, fiind trimis la Bucureºti de cãtre
Mitropolitul Nicolae Bãlan care, ob-
servând cã are talent, a vrut sã folo-
seascã acest talent spre binele Bisericii.
A urmat ºi alte cursuri la facultatea de
medicinã, în special anatomie, fiziolo-
gie ºi geneticã. Apoi, în 1939 s-a aºezat
la mãnãstirea de aici, de la Sâmbãta de
Sus, dupã ce s-a întors de la Sfântul
Munte, unde a fost trimis tot de Mitro-
politul Nicolae Bãlan, pentru a cu-
noaºte trãirea monahalã de acolo; era
diacon din 1935, fãcut de Mitropolitul
Nicolae.
A intrat în monahism în anul 1940,
depunând votul monahal aici, la Mã-
nãstirea Sâmbãta, de Izvorul Tãmãdu-
irii, ºi a rãmas aici pânã în 1948. Deci
stadiul de noviciat, cãlugãria, diaconia
ºi preoþia au decurs la Mãnãstirea
Brâncoveanu. În 1942 a fost fãcut
preot, tot de Izvor. Aici a activat pânã
în 1948, fiind cunoscut ca un om de-
osebit, iar credincioºii îl ºtiau ca un om
cu mare dar de la Dumnezeu. Avea un
cuvânt hotãrât, avea o privire pãtrunzã-
toare, avea intuiþie, avea niºte calitãþi cu
care a fost înzestrat nativ de la Dum-
nezeu ºi pe care ºi le-a pus în valoare ºi
prin anumite exerciþii ºi prin anumite
angajãri. Sigur cã au contribuit foarte
mult ºi cunoºtinþele de artã, de fizio-
nomie pe care le-a dobândit studiind,
dându-ºi seama de multe ori de aºe-
zarea sufletului oamenilor prin ceea ce
exprima privirea lor, faþa lor.
În mãnãstire Pãrintele Arsenie a
fost ca stareþ, dar nu a avut o numire
oficialã. Oricum Pãrintele era mare
prin tot ce putea el sã facã, pentru cã îi
depãºea pe toþi în toate privinþele, ºi ca
inteligenþã, ºi ca posibilitãþi de cu-
noaºtere ºi de investigaþie, deci era un
om deosebit din toate punctele de
vedere. Aºa cã, chiar dacã Pãrintele nu
povestitã de Pãrintele Teofil
ar fi fost nimic în mãnãstire, el tot era
cel mai mare. Credincioºii se orientau
dupã cuvântul lui, se interesau de
opinia Pãrintelui ºi Pãrintele, fiind la
îndemânã, le rãspundea.
Dupã 1948 a plecat la Mãnãstirea Pris-
lop, trimis fiind de Mitropolitul Nicolae
Bãlan. Aici a rãmas pânã în 1959, cu o
întrerupere de ceva timp, când a fost
arestat, persecutat, þinut în temniþe ºi
apoi dus la canalul Dunãre-Marea Nea-
grã. Dupã o perioadã de timp, Mitropo-
litul Nicolae Bãlan l-a chemat pe Pã-
rintele înapoi la Sâmbãta, deoarece Mã-
nãstirea Prislop trecuse în subordinea
Episcopiei Aradului. Dar Pãrintele l-a
rugat sã-l lase acolo, la Prislop.
La Mãnãstirea Prislop a fost preot
slujitor ºi duhovnic la maici pânã în
1959, când statul i-a pus în vedere sã
plece acasã, cãci mãnãstirea se desfi-
inþa. Or, el nu mai avea casã, ºi atunci a
plecat la Bucureºti, iar cu sprijinul sta-
În cinstea Pãrintelui Arsenie
În noiembrie 2007 vã spuneam cã,
la jumãtatea drumului dintre cabana „Va-
lea Sâmbetei” ºi chilia Pãrintelui Arse-
nie Boca din Munþii Fãgãraºului, un
grup de creºtini au amplasat o „cruce
de lemn care sã strãjuiascã de sus pe cei
care strãbat cãrãrile munþilor ºi spre a le
arãta drumeþilor «cãrarea» spre Chilie…”
Vã exprimam atunci ºi dorinþa ca, tot
prin Asociaþia pentru Isihasm din Fã-
gãraº, pe viitor sã se mai amplaseze o
cruce chiar lângã chilia Pãrintelui…
Iatã-ne ajunºi astfel în toamna lui
2010, pregãtiþi sã urcãm cu o nouã cru-
ce sculptatã în lemn, de acelaºi credin-
cios din Braºov, pentru a o pune în apro-
pierea chiliei Pãrintelui Arsenie din
munte. Am aflat însã între timp cã, pe
locul unde voiam noi sã punem cru-
cea, alþi creºtini binevoitori, cu râvnã
pentru Pãrintele ºi dragoste faþã de Dum-
nezeu au pus deja o cruce foarte fru-
moasã, tot din lemn. Astfel, am hotãrât
ca noua cruce sã fie ridicatã în apro-
pierea cabanei „Valea Sâmbetei”, chiar
unde începe cãrarea spre chilie, ca punct
de reper, semn ºi închinare pentru toþi
cei care vor sã ajungã la aceasta.
Aºadar, în dimineaþa zilei de 2 octom-
brie, 14 creºtini din Þara Fãgãraºului, 9
reþei de atunci, Maica Zamfira, Pãrin-
tele a rãmas în Bucureºti ºi a lucrat la
atelierele Patriarhiei ca pictor de
icoane. În Bucureºti a stat pânã în 1989,
ºi a pictat biserica din Drãgãnescu,
lângã Bucureºti. În 29 noiembrie 1989
a murit la Sinaia ºi a fost înmormântat
în 4 decembrie, la Prislop. La Sinaia
erau o parte din cãlugãriþele pe care
le-a avut Pãrintele la Prislop, care au
cumpãrat o vilã ºi au lucrat acolo artã
manualã. Era un fel de aºezãmânt
cvasi-mãnãstiresc, iar Pãrintele avea o
chilie-atelier aici.
Pãrintele Arsenie a fost un om cu o
pãtrundere deosebitã. A fost un preot
foarte rugãtor, care s-a impus în
conºtiinþa oamenilor prin viaþa sa per-
sonalã ºi prin ceea ce a fãcut pentru
oameni. Adicã nu el a cãutat sã se
înfigã în conºtiinþa omului, ci viaþa pe
care a avut-o el, trãirea ºi capacitatea pe
care a avut-o ºi a manifestat-o faþã de
credincioºii care i-au cerut ajutorul prin
rugãciune cãtre Dumnezeu în diferitele
lor necazuri, l-au impus în viaþa lor.
Pãrintele Teofil Pãrãian
din Braºov, 3 din Sibiu ºi 2 din Bucureºti
ne-am strâns la mãnãstirea de la Sâmbãta,
de unde am primit binecuvântarea pã-
rintelui stareþ ºi pe pãrintele Casian înso-
þitor. Înconjuraþi de tomnatecul peisaj
multicolor al pãdurii, am ajuns cu bine
la cabanã, unde am rãmas uimiþi când
am vãzut cã zãpada acoperea destul de
bine vârful munþilor, iar aerul curat era
atât de rece, încât ne-a luat frigul. Dupã
cãutarea unui loc potrivit, ne-am apucat
de treabã: unii au început sã sape groa-
pa ºi sã facã ciment pentru amplasarea
noii cruci, iar alþii au început sã urce
spre chilie pentru a reîmprospãta ve-
chea cruce cu lac, deoarece intemperi-
ile vremii ºi-au fãcut cunoscutã pre-
zenþa. Încet ºi cu atenþie, crucea a fost
înãlþatã, spre bucuria ºi mulþumirea su-
fleteascã a celor prezenþi.
Nãdãjduim ca, pe 16 octombrie, cru-
cea sã fie sfinþitã ºi sã fie pusã o plãcuþã
cu urmãtorul text: „Aceastã Sfântã Cruce
s-a ridicat întru cinstea Preacuviosului
Pãrintelui nostru Arsenie Boca la 100
de ani de la naºtere - 29 septembrie
2010”. Un gând care s-a nãscut acum
trei ani ºi acum a devenit realitate, cu
ajutorul lui Dumnezeu ºi al Pãrintelui
Arsenie. Prof. Veronica Sinu
 Eveniment 3
100 de ani de la naºterea Pãrintelui Arsenie
„Dacã Prislopul are trupul Pãrintelui Arsenie, Fãgãraºul are duhul Sfinþiei sale” - PS Daniil
Credincioºii din Þara Fãgãraºului ºi-au manifestat încã o
datã ataºamentul, preþuirea ºi evlavia pe care o au faþã de cel
numit ,,Sfântul Ardealului” - Pãrintele Arsenie Boca. Manifes-
tãrile organizate cu prilejul împlinirii a 100 de ani de la naºterea
Pãrintelui au strâns laolaltã mii de credincioºi dornici sã-ºi alã-
ture rugãciunile lor slujbelor de pomenire sãvârºite în memoria
marelui duhovnic, sã simtã fiorul sfinþeniei ce rãzbate din
veºmântul acestuia ºi sã se hrãneascã duhovniceºte din cuvin-
tele ce au evocat personalitatea sfinþiei sale.
„Veºmântul” Pãrintelui, noscut pe Pãrintele,
la Fãgãraº printre care ºi ÎPS Lau-
renþiu Streza ºi PS Da-
Era de neconceput ca acest centenar niil Stoenescu.
sã nu fie marcat ºi în oraºul ºi zona Pãrintele mitropolit
noastrã, având în vedere relaþia deo- a salutat prezenþa atâtor
sebitã pe care au avut-o credincioºii oameni care au fost
fãgãrãºeni cu Pãrintele Arsenie, atât în apropiaþi de Pãrintele
perioada vieþuirii sale la Mãnãstirea Arsenie Boca, expli-
Brâncoveanu de la Sâmbãta de Sus, cât când rânduiala Bisericii
ºi în timpul peregrinãrii sale la Drãgã- Ortodoxe privitoare la
nescu, Sinaia sau Prislop. canonizarea celor la ca-
Cu binecuvântarea Înaltpreasfinþi- re poporul aratã evlavie
tului Dr. Laurenþiu Streza, Mitropolitul ºi dupã trecerea lor la
Ardealului, în ziua de 24 septembrie, Domnul: „Un astfel de
Preasfinþitul Daniil Stoenescu, Episcopul simpozion nu are doar
Daciei Felix, apropiat al Pãrintelui Arse- rolul de a aduna în or-
nie, a adus la Catedrala Ortodoxã „Sf. Ioan dine cronologicã niºte
Botezãtorul” din Fãgãraº o raclã cu un evenimente din viaþa
„veºmânt” pe care Pãrintele l-a purtat în Pãrintelui Arsenie. Ele-
timpul pictãrii bisericii de la Drãgãnescu. mentele biografice sunt
Cum a spus Preasfinþitul Daniil, acest doar complementare. Esenþialã este elevilor seminariºti de la Liceul
veºmânt a suplinit lipsa veºmintelor mãrturia pe care fiecare dintre noi sun- Teologic ortodox „Sf. Constantin Brân-
preoþeºti, pe care securitatea regimului tem în stare s-o aducem sau pregãtirea coveanu”, care, coordonaþi de domnul
comunist a impus-o Pãrintelui Arsenie, deosebitã pe care o avem fiecare, de a profesor Gheorghe Malene, au încântat
mai ales cã Pãrintele a continuat sã slu- recepta, de a primi în sufletul nostru auzul tuturor prin rãspunsurile date la
jeascã lui Dumnezeu ºi oamenilor în mesajul pe care Pãrintele Arsenie ni-l stranã.
ciuda tuturor restricþiilor. Racla a fost trimite astãzi, la 100 de ani de la În cuvântul sãu, pãrintele protopop
depusã în subsolul catedralei, unde va naºterea sa”, a spus ÎPS Laurenþiu. a evocat câteva aspecte ale persona-
rãmâne pânã la sfârºitul lunii noiem- Simpozionul s-a încheiat duminicã, litãþii Pãrintelui Arsenie, scoþând în evi-
brie, când va fi dusã la Mãnãstirea Pris- 26 septembrie, când, dupã Sfânta Litur- denþã legãtura Sfinþiei sale cu Þara Fã-
lop pentru ziua pomenirii trecerii la cele ghie, a fost oficiat un parastas pentru gãraºului ºi împãrtãºind credincioºilor
veºnice a Pãrintelui Arsenie. Pãrintele Arsenie ºi a fost sfinþitã o convingerea cã, odatã cu aducerea veº-
Mãrturii în vederea troiþã aºezatã lângã altarul din pãdure al mântului Pãrintelui în Fãgãraº, lucrãrile
mãnãstirii. de la catedralã vor intra într-o nouã
canonizãrii etapã. De asemenea, pãrintele protopop
Manifestãrile închinate împlinirii a „Fãgãraºul are duhul a repetat cuvintele Preasfinþitului Da-
100 de ani de la moartea Pãrintelui Pãrintelui Arsenie” niil, care a spus cã: „Dacã Prislopul are
Arsenie au continuat sâmbãtã, 25 sep- Ziua naºterii Pãrintelui Arsenie, 29 trupul Pãrintelui Arsenie, Fãgãraºul are
tembrie, la Mãnãstirea Brâncoveanu de septembrie, a fost marcatã în Fãgãraº la duhul Sfinþiei sale”, care îºi face simþitã
la Sâmbãta de Sus. Aici a avut loc un Catedrala „Sf. Ioan Botezãtorul” prin prezenþa mai ales în conºtiinþa ºi în
simpozion, organizat de aºezãmântul sãvârºirea Sfintei Liturghii ºi a parasta- sufletele celor care l-au cunoscut per-
monahal în colaborarea cu Fundaþia sului. Slujba a fost oficiatã de un sobor sonal, dar ºi a urmaºilor lor, pentru cã
„Arsenie Boca” din Bucureºti. Întru- de patru preoþi ºi un diacon, în frunte cu viaþa duhovniceascã din Þara Fãgã-
nirea s-a bucurat de participarea mai pãrintele protopop Ioan Ciocan. At- raºului a fost definitiv marcatã de per-
multor ierarhi, preoþi, monahi, oameni mosfera duhovniceascã, cu totul deo- sonalitatea Pãrintelui Arsenie Boca.
