CUPRINS

● Introducere................................................................................................

I Noţiuni generale............................................................................................
1.1 Interpretarea riscului..............................................................................
1.2 Manifestarea alunecărilor de teren în Republica Moldova ...................

II Cauze, factori ...............................................................................................

2.1 Condiţiile geologice, geografice, geomorfologice.................................
2.2 Condiţiile antropice ...............................................................................

III Specificul alunecărilor de teren în mun. Chişinău........................................

3.1 Studiu de caz . Vadul lui Vodă ..............................................................
3.2 Studiu de caz . Tohatin ..........................................................................
3.3 Studiu de caz . str. Florilor; str. Drumul Viilor; str. Petricani...............

IV Aprecierea riscului şi măsuri de soluţionare................................................

● Concluzii....................................................................................................
● Bibliografie................................................................................................
● Anexe (hărţi, poze) ...................................................................................

1
 INTRODUCERE

Hazardele naturale generează în fiecare an numeroase pierderi de vieţi

omeneşti şi pagube materiale uriaşe, care au influenţă directă asupra nivelului de
dezvoltare social – economică a ţării. Inundaţiile, alunecările de teren, cutremurule
puternice, uraganele violente şi tsunami sunt câteva din ele care distrug în mod
devastator foarte multe localităţi, devastează şi scot din circuit terenuri agricole,
variază şosele, căi ferate şi altele.
Amploarea şi frecvenţa lor are o tendinţă de creştere continuă – drept urmare a
creşterii numărului populaţiei, care se extinde tot mai mult în regiunile nefavorabile,
expuse riscurilor şi cu dezechilibre din ce în ce mai accentuate a mediului.
Practic forţa antropică – OMUL – în ultimele decenii influenţează din ce în ce
mai mult mediul şi involuntar determină apariţia unor modificări care prin amploare
au devenit fenomene globale. Aici se referă în primul rând procesul de schimbare a
climei şi ceea ce rezultă din consecinţele lui.
În ultimele patru decenii costul global al dezastrelor naturale a crescut de 800
ori şi este într-o strânsă legătură cu vulnerabilitatea populaţiei care locuieşte în
arealele cu risc major. (D. Bălteanu 2003). Alunecările de teren au o răspândire vastă
în Republica Moldova şi constituie, alături de alte hazarde naturale o probabilitatea
destul de mare pentru economia ţării. Ştiind că rolul principal în declanşarea
alunecărilor revine – precipitaţiilor atmosferice, schimbarea probabilă a climei în
secolul XXI va conduce la intensificarea procesului de alunecare sau la menţinerea
lui, în cel mai bun caz la nivelul anilor 1970 – 1989. Pentru hazardurile
geomorfologice este important nu numai cantitatea de precipitaţii, dar şi modul în
care acestea sunt repartizate pe parcursul anului. Concentrarea unor cantităţi mari de
precipitaţii în intervale scurte de timp şi mărirea cantităţii extreme generează o
intensificare a modelării versanţilor. Iar evaluarea acestor modificări are implicaţii

2
directe pentru studiul riscurilor naturale, în cazul dat studiul alunecărilor de teren
pentru teritoriul Republicii Moldova.
I. NOŢIUNI GENERALE

Prin alunecare de teren se intelege deplasarea unei portiuni formata din roci pe
o suprafata inclinata (versant). Alunecarile de teren se produc in zonele in care solul
este format din diferite tipuri de argila care au proprietatea de a se umfla atunci cand
sunt imbibate cu apa (dupa o perioada cu ploi multe).
Multe din aceste alunecari se produc in zone nelocuite pentru ca pamantul
argilos este moale si oameii nu isi construiesc case in aceste zone, cateodata insa
alunecarile pot afecta si zone populate, pentru a nu se intampla acest lucru se
construiesc in aceste zone baraje (stavilare) care sa opreasca pamantul si acesta sa nu
distruga gospodariile oamenilor.

