GEOMETRIA

FRACTALA
Introducere
 Istoria fractalilor nu este lungă. A început brusc, în 1975, cu lucrarea
revoluţionară a matematicianului Benoit Mandelbrot, "O teorie a seriilor
fractale", care mai târziu a devenit cartea sa manifest "Geometria fractală
a naturii".
 Mandelbrot a inventat cuvântul "fractal" pentru a reuni munca multora
dinaintea sa.
 Matematicieni ca Waclaw Sierpinski, David Hilbert, George Cantor şi
Helge von Koch au creat primii fractali, în general ca exerciţii abstracte,
neavînd nici o idee despre semnificaţia lor
 Ei au simţit că descoperiseră ceva ce sfida şi ameninţa câteva din
convingerile cele mai preţioase.
Gandirea lui Mandelbrot a evidentiat si sistematizat
cunostintlele vremii accentand asupra dependentei de
scara de masura a unor marimi fizice precum si a
importantei legii putere in descrierea stiintifica a realitatii
A introdus termenul de FRACTAL si a identificat domenii
de aplicabilitate a geometriei sale
 Definiţia fractalilor

 În 1982, Mandelbrot şi-a extins două eseuri anterioare, creînd lucrarea

deschizătoare de drumuri "Geometria fractală a naturii". El a inventat
cuvântul "fractal" (din latinescul "frangere" care înseamnă "a sparge în
fragmente neregulate"), astfel încât inversele forme au putut fi unificate sub
un singur nume.
 Pentru a fi clasificată oficial ca fractal, o formă trebuie să aibă dimensiunea
Hausdorff-Besicovitch mai mare decât dimensiunea sa topologică
tradiţională. Pe scurt, fractalii sunt toate acele ciudăţenii care umplu spaţiul
şi pe care matematicienii le abandonaseră ca fiind dezarmant de complexe.
 Mandelbrot nota patetic: "deoarece cuvântul algebra derivă din cuvântul
arab jabara (a lega împreună), între cuvintele fractal şi algebră este o
contradicţie etimologică
Geometria fractală

 Benoit Mandelbrot şi-a întemeiat geometria fractală bazându-se în

principal pe simularea sa încununată de succes a tendinţei preţurilor
bunurilor de consum, iar analiza pieţii rămâne una din cele mai
atrăgătoare aplicaţii ale geometriei fractale.
 Piatra Filosofică a oricărui analist al pieţii este, desigur, să precizeze
comportarea preţurilor cu destulă exactitate pentru a se umple de bani
cât mai repede. Dacă cineva a pus mâna pe aceasta Piatră, probabil că
îşi foloseşte câteva din miliardele sale pentru a-şi apăra secretul.
 În domeniul pieţii, ca şi în alte domenii în care fractalii şi haosul dau
rezultatele, rareori se dovedesc atât de folositori pentru prezicere, pe
cât sunt pentru simulare.
Simularea fractală

 Simularea fractală poate modela şi prezice natura general statistică a unui

sistem, fără să-i prevadă comportarea specifică într-un anumit moment.
 De exemplu, simulările din 1953 ale lui Mandelbrot asupra preţului
bumbacului continuau sa prezică cu exactitate cantitatea de variaţie din
preţul bumbacului, atât lunară cât şi anuală.
 Totuşi, ele nici măcar nu pot pretinde cât ne indică preţul bumbacului în
2002.
Exemple de fractali

 Prin anii 1980, grafica pe calculator a progresat într-atât încât forme ca

"Linia de coastă Koch" şi "Covorul lui Sierpinski" puteau fi
reprezentate cu detalii explicite.
 "Geometria fractală a naturii" era o galerie a acestora şi a altor forme
geometrice, dintre care multe nu fuseseră văzute niciodată. Multe
dintre ele erau simple automate celulare în care fiecare linie era
transformată repetat în linii mai mici.
 După ce a lucrat o perioadă cu fractalii "naturali" auto-reflectivi,
Mandelbrot a descoperit că procesele iterative similare pot produce
construcţii matematice abstracte cum ar fi faimoasa "serie
Mandelbrot" şi "seria Julia".
 Ca şi alţi fractali, aceste serii au fost descoperite cu mult înainte de
Mandelbrot, dar erau atât de complexe încât necesitau calculatoare
puternice pentru a le cerceta şi vizualiza.
 INITIATOR

a)

