Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
1Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Viciul lecturii

Viciul lecturii

Ratings: (0)|Views: 143 |Likes:
Published by Alexandru Ofrim

More info:

Categories:Types, Research, History
Published by: Alexandru Ofrim on Nov 02, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOCX, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

12/03/2012

pdf

text

original

 
 
VICIUL LECTURII
 
Scriitorul francez Valéry Larbaud publica
 
în 1924 un volum de eseuri intitulat 
Levice impuni, la lecture
Lectura, acest
 
viciu nepedepsit
 ). Formularea este
 
 preluata de la poetul american Logan
 
Pearsall Smith, care spunea despre
 
lectur c este Äun viciu rafinat i 
 
nepedepsit, acea egoist, calm i 
 
durabil beie.´ Dincolo de aceste
 
metafore ale lecturi se pot ascunde
 
reprezentri, atitudini i discursuri 
 
despre lectur. A citi nu este o simpl
 
abilitate, ci un ansamblu complex de
 
 practici care antreneaza gesturi, posturi,
 
obinuine i spaii de desfurare. Cu
 
alte cuvinte, actul lecturii implic puneri 
 
în joc ale corpului si ale simurilor.
 
 Asocierea, uneori, a cititului cu viciul i 
 
deviana se datoreaz atît acestei 
 
componente somatice a lecturii, cît i 
 
capacitii ei de a înflcra imaginaia i 
 
de a lansa cititorul în universul secund al ficiunii.
 
 
Istoria lecturii 
 La o prim vedere, ideea unei istorii a lecturii poate prea bizar, pentru c cititul ne apare astzi ca o
 
activitate banal, cotidian i de la sine îneleas. De fapt, practicile i obinuinele noastre de lectur nu
 
mai sînt aceleai cu cele ale oamenilor de altdat. În trecut se citea altfel, existau alte reprezentri
 
legate de actul lecturii. De exemplu, mult vreme, din Antichitate pîn în Evul Mediu, singurul mod de a
 
citi era lectura cu voce tare, pentru sine sau pentru ceilali. Lectura silenioas, ocular, era puin
 
cunoscut i practicat. Modalitile de lectur, practicile ei, s-au schimbat de-a lungul timpului, în
 
legtur cu o mulime de factori: modificarea caracteristicilor materiale ale crii, ale formatului ei,
 
laicizarea culturii scrise i progresele alfabetizrii, evoluia modurilor de via i apariia spaiului privat i
 
 ± nu în ultimul rînd ± transformrile petrecute la nivelul reprezentrilor corpului.
 
Istoricii care s-au ocupat de evoluia lecturii în spaiul occidental vorbesc despre o adevrat Ärevoluie a
 
lecturii´ care ar fi avut loc la mijlocul secolului al XVIII-lea. Practicile de lectur se modific, are loc
 
trecerea de la lectura cu voce tare la lectura silenioas i rapid, de la lectura intensiv la lectura
 
extensiv a unor texte aparinînd unor genuri diferite. Spre deosebire de lectura intensiv, ritualizat, care
 
presupunea frecventarea unui numr redus de cri religioase, lectura extensiv este o lectur
 
desacralizat, profan, o practic individual exersata în singuratate, o opiune personal. Treptat,
 
lectura se privatizeaz, devine un act solitar i introvertit, care predispune la izolare, la refugiere în lumea
 
imaginarului.
 
Romanul i furia de a citi 
 
 
La sfîritul secolului al XVIII-lea se vorbea în Germania despre lectura in termeni precum
lesewut 
± Äfuria
 
de a citi´,
lesesucht 
± Äpasiunea de a citi´ i
leserei 
± Äfoamea de a citi´. Acest fenomen, prezent în rile
 
occidentale, trebuie legat de apariia romanului modern, a publicului cititor, a bibliotecilor publice i unei
 
noi piee a crii.
 