1.1. Interpretarea riscului

Asociată cu termenul de „hazard” (întâmplare), noţiunea de risc – însemnă

existenţa pobilităţii de producere a unui eveniment sau seturi de evenimente cu
efecte parţial anticipate.
Aceste efecte sunt considerate sunt considerate ca „nenorociri” prin care riscul
este echivalent cu un „pericol posibil”. Complexitatea sistemelor geografice ca
urmare a intervenţiei factorului unam, a sporit în mod exponenţial. Această dinamică
a fost a fost consecinţa riscului asumat de societate din necesitatea identificării de noi
resurse materiale, societatea trebuie să rişte , chiar dacă nu poate aprecia în întregime
efectele ulterioare ale unor decizii.
Pentru a nu ne confunda voi descrie aspectul legat de realizarea riscului .
EVENIMENTUL. În funcţie de rezistenţa la schimbări se clasifică în:
1. Accidentul - apare ca ceva banal în evoluţia sistemului reprezentînd realizarea
unui risc de importanţă minoră.

3
 2. Ruptura funcţională – sau „sinistru” în cazul în care pagubele sunt importante.
Aceasta afectează o parte a sistemului fără a determina o schimbare totală a
sensului de evoluţie în acest caz sistemul are capacitatea de a reveni la normal
(inundaţii, alunecari de teren etc).
3. Catastrofa – reprezintă o ruptură profundă ce determină apariţia unei noi
ordini, noi structuri, iar evoluţia sistemului capătă o direcţie ireversibilă,
determinînd moartea lui.
Din orice perspectivă se analizează riscul are două componente:
• Reală – bazată pe dovezi înregistrate în trecut şi este defenit cateama de
repetare a acestora la scări cu efecte mult mai mari.
• Subiectivă - decurge din necunoaşterea în totalitate a surselor de risc.
Progresele societăţii reflectate prin evoluţia tehnicii şi ştiinţei au ca efecte
identificarea de noi riscuri, necunoscute anterior., eliminînd totodată riscurile
anterioare şi prin măsurile de securitate şi supravegherea şi controlul lor.
Depistarea şi analiza factorilor de risc sunt strîns conectate cu capacitatea de
rezistenţă la schimbare a sistemului geografic. Ea poate fi apreciată prin 2 noţiuni:
- vulnerabilitate – gradul de receptare internă a intervenţiilor externe
- rezilenţa – capacitatea de anula aceste perturbaţii
Riscurile cele mai diverse sunt frecvent întîlnite în sistemele geografice puternic
umanizate, unde intervenţiile externe şi dinamica schimbărilor interne au efecte
neaşteptate.
Unele din aceste riscuri sunt asumate de societate spre a obţine rezultate
economico – sociale favorabile, altele sunt pasive oricînd putînd fi reactivate, iar cea
de a treia reprezintă cele necunoscute încă. Dacă sistemul ar exista fără orice risc,
acesta ar stagna sau ar avea practic o dinamică liniară. Cel mai frecvent riscul este
legat de pericolul opririi proceselor ciclice, metabolice, care le asigură existenţa, , ele
pot duce la pene funcţionale sau dezintegrarea sistemului. Pentru evitarea lor aoar
mecanizmele de autoreglare. Din punc de vedere a sistematizării dinamicii sistemului
geografic distingem patru categorii de factori:

4
 1. generali – nişte constante;
2. de favorabilitate – preconizaţi;
3. restrictivi – ce limitează acest sens de evoluţie
4. de presiune – creşte instabilitatea sistemului respectiv

1.2 Manifestarea alunecărilor de teren în Republica Moldova

După cum se ştie, cea mai mare parte a teritoriului republicii este con-
stituită din depozite argilo-nisipoase de vîrsta neogenă şi cuaternară, care alternează
cu diferite orizonturi acvifere. Anume în aceste depozite se dezvoltă reţeaua
hidrografică,ceeaceacontribuit la apariţia alunecărilor de teren.
Paralel cu factorii indicaţi, la formarea alunecărilor de teren contribuie şi
precipitaţiile atmosferice, procesele tectonice, cutremurele, gradul de împădurire a
versanţilor şi activitatea antropică.
În Republica Moldova există circa 16 mii sectoare afectate de alunecări de
teren. Intensitatea cea mai mare a acestora este înregistrată în raioanele din centrul si
podişul Tigheci, unde mai bine de 1500 terenuri periculoase se află în raza
municipiilor, oraşelor şi satelor (tab.1). Actualmente este necesară soluţionarea
problemei privind strămutarea a 48 de localităţi, din cauza pericolului permanent de
alunecări de teren.
Tabelul 1.
Judeţele afectate de alunecările de teren