GENERATOR

b)
 Unul dintre primii şi cei mai faimoşi fractali matematici a fost inventat
de un astronom.
 La începutul anilor 1960, Michel Hanon de la Observatorul din Nisa, în
Franţa, a observat o comportare tulburătoare într-un simplu model al
stelelor care orbitează într-o galaxie.
 Câteva dintre orbite erau line şi stabile, în timp ce altele păreau
aproape aleatoare. La început, el şi colegii lui au ignorat pur şi simplu
orbitele anormale presupunînd că ele apar datorită unor erori de calcul
inexplicabile. În cele din urmă, Henon a descoperit că acest tip de
comportare haotică era o parte esenţială a dinamicii orbitelor stelare.
 Fractalii ca o artă

 Chiar înainte ca fractalii să fie larg acceptaţi ca matematică adevărată,

imaginile pe care ei le produceau au devenit foarte populare.
 Matematicienii artişti, cum ar fi Richard Voss, Greg Turk şi Alan Norton au
perfecţionat procedurile de bază ale lui Mandelbrot pentru a creea peisaje
uimitoare, atât realiste cât şi abstracte. Brusca revenire a matematicii ca artă
a fost mult întârziată. Ştiinţa şi matematicile secolelor al XIX-lea şi al XX-lea
pierduseră legătura cu vizualul şi intuitivul.
 Teoriile moderne, ca relativitatea şi mecanica cuantică, sunt frumoase şi
elegante dar trebuie să fii un Albert Einstein sau Erwin Schrodiger pentru a le
aprecia frumuseţea. Pe de altă parte, atât nespecialiştii cât şi matematicienii
pot aprecia chiar şi cea mai abstractă imagine fractală
 Fractalii şi ştiinţa

 În timp ce fractalii câştigau toate premiile la expoziţiile de grafică pe

calculator, aproape toate disciplinele ştiinţifice descopereau
frumoasele lor modele haotice.
 Fizicienii, trasînd grafic starea particulelor, găseau tulburătoare opere
de artă apărînd pe imprimantele lor. Biologii şi psihologii
diagnostichează "boli dinamice", care apar când ritmurile fractale
devin desincronizate. Seismologii chiar au descoperit valuri fractale
care străbat scoarţa terestră.
 Meteorologii, economiştii, chimiştii, hidrologii şi aproape toate
ramurile inginereşti se întâlneau cu forme care erau mult mai
frumoase decat previzibile.
Fractalii si stiinta

 În anii 1980, fractalii răsăreau din fiecare ecuaţie sau procedură

binecunoscută, de la metoda lui Newton până la banala funcţie
cosinus.

 La începutul anilor 1980, matematicianul Michel Barsley s-a alăturat

rândurilor mereu crescînde de "fractalieri". Când era copil, Michel a
fost fascinat în mod deosebit de anumite ferigi. Nu a putut stabili exact
ce conferea ferigilor frumuseţea lor magică decât mulţi ani mai târziu.

 Observând modul în care fiecare frunză se aseamană cu întreagul, el a

scris un program simplu pe calculator pentru a modela aceste
caracteristici. Imaginea rezultată era mult mai reală decât s-a aşteptat
şi a devenit în curând unul dintre cei mai faimoşi fractali in lume
 Aplicaţii pentru fractali

 Prima aplicaţie majoră a muncii lor era comprimarea imaginii. Prin

trasformarea lor în fractali, Barnsley era capabil să comprime imagini
foarte mari în coduri foarte mici, obţinînd un raport de comprimare de
peste zece mii la unu. Comprimarea fractală a imaginii creează noi
posibilităţi captivante, cum ar fi transmiterea in timp real a imaginilor video
în mişcare prin liniile telefonice normale.
 Din anii 1990, fractalii sunt larg folosiţi. Producţii cinematografice
importante îi folosesc pentru efecte speciale, sistemele de redare grafică
pe calculator îi folosesc pentru a creea structuri naturale, oamenii de
ştiinţă şi matematicienii i-au transformat într-o unealtă indispensabilă
pentru munca lor. Pe măsură ce potenţialul acestei noi geometrii este
recunoscut din ce în ce mai mult şi calculatoarele din ce în ce mai rapide
fac interacţiunea mai uşoară, instrumentelele de desenare fractală vor
deveni parte a majorităţii sistemelor de grafică pe calculator.
 Energetica şi fractalii