de culturã ºi intelectuali care l-au cu- sebitã, a fost susþinutã ºi de prezenþa Arhidiac. Nicolae Lie
 4 Pãrintele Arsenie Boca

Despre cauzele necazurilor care

În vremea în care Pãrintele Arsenie era la Sâmbãta, O predicã a Pãrintelui
mulþime de oameni strãbãteau cale lungã, cu cãruþa sau pe jos,
pentru a primi un sfat, o povaþã, o mângâiere. Îi aduceau
necazurile. Necazurile care, deºi omul fuge de ele, „sunt mila
lui Dumnezeu cu noi, oamenii”, le spunea Pãrintele. Printre cei
care, „cu merindea sãracului în straiþã”, îl ascultau în anii '40
pe Pãrintele rostind cuvântul de învãþãturã duminical, veþi fi
fost probabil ºi dintre dumneavoastrã sau pãrinþii, bunicii,
vecinii dumneavoastrã; pentru cã oamenii mergeau la Sâmbãta
din toatã satele Þãrii Fãgãraºului. În amintirea acelor vremuri,
vã oferim o astfel de predicã, þinutã de Pãrintele în februarie
1942. Spusã parcã pentru generaþii întregi, pentru cã e extrem
de actualã ºi acum, ca ºi atunci. Singura diferenþã e cã acum nu
mai facem niciun efort sã alergãm la mãnãstire…
Pentru „tândãlirea” la bisericã. Iatã cum
din tinereþe îi lumineazã ºi cum
îi îndeamnã sã îºi
Mãrire Tatãlui ºi Fiului ºi Sfântului repare biserica: Aþi
Duh, ºi acum ºi pururea ºi în vecii tot aºteptat sã aveþi
vecilor. Amin. Foarte adesea mã uit la mult, dar iatã cã aveþi puþin. Aþi strâns pleca de la cuvintele unui prooroc îm-
voi cum, venind de la depãrtãri mari, mult ºi Eu am risipit truda voastrã! pãrat. Iatã ce zice Dumnezeu prin gura
rupþi de obosealã, cu pâinea sãracului în Pentru ce? Din pricina templului aces- Proorocului David: Ziua ºi noaptea mã
straiþã, alergaþi la mãnãstire ºi rãmâneþi tuia care este dãrâmat, iar voi zoriþi cu apasã mâna Ta ºi se uscã vlaga mea,
zile de-a rândul ca sã auziþi cuvânt. lucrul, fiecare pentru casa lui! De ca de arºiþa verii. Mi-am mãrturisit
Dacã cineva s-ar uita la voi prin aceea cerul se va încuia ºi nu-ºi va mai însã pãcatul ºi greºeala mea n-am as-
paginile Sfintei Scripturi, ar spune cele da roua sa ºi nici pãmântul roada sa. cuns-o, ºi-am zis: „Mãrturisi-voi Dom-
spuse de Proorocul Agheu cãtre jidovii Eu am chemat secetã pe pãmânt ºi peste nului fãrãdelegea mea” ºi îndatã a ridi-
care nu mai mergeau la bisericã ºi nu munþi, peste grâu ºi peste vin ºi peste tot cat pedeapsa pãcatului meu. De aceea
mai voiau sã zideascã templul din Ieru- ce creºte din pãmânt; peste oameni ºi toatã sluga credincioasã sã se roage
salim. Aceste cuvinte vi se potrivesc ºi peste dobitoace ºi peste toatã strãdania Þie la vreme cuvenitã ºi chiar potop de
vouã. ªi tot din cauza asta vi se întâm- mâinilor voastre (Agheu 1, 9-11). s-ar stârni, pe acela nu l-ar potopi
plã ceea ce spuneam, cã osteniþi de la Le spune Domnul prin Proorocul (Ps 31, 4-7).
mari depãrtãri, cu merindea sãracului în Agheu aceste cuvinte, pentru cã nu mer- Aºa a pãþit ºi David, cum pãþeºte tot
straiþã. Vi se întâmplã pentru vremea geau la bisericã ºi nu-ºi reparau templul cel ce pãcãtuieºte. Simte o uscãciune a
când nu mergeaþi la bisericã, la biserica din Ierusalim. Iar vouã astãzi, când ve- vieþii, o tânjire a lui ºi-a tuturor lucru-
voastrã din sat, unde acelaºi cuvânt vi niþi de la mari depãrtãri cu multã oste- rilor sale. Simte sabia lui Dumnezeu atâr-
s-ar fi vestit încã din tinereþe. Cuvântul nealã ºi cu pâinea sãracului în straiþã, vi nând asupra sa, pentru pãcatele sale.
s-a vestit, dar voi aþi tândãlit ºi aþi rãmas
se potrivesc aceste cuvinte, pentru cã lu- Ce e de fãcut?
acasã când se vestea cuvântul. Cãci de
crurile s-au întors. Cãci cât a fost bise- Astea-s ºi necazurile care apasã
unde era sã înveþi sã faci lucrul lui
peste toþi ºi care vã aduc pe voi la mã-
Dumnezeu, ca sã se coboare peste tine ricã în sat, voi tândãleaþi cu alte lucruri.
ºi peste casa ta binecuvântarea lui Cine poate zice cã nu i s-a fãcut cunos- nãstire. Pentru necazurile voastre oste-
Dumnezeu, dacã n-ai fost la bisericã? cut cuvântul lui Dumnezeu încã din niþi. Cãci numai prin necazuri scoate
Dar nu numai cã n-ai fost la bise- tinereþe?! Iatã cã acum trebuie sã veniþi Dumnezeu pe oameni din þepenealã,
ricã ºi nu v-aþi îngrijit de casa lui pânã aici ºi sã faceþi ostenealã ca asta. din uscãciunea vieþii. Iar necazurile te
Dumnezeu, dar nu v-aþi grijit nici de ªi de-ar fi fost mãnãstirea într-un loc vor ustura tot mai tare, pânã când vei
biserica pe care o avem în noi, cãci aºa unde aþi ajunge cu ºi mai multã oste- cãuta sã te tãmãduieºti.
se spune, cã trupul nostru este templu al nealã, cu ºi mai multã greutate, sã ºtiþi Cãci iatã ce pricinã are cu noi Dum-
Duhului Sfânt. ªi pe acesta l-aþi lãsat cã ºi acolo v-aþi duce, aºa de mare e nezeu. Nu cu noi, cãci doar suntem fiii
sã se dãrãpãne. durerea când uscã Dumnezeu viaþa oa- Lui, ci cu relele noastre. Asupra relelor,
Iatã cuvintele lui Agheu, care se menilor. Aºa stau lucrurile într-o laturã. pãcatelor, fãrãdelegilor noastre atârnã
potrivesc aºa de bine ºi nouã! Cãci cum sabia lui Dumnezeu. Necazurile aces-
Prin necazuri Dumnezeu tea vã usturã ºi din pricina lor vine apoi
sã nu se potriveascã cuvintele Scripturii scoate pe oameni
la toþi? Cuvintele lui Dumnezeu tuturor ºi uscãciunea vieþii voastre. Dacã neca-
se potrivesc. ªi iatã mustrarea lui din „þepenealã” zurile sunt pricina pentru care veniþi
Dumnezeu printr-unul din prooroci, Sã vedem cum stau lucrurile în la- aici, apoi pricina pentru care vi le trimi-
fãcutã jidovilor, pentru cã nu mergeau tura în care se mai pot îndrepta. ªi vom te Dumnezeu sunt fãrãdelegile voastre.

CMYK

vin asupra noastrã
Arsenie Boca, þinutã la Mãnãstirea Sâmbãta
Sã te mãrturiseºti,
sã te desfaci de rele
Cum sã scãpãm de sabia lui Dumne-
zeu care atârnã asupra noastrã sau de
pãcatele nemãrturisite? Cãci pe acestea
le urmãreºte sabia lui Dumnezeu! Proo-
rocul ºi împãratul David zice: „Mãr-
turisi-voi Domnului fãrãdelegea mea”
ºi îndatã a ridicat - a înlãturat - pedeap-
sa pãcatului meu. Ce trebuie sã facem?
Sã ne mãrturisim toate fãrãdelegile
noastre fãrã nicio ascundere ºi-ndatã va
înlãtura Dumnezeu osânda, ºi-ndatã sa-
bia nu va mai atinge viaþa ta.
Însã luaþi seama, cã pentru aceea
atinge Dumnezeu viaþa ta cu necazuri,
pentru cã nu te-ai mãrturisit. Dacã zici
cã-þi merg în curte ºi-n viaþã toate rãu,
apoi înseamnã cã ai pãcate de care
Dumnezeu vrea sã te desfacã. De aceea
sã vrei ºi tu ce vrea Dumnezeu, sã te
desfaci de rele, cãci Dumnezeu nu vrea
ca sã atârne în veac sabia Sa asupra ta.
Ocara - nuiaua aducerii
aminte de pãcate
Sã vã spun acum câteva feluri în
care simþiþi voi sabia lui Dumnezeu
asupra voastrã. Sã zicem cã cineva îþi
face vreo nedreptate. Tu în toate privin-
þele eºti cinstit ºi o vecinã, soþul, soþia
sau unul din copii se va rãzvrãti împo-
triva ta ºi-þi va zice cuvinte de ocarã,
desfrânat, desfrânatã, cuvinte grele
care-þi pãtrund inima ca o sabie ºi nu
pricepi ce poate fi, ba te ºi mânii ºi dai
ºi tu cu o sabie asupra lui ºi aºa se ajun-
ge la vrajbã ºi la lucruri slabe. ªi vii
aici, ca sã afli de ce pãþeºti asemenea
lucruri. ªi afli aici cã necazurile acelea,
nedreptatea aceea totuºi nu e o nedrep-
tate, ci este o nuia cu care Dumnezeu îþi
aduce aminte de pãcatele tale pe care tu
nu le-ai mãrturisit. ªi pãcatul e acel cu-
vânt zis de vecinã, de soþ sau de pro-
priul copil, cuvânt care te-a sãgetat la
inimã. Pentru cã tu ai uitat sã mãr-
turiseºti preotului unul din pãcatele tale
din tinereþe. ªi Domnul îþi aduce amin-
te. Tu poate ai uitat cã ai început cãsã-
toria cu stângul ºi apoi te-ai cununat sau
ai lepãdat vreun copil - ºi aceasta e fãrã-
delege înaintea lui Dumnezeu. E o ispra-
vã a curviei, chiar dacã eºti cununatã vedanie curatã cum n-aþi fãcut în viaþa
dupã lege. Sau ai uitat sã spui cã numai voastrã. Iar de vã veþi aduce aminte ºi
Pãrintele Arsenie Boca
ai osândit, sau ai gândit
despre cineva acelaºi cu-
vânt ºi-ai uitat sã-l spui
la mãrturisire. Dumne-
zeu însã n-a uitat greºea-
la ta sau cuvintele tale.
De aceea vrea ca sã te
spele, sã te curãþeascã
de toate relele tale.
Pricina vrajbei:
pãcatele nemãrturisite
Ce face cu tine? Doar îþi aduce
aminte de relele pe care le-ai fãcut. De
aceea, toate relele care-þi vor fi împroº-
cate în obraz ºi care vã vor sãgeta la
inimã nu le socotiþi ca necazuri, ci staþi
locului ºi cugetaþi: n-am ºi eu oare vreo
greºealã ca asta? Pentru cã vã spun cã
aºa lucreazã Dumnezeu: îngãduie ca
bãrbatul tãu, vecina ta, copilul tãu sã-þi
spunã cuvinte de ocarã ca astfel sã-þi
aduci aminte de pãcatul tãu ºi sã te
îndrepþi. ªi dacã tu ai uitat sau þi-a fost
ruºine sã-l mãrturiseºti preotului - ºi nu
trebuia sã-þi fie ruºine, ci ruºine de
pãcatul tãu numai - pentru aceasta a
îngãduit Dumnezeu sã-l auzi din gura
altuia. ªi cu toate cã tu juri cã nu eºti
vinovatã de aºa ceva, ºi acum nici nu
eºti, dar ai acel pãcat din tinereþe ºi nu
l-ai mãrturisit. Asta e pricina vrajbei:
pãcatele nemãrturisite.