Noul mod de lectur, sentimental i emoional, exprima dorina cititorilor de a intra în contact cu lumea din
 
spatele textului tiprit, cu vieile personajelor. Acest modalitate de lectur se propag cu repeziciune în
 
rîndul femeilor i al tinerilor din clasa de mijloc, care încep sa citeasc de bun voie, pentru propria lor 
 
placere, îns neselectiv i cu competene reduse de lectur. Virulena Äfuriei de a citi´ i-a alarmat nu
 
numai pe oamenii bisericii ci i pe intelectualii iluminiti ai vremii, care pun în circulaie un întreg discurs
 
despre pericolele lecturii. Critica împotriva lecturii excesive a vizat în primul rînd literatura de ficiune,
 
romanul sentimental. Ideea central era aceea c femeile i persoanele necultivate nu îi pot controla
 
aceast dorin de a citi i practic o lectur cu efecte periculoase, emoional i empatic, de identificare
 
cu personajele. Lectura ar fi o activitate normal doar pentru elitele masculine, recomandat doar unui
 
numr restrîns de persoane educate, care dispun de un bun control al sinelui. Ori, victimele poteniale ale
 
Äfuriei de a citi´ erau în primul rînd femeile, fiine fragile, frivole, incapabile de un asemenea autocontrol,
 
prizoniere ale propriilor emoii. De altfel, romanul a fost considerat foarte devreme un gen literar destinat
 
lectoratului feminin, receptiv i avid de a-i face educaia sentimental la coala acestuia.
 
Discursul raionalist distinge pe de o parte Älectura bun´, cea a crilor de edificare i de cultivare a
 
spiritului i, pe de alt parte, Älectura viciu´, cea a crilor aparinînd literaturii de ficiune, a romanului, o
 
lectur nefast, socialmente inutil, asociat cu cutarea plcerii, a distraciei, cu lenea i plictiseala.
 
´Lectura viciu´, mijloc de evaziune care îndeamn la frivolitate i concupiscen, este o tem care
 
traverseaz secolele XVIII i XIX, o regsim în discursul teologilor i moralitilor, dar i în cel al
 
scriitorilor, pedagogilor i medicilor. Aceast anatemizare a lecturii romanului recurgea chiar la metafore
 
igieniste: lectura este un viciu, otrav pentru suflet i corp, duce la decderea moral i fizic, este
 
contagioas i d dependen, fiind comparat cu efectele alcoolului, drogurilor i narcoticelor. Termeni
 
precum Äepidemie´, Äcium´ sînt deseori asociai cu condamnarea difuzrii noilor practici de lectur.
 
Bibliotecile publice i cabinetele de lectur particulare au fost deseori comparate de unii moraliti cu
 
bordelurile i considerate adevarate locuri de perdiie care rspîndesc viciul în rîndul femeilor i al
 
tineretului lipsit de discernmînt.
 
 În
Confesiuni 
(1771), Jean-Jacques Rousseau îi amintete c în adolescena lui, pe cînd era calf la
 
atelierul unui gravor din Geneva, trecuse i el prin acea Äfurie de a citi´, cheltuindu-i banii pentru a
 
 împrumuta cri de la un cabinetul unei doamne: Äbune, rele, toate mergeau, nu alegeam nimic, citeam
 
orice cu acelai nesa.´ Efectele nocive n-au întîrziat s se manifeste: din cauza Älecturilor pe ascuns i
 
prost alese, firea îmi deveni posac, slbatic; mintea începu s mi se strice, triam ca un om ursuz cu
 
adevrat. Dar dac patima mea nu m feri de cri proaste i fr miez, norocul m feri de cri obscene
 
i destrblate (...) i hazardul a secondat atît de bine firea mea pudic, încît trecusem de treizeci de ani
 
fr s-mi fi aruncat ochii pe vreuna din acele periculoase cri pe care o frumoas doamn din lumea
 
mare le gsete incomode, în sensul c nu poi, spune ea, s le citeit decît cu o singur mîn....´
 
Rousseau a fost un critic sever al literaturii de ficiune, pe care nu o recomanda educaiei copiilor i
 
tinerilor. În
Emil sau despre educaie
, el spune c Älectura, singurtatea, lipsa de ocupaie, viaa moleit
 
i sedentar, legturile cu femeile i cu tinerii: iat crrile primejdioase care se deschid la vîrsta lui i îl
 
in necontenit lîng pericol.´ Tot el refuz femeilor orice pretenie intelectual i atrage atenia asupra
 
pericolelor lecturii pentru tinerele fete (ÄO femeie prea învat este nenorocirea soului su, a copiilor, a
 
tuturora.´)
 