 Fractalii se află peste tot în jurul nostru, luând forma unui lanţ muntos sau
se regăsesc în unduirea liniei de ţărm.
 Ca şi formaţiunile noroase şi focurile licărind, unii fractali suferă schimbări
continue, în timp ce alţii, cum ar fi copacii sau sistemul vascular omenesc,
reţin structura pe care au căpătat-o în evoluţia lor.
 Conceptul matematic de "fractal" caracterizează obiecte cu o diversă gamă
de structură şi care astfel reflectă principiul ierarhic de organizare.
 Obiectele fractale nu îşi schimbă forma în mod semnificativ când sunt
observate la microscop. În 1980, Mandelbrot a găsit un principiu ce
organizează un întreg univers de structuri asemănătoare cu întregul într-o
manieră neaşteptată.
Generare de structuri geometrice cu caracteristici fractale
se utilizeaza:
• tehnica de generare tip initiator/generator/proces recursiv, obtinandu-se curbe
ideal autosimilare (curbe utile in studii teoretico-experimentale).
• un numar de iteratii (de la 2 la 8), pentru a surprinde de la ce iteratie eroarea
estimata este acceptabila in practica.

Exemple Curbe van Koch Curbe cu generatori complicati

cu dimensiunea fractala D=1,8575

 Constructia unui obiect fractal:
- se alege un initiator, o figura geometrica simpla,
- se construieste o lege de modificare a initiatorului,
- se repeta la nesfarsit aceeasi lege de generare.
Exemplu: curba Koch, curba cu lungime infinita, continua
dar nederivabila in nici un punct.

• i se poate atasa un scalar, determinat prin diferite metode, de exemplu

prin metoda dimensiunii capacitive:
Se considera ca obiectul din figura alaturata este o multime marginita în
spatiul euclidian de dimensiune d. Se acopera acest obiect cu sfere de
dimensiune d cu raze identice 1/  . Dimensiunea capacitiva Dc este dat de
relatia:

Intr-o buna aproximatie, se poate determina o

dimensiune fractala din raportul dintre logaritmul
numarului de elemente constituente ale obiectului si
logaritmul scarii . Astfel:
 Structuri pseudofractale utilizate ca antene
pentru sistemele de radioreceptie

Antenele fractale reprezinta

sisteme radiante care
inglobeaza autosimilaritatea in
forma / aspectul lor fizic.
• antene multibanda pe
frecvente nelegate armonic
intre ele

Deschide o problematica noua, legata de

interactiunea dintre CM si materia structurata
fractal
Concluzii deschise

 Nimeni nu ştie cu siguranţă cum răsar spiralele şi ramurile din seriile

Manderlbot şi Julia din simple ecuaţii neliniare şi nici de ce urmăresc ele
atât de aproape modelele arhetipale ale naturii. Aceste teme sunt în prim-
planul cercetării matematice şi ştiinţifice actuale.
 Când o serie de ecuaţii este lăsată în seama propriilor sale iteraţii
întortocheate, matematica însăşi pare să găsească plăcere în poezia
vizuală naturalistă. Încă din cele mai vechi timpuri, ordinea clară a
matematicii a fost într-o poziţie făţişă faţă de haosul care nu ţine cont de
nici o regulă a naturii.
 "va trebui considerata definitia unui fractal in aceeasi maniera in care
acceptam definirea vietii. Este imposibila definirea precisa a unei fiinte vii,
totusi poate fi alcatuita o lista de proprietati caracteristice"
Keneth Falconer - matematician
Iata caracteristicile unui obiect fractal
• are o structura fina, adica prezinta detalii la toate scarile,
• are o forma prea neregulata pentru a putea fi descrisa in limbajul
geometriei euclidiene, la nivel local si global,
• este in general autosimilar (statistic autosimilar) sau autoafin
-proprietate geometrica ce atesta invarianta la scalare .(nu-si schimba
aspectul la modificarea scarii de observatie)
• are o dimensiune mai mare decat dimensiunea topologica, dar mai
mica decat dimensiunea spatiului euclidian in care este scufundat,
Un singur germene
Metode de evaluare canitativa, complementare celor statistice
utilizabile in studiul formelor cu aspect neregulat (analiza fractala)

