Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
27Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Congresul de La Viena 1815

Congresul de La Viena 1815

Ratings:

5.0

(1)
|Views: 2,746 |Likes:
Published by Emilian Aignatoaei

More info:

Published by: Emilian Aignatoaei on Nov 02, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

12/09/2013

pdf

text

original

 
Congresul de la Viena (septembrie 1814 - iunie 1815), conferinţă a statelor europenedesfăşurată la sfârşitulRăzboaielor Napoleonienecu scopul de a restaura ordineaconservatoare existentă înaintea izbucnirii Revoluţiei Franceze, prin restabilirea vechilor  regimuri absolutiste, şi de a înlătura, prin stabilirea de noi graniţe, urmările ocupaţieifranceze în Europa. Preocupările majore au fost:
realizarea unui echilibru al relaţiilor de forţe între state, fără a ţine seama de particularităţile lingvistice, religioase, de tradiţii ale teritoriilor pe care şi leîmpărţeau;
favorizarea autorităţii tradiţionale, adică forţele feudale, conservatoare şi clericale.Cuvintele cheie ale Congresului au fost "restauraţie" şi "legitimism". Restauraţia constaîn readucerea pe tron a dinastiilor care fuseseră îndepărtate în urma unor revoluţii sau aaltor evenimente cu rezonanţă, iar legitimismul era o teorie monarhică ce considera drept principiu fundamental al statului dreptul la tron al dinastiilor legitime şi puterea absolutăa acestora. Şedinţele oficiale au început la 1 noiembrie 1814, fiind purtate între cancelarulAustriei,Klemens von Metternich-Winnerburg, lordulCastlereaghal Angliei, ministrul de externe al Franţei,Talleyrand,ţarulAlexandru I şi baronul prusacvon Stein, cel care avea să transfome Prusia într-o mare putere europeană.Participanţi şi obiective:La Congresul de la Viena au participat delegaţii din aproape toate statele europene, însădeciziile cele mai importante s-au luat de către marile puteri. Aşadar soarta Europei estehotărâtă de către delegaţii marilor puteri. Rolul principal îl are britaniculCastlereagh,spirit flexibil şi subtil sub o aparenţă glacială, temperament practic care nu se împiedicăde rigiditatea protocolară a diplomaţilor de modă veche. El vrea ca vocea Angliei să sefacă auzită în concertul marilor puteri, şi nu aşteaptă vreo mărire teritorială ci numairefacerea echilibrului european, care fusese pus în pericol de ambiţiile hegemonice ale lui Napoleon I. Acelaşi obiectiv îl urmărea şi delegatul Austriei, prinţulMetternich,diplomat abil şi prudent, însă viziunea sa despre echilibrul european diferă de cea engleză prinfaptul că el vede echilibrul european numai într-o Europă conservatoare, a vechilor regimuri absolutiste. Ambii delegaţi au un adversar puternic: ţarulAlexandru I, care, decele mai multe ori, conduce personal delegaţia rusă aflată sub autoritatea ministruluiafacerilor străine Nesselrode. Alexandru se consideră, şi nu chiar fără motiv, principalulautor al coaliţiei antinapoleoniene. Numai că îşi însuşeşte ambiţiile hegemonice aleînvinsului. El doreşte să realizeze o federaţie a statelor europene condusă de el. Rolsecundar are regele Prusiei,Frederic Wilhelm III, şi ministrul său,Hardenburg, care devin simple unelte ale ţarului, în schimbul unor promisiuni teritoriale. Trimis de regeleLudovic al XVIII-lea, abilulTalleyrandare şi el un rol secundar în cadrul congresului. Totuşi, reuşeşte să se facă purtătorul de cuvânt al statelor mici şi să se uite că Franţa esteo putere învinsă. În cele din urmă obiectivele britanice şi austriece au învins, iar Congresul de la Viena va redesena harta Europei pe baza principiului echilibruluieuropeanDeciziile Congresului:După lungi tratative, la 9 iunie 1815 a fost semnat Actul final al Congresului de la Viena,cel care a reorganizat Europa pe baza unui sistem de tratate.Deciziile cele mai importanteluate în cadrul Congresului au fost:
1
 