Denumirea Numărul localităţilor afectate de Procentul

Nr. judeţelor, Total alunecări de teren afectării
crt. municipiilor, localităţi total inclusiv după categorii:
sectoarelor I cat. II cat. III cat.
1. Jud. Chişinău 178 130 6 55 69 73
2. mun. Chişinău 33 14 1 4 9 42
3. Jud. Tighina 81 48 1 20 27 59
4. Jud. Ungheni 150 120 19 65 36 80
5. Jud. Bălţi 251 151 8 74 69 60
6. Jud. Cahul 106 65 2 20 43 61
7. Jud. Edineţ 157 92 0 38 54 58
8. Jud. Orhei 190 117 7 38 72 61
9. Gagauz-Eri 32 15 0 2 13 46
10. Jud. Taraclia 26 14 0 0 14 53

5
 11. Jud. Lăpuşna 151 88 3 38 47 58
Total: 1355 854 47 354 453 63

Paguba materială totală suferită în urma alunecărilor de teren a constituit pe

republică circa 44,065 mln, lei.
Alunecările de teren reprezintă o primejdie permanentă şi pentru multe
obiecte sociale: case de locuit, drumuri, construcţii hidrotehnice etc. În ultimii ani
suprafaţa alunecărilor de teren creşte anual aproximativ cu 1000 ha. Reieşind din
considerarea că învelişul de sol este complet deteriorat pe 20 % din această suprafaţă
pierderile anuale, exprimate în lei prin costul normativ al 1 ha de pământ sunt în jurul
la 200 mln. lei.
În ultimii ani se sădesc foarte puţine fâşii forestiere de protecţie, dimpotrivă, se
distrug şi cele existente, nu se întreprind măsuri de regenerare a lor.
Pe parcursul anului 2002 s-au sădit numai 101 ha de fâşii forestiere şi de
protecţie (judeţele: Bălţi – 61 ha, Ungheni – 21 ha, Tighina – 7 ha, Edineţ – 4 ha,
Lăpuşna – 3 ha), 7388 ha plantaţii forestiere pe terenuri degradate şi 183 ha perdele
forestiere de protecţie a malurilor râurilor şi bazinelor acvatice.
Cele mai mari suprafeţe de terenuri cu alunecări active sunt în sectoarele
Teleneşti (1071 ha), Ungheni (1554 ha), Hînceşti (2314 ha), Soroca (766 ha), Glodeni
(471 ha), Rîşcani (345 ha), Călăraşi (2018 ha).
Activizarea masivă a alunecărilor de teren este generată de căderea precipitaţiilor
atmosferice în cantităţi mari, ce succed de obicei perioadele secetoase. Asemenea
activizări cu efecte catastrofale au avut loc în anii 1967, 1969, 1970, 1973, 1977 şi
1981.
Alunecările nu afectează uniform teritoriul, fapt condiţionat în primul rînd de
structura geologică a terenului şi divizarea de relief. Cea mai afectată este zona
centrală (raioanele Teleneşti, Orhei, Călăraşi, Străşeni, Nisporeni, Ungheni şi
Hânceşti), unde alunecările de teren se produc pe 15-27% din teritoriu.