box-counting - utilizata in
cazul structurilor 2D
Aplicare: se alege o scara de
masura de tipul = ½, ¼, … se
divide corespunzator imaginea
analizata (nr de celule rezultat 4,
16, …). Pentru fiecare divizare in
parte, se numara celulele în care
exista cel putin un element al
structurii masurate si se retine
rezultatul (N()), se repeta operatia
pana la rezolutia maxima a
imaginii.
Din sirul de masuratori efectuate ,
N()) se determina existenta unei
legii putere:
Aplicatii ale Geometriei Fractale in
biologie si medicina

Evaluarea structurilor biologice – aplicatii in

diagnoza precoce a cancerului
Studii asupra unui posibil camp morfogenetic
Aplicatii ale Geometriei Fractale in studiul calitatii suprafetelor

Produs realizat in
Parteneriat intre CSC
si ASTech Soutions
 CRITICALITATE AUTOORGANIZATA
- acumularea evenimentelor in structura sistemului va duce la
aparitia unei stari critice robuste de la care un eveniment
minor poate trece nevazut sau poate conduce la o catastrofa

Automatele celulare pot fi considerate modele de inceput din clasa algoritmilor ce

conduc la procese de auto-organizare, contin Inteligenta Artificiala (calculatorul
neuronal) si permit generarea de Viata Artificiala – cele mai multe aplicatii ce au
evidentiat dificultatea de a diferentia intre Viu si Neviu, au definit metode si
tehnici de evaluare a evolutiei si au permis definirea conceptului de sistem
complex.
Simularea procesului de AUTOORGANIZARE
•Starea critica este robusta

•Nici un eveniment nu
poate fi asa de mare incat sa
scoata sistemul din starea
critica

•Sistemul a acumulat “istorie”

•Reproductibilitate minima sau

Imposibila

• Un eveniment minor poate

duce la efecte catastrofale –
catastrofa este intrinseca
sistemului
Experiment numeric
• Evenimentele se succed dupa
o lege putere – abordare prin
Geometria fractala, teoria
haosului
Eminescu despre … Număr

„O singură mişcare există în univers. Viaţa individului nu

este decât o fracţiune a acelei unităţi. Dar dacă într-o
serie de necunoscute o fracţiune ne e cunoscută, atunci
şi restul de termeni se rezolvă. E evident dar că cel dintâi
lucru al omenirii s-a concentrat asupra acestei fracţiuni,
că legile înnăscute ale matematicii şi logicii, legile
raportului fracţiunii către întreg au fost cele dintâi
cercetate cu multă exactitate. Şi fiindcă luând această
fracţiune ca unitate s-a ajuns a se confirma prin
experienţă tot ce ea calculase apriori – de aceea Pitagora
şi egiptenii erau ameţiţi şi atribuiau numărului o putere
divină.”
4. ŞIRUL LUI FIBONACCI
Şirul lui Fibonacci:
1, 1, 2, 3, 5, 8, 13, ...
x1  1
x2  1
xk  xk 1  xk  2 k 3
Botaniştii au arătat
că plantele cresc
din grupuri mici
aflate chiar în
vârful lor, numite
primordii.
Secţiunea divină poate fi văzută la: frunză, floare, floarea
soarelui, pană de păun, dungi, culori pe păsări, fluturi
de noapte, flori, insecte.
 De ce natura preferă folosirea
acestei proporţii atât de des?

 Răspunsul constă în paching adică aranjarea obiectelor

într-o formă optimă.

 Obiectele pătrate s-ar „împacheta” mai bine într-o formă

dreptunghiulară; obiectele rotunde – într-un aranjament
hexazecimal.
3. NUMĂRUL DE AUR ŞI OMUL

