Professional Documents
Culture Documents
Cunoscuta si sub numele de planta cu flori de portelan, datorita florilor mici, de culoare alba
sau roz, de forma stelata, dispuse in umbele care par a fi de ceara sau portelan, este originara din
sudul Chinei, Indonezia si Australia tropicala, unde creste spontan sub forma unui arbust catarator.
Dintre cele cca 100 de specii existente, Hoya carnosa R. Br., este apreciata si cultivata ca planta de
apartament. Este un arbust cu frunze persistente, groase, coriacee, inchise la culoare, bine
ramificat, cu lastari care cresc peste 1 m lungime. Inflorescentele, dispuse in umbele, se formeaza
cata 1-4 pe un lastar scurt. Dupa inflorire, pedunculii nu se taie, deoarece pe acestia continua sa se
formeze flori. Pentru a-I asigura o vegetatie buna, Hoya are nevoie de umiditate si temperatura
ridicate, semiumbra, pulverizari si udari regulate cu apa la temperatura mediului si ingrasaminte
diluate numai in perioada de vegetatie. In apartamant, se mai cultiva si Hoya belle Hook., cu frunze
mici, ceva mai sensibila decat spacia precedenta. Se aseaza, in special in vase suspendate, avandu-
se grija sa aiba continuu aceeasi orientare, pentru a evita caderea florilor. Inmultirea se realizeaza
prin seminte, butasi si frunze, folosind incalzirea substratului. Inmultirea prin butasi se face dupa
epuizarea infloririi. Se folosesc ramurile de 8-10 cm lungime, care se vor curata la baza de frunze
(2-3). Acestea se inradacineaza intr-un amestec de pamant nisipos. Butasii inradacinati se vor
planta intr-un amestec de pamant de rasadnita, pamant argilos de telina si pamant de frunze (bine
putrezit). Pentru obtinerea mai rapida a unei plante mai stufoase vom planta in ghivece (mai largi)
4-6 butasi. Hoya da rezultate bune si in hidrocultura. In iarna, ii vom oferi te,mperaturi de 10-15 oC
si o vom uda putin. In primavara, cand vegetatia porneste, in incaperile unde o tinem, va trebui sa
avem temperaturi de cca 16-20 oC. Primavara, cand facem transplantarea la ghivece, folosim un
pamant permeabil, nisipos, cu un drenaj bun.
Originara din China si sudul Africii, nu mai este asa de mult cultivata ca alta data, deoarece,
in primul rand, este concurata de numeroase alte flori si, in plus, prezinta un mare neajuns, acela ca
ii cad foarte usor bobocii floriferi. Planta cu crestere in forma de tufa compacta, cu frunze de culoare
verde clar, stralucitoare (lucioase) si flori albe, mari, foarte mirositoare, infloreste din mai pama in
septembrie. Creste si infloreste cu succes in conditii de sol si aer umed, in plina lumina solara.
Transplantarea se face, de preferinta, primavara (aprilie), intr-un amestec de pamant de turba,
pamant de conifere, pamant de telina si pamant de frunze. Inmultirea se realizeaza prin butasi
(aprilie) inradacinati in substrat incalzit (cca 20oC), mentinut umed. Butasii inradacinati se planteaza
la ghivece. Pentru xca sa evitam caderea bobocilor florali, va trebui sa asiguram gardeniei un mediu
constant, fara schimbari bruste.
Cuprinde cca 120 specii originare din America tropicala, cu mare efect ornamental, exotic.