6
 Din cele 1658 de localităţi rurale ale republicii, 1048 (63%) sînt afectate de
alunecări. După nivelul de afectare a teritoriului de alunecări, Republica Moldova
ocupă locul întîi printre ţările din Comunitatea Statelor Independente.
Surpături şi năruiri de blocuri mari de piatră pot apărea în locurile de trecere a
albiilor rîurilor prin rocile stîncoase şi semistîncoase. Terenurile expuse pericolului
de surpare sînt porţiunile de povîrnişuri ale albiei Nistrului din intervalul Dubăsari-
Otaci, ale albiei Răutului în limitele raionului Orhei, precum şi ale afluenţilor
Prutului în teritoriile raioanelor Glodeni, Rîşcani, Edineţ şi Briceni.
Este posibilă, de asemenea, surparea taluzurilor rîpilor în cursul inferior al
rîurilor Nistru şi Prut, unde albia lor trece prin roci nisipoase-argiloase şi loessuri.
În lunile februarie-martie 1998 s-au activizat considerabil procesele
alunecărilor de teren în mun. Chişinău şi a 17 sectoare ale republicii. Cele mai expuse
acestui fenomen au fost sectoarele: Hânceşti, Călăraşi, Ialoveni, Ungheni. Alunecări
catastrofale au avut loc în satul Leuşeni, judeţul Hânceşti în perioada 25 februarie -14
martie. În zona alunecărilor au nimerit 357 gospodării în care locuiau 1400 persoane,
inclusiv 431 copii. În urma alunecărilor au fost distruse 214 case de locuit, iar 137 au
fost avariate. Paguba materială a constituit aproximativ 30 mln. lei. Paguba materială
totală în urma alunecărilor din republică a constituit aproximativ 44,3 mln. lei.
În lunile februarie-martie 1999 s-au intensificat procesele alunecărilor de teren
în mun. Chişinău şi în 8 judeţe ale republicii. Au fost înregistrate 197 sectoare
afectate de alunecări de teren. Cel mai mult au fost expuse acestui fenomen judeţele:
Bălţi, Ungheni, Lăpuşna, Soroca.
Alunecări catastrofale au avut loc în satul Ghiliceni, judeţul Bălţi (sectorul
Teleneşti), în perioada 7-12 martie 1999. Suprafaţa alunecărilor de teren a constituit
51 ha. În zona lor au nimerit 104 gospodării în care locuiau 247 persoane, inclusiv
70 copii. În urma alunecărilor au fost distruse 61 case de locuit, 43 au fost avariate.
Au fost distruse 2,25 km drumuri auto, 4,7 linii de reţele electrice şi 0,7 km linii de
comunicaţii.
Deasemena de exploatarea zăcămintelor de substanţe minerale utile prin
metoda deschisă este legată accidentarea stabilităţii pantelor şi apariţia alunecărilor
7
de teren în bordurile carierelor: „Nord" (oraşul Ghidighici), „Sud", „Pruncul"
(împrejurimile oraşului Chişinău) şi a carierelor fabricilor de cărămizi (oraşele Bălţi,
Floreşti ş.a.). Evoluţia activă a deformărilor alunecărilor de teren creează dificultăţi
considerabile la exploatarea zăcămintelor, adeseori conduce la conservarea sau
încetarea înainte de termen a lucrărilor, excluderea restanţelor de rezerve din bilanţ,
precum şi la excluderea unor terenuri agricole valoroase situate pe teritoriul învecinat
cu carierele din producţia agricolă intensă, cauzând prejudicii economice
considerabile.
Un exemplu tipic îl constituie formarea seriei de alunecări şi alunecări de
teren cu deplasare complexă cu volumul de mii m3 în bordul carierei „Nord", care
retează panta stângă a văii râului Bâc. Masivul de alunecare de teren din partea
superioară se caracterizează printr-o structură din blocuri mici. înălţimea marginii
(peretelui) de rupere constituie 5-7 m, iar lăţimea focarului activ de rupere - mai mult
de 260 m. In părţile de mijloc şi de jos, în anul 1989 s-au format alunecări, localizate
lângă pragul care retează masivul tranşeei. Flancul stâng al alunecării de teren este,
de asemenea, complicat prin alunecări mici, cu volumul de câteva mii de m3, iar pe
axa lui se dezvoltă o alunecare de teren-torent glaciară, care coincide cu zona de
descărcare a apelor freatice.
În prezent suprafaţa terenurilor afectate de alunecări constituie 49 mii ha
(Tcaci V., Gheorghiţă E., 1995), iar a teritoriilor cu pericol de alunecare alcătuieşte
circa 670 mii ha. La aceste teritorii se referă sectoarele de suprafaţă terestră creată de
alunecări sau de alte procese geomorfologice şi predispuse, datorită condiţiilor
naturale, la dezvoltarea alunecărilor de teren. Partea covîrşitoare din teritoriile cu
pericol de alunecare este reprezentată de versanţi. În unele cazuri la aceste teritorii se
referă şi părţile adiacente de interfluviu,luncă sau fund de vîlcea. Cea mai largă
răspîndire aceşti versanţi o au în partea cea mai înaltă şi fragmentară a republicii –
Podişul Moldovei Centrale (figura2). O dezvoltare intensivă se remarcă de asemenea
în Cîmpia Prutului de Mijloc, Podişul Nistrean şi Podişul Tigheci.
Alunecările de teren cauzează deformarea suprafeţelor versanţilor, distrugerea
stratului fertil de sol, a vegetaţiei, construcţiilor, aşezărilor omeneşti.
8
Alunecările de proporţii, ce au cauzat distrugerea edificiilor,construcţiilor,
magistralelor auto au avut loc în anii 1912, 1933, 1948, 1967, 1970, 1973, 1985,
1997.
Analiza manifestării alunecărilor de teren în Moldova în ultimii 20 ani a
demonstrat că 85% din ele revin lunilor februarie-mai, 4% - pentru perioada de vară
şi 9% - pentru toamnă. Cele mai periculoase sectoare de alunecări sînt cele din
Codru, înălţimea Tigheci din bazinele rîurilor Prut şi Nistru. În total în sectoarele
nominalizate sînt înregistrate circa 2300 sectoare de alunecări, dintre care 450 –
active.
În corespundere cu pronosticul de activizare a procesului de alunecări, elaborat
de către Departamentul Situaţii Excepţionale pentru viitorii 15 ani, prejudiciile
economice, cauzate de alunecări, va atinge 41 milioane dolari SUA. În fiecare2-
3ani,dincircuitul agricol sînt scoase aproximativ 10 mii hectare de pămînt. În prezent
circa 12% din suprafaţa agricolă a republicii (350 mii ha) a devenit puţin productivă
în urma alunecărilor de teren şi eroziunii solului.