 S-a constatat, de asemenea, că ombilicul, împarte corpul uman în

aceeaşi proporţie, cu mici diferenţe, că braţul şi antebraţul respectă
proporţia de aur.
 În formele de undă ale electrocardiogramelor se poate întâlni
acelaşi raport.
 De asemenea, în caracteristicile scrisului de mână.
4. NUMĂRUL DE AUR ÎN DIVERSE DOMENII
 Fără a elimina rolul întâmplării, studiile arată existenţa raportului de aur în
toate domeniile, pornind de la astrofizică şi până la nivel cuantic, de la formele
anorganice la cele organice. Cert este că proporţia la care ne referim este
întâlnită în geometria orbitelor planetare, în evoluţia cutiei craniene, a
mutaţiilor cromozomiale, etc.
 S-a observat existenţa unor concordanţe în:
 aplicarea legii a doua a lui Kepler
 expansiunea unor nebuloase
 evaluarea semiaxelor orbitelor planetare
 aproximarea masei, a diametrului ecuatorial şi a acceleraţiei gravitaţionale a
unor planete şi a sateliţilor acestora
 legătura dintre temperatura de fierbere şi de congelare a unor elemente
chimice (He–H, N–O)
 reacţiile halogenilor
 raportul capacităţii craniene la Australopitecus, Homo erectus şi Homo
sapiens şi în raportul altor oase ale scheletului
 volumul şi ritmul respirator, cardiac sau al undelor alfa
 apariţia unor boli cum ar fi cancerul
 densitatea populaţiei pe continente
 constatări psihologice (puseurile de violenţă socială)
 recorduri sportive
 domeniul muzicii, etc.
 Dacă toate acestea sunt coincidenţe
considerate ca evenimente în accepţiunea
lor fizică sau temporală între care, aparent
logic, nu poate fi stabilită vreo relaţie de
determinare, sau reprezintă doar dorinţa
asiduă a omului de a găsi corelaţii
matematice, de a pune sub formă de
formulă lumea în care trăim rămâne să
hotărască alţii.
 Numărul de aur (secţiunea de aur) reprezintă, în
viziunea multora, o filosofie a naturii, a universului în
general. Această proporţie încearcă să găsească o
legătură, o unitate în natură, să postuleze, printr-o
legitate matematică, o teoremă unică a lumii. Chiar
dacă legile fizicii enunţate în ultimii 60 de ani conduc
spre idea hazardului total, nu trebuie neglijat efortul
tuturor generaţiilor anterioare de a ordona tot ce se
întâmplă în jurul nostru sub un număr. În decursul
istoriei s-au căutat numeroase proporţii, numere
iraţionale sau complexe dar nici unul nu a reuşit să se
impună în totalitate.

 Unul dintre cei mai importanţi cercetători moderni (care

a studiat „numărul de aur”) a fost în deceniile III – IV
ale secolului trecut românul Matyla Ghica, nepot al
ultimului domnitor al Moldovei.
5. DESCRIEREA MATEMATICĂ A
NUMĂRULUI DE AUR

• proporţia disjunctă: a  c
b d
• proporţia continuă: a  b
b c
• proporţia economică: a  b  a
a b

„Dar nu este posibil ca doi termeni să formeze singuri o compoziţie

frumoasă fără un al treilea. Căci trebuie să se afle între ei o legătură care să-i
apropie pe amândoi. Ori, dintre toate legăturile, cea mai frumoasă este aceea
care îşi dă sieşi şi termenilor pe care îi leagă, unitatea cea mai completă. Şi
aceasta este proporţia care o realizează, fireşte în modul cel mai frumos”.
Platon - Timeus
Proporţia apare ca o consonanţă între părţi şi întreg, consonanţă ce
conferă ansamblului armonie (stabilitate, funcţionalitate şi fiabilitate ridicată?).
Dintre proporţiile analizate de antici, proporţia economică rămâne şi azi în
atenţia oamenilor de ştiinţă şi artă, căci determină: Secţiunea şi Numărul de
AUR.
Fie a, b  R .
Proporţia economică: a  b  a
a b
Notând
a
x rezultă x2  x  1  0
b
cu soluţiile:
1 5 1 5
x1   1,618 x2   0,618
2 2
Numărul de aur:

1
  lim 1  1  1    1  lim  1,61803398875
1
1
1  ...
Proprietăţi:
1
2
   1   1,272  0,618