Pericolele lecturii feminine
  Începînd cu mijlocul secolului al XVIII-lea, o întreag retoric se organizeaz în jurul ideii c lectura
 
romanului este o experien distructiv pentru sufletul i corpul femeii. Lecturile galante erau considerate
 
periculoase mai ales pentru fete, punîndu-le în primejdie castitatea i puritatea. Romanul le corupe, se
 
strecoar în patul lor virginal, locul predilect de lectur clandestin i de ascundere a crilor. Lectura
 
acestui gen de literatur le face s viseze la iubii ideali, s se identifice cu personajele i s cad prad
 
unor periculoase reverii. Romanul a fost acuzat c stîrnete imaginaia fetelor, c le aprinde poftele
 
trupeti i le iniiaz în jocurile i plcerile dragostei. Ele pierd contactul cu realitatea i se lasa bîntuite de
 
himere. În aceast ipostaz, cartea este un adevrat seductor, iar lectura asemenea mrului interzis din
 
care Eva îndrznete s guste i cade în pcat.
 
De altfel, un topos al literaturii libertine este seducerea tinerei cu ajutorul lecturii. Maestrul filozof libertin îi
 
d lecii tinerei naive în cadrul unei lecturi în doi a unor cri licenioase, bine alese i bogat ilustrate.
 
Personajul feminin din romanul
Tereza filozoafa
, atribuit marchizului d¶Argens, capituleaz i îi pierde
 
virginitatea dup ce citete crile din biblioteca seductorului: ÄÎn primele patru zile am cercetat pe rînd,
 
Histoire du Portier du Chartreux 
, cea a clugriei carmelite,
 Acadèmie des Dames
,
Laurieres
 
Eclésiastiques
,
Thérmidore
,
Fretillon
, i înc multe altele de acelai fel (...) În a cincea zi, dup o or de
 
lectur, am czut într-un fel de extaz.´Viciul lecturii are aceleai efecte nocive i asupra femeilor cstorite, pericole despre care brbaii au
 
discutat îndelung. Femeia care citete îi neglijeaz îndatoririle domestice i conjugale, se sustrage
 
comunitii familiale, îi ignor soul i copiii, se gîndete s divoreze i îi îneal brbatul. Toate
 
pericolele lecturii feminine, toate viciile atribuite cititoarei, se regasesc în romanul romanul lui Flaubert,
 
Doamna Bovary 
. Eroina romanului, Emma, este o victima absoluta a lecturii, a vieii trite exclusiv pe
 
planul imaginar. Ea manifest un dezinteres familial, devine o mam deplorabil, i o soie adulterin. La
 
vîrsta de 15 ani cunoate primele reverii romaneti la pensionul de maici, unde, pe ascuns, împrumut i
 
citete pe nerasuflate romane de aventuri de la o fat btrîn care lucra la spltorie. Dup ce se
 
cstorete, ea cade din nou în bulimia lecturii, pentru a compensa plictisul cotidian al unei provincii
 
dezolante unde nu se întîmpl niciodata nimic. Lectura ei este contemplativ, de abandon, nu are o
 
distan critic fa de ceea ce citete, se complace în nesfîrite reverii i se transpune în lumea ficiunii.
 
Trind în aceast lume paralel, inevitabil îi pierde pe rînd iluziile i sfîrete prin a-i pune capt zilelor.
 
Emma înghite arsenic i, deloc întîmpltor, are impresia ca simte în gur un gust ca de cerneal, pentru
 
c, nu-i aa, adevrata otrav care a ucis-o au fost crile pe care le-a citit cu atîta nesa.
 