9
II.

CAUZE, FACTORI
2.1 Condiţiile geologice, geografice, geomorfologice

10
 În Republica Moldova procese geologice periculoase se consideră: cutremurele
de pămînt (pericolul seismic), alunecările de teren, surpările, inundaţiile cu ape de
suprafaţă, ridicarea nivelului apelor freatice, procesele de tasare şi umflare a
terenului.
Alunecarile de teren se datoresc interactiunii unor factori naturali şi activităţii
omului.
Dintre factorii naturali un rol deosebit revine reliefului, apei, solului, rocii,
eroziunii si folosintei terenului, iar dintre fortele care determina miscarea maselor de
pamant un rol hotarator il are propria greutate.
Alunecarile se produc ca urmare a modificarii fortelor interne sau externe, care
asigura stabilitatea versantilor sau a taluzurilor si a inrautatirii caracteristicilor de
rezistenta a pamantului, supus alunecarii.
FACTORII CAUZALI ai alunecarii sunt: gravitatia, actiunea apei, acţiunea
omului, miscarile tectonice şi seismice.
Apa in exces contribuie la reducerea stabilitatii versantilor, taluzurilor si a
malurilor printr-o serie de actiuni.
Astfel, apa subterana contribuie la marirea greutatii masivului alunecator, in
cazul argilelor plastice si a marnelor, greutatea creste cu circa 500 kg/m³ si o data cu
aceasta si presiunea asupra straturilor inferioare.
Apele freatice prin umezirea suprafetei de alunecare, a contactului stratelor
argiloase cu cele necorozive (nisip, pietris) duc la scaderea considerabila a rezistentei
mecanice a pamantului pe suprafata de contact, favorizandu-se alunecarea stratelor
superioare celor argiloase.
Apa de suprafata, provenita din precipitatii, diminueaza stabilitatea versantilor
prin umezirea pamantului, ridicarea nivelului apei freatice prin infiltrare, prin
erodarea terenului si formarea ravenelor, prin erodarea malurilor cursurilor de apa,
fapt care duce la distrugerea reazemului natural al versanţilor.