ªi când pricepi vrajba cu rostul ei,
trimisã fiind de la Dumnezeu, atunci
recunoaºte-þi pãcatul tãu ºi spune-l sub
patrafir, ca sã nu mai atârne pedeapsa
lui Dumnezeu asupra ta „Mãrturisi-voi
pãcatul meu” ºi îndatã va înlãtura
pedeapsa pãcatului meu. Cãci zice în
alt loc: Multe sunt bãtãile care ajung pe
pãcãtos; iar pe cel ce se teme de
Domnul, mila îl va întâmpina (Ps 31,
11). Da, necazurile sunt mila lui Dum-
nezeu cu noi, oamenii. Cum te-ai teme
de un ºarpe pe care l-ai avea în buzunar
ºi-ai face ce-ai putea numai sã scapi de
el, ai arunca ºi haina de pe tine cu el cu
tot numai sã scapi, cãci poate gãuri
buzunarul ºi sã te muºte, tot aºa sã
faceþi ºi cu pãcatele.
Biruiþi rãul cu binele
De aceea vã spun, sã faceþi spo-
5
de pãcatele pe care vi le-a adus aminte
soþul, vecina, propriul copil, apoi
rugaþi-vã ºi pentru gura slabã care v-a
atras luarea-aminte, cãci prin aceea
lucrarea lui Dumnezeu s-a fãcut.
Credeþi voi lucrul acesta?! Apoi
þineþi-l minte! Pentru cel care te ocã-
rãºte roagã-te ca pentru un binefãcãtor,
întoarce-te cu bunãtate spre el ºi-ºi va
întoarce ºi Dumnezeu faþa cea lumi-
noasã spre tine. Biruiþi rãul cu binele,
cãci de partea binelui e Dumnezeu ºi
oare nu e mai tare Dumnezeu ca rãul?
Lipiþi-vã inima de lucrul lui Dum-
nezeu, cãci zice Domnul: Cheamã-mã
pe mine în ziua necazului tãu ºi te voi
ajuta. Nu mai chemaþi pe dracul, pe
batã-l Crucea, cãci dacã tot pe el îl
chemaþi, el vã va ajuta ºi el vã va aduce
risipã ºi moarte.
Deci lipiþi-vã de cele ale lui Dum-
nezeu. ªi chiar de vã trimite necazuri,
apoi vi le trimite cu rost. ªi de-ndatã ce
vei mãrturisi pãcatul tãu, Domnul va
ridica pedeapsa pãcatului tãu. ªi chiar
de vor mai veni necazuri asupra ta, tu
nu le vei mai socoti necazuri, ci mila lui
Dumnezeu cu tine, ºi aºa vei ieºi bi-
ruitor asupra lor. De aceea, rugaþi-vã
pentru cei care vã blestemã. ªi asta stã
scris! Cãci lucru bun fac, dar nu vedeþi
voi.
Cum v-am mai spus, toþi cei ce vreþi
sã coboare umbra lui Dumnezeu peste
viaþa voastrã, sã dobândiþi ocrotirea lui
Dumnezeu peste casa voastrã ºi peste
ostenelile mâinilor voastre, curãþiþi-vã
sufletele voastre cu rugãciuni, cu
spovedanie curatã ºi cu post. ªi veþi
vedea cum are sã vie mila lui Dum-
nezeu ºi ocrotirea lui Dumnezeu asupra
ta ºi asupra a tot lucrul mâinilor tale.
Amin.
Cuvânt þinut la Mãnãstirea Sâmbãta,
în ziua de 25 februarie 1942
CMYK
 6 Eveniment
Inaugurarea Liceului Teologic Ortodox
„Sf. Constantin Brâncoveanu”
Începutul activitãþii la noua instituþie de învãþãmânt
fãgãrãºeanã a stat sub semnul binecuvântãrii arhiereºti
a Înaltpreasfinþitului Laurenþiu Streza, Mitropolitul
Ardealului, care a participat la festivitatea de deschidere
a ºcolii ºi a noului an ºcolar.
ÎPS Laurenþiu a oficiat cu aceastã þinerea învãþã-
ocazie, alãturi de un sobor de preoþi ºi mântului româ-
diaconi, o slujbã de Te-Deum, binecu- nesc, de la începuturile acestuia ºi pânã numai în ce priveºte demersul legislativ
vântând pe profesori, elevi ºi pãrinþi, ºi în prezent, atrãgând atenþia cadrelor ce se impune în astfel de situaþii, ci ºi
rugându-L pe Dumnezeu sã reverse ha- didactice asupra responsabilitãþii ce prin alocarea de fonduri ce au susþinut
rul Sãu asupra tuturor celor implicaþi în apasã pe umerii lor prin nobila misiune lucrãrile de reamenajare a unei pãrþi
activitatea didacticã. Alãturi de Înalt- de a sluji Biserica ºi neamul de la cate- importante din clãdirea ºi spaþiul afe-
preasfinþia Sa, la acest moment festiv drã, pentru cã procesul de învãþãmânt rent ºcolii; la finalul festivitãþii, domnul
de dublã sãrbãtoare - inaugurarea noii nu este altceva decât împlinirea unei director Ioan Matic a mulþumit tuturor
instituþii ºi începerea anului ºcolar - au porunci dumnezeieºti, aceea de a ne celor care s-au implicat ºi au susþinut
participat ºi pãrintele arhimandrit Ila- desãvârºi. realizarea Liceului Teologic Ortodox:
rion Urs, stareþul Mãnãstirii Brânco- Cu ocazia acestei festivitãþi au mai Arhiepiscopiei Ortodoxe Române Si-
veanu - Sâmbãta de Sus, pãrintele Ioan luat cuvântul: domnul inspector gene- biu, Inspectoratului ªcolar Braºov ºi
Ciocan - protopopul Fãgãraºului, îm- ral Dorel Agache, care ºi-a exprimat Primãriei Municipiului Fãgãraº.
preunã cu un sobor de preoþi din Fãgã- bucuria de a-ºi aduce contribuþia la re- Noua instituþie ºcolarã are în com-
raº, domnul Dorel Agache - inspector alizarea noii instituþii de învãþãmânt, ponenþa sa clase pentru ciclul primar,
ºcolar general, domnul Sorin Joantã - împlinind astfel, aºa cum spunea dom- gimnazial ºi liceal, acestea din urmã
inspector ºcolar, domnul Sorin Mãnduc nia sa, o micã parte din testamentul ma- fiind clase cu profil vocaþional teologic,
- primarul municipiului Fãgãraº, dom- relui mitropolit Andrei ªaguna, a cãrui precum ºi o grãdiniþã cu program nor-
nul Ioan Matic - directorul ºcolii, ºi viziune era legarea Bisericii de ªcoalã mal - „Sfântul Mateiaº Brâncoveanu” -
colectivul de cadre didactice. ºi a ªcolii de Bisericã; domnul primar ce funcþioneazã în vechea locaþie a
În cuvântul ce a urmat slujbei reli- Sorin Mãnduc, care a vorbit despre im- Seminarului Teologic, din strada
gioase, ÎPS Laurenþiu a subliniat rolul plicarea comunitãþii locale în realizarea Nicolae Bãlcescu.
deosebit pe care l-a avut Biserica în sus- acestui proiect, o implicare activã nu Arhidiac. Nicolae Lie

La Dejani, sub acoperãmântul Zi de rugã, binecuvântare ºi sfinþire

Maicii Domnului
Mãnãstirea de la Dejani ºi-a sãrbã-
torit hramul „Acoperãmântul Maicii Dom-
nului” vineri, 1 octombrie. Dumnezeu ªi-a
arãtat dragostea faþã de acest loc ºi vieþu-
itorii lui, dar ºi faþã de pelerini, prin fap-
tul cã, deºi a fost o zi friguroasã, soarele
a încãlzit atmosfera creatã de rugãciunea
în comuniune. Prezenþa Preasfinþitului
Andrei Fãgãrãºeanul în mijlocul credin-
cioºilor a fost un mare prilej de bucurie,
ca ºi soborul mare de slujitori ai altaru-
lui, de peste 30 de preoþi ºi doi diaconi.
Dupã Taina Sf. Maslu, oficiatã dis-
de-dimineaþã, a urmat Sfânta Liturghie.
În cuvântul sãu, Pãrintele episcop nu numai
cã a împãrtãºit bucuria sãrbãtorii, dar a
ºi lãmurit originile ei, iar pãrintele stareþ
ºi-a exprimat mulþumirea faþã de mulþi-
mea celor prezenþi, preoþi ºi credincioºi.
A urmat înconjurarea bisericii,
parastasul pentru ctitorii adormiþi ºi o
agapã frãþeascã la care au fost invitaþi
toþi pelerinii. Pr. Adrian Magda
pentru credincioºii din Boholþ
Pentru Boholþ, satul care a dat vrednici slujitori ai sfintelor altare, ziua de
8 august a fost un prilej de adunare a fiilor sãi - preoþi ºi credincioºi - în vechea
bisericã a satului, unde Înaltpreasfinþitul Serafim, Mitropolitul Europei
Centrale ºi de Nord, a oficiat Sfânta Liturghie, întãrindu-i pe cei veniþi de
departe sau de aproape în credinþã ºi dragoste, prin cuvântul propovãduit ºi
sfinþindu-i prin binecuvântare arhiereascã.
Când dangãtul clopotului a început încununatã de sfinþirea capelei din cimi-
sã batã, am zãrit cu toþii chipul vrednicu- tirul satului, cãreia i s-a pus hramul
lui ierarh, venind agale pe uliþa satului, bi- „Schimbarea la Faþã”, realizatã la do-
necuvântând pe cei care-i ieºeau în cale. rinþa credincioºilor ºi a pãstorului lor -
Un sobor de preoþi, în frunte cu pãrintele pãrintele Daniel Bojan, cu osteneala ºi
Visarion, exarhul mãnãstirilor din Arhie- dãrnicia fiilor satului, între care amin-
piscopia Sibiului - ºi dânsul fiu al satului, tim pe domnul primar Ioan Maican ºi
l-au întâmpinat în tinda bisericii, zicân- pe Pãrintele Visarion Joantã, prin grija
du-i bun venit. În cuvântul sãu, „pãrinte- epitropului Romu Cocoradã, organiza-
le Serafim”, cum îi spun sãtenii, ºi-a ex- torul ºi susþinãtorul lucrãrilor.
primat bucuria regãsirii locurilor natale În felul acesta s-a scris o nouã filã
ºi a reîntâlnirii cu consãtenii sãi, dar ºi de istorie bisericeascã, semnatã, cum e
îngrijorarea faþã de înmulþirea pãcatelor ºi firesc, de toþi cei prezenþi, care sã
care atenteazã la statutul ºi demnitatea vorbeascã peste veacuri despre râvna,
persoanei umane: avortul, pornografia, dãrnicia, credinþa ºi jertfelnicia oame-
bãutura, agresivitatea ºi multe altele. nilor trãitori pe aceste meleaguri.
Bucuria mare a credincioºilor a fost Prof. Gheorghe Malene

Încã ne mai rugãm pentru
conducãtorii þãrii noastre…
În conjunctura actualã, în care fiecare membru al societãþii româneºti este
supãrat mai mult sau mai puþin pe cei care sunt în structurile de conducere ale
acestei þãri, cred cã este o adevãratã nebunie sã încerci sã justifici atitudinea
fireascã a Bisericii de a face rugãciuni pentru cei care conduc aceastã þarã. Cu
toate acestea, sunt dispus sã accept oprobriul iniþial al celor vulcanici ºi atotºtiu-
tori, având nãdejdea cã voi reuºi pânã la finalul articolului sã-i luminez despre
rostul acestor rugãciuni.
Reproºul adus Bisericii
Nu de puþine ori Biserica a fost
condamnatã, mai ales de cãtre cei din
afara ei, de o atitudine de obedienþã
faþã de structurile statului. Cu alte
cuvinte i se reproºeazã Bisericii cã:
în cultul ei se regãsesc rugãciuni
prin care se cere ajutorul ºi mila lui
Dumnezeu pentru conducãtorii þãrii
ºi pentru mai-marii oraºelor ºi ai satelor;
se roagã pentru cei din conducerea
statului, dovedindu-ºi astfel ascultarea
necondiþionatã faþã de aceste structuri
de conducere lumeºti;
se roagã pentru conducãtori, urmã-
rindu-ºi astfel interesele pur lumeºti ºi
materiale ºi aservindu-se intereselor
politice ale celor care conduc;
ar trebui sã se implice doar în viaþa
spiritualã a oamenilor, fãrã a avea tan-
genþã cu realitatea politicã a þãrii, fapt
care nu intrã în competenþa ei.
E foarte simplu sã vorbeºti despre
Bisericã fãrã sã fii cunoscãtor al Sfintei
Scripturi. E uºor sã-þi dai cu pãrerea
despre ceea ce ar trebui sã facã Biserica
fãrã sã înþelegi ce este de fapt Biserica
ºi care este rolul ei în lume. E lesne sã
dai verdicte judecând Biserica doar ca
pe o instituþie pur lumeascã, neînþele-
gând nimic din taina dumnezeirii care
se ascunde în ea.