Sunt plante vivace, erbacee, dar, mai, adeseori, arbusti cu tulpini ce emit radacini adventive, cu
frunze alterne, cu petioli de 35-45 cm lungime, de forme foarte variate (oblonge, cordiforme,
sagitate, hastate sau intregi, lucioase, cu varsta profund lobate si perforate intre nervurile
principale). Infloreste dupa cca 10-12 ani, flori monoice, dispuse intr-un spadice. Fructul carnos, in
forma de stiulete, este comestibil. Philodendron este o planta putin pretentioasa la mediul care I se
ofera: suporta bine (mai ales cand sunt mai mari, mai dezvoltate) oscilatiile de temperatura, dar ii
convin, mai ales temperaturile cuprinse intre 14 si 18 oC, la o fereastra luminoasa si o umiditate
atmosferica ridicata. In timpul verii, Philodendronul are mai mare nevoie de substante nutritive, de
aceea I se vor administra ingrasaminte suplimentare lichide din 2 in 2 saptamani. Philodendron
panduraeforme, originar din Brazilia, este din ce in ce mai mult apreciat in apartamente, de catre
amatori, datorita rusticitatii lui deosebite. Pretinde ceva mai multe caldura (cca 18-20 oC) si
umiditate atmosferica ridicata, deci vom pulveriza cu regularitate planta. Se dezvolta mai mult in
inaltine, asa ca-I vom aplica taieri pentru corectarea taliei. Transplantarea se va face intr-un
amestec de pamantde frunze si turba grosiera sau pamant fibros de ericacee. Philodendron
andreanum, cu tulpini lungi din care pornesc radacinile adventive (din noduri) si frunze cordiform-
lobate la baza, lucioase, cu nervuri principale albe. Philodendron rubrum pretinde o incapere cu
incalzire normala si umiditate atmosferica ridicata (trebuie pulverizat des), iar in perioada de
vegetatie, vara, ii vom administra ingrasaminte diluate. Pentru evitarea arsurilor sau ingalbenirii
frunzelor, se va feri aceasta planta de razele directe ale soarelui. Philodendron pertusum (Monstera
deliciosa), are tulpini taratoare, groase, putand creste pana la 10 m inaltime, emitand radacini
aeriene, pornite din noduri, cu frunze alterne, mari, lobate, cordiforme, coriacee, perforate intre
nervuriile principale. Acolo unde ea isi are originea, la poalele Muntilor Cordilieri (Mexic), are o
crestere iesita din comun: in crestere, cand intalneste un arbore, se urca pe acesta, formand
radacini care o fixeaza de scoarta lui, iar radacinile adventive (aeriene) au rolul de a absoarbe
umiditatea atmosferica. Inmultirea se face usor, prin butasi inradacinati in pat cald (20-25 oC) sau
marcotaj. Butasii se taie primavara, cu cate 2-3 muguri si se planteaza, in pat cald, in pamant de
rasadnita nisipos. Butasii, dupa ce s-au inradacinat, la 20-25 zile, vor fi trecuti la ghivece si, apoi, in
locuri temperate. Le prieste foarte bine pamantul de padure aproape necernut cu adaos de muschi
tocat si carbune de lemn pisat, asigurand in acelasi timp, un drenaj perfect. Unele specii, de
exemplu Monstera, pot fi foarte usor de cultivat si in solutii nutritive.
Planta originara din estul Africii, unde creste spontan. Genul cuprinde cca 800 de soiuri, care
se diferentiaza prin forma frunzelor, a florilor si prin culoarea lor. Cate va soiuri se pot lua in cultura:
?Vallin Pink?, cu flori de culoare roz si petale crete; ?Sir Lancelot?, cu flori de culoare albastru-
violaceu; ?Christina?, cu flori colorate in roz inchis; ?Saffiera?, cu flori bleu etc. Saintpaulia
ionantha, care desi nu este inrudita din punc de vedere botanic cu violetele, se aseamana la floare
cu acestea, are frunzisul puternic colorat, din care pornesc pedunculii ce sustin florile cu un colorit
viu. Ne putem bucura de florile ei incepand din primavara pana la sfarsitul toameni, fara intrerupere.
Saintpaulia pretinde o umiditate relativ ridicata (cca 80%). Udarile se vor face numai dimineata cu
apa la temperatura mediului, cu grija de a nu stropi frunzele sau florile care se pateaza foarte usor.
Ii sunt favorabile temperaturile de 18-24oC si lumina, dar adapostite de razele puternice ale soarelui.