Franţaîşi vede teritoriul redus la frontierele sale din 1789; în plus, are obligaţia dea plăti despăgubiri de război şi de a primi trupele străine care să staţioneze peteritoriul ei;
Regatul Ţărilor de Josreuneşte Provinciile Unite şi Ţările de Jos Austriece şi trebuie să constituie o barieră utilă împotriva deşteptării dorinţelor franceze deexpansiune;
Regatul Prusieicâştigă la vestWestfaliaşi Renania, iar la estPomeraniaşi devine unul dintre membrii cei mai importanţi ai Confederaţiei Germane;
Austrieii se restituie teritoriile pierdute,Tirolul,Salzburgulpână laBavariaşi  primeşte provinciile ilirice,LombardiaşiVeneţia; poziţia sa se consolidează prin venirea pe tronulToscanei a arhiducelui Ferdinand, iar în ducatul deParma, a Mariei Luiza, a doua soţie a lui Napoleon I;
Rusia obţine 2/3 dinPolonia, inclusivVarşoviaconstituite într-un regat autonom al Poloniei, ţarul Rusiei obţinând şi titlul de rege al Poloniei; Rusia mai obţineFinlandaşi i se recunoştea stăpânirea asupra Basarabiei;
Regatul UnitprimeşteColonia Capului,Malta,Ceylon,Insulele Ioniceşi insula Hellgoland; în plus, i se recunoaşte suveranitatea asupraGibraltarului 
înSpaniaşiRegatul celor Două Siciliise produce restauraţia Bourbon-ilor;
Statele germane (38) vor fi reunite în Confederaţia Germană, condusă de odietă federativă prezidată de Austria;
Suediaprimeşte  Norvegia,ca urmare a sprijinului acordat alianţelor  antinapoleoniene;
Elveţiei i se recunosc independenţa şi neutralitatea veşnică.Consecinţe:Congresul de la Viena a instituit o nouă ordine în care Europa era sub controlul unuiansamblu de patru puteri, Austria, Prusia, Rusia şi Anglia. Pentru a păstra vechileregimuri dinastice, neluând în seamă dorinţele şi aspiraţiile naţiunilor care doreau să-şicreeze state proprii, naţionale, monarhii Prusiei, Austriei şi Rusiei creauSfânta Alianţăîn1815, un pact de asistenţă mutuală între monarhii absoluţi europeni îndreptată împotrivafrământărilor revoluţionare, şi care până în 1823 a permis împiedicarea tuturor mişcărilor liberale sau naţionale europene. La 26 septembrie 1815, Tratatul "Sfintei Alianţe“, laoriginea căruia se află ţarulAlexandru Işi care i-a reunit şi pe împăratulFrancisc Ial Austriei şi pe regeleFrederic Wilhelm al III-leaal Prusiei Chiar dacă textul "SfinteiAlianţe“ este ambiguu şi nu aduce precizări practice care să asigure prevenirea unui nouconflict european, fiind doar un îndemn la sprijin reciproc bazat pe dogmele creştine deiubire de oameni şi existenţa unui singur Dumnezeu pentru toate popoarele, însemnătateaacestui tratat este deosebită deoarece marchează încercarea Marilor Puteri europene de aînceta conflictele majore. "Aerul mistic" al tratatului a fost sugerat de ţarul Alexandru I,însă rolul practic, foarte important, l-a avut cancelarul Austriei, Metternich, a cărui operăeste „Noua Europă“, care se întemeiază pe marile principii ale legitimităţii, dar este şi oîncercare de raţionalizare a hărţii Europei şi de organizare a „concertului european“.Marile puteri victorioase îşi arogă dreptul de a interveni pentru menţinerea pseudo-echilibrului european realizat la Viena şi să pună sub observaţie Franţa, acea „peşteră deunde suflă vântul ce răspândeşte moartea asupra corpului social“. Congresul de la Viena adeschis o nouă eră în istoria „Continentului“ prin care s-a pus capăt ultimei încercări aFranţei de a-şi impune hegemonia asupra Europei. Din punct de vedere al securităţii
2

Activity (27)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
1 thousand reads
Viktoriya Donich liked this
Natalia Lazu liked this
Daniela Fomov liked this
Eremeia Andrei liked this
Olesea Para liked this
Ceban Victoria liked this
Călin Vicol liked this

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->