Cheia rãspunsului e divinã
Pe toþi cei care au rezerve în ceea ce
priveºte activitatea Bisericii ºi rugãciu-
nile pe care aceasta este datoare sã le
facã, îi rog sã încerce mãcar sã citeascã
din cuvintele Sfintei Scripturi, cea care
stã la temelia Sfintei noastre Biserici.
Ce vor gãsi aici? Vor gãsi atitudinea pe
care Mântuitorul Hristos ne îndeamnã
sã o avem faþã de stãpânitorii lumii
acesteia. Atitudine pe care ºi El a afiºa-
t-o într-un mod cum nu se poate mai
firesc, dând Cezarului cele ce sunt ale
Cezarului (Matei 22, 21). Aceastã atitu-
dine faþã de cârmuitorii omeneºti este
dezvoltatã într-un mod profund de cãtre
Sfântul Apostol Pavel în Epistola cãtre
Romani, în capitolul 13, pe care vã las
plãcerea de a-l citi. Eu aº sublinia doar
atât, versetul 1: „Tot sufletul sã se su-
punã înaltelor stãpâniri, cã nu este stã-
pânire decât de la Dumnezeu; iar cele
ce sunt, de la Dumnezeu sunt rânduite.”
Deci, cu alte cuvinte, Dumnezeu
îngãduie ca la un anumit moment din
istoria unui popor acesta sã fie condus
de anumite persoane, prin intermediul
cãrora poporul este fie binecuvântat, fie
pedepsit. Iar pentru aceasta ar fi bine sã
mai citim din istoria Vechiului Tes-
tament, unde este evidenþiatã clar starea
poporului evreu în funcþie de virtuþile
sau pãcatele conducãtorilor lor, prin
intermediul cãrora Dumnezeu fie îi bi-
necuvânta, fie îi pedepsea. Din aceastã
experienþã secularã a apãrut ºi dictonul
cã fiecare popor îºi meritã conducãtorul
ºi fiecare conducãtor îºi meritã poporul
pe care îl conduce.
Biserica nu se schimbã
dupã vremuri
Rolul Bisericii nu este altul decât de
a duce mai departe lucrarea întreitã
începutã de Mântuitorul Hristos: de a
sfinþi lumea, de a o învãþa ºi de a o con-
duce spre mântuire. Biserica nu face
altceva decât ceea ce a fãcut Domnul
Hristos: sfinþeºte lumea, învaþã lumea ºi
conduce lumea spre mântuire. Hristos
s-a rugat pentru toþi, ca „toþi sã fie una,
precum Una suntem ºi Noi”. Cum poate
atunci Biserica sã nu se roage pentru ca
toþi sã fim una? Dacã noi îi considerãm
Actual 7
pe cei care conduc þara aceasta ca
pe vrãjmaºi ai noºtri, cum putem sã-i
schimbãm decât rugându-ne pentru ei?
Este bine sã ºtie ºi creºtinii care nu
citesc Biblia ºi nu cunosc nici istoria
Bisericii cã, pe vremea când Apostolul
îi îndemna pe creºtini sã se roage pen-
tru autoritãþile Imperiului Roman, cre-
dincioºii creºtini piereau cu miile în
arenele romane sau erau unºi cu smoalã
ºi arºi de vii în grãdinile pala-
telor imperiale, ca sã lumine-
ze noaptea. Deci, pentru acei
oameni care se bucurau de un
spectacol atât de grotesc ºi cri-
minal, Biserica se ruga totuºi,
dar nu pentru cã ar fi fost de
acord cu ei ori ar fi vrut ceva
în schimb, ci pur ºi simplu o
fãcea din dorinþa de a împlini
porunca lui Hristos. Trebuie
deci precizat cã Biserica nu se roagã
pentru autoritãþi pentru a le linguºi ori
pentru a le susþine moral.
Cum se roagã acum Biserica
pentru conducãtori?
„Pentru bine-credinciosul popor ro-
mân de pretutindeni, pentru cârmuitorii
þãrii noastre, pentru mai marii oraºelor
ºi ai satelor ºi pentru iubitoarea de
Hristos oaste, Domnului sã ne rugãm.”
Dar mai existã încã o rugãciune pe
care preotul o rosteºte în tainã la Sfânta
Liturghie, atunci când se cântã „Cu-
vine-se cu adevãrat”, în care se aratã
clar scopul pentru care ne rugãm lui
Dumnezeu pentru conducãtori:
„Încã aducem Þie aceastã slujbã
cuvântãtoare pentru lumea întreagã,
pentru Sfânta, Soborniceascã ºi Apos-
toleascã Bisericã; pentru cei ce în cu-
rãþie ºi în viaþã cinstitã vieþuiesc, pentru
ocârmuirea þãrii acesteia, ºi Þie ne
rugãm, ºi cerem: dã lor, Doamne,
paºnicã ºi înþeleaptã ocârmuire, ºi pace
lumii Tale, ca ºi noi, întru liniºtea lor,
viaþã paºnicã ºi netulburatã sã vieþuim,
în toatã cucernicia ºi curãþia.”
Cu alte cuvinte, nu ne rugãm sã-i þinã
Dumnezeu în scaune - nici pe cei care
par buni, nici pe cei care sunt rãi -, ci ca,
atât cât stau în acele scaune, sã le dea
Dumnezeu minte ºi sã fie înþelepþi, ca
„viaþã paºnicã ºi netulburatã sã vieþuim
noi, în toatã cucernicia ºi curãþia”.
De aceea încã ne mai rugãm pentru
conducãtorii þãrii noastre ºi nãdãjduim
ca Dumnezeu sã-i lumineze, indiferent
cine ar fi ei. Pr. Iosif Ciolan
 8 Trup ºi suflet
Din 1970, de când depresia
a fost descoperitã ca afecþiune a
stãrii psihice, aceasta nu a încetat sã
facã noi victime; peste 15 % dintre
depresivi aleg varianta extremã pen-
tru a scãpa de aceasta problemã: sui-
cidul.
Boli degenerative / depresie
Refuzul Bisericii de a oficia slujba
înmormântãrii Mãdãlinei Manole a
consternat pe mulþi. Potrivit Pravilei Bi-
sericeºti: Dacã cineva s-a sinucis, fiind
bolnav de minte, preotul sã-l îngroape
dupã rânduialã, iar daca s-a sinucis de
bunãvoie, sã nu se îngroape în cimiti-
rul credincioºilor, ci departe, cu sinu-
cigaºii, cu ereticii ºi cu cei nebotezaþi.
Întrebarea retoricã a venit prompt
din partea medicilor: cine se sinucide
de bunãvoie fãrã sã fie bolnav de
minte? De unde atâta rezistenþã din
partea Bisericii la problemele oame-
nilor de azi ºi atât conservatorism?
Dacã limbajul secular al pravilelor
bisericeºti este uneori greoi ºi pare con-
fuz pentru omul modern, nu aºa trebuie
înþeles canonul în sine. Principiul pe
care vrea sã-l ilustreze Biserica aici este
acela cã trebuie sã facem o distincþie
între bolile degenerative ale sistemului
nervos central, unde personalitatea
omului este alteratã, individul nemaifi-
ind responsabil de faptele sale, ºi
depresie, unde omul se lasã pradã
deznãdejdii, ajungând în pragul dis-
perãrii care culmineazã cu suicidul.
Factori care pot conduce
la depresie
Depresia este una dintre tulburãrile
psihologice frecvent întâlnite în ziua de
azi. Persoana care suferã de aceastã tul-
burare este tristã, supãratã ºi foarte ner-
voasã, îºi pierde interesul pentru
lucrurile cotidiene, plânge foarte des ºi
se gândeºte obsesiv la anumite lucruri,
nu mai are încredere în sine, se deva-
lorizeazã ºi are întotdeauna un senti-
ment de culpabilitate excesivã.
Cercetãrile din domeniul medicinii
au ajutat la înþelegerea depresiei.
Totuºi, specialiºtii nu au elucidat
mecanismul care provoacã aceastã
boalã. Experþii au constatat cã existã
mai mulþi factori care pot conduce la
depresie. Cei mai importanþi dintre
aceºtia sunt factorii genetici (dacã unul
sau ambii pãrinþi sunt predispuºi la
depresie, vulnerabilitatea este trans-
CMYK
Întunericul ºi nebunia vieþii
Între depresie ºi
misã ºi copiilor), factorii de mediu
(numiþi ºi factori emoþionali, apar în
urma situaþiilor stresante sau solicitante
emoþional, precum lipsa dragostei
parentale, moartea unuia din pãrinþi în
copilãrie, o despãrþire dureroasã sau un
divorþ) ºi factorii biologici (modi-
ficãrile care se produc din punct de ve-
dere chimic în creier).
Studiile realizate pânã în prezent
aratã cã persoanele depresive prezintã
un dezechilibru la nivelul neurotrans-
miþãtorilor - substanþe care permit
comunicarea dintre celulele nervoase.
Serotonina, responsabilã de stabi-
litatea emoþionalã, toleranþa la durere ºi
încrederea în sine. Dacã organismul nu
produce suficientã serotoninã, se in-
staleazã o stare de tristeþe, neajutorare,
lipsã de speranþã ºi chiar gânduri sinu-
cigaºe. Carenþa de serotoninã poate
duce la tulburãri ale somnului, iritabili-
tate ºi anxietate, toate asociate cu
depresia.
Dopamina, cu rol în gândire,
plãcere, recompensã ºi afecþiune. Dacã
nivelul dopaminei este scãzut, vom
remarca scãderea capacitaþii de concen-
trare, probleme de memorie ºi lipsa
bunei dispoziþii.
Noradrenalina ne ajutã sã ne
simþim energici ºi motivaþi în ce avem
de fãcut. Dacã nivelul noradrenalinei
este scãzut, ne confruntãm cu o stare de
letargie, lipsa motivaþiei ºi atenþiei,
scãderea libidoului.
Cercetãtorii nu pot însã sã afirme
cu certitudine dacã aceste dezechilibre
declanºeazã boala sau boala declan-
ºeazã dezechilibrele din organism. Cert
este faptul cã la un om credincios
existã un echilibru la nivelul neuro-
transmiþãtorilor chimici din cadrul
sinapselor neuronale - acest lucru este
demonstrat ºtiinþific.
Optimismul ºi
pesimismul
se dobândesc
S-a zis nu de puþine ori cã
optimismul ºi pesimismul þin
de firea noastrã ºi cã n-ai ce
face dacã te-ai nãscut cu o ast-
fel de trãsãturã temperamen-
talã. Într-o astfel de ecuaþie e
uºor sã afirmi cã Dumnezeu este de
vinã pentru slãbiciunea firii celor ce-ºi
iau singuri viaþa.
Un reprezentant de marcã al psi-
hologiei comportamentale cognitive
americane, dr. Martin E.P. Seligman,
dupã un studiu de peste 25 de ani, a
concluzionat cã optimismul ºi pesimis-
mul nu sunt înnãscute, ci dobândite.
„Când faci abstracþie de Dumnezeu,
spunea Pãrintele Galeriu, nu ai altã alter-
nativã decât neantul.” Când nu-L cãutãm
pe Dumnezeu ne simþim dezrãdãcinaþi,
uscaþi, triºti ºi goi. Disperarea vine din
fuga de Dumnezeu! El însã ne îndeam-
nã la fiecare pas al Evangheliei Sale: „Bu-
curaþi-vã!” Psalmistul spune: „Doam-
ne, când s-au înmulþit durerile mele în
inima mea, mângâierile Tale au veselit
sufletul meu” (Ps 93, 19), iar într-un alt
loc: „Cã m-ai veselit, Doamne, întru
fãpturile Tale ºi întru lucrurile mâinilor
Tale mã voi bucura” (Ps 91, 4). Cre-
dinþa, trãirea autenticã ºi împlinirea po-
runcilor lui Dumnezeu umplu inima de
bucurie sfântã, pentru cã cel ce cautã
aflã, cel ce cere, primeºte.
Fãrã Hristos totul este
întuneric ºi nebunie
Oare câþi din cei ce ºi-au pus capãt
zilelor aveau un duhovnic? Câþi au
mers ºi au cerut sub epitrahil duhov-
nicului sfat la astfel de încercare, când
diavolul ºoptea gândul sinuciderii? Câþi
ºtiau cã la Spovedanie te renaºti din
nou? Câþi au cãutat sã primeascã
Sfântul Trup ºi Sânge al Domnului?
Oare câþi dintre aceºtia plecau ge-
nunchii la Crucea lui Hristos ºi-ºi vãr-
sau Lui amãrãciunea inimii lor ºi ispita
întovãrãºirii lor cu Iuda, vânzãtorul
Domnului? Sau oare câþi mergeau regu-
lat la Liturghie sã se întâlneascã acolo,

fãrã Dumnezeu
sinucidere
în sfânta bisericã, cu Hristos, Stã-
pânul vieþii?
Golul acela întunecat din suflet pe
care-l simte cel ce are gânduri de sui-
cid nu-l poate umple decât Hristos,
Lumina lumii. Tuturor acelora care
nu-L cunosc pe Dumnezeu sau fug de
El, Acesta le spune: „Veniþi la Mine
toþi cei osteniþi ºi împovãraþi ºi Eu vã
voi odihni pe voi” (Matei 11, 28).