Lectura i viciul solitar 
 
 
Cartea medicului elveian Tissot
L¶Onanisme
(1769, reeditat pîn în anul 1905!) inaugureaz un
 
abundent discurs medical care denun aceasta practica solitara. Acum începe o adevarata cruciad
 
 împotriva onaniei, vzut ca un temut flagel, cauz a unor grave tulburri psihice i corporale. Un istoric
 
american, Thomas Laqueur, în cartea sa
Solitary Sex:A Cultural History of Masturbation
(2003)
 
semnaleaza c aceast activitate solitar nu a devenit o problem social decît în secolul al XVIII-lea, o
 
dat cu apariia spaiului privat. Mai mult decît atît, Laqueur a observat c dezbaterile i spaimele legate
 
de onanism coincid cu generalizarea lecturii silenioase, extensive, solitare. Aceast form de plcere se
 
desfoar în secret, în solitudine, departe de privirile indiscrete. Lectura, la rîndul ei devenit o ocupaie
 
solitar, care solicit imaginaia, generînd emoie i plcere, a fost cu uurin asociat viciului
 
autosatisfacerii sexuale. În discursul medical anti-onanism, lectura romanului a fost denuat ca primul
 
stadiu al masturbrii. Pretutindeni în spaiul occidental, detractorii literaturii de ficiune sînt cei care
 
stigmatizeaz practica sexuala solitar. A aprut chiar un cuvînt nou, Änovelism´, calchiat dup
 
Äonanism´. Din nou asistm la o somatizare a lecturii, care devine astfel, intim legat de corp, are efecte
 
asupra fiziologiei acestuia. Tabloul patologic al onanismului se confund cu cel al lecturi interpretat ca
 
viciu. Onanistul ca i cel care sufer de viciul lecturii (sau de amîndou cel mai adesea) pot fi recunoscui
 
dup tenul alb sau gri, marcat de o paloare maladiv, dup ochii încercnai, consecin a devianei i a
 
 îndelungilor lecturi nocturne . Medicii sftuiau prinii s fie vigileni, s nu-i lase pe tineri în singurtate i
 
mai ales s le supravegheze îndeaproape lecturile, s le interzic cu desvîrire lectura în pat.
 
Dac în urma practicrii viciului solitar, brbaii deveneau lipsii de energie i îi pierdeau puterile, la
 
femei, tabloul clinic al onanismului era mult mai înfricotor: ele devin indecente, isterice i nimfomane. În
 
secolul al XIX-lea, isteria feminin (Äfuria uterin´) a ocupat un loc important în imaginarul medical. Pentru
 
profilaxia isteriei la femei, medicii recomandau abinerea de la buturi excitante precum ceaiul, cafeaua,
 
lichiorul dar i abinerea de la lectura romanului. Au fost aduse chiar argumente statistice care s
 
demonstreze c isteria le afecta mai ales pe femeile care citesc, aproape deloc pe cele analfabete. În
 
Äpatologia lectoral´ feminin, lectura romanului ca i onanismul, duc la manifestarea acelorai simptome:
 
paloare, palpitaii, crize de nervi, convulsii, delir, leinuri, stri depresive.
 
Imagini ale lecturii feminine
 
 
Pe lîng sursele literare i medicale, iconografia lecturii (pictur, grafic, fotografie) poate oferi precizri
 
despre cum era reprezentat lectura feminin în secolele XVIII i XIX. O gravur din secolul al XVIII-lea,
 
intitulat
Le Midi 
, atribuit lui Baudoin, înfatieaz o tînr femeie, elegant îmbrcat, singur, întins
 
 într-o grdin, într-o stare de reverie voluptoas, cu ochii intredeschii i care scap din mîna dreapt o
 
carte, în timp ce mîna stîng se pierde discret între jupoane. Avem de-a face aici cu un adevrat topos al
 
lecturii feminine: asocierea acesteia cu erotismul i cu viciul solitar. Erotizarea lecturii feminine apare la
 
pictori precum Fragonard, Chardin, Boucher, Greuze, Hogarth, Whistler.
 
 Alungit în pat sau pe canapea, aceasta este postura corporal a femeii care citete. Ideea c femeile au
 
o atracie deosebit pentru lectura în pat face parte tot din acest clieu care leag lectura feminin de
 
erotism (patul, loc privilegiat al plcerilor trupeti dar i al plcerilor lecturii). Acest postur de lectur era
 
rezervat exclusiv femeilor. Imaginile cu brbai citind în dormitor, în pat, sînt rare sau caricaturale (la
 
Daumier, de exemplu).
 
Lectura romanului era considerat în cazul fetelor i al femeile adulte un fel de succedaneu al plcerilor 
 
erotice, un act de relaxare, un abandon corporal i sufletesc. Numeroase detalii picturale vin s sugereze

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->