 6. VOLUMUL DE AUR – EXTINDERE ÎN
SPAŢIUL TRIDIMENSIONAL
A NUMĂRULUI DE AUR
6.1. Limitările anticilor
 De ce s-au oprit anticii la o materializare a proporţiei continue doar
pentru spaţiul bidimensional?
 Obiectele reale sunt tridimensionale şi ar fi poate mai nimerit ca ele
să fi constituit o primă sursă de inspiraţie pentru spiritul cercetător.
 Există oare şi un număr de aur ataşat spaţiului 3D?
 Dacă numărul poate fi utilizat la construcţia unui dreptunghi de
excepţie numit dreptunghiul de aur ce are atâtea proprietăţi
matematice nebănuite, atunci nu există oare şi un paralelipiped de
aur?
 Şi, pentru că la facultate se lucrează, din primul an de studiu, într-
un spaţiu matematic n-dimensional, atunci nu există în fiecare spaţiu
câte un volum de aur descris de un număr de aur specific?
 Şi dacă da, atunci care este acea serie de numere de aur?
 6.2. Cercetările contemporanilor
Florin Munteanu şi Cristian Ioana
Centrul pentru Studii Complexe Bucureşti

1. Marile descoperiri în geometrie ale anticilor constituiau chiar blocajul

mental al învăţaţilor vremii. Ei considerau că Planul este esenţial
(puteau opera cu unelte cunoscute de ei: rigla şi compasul) în timp
ce Spaţiul era redus la o simplă dinamică a planului, o simplă
extensie de aceeaşi calitate. Paradigma lor şi bunul lor simţ spunea
că ceea ce putea fi important pentru spaţiu era de descoperit în
esenţa figurilor din plan, aşa că doar planul este important.
2. Fiecare epocă este limitată de tehnologia de care dispune. De fapt
chiar şi marii învăţaţi ai vremii nu ştiau să rezolve probleme de
algebră banale azi pentru un elev din clasa a VIII-a. Ei rezolvau
problemele prin metode grafice, utilizând pentru aceasta doar rigla
şi compasul. Aceste unelte şi metodologia de construcţie
geometrică stăpânită cu măiestrie, nu erau suficiente însă pentru a
aborda complexitatea ecuaţiilor de gradul 3, specifice formalizării
problemelor în spaţiu şi cu atât mai puţin a generalizării conceptelor
pentru un spaţiu geometric abstract n-dimenional.
 O proporţie continuă, definită
a b c
prin trei numere a, b, c, poate   b3  2a3
b c 2a
sta la baza construcţiei unui
corp în spaţiu (un Vp1 Vp 2 Vp 3
  
paralelipiped). Vc1 Vc 2 Vc 3
 Idea este materializată de L2  L  l  l  h  0
Hippocrate în rezolvarea  2 2
h  l  h  l  l  L  l  h  0
problemei privind dublarea
volumului unui cub dat: L h
a 
l l

L h
  a
h l

3    1  0

  1,324717

L h
    1,324717
h l
 X n 1
  lim  1,618034
n X
n

X n  3  X n 1  X n

X0  1 X1  1 X2  1

X3  X 1 0

1
;  cos   i sin 


 
  1,324717 ; cos   
2
2
X n  C1n  C2 cos n  C3 sin n
  n

X n 1
lim    1,324717 
n X
n
e) Punctele P1, P11, P14, P16, P20, P22,... sunt denumite puncte-
diagonale şi se află pe o spirală logaritmică conţinută în planul
Q

f) Distanţele 1-Ag , 11-Ag , 14-Ag etc., formează o progresie

geometrică cu raţia 1/ .
7. GENERALIZAREA NUMĂRULUI DE AUR
ÎN SPAŢIUL N-DIMENSIONAL

 Construcţia unui corp de aur în spaţiul n-dimensional, implică

utilizarea proporţiei continue drept relaţie de legătură între laturile
succesive ale acestuia. Considerând un paralelipiped de aur n-
dimensional, divizarea sa conduce, la limită, la identificarea unui
punct de convergenţă Ag. Exprimarea coordonatelor centrului de
convergenţă în raport cu baza n-dimensională în care s-a construit
corpul, implică utilizarea unui invariant notat:
A   
 n  1
2