Condiţii propice de aparitie sau reaparitie a alunecarilor, le creeaza ploile cu

intensitate mica, dar cu durate mari, precum si topirea lenta a zapezii, deoarece
11
acestea favorizeaza infiltrarea apei in sol, imbibarea cu apa a acestuia, alimentarea
straturilor profunde.
Pot astfel sa apara alunecari de adancime, ca urmare a cresterii greutatii masivului
sau curgeri de suprafata ale stratului inmuiat.
FACTORII CONDIŢIONALI care favorizeaza alunecarile sunt: relieful, roca si
crapaturile de pe terenurile alunecatoare.
Relieful, prin înclinare şi gradul de fragmentare al versantilor, contribuie la
declanşarea şi amploarea alunecarilor, rol hotarator avand inclinarea (panta)
versanţilor, pericolul
crescand o data cu
aceasta, în special, cand
alternează pe versanţi
straturi permeabile cu
straturi impermeabile,
înclinate în sensul pantei.

Roca, prin natura sa,

prin compozitia granulometrică, prin permeabilitate, prin înclinare şi directia de
înclinare influentează în mare masură alunecările de teren.
Astfel, rocile necoezive, ca nisipul şi pietrisul şi cele cu coeziune mare nu sunt
afectate de alunecari. In schimb argilele, cele nisipoase si marnele, imbibate cu apa,
isi pierd coeziunea, devin plastice si chiar curg, prezentand in felul acesta un potential
ridicat de alunecare, in special, cand directia de inclinare corespunde cu inclinarea
versantului.
Solul influentează alunecările prin infiltraţie şi permeabilitate; solurile
permeabile permit infiltrarea apei pana la straturile formate din roci plastice, care
imbibate cu apa constituie patul pe care va avea loc alunecarea. Solurile argiloase,
prin uscare, favorizeaza aparitia crapaturilor si implicit a alunecarilor de teren.

2.1 Condiţiile antropice

12
 Starea resurselor funciare şi a
problemei alunecărilor de teren a ajuns
la stadiul la care ne aflăm este
condiţionată şi de impactul antropic .
Omul, ca factor cauzal, favorizeaza
alunecările prin lucrări de reţinere a
apei pe versanţi (canale, bazine de
acumulare, terase), prin îndepartarea sprijinului natural al versanţilor, taluzurilor sau
malurilor, prin săpături pentru canale, cariere, căi de comunicatii, prin defrişarea
pădurilor de pe terenurile predispuse alunecărilor si prin executarea de construcţii,
depozite de materiale si alte obiective, care contribuie la creşterea greutaţii sau la
producerea de vibraţii.
Situaţia se agravează din cauza distribuirii în lungul pantelor a cotelor de
pămînt în procesul de privatizare şi nerespectare a tehnologiilor de prelucrare a
solurilor. Peste 50 mii ha sunt supuse proceselor de ravenizare. Practic nu se iau
măsuri agro-silvo ameliorative şi hidrotehnice de combatere a proceselor erozionale
de ravenizare. Din aceste considerente în ultimii ani s-au aprobat un şir de acte
normative şi legi privind modul de gospodărire a resurselor funciare, inclusiv celor
predispuse acestor procese. Alunecările de teren apar mai frecvent pe pantele
despădurite. În ultimii ani procesele de alunecări active a terenurilor au fost
semnalate pe o suprafaţă de aproximativ 7 mii de hectare.
O altă cauză a producerii alunecărilor de teren în Republica Moldova este este
nerespectarea normelor ecologice şi de protejare a fondului funciar la extragerea
resurselor minerale din carierele prost amenajate. În Moldova este înregistrată
exploatarea a circa 120 de cariere de zăcăminte de substanţe minerale utile. Altele
circa 900 de cariere mici funcţionează nefiind autorizate. . Predomină exploatările
deschise de calcare, amestecuri de nisip şi pietriş, argile, precum şi rezervele de soluri
(de drumuri auto, construcţii) ş.a.
De exploatarea zăcămintelor de substanţe minerale utile prin metoda deschisă este
legată accidentarea stabilităţii pantelor şi apariţia alunecărilor de teren în bordurile
13
carierelor: „Nord" (oraşul Ghidighici), „Sud", „Pruncul" (împrejurimile oraşului
Chişinău) şi a carierelor fabricilor de cărămizi (oraşele Bălţi, Floreşti ş.a.). Evoluţia
activă a deformărilor alunecărilor de teren creează dificultăţi considerabile la
exploatarea zăcămintelor, adeseori conduce la conservarea sau încetarea înainte de
termen a lucrărilor.
Extinderea reţelei de
drumuri auto, proiectarea şi
construcţia cărora este
efectuată, adeseori, fără a se
ţine seama de instabilitatea
potenţială a teritoriului şi cu
desconsiderarea măsurilor de
protecţie sau a ineficientei
lor, adeseori este însoţită de
activizarea alunecărilor de teren existente sau de apariţia altor alunecări(ex. astfel,
autostrada Chişinău-Ungheni a fost construită pe un sector de 80 km în partea
superioară a pantei unei mari văgăuni potenţial instabile.)

