RELATIA PROFESOR - ELEV

Procesul educativ, fiind un act ce tine de sfera relatiilor interpersonale, depinde

foarte mult de relatia existenta intre profesor si elev, de modul de predare si de
interactionare. Profesorul trebuie sa reuseasca sa capteze interesul si sa se faca
respectat prin metode necoercitive.
Se observa ca metodele de predare si interactionare difera de la profesor la
profesor. Unii prefera sa impuna un zid puternic intre ei si elevi, altii, dimpotriva,
adopta o relatie apropiata, prietenoasa, bazata pe comunicare.
Mai circula o vorba menita sa descurajeze elevul, sa-l timoreze: "Nu provoca
profesorul, pentru ca, daca vrea, oricat ai stii de bine materia lui, va reusi sa te
puna la punct!"
In primul semestru, un profesor, pt ca nu reusise sa capteze interesul studentilor, pt
ca dansul comunica mai degraba cu tabla decat acestia, a avut parte de reactii
zgomotoase, ironice, dezinteres, cum nici un alt dascal nu patise. In al doilea
semestru, situatia s-a schimbat aproape radical. Explicatiile ar fi mai multe: faptul
ca la examen a fost drastic, dar corect, ca a dovedit intelegere, lasandu-i sa dea o
"refacere" sau ca incepuse sa comunice mult mai mult cu studentii, sa explice unele
fenomene in termeni mai putin stiintifici.
Un gen de profesor foarte antipatizat este cel care merge pe principiul "Voi nu stiti
nimic si nu sunteti in stare de nimic, asa ca vom face ore suplimentare". Aparent, e
un semn ca tine mult la materia lui si la faptul ca doreste ca studentii sa si-o
insuseasca bine, ceea ce ar fi laudabil. Problema apare cand studentii nu indraznesc
sa-i ceara lamuriri, pt ca sunt timorati si ca vin la ore fara nici o tragere de inima. O
alta problema este cand ei vin la ore si profesorul, nu sau, mai grav, vine, dar nu
vrea sa-si tina ora atunci, ci altadata, dupa bunul sau plac, neacceptand nici un
refuz, de parca numai materia lui ar exista in orar. Probabil ca dansul este un as in
materia respectiva, dar nu stie sa o comunice si sa o explice decat cu un aer obosit
si superior. Seminarista, desi foarte tanara si cu o experienta minima, reuseste sa
capteze interesul si sa predea pe intelesul studentilor, iar ei au curajul sa ii ceara
lamuriri suplimentare. Problema cea mai mare este aparitia profesorului la cursuri
sub influenta lui Bacchus, ceea ce distruge si ultima urma de respect din partea
invataceilor. In fata lor, profesorul trebuie sa se prezinte fara repros, ca sa fie
respectat atat ca om, cat si ca dascal. Orice greseala este speculata de catre
studenti/elevi.
O alta tipologie este cea a profesorului care-si rezolva frustrarile din viata
personala in singurul loc unde se simte sef si anume la catedra. Ii face o placere
deosebita sa umileasca studentii, sa-i considere slabi din start, fara testari prealabile
("Nivelul vostru e jalnic, nu ati fi in stare de nimic, daca va dau ceva mai greu"),
ironizandu-i acid si explicandu-le greselile facute, cu condescendenta si
superioritate, cu voce tare, de fata cu toti colegii. Chiar si cand studentii raspund
bine sau au idei bune, "dascalul" ii ironizeaza ("Bine ca esti tu destept!"), in loc sa-
i aprecieze. Astfel studentii capata aversiune fata de profesor, pt ca umilinta creaza
frustrare, nervozitate si idei de razbunare.
La polul opus sunt profesorii respectati si agreati, pentru ca stiu sa aprecieze
corect nivelul studentilor si sa-si adapteze metoda si stilul de predare, comunica
mult, in cazul unui raspuns eronat, nu umilesc studentul, ci ii explica cu rabdare
unde a gresit, iar cand primesc un raspuns corect, lauda respondentul, ceea ce face
ca acesta sa capete mai multa incredere in sine. Acest gen de dascali apreciaza
pozitiv „studentii dificili" chiar si pentru unele progrese minore, incercand in felul
acesta sa dezvolte increderea acestora in propriile forte. Studentilor le e rusine sa
dezamageasca acest gen de dascali si vor evolua mult mai bine decat la materiile
predate de profesorii care folosesc metodele negative.
Mai degraba sunt apreciati profesorii din categoria "pozitiva, sa o numim asa, care
merg pe principiul rasplatei, aprecierii, care instituie un mediu prietenos, care nu
apeleaza la metode coercitive. Studentii accepta din partea acestora calificativele
slabe cu mult mai multa intelegere, fara ranchiuna si continua sa-si aprecieze
dascalii, dorindu-si sa le dovedeasca, in timp, ca pot evolua. In schimb, orice
critica din partea profesorilor "de moda veche", care-si trateaza studentii cu
condescendenta si vesnic ironic e receptata cu reticenta, frustrare si e respinsa din
start.
Concluzionand, profesorii "empatici", care stiu sa comunice cu elevul/studentul,
care merg pe recompensa si nu pe umilire, au rezultate mult mai bune si de mai
lunga durata. Nu este deloc intamplator ca profesorii ce-si impulsioneaza elevii
mai mult prin lauda , obtin rezultate mai bune in procesul de educatie.

Maria Claudia Cumpanasu

Facultatea IMST
Grupa 614 C