n   n  2
unde n verifică ecuaţia caracteristică:
nn  n  1  0
 Pe măsură ce dimensiunea spaţiului de construcţie a structurii de
aur creşte, valoarea numărului de aur corespunzător scade de la
1,618034... spre 1.
8. UTILIZĂRI ALE NUMĂRULUI DE AUR
Între dorinţă şi putinţă, între natural şi artificial,
între descoperire şi invenţie, între a fi şi a nu mai
fi, Omul trebuie să DISCEARNĂ şi SĂ ALEAGĂ.
Şi pentru a discerne şi alege în cunoştinţă de
cauză, într-o situaţie de o asemenea
complexitate, nu are decât o soluţie: „ ... să facă
o scurtă pauză în zbuciumul zilnic pentru a
redescoperi sensurile profunde ale Naturii, a simţi
din nou ritmurile Cosmice pentru ca apoi, să
continue să construiască în consonanţă cu
acestea.”
8.1. Arhitectură
8.2. Artă
 Rezultatele privind tratarea neliniară a fenomenelor din natură,
constituirea unor discipline de sinteză (precum: Sinergetica,
Fizica complexităţii, Teoria catastrofelor), apariţia unor modele
matematice mai convenabile pentru descrierea realităţii
înconjurătoare (Fractali, Teoria tranziţiei la haos, precum şi a
Automatelor celulare şi a Calculatoarelor neuronale), a permis
abordarea dintr-o perspectivă nouă a viului şi a raportului
acestuia cu natura anorganică, precum şi locul şi rolul omului în
acest context.
 Dacă până în prezent, omul de ştiinţă s-a „inspirat” în activitatea
sa de creaţie din natura vie, încercând să o imite în sens
funcţional, se poate spune că în prezent asistăm la tentativa
acestuia de a înţelege mai profund şi unitar, viul. Implicaţiile
acestui mod de abordare se fac resimţite pornind de la definirea
Ştiinţei Cogniţiei şi până la restructurarea tehnologiei în sens
fenomenologic (ortotehnologic).
 De fiecare dată forma şi numărul au constituit un punct important,
justificând parcă afirmaţia lui Bernard Russel: „poate cea mai
curioasă tendinţă manifestată în ştiinţa modernă este întoarcerea
ei la Pitagorism”.
 Numărul şi magia pe care a exercitat-o asupra spiritului
uman revine în fizica modernă pe multe coordonate, de
la constanta universală a haosului descoperită de
Feigenbam la seria de numere de aur.

 Se pare că omul a fost şocat de diversitatea celor văzute

în jur şi a căutat instinctiv ceva constant, ceva stabil.
Fizicianul caută şi azi, prin activitatea sa de cercetare, un
nou invariant în această lume fluctuantă. Sigur caută cu
metode specifice secolului prezent dar în principiu,
scopul căutării nu se deosebeşte prea mult de cel al
anticilor. Azi se caută într-o lume abstractă, cea a
modelelor, caracterizată printr-un spaţiu cu mai multe
dimeniuni „umplut” cu „stringuri” şi „străbătut de găuri de
vierme”.
10. CONCLUZII

 „Legătura care se stabileşte prin unul şi acelaşi raport

geometric între segmente sau forme ale unor obiecte sau
entităţi organice total diferite ca grad de dezvoltare, de
complexitate structurală, de regn, funcţie individuală sau
colectivă nu poate fi acceptată în toate cazurile ca fiind
întâmplătoare.” (Ioan Ciofu – „Numărul de aur - matrice a
evoluţiei?)
 „Cunoaşterea umană constă în bună măsură în descoperirea
simplităţii în complexitate.” (acad. Solomon Marcus)
 „Gândirea, luată în sensul ei cel mai general, pentru a
cuprinde arta, filozofia, ştiinţa, luate şi acestea în cea mai
generală accepţie a lor, este căutarea invarianţei într-o lume
în fluctuaţie." (C. J. Keyser – „Mathematical Philosophy”)
11. CÂTEVA ÎNTREBĂRI
 Există o unică proporţie ce stă la baza a tot ce este în
natură sau fiecare lucru are „proporţia” sa?
 Această proporţie, dacă există, este Numărul de aur
despre care am vorbit?
 Faptul că trunchiem acest număr raţional la primele lui
zecimale are vreo influenţă asupra proprietăţilor
„magice” ale valorii?
 Are vreo influenţă asupra metabolismului fiinţelor vii
sau este doar o chestiune de estetică şi eficacitate
acest Număr de aur?
 Suferim pentru faptul că nu cunoaştem şi nu suntem în
permanenţă înconjuraţi de astfel de proporţii?
 Dorinţa noastră de a pune ordine în toate nu este
cumva cea care a generat această idee şi se
încăpăţânează să o promoveze?