Unii îºi poartã singuri poverile, oste-
nesc ºi cad sub greutatea lor, nu cautã
ºi nu-L vor pe Dumnezeu: „Nu voiþi
sã veniþi la Mine, ca sã aveþi viaþã!”
(Ioan 5, 40). De unde dar sã iei putere
sã scapi de gândurile morþii, de unde
dar sã ai viaþã, dacã nu cauþi pe
Stãpânul Vieþii? Hristos e adevãrata
terapie în lupta pentru viaþã.
O lume care nu se raporteazã la
Hristos e în agonie, în pragul sinucide-
rii ºi în umbra morþii; lumea aceasta
nu se poate salva prin ea însãºi. Aºtep-
tarea ºi nãdejdea noastrã nu e la lume,
ci la Hristos, Iubitorul de oameni.
De bunãvoie, pe un drum
fãrã întoarcere
Sinuciderea e un pãcat foarte greu.
Dacã alte pãcate lasã totuºi posibili-
tatea cãinþei ºi pocãinþei, sinuciderea
desfiinþeazã pentru totdeauna orice
posibilitate de convertire, de pocãin-
þã. Sinucigaºul se aruncã de bunãvoie
în suferinþe veºnice, de aceea Biserica
îl lipseºte de rugãciunile ei. Excepþie
fac bolnavii cu afecþiuni degenerative
ale sistemului nervos central, unde
personalitatea omului este alteratã,
individul nemaifiind responsabil de
faptele sale.
Biserica Ortodoxã ºi morala creº-
tinã nu îngãduie sinuciderea, deoa-
rece este un pãcat strigãtor la cer. Sinu-
cigaºul ºi-a pierdut credinþa ºi nãdej-
dea în Dumnezeu, a desconsiderat iu-
birea faþã de Dumnezeu ºi faþã de
aproapele, fiindcã s-a gândit numai la
viaþa pãmânteascã, uitând de cea
veºnicã ºi de datoriile sale. Viaþa
pãmânteascã e bunul principal ca
premisã a tuturor bunurilor în aceastã
viaþã. Viaþa în trup e premisa fie a
vieþii veºnice, fie a osândei veºnice.
Pr. Alexandru Stanciu
În cine ne punem Nãdejdea?
Noile mãsuri economice „imple-
mentate” în România sunt - aºa cum
se poate observa de cãtre oricine -
mai cumplite decât cuþitul ghiloti-
nei franceze. Dacã cuþitul ghilo-
tinei reteza doar capetele celor con-
damnaþi, politicile guvernului nos-
tru reteazã speranþele poporului.
Cei neutri sunt pãrtaºi
la crimã
Vedem împrejurul nostru tot mai
mulþi români pur ºi simplu disperaþi
de ceea ce se întâmplã ºi lipsiþi de
orice speranþã în viitor. Dacã unii suferã
ca urmare a pierderii unui anumit con-
fort pe care-l aveau înainte - fãrã însã
a-ºi pune problema „zilei de mâine” -
sunt destui semeni care efectiv au ajuns
sã trãiascã de pe azi pe mâine, astfel cã
nu e de mirare de ce sunt românii atât de
lipsiþi de încredere ºi mai mereu încrun-
taþi. E greu sã zâmbeºti cu stomacul gol
ºi cu frigul în oase.
România de azi - dacã facem un
exerciþiu de imaginaþie - e ca un tablou
de-al lui Goya, pictorul surd care te
obligã sã fii de partea victimelor sau a
cãlãilor din tablourile sale, refuzându-þi
categoric neutralitatea. Octavian Paler
spunea cã cei neutri sunt pãrtaºi la
crimã; ei sunt de partea plutonului de
execuþie.
Manipularea de sub iluzia
libertãþii
Am auzit zilele trecute pe cineva
zicând cã mãcar poate sã gândeascã
liber. Am rãmas perplex! Pãi de gândit
se putea gândi mai liber înainte de '89
decât acum. Nu erau atâtea posturi de
televiziune ºi nici atâtea ziare care sã te
„educe” din toate pãrþile cu „adevãrul
portocaliu” sau „adevãrul trandafiriu”
sau „adevãrul galben-albãstriu” etc. Pãi
acum gândim mai degrabã „în culori”
decât liber.
Dar ºi dacã am gândi liber, tot
rãmâne întrebarea dacã gândim ºi drept.
Citeam undeva cã deasupra intrãrii în
aula Universitãþii din Uppsala stã scris:
„A gândi liber e mare lucru. A gândi
corect e ºi mai mare lucru.” Una din
marile noastre probleme este tocmai
aceea cã ne-am pierdut „îndemânarea”
de a gândi liber ºi, ca atare, suntem
departe de a ajunge sã gândim corect.
Actual 9
ªi altã problemã este cã nu reuºim
nici acum sã spunem liber ceea ce
gândim. Ne temem ºi acum de cei care
ne conduc (fie ei ºefi, fie directori, fie
patroni etc.) Câþi din cei care constatã cã
ºeful lor e un incompetent o sã-i spunã
asta în faþã? Mai ales dacã este cãsãtorit
ºi mai are ºi un copil de crescut? Nu-mi
rãspundeþi! ªi eu sunt român. Am ajuns
un popor care se îndoieºte de orice,
adicã un popor cu grumazul sub ge-
nunchiul diavolului, pentru cã îndoiala e
arma acestuia. Nenorocirea este cã, dacã
trãim în continuare cu aceastã îndoialã
în suflet, o sã ne prefacem dintr-un
popor care se îndoieºte într-un popor
îndoielnic. Ori asta este cu mult mai
grav.
Zâmbetul în faþa
nenorocirii
Ce am putea sã facem în aceastã
situaþie? Rãspunsul nu este nicidecum
unul violent, ci unul cât se poate de paº-
nic. Îl gãsim în cartea lui Savatie Baºto-
voi, intitulatã „Diavolul este politic
corect”. Ei bine, rãspunsul este cã numai
creºtinii pot sã zâmbeascã în faþa
nenorocirilor, numai ei biruiesc îndoiala
cu arma nãdejdii, care e arma lui Hris-
tos. Creºtinul adevãrat nu se mai îndo-
ieºte, pentru simplul motiv cã nu-ºi pune
nãdejdea în oameni, ci în Dumnezeu. ªi
dacã diavolul îi biruieºte pe unii cu arma
îndoielii, Dumnezeu îi elibereazã pe toþi
care se înarmeazã cu arma Nãdejdii. Sã
fim deci creºtini adevãraþi ºi sã ne
punem nãdejdea în Dumnezeu, zicând
împreunã: „Nãdejdea mea este Tatãl,
Scãparea mea este Fiul, Acoperãmântul
meu este Duhul Sfânt. Treime Sfântã,
mãrire Þie!”
Pr. Marius Demeter
CMYK
 10 Pas în doi
10 porunci pentru Anunþ de angajare:
Se cautã bãrbat dreptslãvitor creºtin
soþiile ortodoxe Familia creºtinã angajeazã în sânul ei bãrbat dreptslãvitor
creºtin, pe perioadã nelimitatã de timp.
Cerinþe: socotealã, iar inima cu dragostea
- tânãr dinamic în exercitarea de aproapele;
virtuþilor, iubitor de Împãrãþia ceru- - sã nu cunoascã vorba urâtã,
rilor ºi dreptatea lui Dumnezeu; iar minciuna sã nu se cuibãreascã
- se cere obligatoriu expe- pe buzele sale;
rienþa fecioriei pânã la cãsãtorie - sã cinsteascã atât pe pãrinþii
sau, în cazul cãderii în des- sãi, cât ºi pe cei ai soþiei, astfel
frânare, experienþa sincerã a încât familia sã nu ajungã istovitã
pocãinþei ºi a îndreptãrii; de certuri fãrã sens;
- constituie un mare avantaj - sã vegheze mereu la mân-
comunicarea cu rãbdare, blân- tuirea ºi orânduirea familiei care
deþe ºi înþelepciune; îi este datã spre grijã;

Responsabilitãþi: Recompense/ beneficii:

1. Nu încerca sã fii un dascãl pentru soþul tãu.
Cea mai bunã cale de a-l schimba este sã îl iubeºti
ca pe tine însãþi ºi sã îl respecþi.
2. Cãsnicia este o aventurã constantã, dar
minunatã, care ne ajutã sã ne descoperim ade-
vãratul eu, lumea sufletului partenerului nostru, ºi
sã îl cunoaºtem pe Dumnezeu în biserica cãmi-
nului nostru.
3. Acceptã-þi soþul aºa cum este el, cu slãbi-
ciunile ºi particularitãþile lui, ºi nu aºa cum ai vrea
tu sã fie. Familia este un teren în care ne antrenãm
sufletele ºi un pridvor de intrare în Rai.
4. Încearcã sã îþi înþelegi soþul. Nu uita cã bãr-
batul gândeºte cu o logicã purã, în timp ce femeia
gândeºte cu sentimentul, cu inima.
5. Nu încerca sã îþi impui punctul de vedere ºi
sã îþi corectezi soþul. Luptã-te mai bine sã te
corectezi pe tine însãþi. „Dragostea trãieºte prin
armonizarea contrariilor ºi prin iertare.” Nu te
enerva.
6. Cu credinþã, rãbdare ºi dragoste, toate
greutãþile vieþii sunt biruite.
7. Cel mai mare duºman al vieþii de familie
este egocentrismul. Nu te va salva atacul asupra
soþului, ci mai degrabã atacul asupra propriului
egocentrism.
8. Cel mai bun exemplu pentru copii este ca
tatãl sã o iubeascã pe mama, mama pe tata, iar
copiii sã îi vadã pe amândoi rugându-se ºi
mergând la bisericã.
9. Secretul pãcii din familie este sã fii capabil
sã ierþi, sã iubeºti ºi sã respecþi.
10. Cãsãtoria este „o mare Tainã”, care începe
în Bisericã ºi se reînnoieºte prin Spovedanie, prin
Sfânta Liturghie ºi toate celelalte Taine ale Bise-
ricii Ortodoxe ºi ale credinþei trãitoare.
Pr. Michael, Practical guide to Orthodoxy
and Orthopraxia
Trad. de Natalia Corlean
- purtarea rãspunderii de a fi cap
al unei familii creºtine, iar nu fo-
losirea acestei slujiri în avantaj
propriu;
- conducerea soþiei pe drumul
mântuirii ce duce la Hristos, nu
pe drumul avorturilor ce duc la
pierzare;
- curajul de a creºte toþi copiii
rânduiþi de Dumnezeu, fãrã sub-
terfugii ºi fãrã silirea soþiei de a se
feri de naºterea de prunci;
- creºterea copiilor în fricã de
Dumnezeu, viitori oameni de nã-
dejde ºi adevãraþi ostaºi ai lui
Hristos;
- trãirea dupã rânduialã
creºtinã, astfel încât bãrbatul sã-ºi
ajute femeia dãruitã de Dum-
nezeu la exercitarea rolului de
mamã ºi soþie;
- sã nu-ºi umple vreodatã
capul cu ameþeala bãuturii sau
inima cu frumuseþe strãinã, ci
mintea sã ºi-o umple cu dreapta
- lucrul în echipã cu o soþie
fidelã, atât la bine, cât mai ales la
greu, în drumul spre veºnicie;
- biruinþã în necazurile vieþii
acesteia;
- binecuvântarea de a fi pã-
rinte ºi posibilitatea de a fi un
bunic împlinit, într-o lume în care
mulþi oameni mor de singurãtate.
- cununa mântuirii de la Îm-
pãratul Hristos, ºi viaþa de veci.
Descrierea
angajatorului:
Familia creºtinã, tot mai
afectatã de rãspândirea pãcatului
în rândul tinerilor, nãdãjduieºte
în trezirea la o viaþã nouã, în
Hristos. Acest anunþ de angajare
în viaþa de familie pare scris sub
o formã de glumã, însã este cât se
poate de serios cu putinþã, datã
fiind situaþia realã a lucrurilor.
(Cu nãdejde, familia creºtinã)
Anunþ alcãtuit de:
Dan Tudorache
 Educaþie creºtinã 11
Cum sã ne protejãm copiii de anturaj? tãm Sã accep-
cã li se pot
întâmplã lucruri rele.
Cum sã-þi protejezi copiii de rãul din afarã, de anturaj, Gândiþi-vã numai prin câ-
de ce se aude ºi ce se vede în afara familiei? te am trecut noi. Câte am
Sã îi încredinþãm lui de rãu. „Ai vãzut fãcut ºi câte ni s-au fãcut.