Se fertilizeaza de cca 1-2 ori pe luna. Saintpaulia se inmulteste atat pe cale generative cat si pe cale
vegetativa, prin butasi de frunze (cu un petiol de 1-2 cm), taiati usor oblic si inradacinati intr-un
substrat incalzit (cca 20oC), amestec de turba si nisip, mentinut continuu umed si acoperiti cu o folie
de polietilena. Dupa o luna si jumatate-doua luni de la punerea la inradacinat a butasilor, butasii
inradacinati cu lastari bine formati se trec la ghivece de 6 cm diamtru. Cand radacinile cuprind balul
de pamant, planytele se trec la ghivece mai mari. In mod obisnuit planta va inflori dupa 7-8 luni din
momentul butasirii. Inmultirea prin despartire, care este bine sa se face la inceputul primaverii, cand
plantele au capacitate mare de lastarire, prezinta avantajul unei infloriri mai rapide, cu cca doua luni
fata de inmultirea prin butasi de frunze. Inmultirea prin seminte este posibila pe parcursul intregului
an, dar pentru a obtine plnate viguroase in toamna si pentru sarbatorile de iarna, vom insamanta
din ianuarie pana in martie in cutii, intr-un substrat de pamant de frunze, turba, nisip si
ingrasaminte chimice complex. Vom acoperi semanaturile cu un geam sau folie de plastic si vom
mentine o temperatura de cca 20oC. Dupa o luna si jumatate-doua luni se vor planta la ghivece de 7
cm diametru, intr-un amestec de 60% pamant de turba, 10% mranita bine putrezita, 20% pamant
de frunze si 10% nisip. Sanitpaulia este sensibila la boli si la atacul daunatorilor. Viroza frunzelor
este cea mai periculoasa boala. Ea se manifesta prin aparitia pe frunze a unor pete de culoare
galbena deschis, care devin, mai tarziu, brune. Inlaturam plantele bolnave, iar pentru distrugerea
insectelor folosim insecticide de la florarii. Putregaiul canusiu, provocat de Botrytis cinerea, apare pe
limbul frunzelor si pe petiol. Daca atacul nu este orpit la timp, frunzele pier, iar la un atac mai
puternic piere intreaga planta. Atacul se manifesta prin inmuierea tulpinilor, care se usuca.
Daunatorii mai periculosi sunt: Tripsul; isi anunta prezenta prin petele brune de pe partea inferioara
a frunzelor si din jurul mugurilor. Heterodera, unul dintre daunatorii cei mai periculosi, provoaca o
usoara decolorare a intregii plante, stagnarea cersterii, iar pe radacini se observa umflaturi mici.
Paianjenul rosu se dezvolta mai bine pe partea inferioara a frunzei, pe care se instaleaza a pasla
alba. Planta, la un atac puternic, se poate usca
Gen care cuprinde peste 200 de specii, isi are originea in Japonia
si China. Saxifraga este o planta mica, acaula, interesanta prin stoloni
sibtiri pentdenti (ating pana la 1 m lungime), rosietici, garnisiti din loc
in loc cu rozete mici de frunze rotunjite, verzi cenusii, marmorate cu
alb pe fata superioara si rosii pe cea inferioara. Frunzele petiolate au limbul subrotund, de doua ori
dintat, iar florile au petale neegale (cele 3 superioare foarte mici, punctate cu galben la baza si cele
2 inferioare mai mari, lanceolate, albe), sunt dispuse in opanicule piramidale. Numele ce-l poarta,
Saxifraga, vine de la cuvantul latinesc saxum=piatra, stanca, cu referire la locurile unde cresc
majoritatea speciilor. Desi putin pretentioasa, Saxifraga prefera totusi locurile luminoase, cu
umiditatea aerului mai ridicata si temperaturi mai coborate, cuprinse intre 8 si 12 oC. Inmultirea se
face in tot timpul anului prin despartirea rozetelor de frunze sau in primavara, prin despartirea
tufelor. Se planteaza intr-un amestec de 50% pamant de frunze (bine putrezite), 50% turba rosie
maruntita si adaos substantial de nisip.