Dumnezeu cã sunt niºte bãieþi ªi, slavã Domnului cã ne
care sunt rãi ºi ca- apropiem de Sfântul Potir
În primul rând sã ducem copilul la re pot sã te batã. Ce ºi suntem cu nãdejde cã
„Doamne-Doamne” de când e mic. Slavã faci? Trebuie sã ne mântuim. Aveþi încre-
Domnului cã suntem ortodocºi ºi îi îm- treci pe partea cea- dere cã ºi ei pot ieºi din-
pãrtãºim pe copii de la Botez. Sã-i împãr- laltã, sã te fereºti.” tr-o capcanã, ºi ei pot ieºi
tãºim încã de când sunt în burtica noas- Copilul trebuie sã dintr-un necaz. Totul e
trã. Dacã e opritã de la Sfânta Împãrtãºa- ºtie cã în lume sã nu îi lãsãm fãrã Dum-
nie, când a rãmas însãrcinatã canoanele sunt lucruri rele ºi cã trebuie sã se nezeu. Nu mai vor ei, vrem noi: Doamne,
spun cã mama trebuie împãrtãºitã, pen- apere. ªi cei care îl apãrã sunt pãrinþii; binecuvânteazã pe copilul meu, a ieºit
tru copil. Sã-i împãrtãºim ºi sã stãm cu ªi cei care trebuie sã îl apere sunt legea, pe uºã! Maica Domnului, þi-l încredin-
ei în bisericã cât sunt în burtã, cã nu fac poliþia, iar noi trebuie sã pretindem asta. þez! Sfinte Gheorghe, (dacã îl cheamã
gãlãgie, nu se joacã ºi nu þipã. Veþi fi Gheorghe) pãzeºte-l! Sã avem încrede-
uimiþi cã dupã ce se nasc sunt la fel de Lasã-l sã experimenteze re. Viaþa e periculoasã, viaþa e riscantã,
cuminþi. Ei au învãþat ºi cântãrile, ºi pericolul dar viaþa e o ºcoalã, un exerciþiu, e o pre-
rãspunsurile. O mamã care spunea ru- Apoi, copilul e teribilist. Zice: „Dar, gãtire pentru viaþa veºnicã. ªi dacã eu îl
gãciunile cu voce tare în perioada când mami, nu are ce sã se întâmple, lasã-mã apãr de toate durerile - eu îl bag la fa-
îºi alãpta copilul, când avea apoi copilul ºi pe mine.” În primul rând chiar tre- cultate, eu îl trec de corigenþe, eu îl scap
un an ºi ceva ea s-a încurcat la Psalmul buie sã lãsãm un copil sã experimenteze de la poliþie - n-are cum sã se facã om.
50, ºi copilul a completat-o; de uimire, pericolul. Nu-l lãsãm sã facã ceea ce îl El trebuie sã devinã responsabil. „Tu
era sã îl scape din braþe. duce sigur la moarte; dar îl lãsãm, de rãspunzi de ce faci. Eu, în locul tãu, nu
Deci în primul rând sã-i împãrtãºim exemplu, dacã vrea sã bage mâna în m-aº urca acolo. Dacã o sã cazi, sã îþi
pânã la ºapte ani, când se dã „gratis”. flacãrã. ªi vede cã e buba ºi nu mai bagã asumi rãspunderea pentru durerea pe care
Asta e primul lucru. Dupã aceea, ei vor altã datã. Dar dacã vrea sã bage degetul o sã o suferi; eu am sã te pansez, dar e
pleca. Majoritatea copiilor dupã 7-8 ani în prizã nu-l laºi, cã nu mai zice buba rãspunderea ta, eu te-am avertizat cã existã
nu mai vor la bisericã, vor la fotbal sau dacã se curenteazã; atunci îi dai una riscul asta.” Pare neiubitor, dar este ziditor.
la altceva. Dacã nu mai vor, sã îi lãsãm, peste mânã ºi buba i-o faci tu. Deci, în
pentru cã se vor întoarce. Sã-i lãsãm, aceastã educaþie, el învaþã cã unele lu- Nu putem sã îi ferim
dar sã ne rugãm pentru ei. Nu îi obli- cruri sunt folositoare, altele nu, unele de suferinþã
gaþi sã se roage. Dacã acum te rogi pen- dor, altele nu. Intru într-o clasã de liceu ºi mã uit cât
tru culcare, sunt momente când copilul Apoi, pãrinþii spun: O sã cadã co- sunt de frumoºi! ªi când ºtiu cât se mas-
vrea sã se roage, altele când nu vrea, ºi pilul! Lãsaþi-l sã cadã. Asta este. Nu turbeazã, cât se uitã la pornografie! ªi
zici: Las' cã se roagã mami pentru tine! puteþi sã îi spuneþi mereu: Stai cuminte, sunt niºte copii! ªi le zic: „Dacã Dumne-
ªi îi faci o cruce. Deci fãrã sã îl forþãm. sã nu cazi! Ci: „ªtii, mie îmi e fricã pen- zeu v-a adus pe lume acum, v-a apãrat, a
ªi, când nu mai ºtim ce sã facem, zi- tru cã ai sã cãzi ºi o sã te doarã. Dacã tu zis cã rãmâne cu noi pânã la sfârºit, în-
cem: Doamne, ce sã fac? ªi ne vine îþi asumi riscul asta, bine.” ªi el cade. ªi cercaþi sã înþelegeþi ce e pãcat, încercaþi
gândul ce sã facem. nu zici: „Vezi, þi-am zis eu cã o sã te sã vã daþi seama cã pãcatul aduce sufe-
Suntem ºi buni, ºi rãi doarã!", ci: „Îmi pare rãu pentru dure- rinþã ºi sã vã lepãdaþi, mai devreme sau
În acelaºi timp, copilul trebuie sã rea ta, sper cã asta te învaþã ceva.” mai târziu, ºi sã vã bucuraþi de viaþã. Nu
afle, fãrã sã vadã la televizor neapãrat, Chiar dacã are doi ani, copilul pricepe existã pãcat din care omul sã nu iasã ºi
cã nu toþi oamenii sunt buni. Îi spuneþi: ce-i spui acolo. Apoi, sã îi învãþãm sã sã nu se facã sfânt. Avem în calendar
„Ai vãzut cã nici eu nu sunt bunã tot nu devinã agresivi din cauza durerii. sfinþi care au fost tâlhari, desfrânate...”
timpul, ai vãzut cã sunt tristã. Nici tati Când sunt mari ºi se duc în locuri Nu putem sã îi ferim pe copiii noºtri
nu e cel mai bun, ai vãzut cum se cu adevãrat periculoase, în loc sã îi de suferinþã, nu putem sã îi ferim de
supãrã. Deci noi, oamenii, suntem ºi rãi spunem: „Tu nu vezi câte se întâmplã? rãu. Putem sã îi învãþãm de bine, sã-i
ºi buni, la unii rãutatea e mai mare, la O sã ti se întâmple ºi þie!”, sã îi zici: protejãm cu rugãciunea, cu prezenþa
unii mai micã. Toþi oamenii ne-am nãs- „Mami, mi-e fricã. Eu am încredere în noastrã în Bisericã ºi cu binecuvântare
cut ca sã transformãm rãutatea în bunã- tine, dar mie mi-e fricã pentru tine. ºi sã avem nãdejde în Dumnezeu. Atâta
tate.” „Uite ce rãu eºti acum! Hai sã ne Fie-þi milã de mine ºi nu te duce. Sau timp cât suntem vii, sã avem nãdejdea
rugãm sã te facã Dumnezeu bun.” „Ai hai sã luãm niºte mãsuri ca eu sã stau nebunã în mila lui Dumnezeu. Este sin-
vãzut, mami, ce rea eram adineauri? liniºtitã. Spune-mi cu cine te duci, câþi gura nãdejde.
Roagã-te pentru mine sã mã fac bunã.” vã duceþi...” Altfel se poartã copilul Maica Siluana Vlad, în conferinþa
Asta este lucrarea noastrã, sã trans- decât daca i-ai zice: „Lasã cã vã ºtiu eu „Cine suntem ºi de ce ne-am nãscut?”
formãm. ªi avem datoria sã ne apãrãm pe ãºtia care vã duceþi!” Fãgãraº, 10 iunie 2008

Samarineanul milostiv
Cineva L-a întrebat pe Domnul Iisus
„Cine este aproapele meu?” Domnul
i-a rãspuns la aceastã întrebare printr-o
povestioarã numitã Pilda samarinea-
nului milostiv.
Personajul principal este un cãlãtor,
nãscut într-o cetate din Samaria, de
aceea el este numit samarinean. Acesta
întâlneºte în drumul sãu un om cãzut la
marginea drumului. Era rãnit, plin de
sânge ºi fãrã putere de a sta în picioare.
Samarineanul nu a putut trece indife-
rent pe lângã cel rãnit. Chiar dacã era
din neamul evreilor, care îi batjocoreau
pe samarineni, mila samarineanului a
fost mai puternicã decât ura ºi dis-
preþul. S-a oprit lângã el ºi a început
sã-i ºteargã rãnile de sânge, l-a banda-
jat, apoi, ridicându-l ºi aºezându-l pe
asinul sãu, l-a dus la cel mai apropiat
han, unde l-a îngrijit pânã dimineaþa.
Apoi l-a rugat pe proprietarul hanu-
lui sã poarte grija celui rãnit pânã îºi va
reveni, dându-i chiar ºi câþiva bani ºi
promiþând cã la întoarcere va mai plãti
cât va fi nevoie. Domnul Hristos spune
cã, înainte sã ajungã samarineanul la
locul unde zãcea cel rãnit, au mai trecut Numele: ................................................
doi slujitori ai templului din Ierusalim,
un preot ºi un ajutor de preot, fãrã sã ....... ................ Telefon:...................................
CMYK
facã nimic pentru el, deºi
erau de acelaºi neam.
Rãspunsul la întrebarea
de mai sus este acum clar,
atât pentru cel care a între-
bat, cât ºi pentru noi.
Aproapele este orice om
care are nevoie de noi.
Iubirea dãruitã de Hristos
este mai mare decât duº-
mãnia. Prin iubire suntem
aproape unii de alþii, aºa
cum Domnul este mereu
aproape de noi.
Activitãþi practice:
Coloraþi planºa cu sa-
marineanul milostiv, gân-
dindu-vã la o persoanã pe
care sã o ajutaþi în urmã-
toarele trei zile.
Talon de participare Concurs
Dragi copii,
începând cu acest numãr am pregã-
tit pentru voi concursuri cu premii.
Premiul acestei etape:
Biblia istorisitã
pentru copii
Ce aveþi de fãcut?
- Citiþi cu atenþie textul de pe
aceastã paginã, precum ºi tex-
tul biblic de la Luca, capitolul 10,
25-37 ºi rezolvaþi rebusul.
- Completaþi corect talonul,
decupaþi-l ºi puneþi-l într-un plic.
- Trimiteþi-l pe adresa Proto-
popiatului Fãgãraº (o gãsiþi
pe ultima paginã), cu specificaþia
„PENTRU CONCURS”, pânã în 10
decembrie, fie prin poºtã, fie
direct la sediu.
Tot aºa veþi face ºi cu talonul
din numãrul viitor. Mai multe ta-
loane înseamnã mai multe ºanse!
Câºtigãtorul va fi desemnat în
Adresa: ....................................................... data de 16 decembrie, prin tra-
gere la sorþi dintre rãspunsurile
corecte.
Paginã realizatã de Pr. Ion Tãrcuþã

Scrisoare cãtre o fatã „care nu mai poate...”
Vrei sã cedezi? Vrei sã-þi...
„începi viaþa”? Sã fii a lui, sã
vadã cã-l iubeºti cu adevãrat?
Dragostea lui te preseazã
delicat... Nu-þi cere nimic, dar...
paradoxal, asta te face sã simþi
cã... plesneºti! Tocmai gene-
rozitatea lui stârneºte ºi aþâþã
generozitatea ta... Tãcerea lui te
face sã vorbeºti într-una; ºi
vorbind, te goleºti, încet-încet,
de orice rezistenþã... ªi asta, în
mod bizar... te înspãimântã!
Privirea lui rãbdãtoare îþi
smulge inima din piept.... Ce
mai: îl iubeºti la nebunie!...
Atunci ce te mai opreºte?!
A... Acea plãpândã ºoaptã a con-
ºtiinþei, acea fãrâmã de fricã, acea „fi-
surã” prin care ameninþã sã se strecoare
cele mai înfricoºãtoare scenarii...
Pãi, dacã e dragoste, ar trebui sã fie
totul în regulã, nu-i aºa?
Da, dar... Existã, totuºi, un „dar”...
care stricã totul...
Da, ai putea sã treci peste acest „dar”,
peste aceastã „fricã”... numai cã „dupã”,
ea nu dispare, nu se dizolvã în actul
iubirii, ci, dimpotrivã: creºte, creºte
pânã umple inima, de parcã, prin „act”
ar fi aflat tocmai mijlocul de a-þi devo-
ra iubirea! Ai mai vãzut ºi auzit întâm-
plându-se asta, la cei din jurul tãu...
Iubirea ta este imperfectã, e lim-
pede... Are o „impuritate” care o face
periculoasã, un virus care o poate trans-
forma în vehiculul unei boli mortale
pentru prietenia voastrã... ªi pentru
sufletul tãu...
Atunci? Ce sã facem?
În primul rând, nu renunþa la iubirea
ta... E imperfectã, bolnavã, „vinova-
tã”... dar e, totuºi, iubire... iubirea ta...
De aceea cred cã nu-i cazul sã o le-
pezi, pentru cã asta nu rezolvã proble-
ma, ci doar o amânã... Cred cã trebuie
sã mergi cu ea la Doctor, la Tãmã-
duitorul de iubiri...
Trebuie sã faci asta, pentru cã iubi-
rile bolnave sunt izvoarele întregului
blestem omenesc, ale tuturor dramelor
noastre: avortul, abuzul infantil,
divorþurile, toatã acra nefericire din câr-
ciumi, toatã neagra amãgire de sine din
bordeluri, toata artificiala fericire a
„carierei” etc., toate sunt consecinþele
unei iubiri bolnave...
Fii tânãr cu Hristos
Dar trebuie sã iubim! Pentru asta
ne-am nãscut! Numai aºa putem fi feri-
ciþi! Cine nu ºtie asta? Cine poate ocoli
acest adevãr fundamental al Omului?
Sã nu renunþi niciodatã la iubire... E
dreptul fundamental al omului, darul lui
Dumnezeu, piatra cea de mare preþ a
fiinþei noastre, pentru care se meritã sã
dai totul...
Numai cã iubirea noastrã are chipul
Nu cãutaþi fericirea
în afara voastrã
Toþi umblãm dupã fericire. Toþi o
dorim, toþi o cãutãm. Intru direct în
intimitatea sufletelor voastre. Cãutaþi
fericirea în sufletele voastre. Nu o cãu-
taþi în afara voastrã. Sã nu aºteptaþi feri-
cirea sã vinã din altã parte, decât din-
lãuntrul vostru, din sufletul vostru,
unde Sãlãºluieºte Domnul Iubirii,
Hristos. Dacã veþi aºtepta fericirea din
afara voastrã, veþi trãi decepþii peste
decepþii ºi niciodatã nu o veþi atinge. Sã
vã spun atât: Cãutaþi Iubirea ºi trãiþi-o
cu multã smerenie.
Tare mult doresc sã nu vã gândiþi la
cãsãtoria voastrã, absolut deloc. Cu
cine mã voi mãrita? Cum va fi el? Cine
va fi el? etc. Sunt gânduri inutile, fãrã
sens, deºarte. Aceste preocupãri aratã
cã în sufletul vostru încã nu s-a stabilit
certitudinea adâncã a adevãrului. Sã
aveþi o singurã grijã. Sufletul. Sã trãiþi
curat, în frica lui Dumnezeu. Sã iubiþi
pe Hristos, sã vã dãruiþi toatã fiinþa Lui,
printr-o trãire curatã, în rugãciune.
În ceea ce priveºte cãsãtoria: O, sã
13
ºi asemãnarea noastrã: ESTE
INCOMPLETÃ, BOLNAVÃ...
Priveºte cu atenþie Crucea!
Priveºte-o, te rog, cu toatã inima:
nu-L vezi, acolo, pe Tãmãduitorul
de iubiri? Nu vezi tu, în cuiele ace-
lea, strivite, sfâºiate, LIMITELE
FIINÞEI NOASTRE ºi, implicit,
ALE IUBIRII NOASTRE?
Iubirea noastrã bolnavã este
blestemul nostru... Dacã nu vezi
pe Cruce pironit TOCMAI
ACEST BLESTEM, nu vezi
nimic....
Du dragostea ta la Tãmã-
duitorul de iubiri... Sfintele Taine
sunt tratamentul Sãu.... Du-te la
Bisericã ºi cautã-þi un duhovnic care sã
þi-l administreze....
Apoi, vindecatã de orice spaimã, de
orice sãmânþã de posibilã nefericire,
curãþitã pânã când s-a umplut de Lu-
minã ºi nu mai e în ea niciun grãunte de
îndoialã... las-o sã curgã, las-o sã fie
Stãpâna ta... Fii fericita Ei roabã....
Marius I.
n-aveþi nicio grijã,
dar absolut nicio
grijã, cãci se gã-
sesc atâtea suflete
dornice de a întâlni
suflete curate de
fecioare, pentru a se uni cu ele ºi a zidi
un cãmin creºtin fericit. Dacã voi aþi
înþelege acest adevãr pe care vi-l mãr-
turisesc, v-aþi convinge mai târziu cã
dragostea de Dumnezeu este Esen-
þialul, v-aþi convinge de adevãrul spus
de Mântuitorul: „Cãutaþi Împãrãþia
Cerurilor ºi toate celelalte vi se vor
adãuga vouã.” Cine împlineºte Cu-
vântul lui Hristos realizeazã Maxi-
mum, Totul! Port o dragoste întreagã ºi
încredere neþãrmuritã în Pãrintele
Boca. Prin voi îi comunic: „Toatã
iubirea sufletului în Domnul nostru
Iisus Hristos, îi sãrut mâinile ºi tare
mult doresc sã-l cunosc.” Vã rog foarte
mult sã vi-l faceþi Duhovnic. Sã vã
spovediþi lui, cãci e un preot unic.
Mama îndeosebi. Din când în când
mergeþi pe la Sâmbãta ºi vã spovediþi
Pãrintelui Boca. În toate situaþiile grele
consultaþi-vã cu el, cereþi-i sfatul.
Valeriu Gafencu, scrisoare trimisã
din închisoare celor dragi
Penitenciarul Aiud, 15 mai 1946
CMYK
 14 Catehism pe înþelesul tuturor
cu numele sunt pomeniþi toþi cei
Sf. Liturghie, Taina Tainelor care aduc pomelnic pentru Sf. 100
Proscomidia
Dacã scopul vieþii noastre este sã ne mântu-
Liturghie);
Š5. din ultima - pentru pomenirea
celor adormiþi.
„Dac
Discul devine astfel imaginea Cre
im, atunci pentru noi cel mai important eveni- datã at
ment din istorie este Jertfa lui Hristos, adicã Bisericii, în care Hristos apare
printre sfinþii Sãi - Biserica numit
Întruparea ºi Rãstignirea Sa pe cruce pentru tãrile o
noi. Aceastã Jertfã a fost un eveniment petrecut nevãzutã, triumfãtoare, din ceruri
Pãrinte
în istorie; însã, pentru ca ºi noi, cei care trãim în tru Maica Domnului ºi sfinþi, - dar ºi printre oameni, care alcãtuiesc
ture ru
alt timp istoric, sã primim roadele ei, Hristos mulþumind lui Dumnezeu pen- Biserica luptãtoare, de pe pãmânt.
marelu
ne-a lãsat Sf. Liturghie, prin care El vine iar ºi tru aceºtia, dar ºi pentru vii ºi Dupã ce acoperã Sfintele Daruri,
veºmân
iar ºi se jertfeºte, de data aceasta în Sf. Altar. apoi pentru morþi, cerând pen- pregãtite acum pentru Sf. Liturghie,
tele ce
tru aceºtia iertarea pãcatelor. preotul iese din altar cu cãdelniþa, pen-
În credinþa noastrã ortodoxã Sf. Pãrticelele se scot astfel: tru a umple de bunã mireasmã întreaga
Liturghie nu înseamnã o comemorare Š2. din a doua - întru pomenirea
„V
bisericã ºi pentru a-i saluta ºi a le ura
sau un simbol, ci Hristos este prezent în Maicii Domnului (o parte în formã de bun venit oaspeþilor veniþi la Cina
chip REAL în pâinea ºi vinul care se triunghi mai mare); Domnului - credincioºii din bisericã, Era
transformã în cadrul Sfintei Liturghii. Š3. din a treia - întru cinstirea ºi pome- dar ºi sfinþii din icoane, care nu lipsesc sã nu
Prima parte a acestei slujbe centrale din nirea sfinþilor (9 triunghiuri mai mici); la Sf. Liturghie. Este momentul în care noastrã
viaþa Bisericii este Proscomidia, în care Š4. din a patra - pentru pomenirea ar trebui sã fim deja toþi prezenþi, pen- sebitã
pâinea (prescura) ºi vinul aduse de cre- celor vii (ierarhi, conducãtori ºi pentru tru cã se apropie momentul începerii fãgãrãº
dincioºi sunt pregãtite de cãtre preot creºtinii ortodocºi de pretutindeni, iar Sfintei Liturghii. Pr. Ovidiu Bostan perioad
pentru Sf. Liturghie. Biserica leagã Brânco
aceastã parte pregãtitoare de aducerea Slujbele Bisericii. Sã trãim, sã înþelegem. mod public. Cu toate ºi în tim
aminte a începutului vieþii lui Hristos acestea, în cadrul sluj- nescu,
pe pãmânt, de aceea ea se sãvârºeºte cu
uºile altarului închise ºi cu dvera (per-
La ce folosesc slujbele? belor, dacã participãm
cu adevãrat la ele ºi
Cu
tului D
deaua uºilor împãrãteºti) trasã, pentru Ortodoxia se caracterizeazã ºi se defineºte înainte trãim ceea ce se în- Ardeal
cã prima parte a vieþii Mântuitorului nu de toate prin cultul ei, iar esenþa credinþei noastre se tâmplã acolo, Îl cunoaº- Preasfin
a fost cunoscutã de cãtre popor. trãieºte ºi este practicatã prin participarea la slujbe. De tem pe Dumnezeul Cel Daciei
La jertfelnicul din stânga credin- aceea vom încerca, în cadrul acestei rubrici, sã Adevãrat, aºa cum ni S-a nie, a ad
cioºilor, numit proscomidiar, preotul înþelegem mai bine care este rostul slujbelor, ce se descoperit. Astfel dobân- Botezã
are 5 prescuri (sau una singurã mai întâmplã în cadrul lor ºi ce înseamnã asta pentru noi. dim o credinþã autenticã, „veºmâ
mare, formatã din 5 pãrþi), însemnate Scopul cultului ortodox este sta- bazatã pe Adevãr, nu pe timpul
cu o pecete. Fiecare din cele 5 are o bilirea unei relaþii vii ºi directe între impresiile personale - care creeazã un Cum a
destinaþie specialã: Dumnezeu ºi om, realizatã prin dialog. dumnezeu dupã chipul ºi mintea noas- veºmân
Š1. din prima se scoate partea care va Cultul este de douã feluri: trã, vãzut prin prisma pãcatelor noastre.
Singura modalitate de a intra în
preoþeº
deveni Trupul Domnului. Prin scoaterea 1. public (social, colectiv) - rugãciunea comun
acestei pãrþi centrale, în formã de cub, pe care o facem fiecare dintre noi împre- relaþie cu Dumnezeu este rugãciunea, o mai ale
se preînchipuie Întruparea lui Hristos. unã cu alþi membri ai Bisericii, în gene- lucrare permanentã pe care o deprin- jeascã
Înfigând copia (un fel de cuþit în formã ral în bisericã; dem cu mult efort, numai cu ajutorul ciuda t
de suliþã) în prescure, preotul rosteºte 2. particular (individual, personal) - Duhului Sfânt: Duhul vine în ajutor depusã
urmãtoarele cuvinte, prin care aratã jert- atunci când fiecare dintre noi intrã în slãbiciunii noastre, cãci noi nu ºtim sã rãmâne
fa care se întâmplã din nou, pentru noi: dialog cu Dumnezeu prin rugãciune, în ne rugãm cum trebuie, ci Însuºi Duhul brie, câ
Ca un miel nevinovat spre junghiere orice loc ºi în orice timp, atunci când ne se roagã pentru noi cu suspine negrãite lop pen
S-a adus. Continuând apoi: ªi ca o rostim rugãciunile personale zilnice etc. (Romani 8, 26). Aceastã lucrare se în- veºnice
oaie, fãrã de glas împotriva celui ce-o Cultul Bisericii Ortodoxe imprimã în tãreºte prin prezenþa noastrã la slujbele
tunde, aºa nu ªi-a deschis gura Sa. sufletele noastre pacea sufleteascã, nã- Bisericii, care ne introduc în spaþiul
M
Dupã ce aºazã Sfântul Agneþ (Miel) dejdea. Dumnezeu este la uºa sufletului Împãrãþiei lui Dumnezeu. Prin diversi-
(bucata care preînchipuie trupul lui fiecãruia dintre noi ºi bate, însã aceastã tatea lor, slujbele ne ajutã sã Îl purtãm Ma
Hristos) pe disc, adaugã: Se junghie uºã se deschide numai ºi numai din in- pe Dumnezeu ca ocrotitor al vieþii noas- 100 de
Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridicã terior. Participarea la slujbe exprimã tre ºi în momentele cotidiene, prin sluj- Arseni
pãcatele lumii. Împunge Sf. Agneþ în dragostea faþã de Dumnezeu, care creº- bele zilnice, dar ºi a celor deosebite, fie tembrie
partea dreaptã ºi spune: ªi unul dintre te prin prezenþa noastrã la rugãciunea cã sunt prilej de bucurie, fie de în- la Sâm
ostaºi cu suliþa coasta Lui a împuns; ºi publicã, prin miºcarea noastrã cãtre Hris- tristare. Le putem pune pe toate în grija simpoz
turnând în Sf. Potir vin ºi apã, adaugã: tos, Care ne aºteaptã, ºi unirea în cuget lui Dumnezeu, chemându-L sã fie monah
ªi îndatã a ieºit sânge ºi apã (In. 19, 34). ºi în duh cu ceilalþi membri ai Bisericii. prezent în orice moment al vieþii noas- „Arsen
Din urmãtoarele prescuri se scot Pe Dumnezeu Îl putem gãsi ºi putem tre, cu tot ce implicã ea: bucurie, neca- nirea s
pãrticele care se aºeazã ca sfinte daruri vorbi cu El în orice moment al vieþii zuri, greutãþi, tristeþe sau fricã. multor
pe Disc, alãturi de Agneþ (Hristos), pen- noastre, atât în mod particular, cât ºi în Pr. Gheorghe Dan de cult
 Cu Dumnezeu în casã 15
Ce este mâncarea fãrã Dumnezeu? La gura sobei
Sã nu începi ºi sã nu termini nicio- nezeu nu ar da hranei aceste substanþe Poporului meu
datã prânzul sau cina fãrã o rugã fier- nutritive? Atunci, indiferent cât de mult Eºti fiul bun al lui Pãcalã,
binte cãtre Dumnezeu. (…) Cãci numai am consuma din cele mai hrãnitoare ali- Ileana Cosânzeana-i mama ta,
Dumnezeu este Cel care ne procurã mente, corpul nostru nu ar cãpãta pu- Bunic þi-e Petre Ispirescu
toatã hrana. Deºi dãruitã, am muncit noi tere ºi deci nici funcþiile sale zilnice nu ªi Sfânta Vineri e mãtuºa ta.
înºine sã o obþinem, dar ce ar însemna s-ar putea desfãºura ºi nici viaþa însãºi.
toatã munca noastrã dacã Dumnezeu Nimeni nu ar mai rãmâne în viaþã. Tu eºti din neamul lui Manole
nu ne-ar da binecuvântarea Sa, dacã, de Pe de altã parte, ce s-ar întâmpla dacã Eºti ºi cristelniþã, eºti ºi mormânt,
exemplu, nu ar dãrui umiditate, cãldu- Dumnezeu ar lua puterea stomacului de Din Tei, eºti Creanga înfloritã,
rã, vânt, soare peste câmpul ºi grãdinile a digera hrana, fie ºi numai pentru 2 Din munte, capul unui Sfinx.
pe care le-am cultivat ºi semãnat? Ab- sãptãmâni? Atunci ºi cele mai hrãnitoa- Tu ai întins Masa tãcerii
solut nimic, dupã cum ºtim cu toþii. re alimente nu ne-ar mai putea hrãni, ci ªi tu mã porþi în Car cu boi,
În afarã de asta, Dumnezeu este ne-am epuiza, ne-am îmbolnãvi ºi am Tu eºti în cântul ciocârliei
Acela care procurã hranei substanþa muri. ªi experienþa ne dovedeºte cã ºi ªi þi-ai pus aripi, ca sã zbori.
nutritivã ºi corpului nostru capacitatea cea mai sãnãtoasã hranã poate uneori Tu, în deºert, n-ai ridicat biserici,
de a o folosi pentru sãnãtatea noastrã sã fie vãtãmãtoare. Mitropolitul Dar azi deºert e împrejurul lor.
trupeascã. Ce s-ar întâmpla dacã Dum- Grigorie al Sankt Petersburgului De când Apusul þi-a „donat” rãceala,
stanþele cancerigene. Cu sufletul te simþi la Pol.
Farmacia Domnului: Persoanele cu probleme Cu sfinþii te-ntâlneºti doar în biserici
ªi-acolo-i laºi când tu acasã pleci,
Merele de sãnãtate trebuie sã se
orienteze spre tipul de mere 'Nainte crucea o purtai în suflet
Banalele mere sunt un dar care le face bine. De exem- Dar azi numai acolo n-o gãseºti.
minunat pentru om, din plu celor cu probleme de Ai ridicat ºi Crucea, dar ºi arma,
pãcate adesea dispreþuit. diaree, enterocolite sau Te-ai apãrat de hoarde de pãgâni,
Conþin vitaminele B ulcer le sunt recomandate Iar cel creºtin, ce-þi spune frate,
(B1, B2, B5, B6, B8), C merele ionatane ºi con- A vrut la Papi sã te închini.
(de 2 ori mai multã în traindicate merele acre; Zãgaz ai pus apelor þãrii
coajã decât în pulpã), PP, în schimb, diabeticilor le Dar nu ºi þie, drag popor,
dar ºi minerale: magne- tic. Sunt bogate în fibre ºi sunt recomandate merele Prin munte þi-ai tãiat tu cale
ziu, fosfor, calciu, pota- ajutã digestia. Calmeazã sis- proaspete mai acide. ªi sfinþii i-ai crescut în închisori.
siu, fier, zinc etc. temul nervos, aducând rela- Consumul unui mãr în
Au efect tonic muscular xare; sunt bune ºi împo- fiecare dimineaþã are rol Te-ai risipit peste hotare,
Sã cauþi ce aici nu ai,
ºi nervos, diuretic, depura- triva insomniei. Substan- detoxifiant, iar seara ajutã
Dar bogãþiile din lume
tiv, rãcoritor, digestiv, anti- þele lor antioxidante ajutã la digestie, este somnifer N-au stâmpãrat dorul ce-l ai.
reumatismal, antiseptic in- la reducerea colesterolu- ºi curãþã dinþii.
testinal, decongestiv hepa- lui ºi neutralizeazã sub- Natalia Corlean Tu plângi aici, dar ºi acolo,
Aici e greu, acolo e la fel.
ªi ai ajuns sã te întrebi, române:
Supã cremã de linte fierte. Adãugaþi usturoiul zdrobit,
sare, piper (în funcþie de gusturi), Sã mor sãrac aici, sau rob la ei?
Aveþi nevoie de: apoi pasaþi legumele. Cel mai 'Nainte pruncii îi gãseai în oameni,
F- o canã linte roºie uºor este cu gheara de pasat de la Azi, oamenii-s îngrãmãdiþi... în ei,
F- 4 l apã mixer, care se introduce direct în oalã. Prea „mici” sã-ncapã-n ei iertarea,
F- o ceapã albã Dacã nu aveþi acest instrument, Prea „mari” sã poatã fi numiþi creºtini.
F- 1 morcov puteþi folosi blenderul sau clasica
Tu otova le faci pe toate
F- 1 pãtrunjel sitã.
ªi nu mai vezi când tu greºeºti,
F- o þelinã micã Adãugaþi ulei de mãsline, tot Între ce-i rãu ºi ce e bine
F- un cartof dupã gust. Serviþi cu crutoane din Nu ºtii nici azi ce sã alegi.
F- usturoi pâine integralã. Dacã nu e post,
puteþi adãuga ºi puþinã smântânã. Din patru-n patru ani primeºti o pâine,
F- sare, piper Apoi... doar cu nãdejdea te mai dregi.
F- ulei de mãsline Este foarte gustoasã ºi hrãnitoare.
Lintea este bogatã în pro- Azi, câmpurile-s tot mai goale,
F- pâine integralã Dar papurã tot mai gãseºti.
teine, fier, calciu ºi alte minerale, fiind
Lintea se spalã, apoi se pune la ºi uºor de digerat (spre deosebire de Tu ai o Þarã Prea-Bogatã
fiert, împreunã cu ceapa tãiatã mãrunt, carne sau alte leguminoase, ca faso- Dar þara are un Popor sãrac
morcovul, pãtrunjelul, þelina ºi carto- lea). Este recomandatã celor care de- Cum vine asta? Nu pot spune,
ful, toate tãiate bucãþele. Se lasã sã pun efort fizic ºi intelectual. Cã n-o sã-þi fiu deloc pe plac.
fiarbã 20-30 de minute, pânã când sunt Natalia Corlean Pr. Marius Demeter
 16 Trecut ºi prezent
Bisericile din Toarcla
Satul fãgãrãºean Toarcla, aflat la graniþa cu judeþul Sibiu,
þine de comuna Cincu ºi este situat la 34 km de Fãgãraº. Un
sat mic, locuit odatã de saºi, care dupã 1990 ºi-au lãsat în
urmã casele ºi biserica evanghelicã, ridicatã în secolul XIII, ºi
au plecat. Au mai rãmas în jur de 20, restul populaþiei fiind
români ortodocºi, pãstoriþi din anul 2006 de cãtre pãrintele Pr. paroh
Ionuþ Cioacã
Ionuþ Cioacã, ghidul nostru în acest nou pelerinaj virtual:
Pepinierã de Dimitrie” ºi „Adormirea
intelectuali Maicii Domnului”.
Biserica închinatã Sfân-
Aflat la 7 km de Cincu, tului Dimitrie a fost constru-
Toarcla are ca relief predo- itã între anii 1875-1881, din
minant dealurile înalte, îm- contribuþia credincioºilor, fi-
pãdurite cu fag ºi stejar. ind proiectatã în stil bizantin
Ocupaþia de bazã a locuito- cu elemente gotice, obiºnuit Biserica
rilor este, din cele mai vechi în Ardeal. Este alcãtuitã în „Adormirea
timpuri, creºterea animalelor formã de corabie, cu pereþi Maicii
ºi cultivarea pãmântului. din piatrã ºi cãrãmidã, ºi este Domnului”
Toarcla a fost în vechime acoperitã cu þiglã; turnul bi-
sat sãsesc, apãrând ºi în ves- sericii este acoperit cu tablã Acest lãcaº
tita Cosmografie editatã de ºi are înãlþimea de zece metri. de cult a fost
Honterus, dar ºi pe cea mai În interior, tavanul lãca- construit în anul
veche hartã a Transilvaniei, ºului de cult este drept, ico- 1860, tot din con-
în 1532, cu numele de Tar- nostasul este din zid, iar par- tribuþia credincio-
tyl/Tarteln. Ca ºi în celelalte doseala este din lemn. Bise- ºilor, pe locul unde se afla raþii. A fost înlocuitã tabla de
sate sãseºti, ºi aici a avut loc rica este zugrãvitã cu motive înainte o bisericuþã din lemn. pe turnul bisericii, þigla ºi
exodul populaþiei de origine naþionale. În prezent, ea are Pentru cã aceasta devenise cãpriorii deterioraþi. Cu spri-
germanã, în prezent rãmâ- nevoie de reparaþii capitale, neîncãpãtoare pentru comu- jinul Consiliului Judeþean
nând în sat în jur de 20 de pe care parohia nu le poate nitatea numeroasã din acele Braºov am reuºit sã zugrã-
saºi; astfel, majoritatea locui- suporta din punct de vedere vremuri, ea a fost vândutã vim ºi exteriorul, care era
torilor sunt astãzi români financiar. credincioºilor din parohia foarte degradat. Cât priveºte
ortodocºi. Netuº, judeþul Sibiu, ºi interiorul, au fost înlocuite
De remarcat pentru existã ºi în prezent. atât podoabele din sfânta bi-
Toarcla este faptul cã Pe locul ei a fost ri- sericã, cât ºi cele de la Sfânta
aceastã comunitate micã a dicatã o bisericã din Masã a altarului.
dat, în decursul timpului, piatrã ºi cãrãmidã, în În acest an, prin sprijinul
un numãr foarte mare de stil bizantin cu elemen- Primãriei Cincu ºi cu aju-
intelectuali, printre care te gotice. Are formã de torul lui Dumnezeu, vom
doisprezece preoþi, trei corabie, acoperiº de þi- înlocui pardoseala din bise-
medici, doi colonei în glã ºi un turn înalt de ricã cu parchet laminat ºi,
armatã, un maior, nouã doisprezece metri. Ca ºi nãdãjduim, cu un mobilier
învãþãtori, trei juriºti etc. la cealaltã bisericã, ico- nou. Vreau sã mulþumesc în
nostasul este din zid, iar acest sens tuturor credincio-
Biserica „Sfântul tavanul drept. ºilor atât din Toarcla, cât ºi
Mucenic Dimitrie” În ultimii ani, la din Þara Fãgãraºului, pentru
În Toarcla sunt în pre- aceastã bisericã, în care sprijinul acordat în toatã
zent douã biserici orto- slujim, au avut loc mai aceastã perioadã.
doxe: „Sfântul Mucenic multe lucrãri de repa- Pr. paroh Ionuþ Cioacã
Fãgãraº, str. A. Mureºanu Colectivul de redacþie: Pr. Ciprian Corecturã: Amalia Dragne
nr. 2. Tel. 0268211790 Bîlbã (Toderiþa), Pr. Ovidiu Bostan (Olteþ), Tehnoredactor: Natalia Corlean
Pr. Iosif Ciolan (ªinca Veche), Pr. Marius
www.apostolatintarafagarasului.blogspot.com Corlean (Bucium), Pr. Gheorghe Dan Aºteptãm opiniile dvs. la adresa
(Berivoii Mici), Pr. Marius Demeter (Felmer), redacþiei sau pe e-mail la
Preºedinte fondator: Arhidiac. Nicolae Lie (Fãgãraº), Pr. Adrian Magda apostolatfagaras@yahoo.com
Pr. protopop Ioan Ciocan (Victoria), Diac. Claudiu Pãun (Fãgãraº),
Redactor ºef: Natalia Corlean Pr. Alexandru Stanciu (Ucea de Sus), Pr. Ion ISSN 2065 - 765X
Tiparul: SC TIPOGRAMM SRL Tãrcuþã (Ucea de Jos) Detalii abonamente la tel. 0743/097245
CMYK