III. SPECIFICUL ALUNECĂRILOR DE TEREN ÎN

14
 MUN. CHIŞINĂU
3.1 Studiu de caz. Vadul lui Vodă

Autoritatile publice locale alocă nejustificat loturi pentru constructii in perimetrul

parcurilor si in scuare. Astfel, "rasar" peste noapte tot felul de obiective cu impact
asupra mediului (statii cu aprovizionare cu combustibil, garaje, parcari, cafenele si
baruri de noapte, s.a.). Chiar in parcul-dendrariu "Vierul" a fost amplasata o
benzinarie a firmei "Grandservice", iar parcul "Valea Morilor", prin hotararea
Parlamentului, a fost pus la dispozitia Centrului "Expo-Business-Chisinau" pentru
efectuarea unor lucrari de constructie. In scuarul de pe bd. Dacia-intersectie cu
bd.Traian se construieste restaurantul "McDonalds". O parte a parcului din cartierul
Petricani de langa Universitatea Agrara, unde sunt depistate alunecari de teren, este
alocata pentru constructia caselor individuale. Cazuri de acestea sunt nenumarate.

Vadul lui Vodă este un oraş în sectorului Ciocana al municipiului Chişinău .

Este situat pe malul râului Nistru, la 20 km est de Chişinău. Are cca 5 mii de locuitori
(2005). Vadul lui Vodă este cea mai marestţiune balneară, de odihnă şi agrement din
Republica Moldova.
Alunecările de teren din anul 2001 de la marginea oarşului Vadul lui Vodă pun
în pericol întreaga localitate după cum susţin experţii. La început alunecările se
mişcau cu o viteză de cca 18 metri pe oră. Asta cu toate ca zona calamitată era
acoperită de o fîşie silvică.
Primarul din anul 2001 a oraşului Vadul lui Vodă ,Nicolae Ciobanu, a declarat
că au avut de suferit 18 ha ce pădure şi au pus în pericol un bloc de locuit şi
sanatoriul ,,Bucuria”. El a mai menţionat şi că pentru refacerea celor 18 ha de pădure
trebuiesc circa 11100 $ americani, iar pagubele create sunt şi mai mari. Din păcate
primăria nu dispune de aceşti bani.
Cu toate că annual se plantează 5000 de pomi în Vadul lui Vodă alunecările de
teren nu pot fi oprite, de aceea trebuiesc luate alte măsuri mai drastice (ex. elaborarea

15
si aplicarea masurilor de protectie contra alunecarilor de teren, argumentate stiintific
si eficiente din punct de vedere economic.).
Suprafaţa totală a terenurilor atacate de alunecări active depăşeşte 30% din tot
teritoriului oraşului. Pe aceste terenuri sunt amplasate mai mult de 300 locuinţe
individuale. În acţiuni contra alunecări sunt presupuse doar acţiuni de plantare a
arborilor.

3.2 Studiu de caz. Tohatin

Tohatin este o localitate-centru de comună din sectorul Ciocana, municipiul
Chişinău, Rep.Moldova.
Primarul comunei, Sergiu Cibotaru, a declarat că, la moment, circa şase hectare
de pământ se află în pericol. „Zona arată ca după un dezastru – drum deteriorat, sol
răvăşit, copaci cu vechime de 30-40 de ani culcaţi la pământ” ,dacă va apare un risc
major pentru locatari, aceştia vor fi evacuaţi .
Alunecările de teren care pun în pericol viața oamenilor de mai bine de doi ani
sunt tratate cu superficialitate de către autorități, care nu și-au dat silința să stopeze
fenomenul. Alunecările au afectat pînă acum zeci de gospodării şi au fost fisurate
circa 30 de case de locuit. În orice moment pămîntul o poate lua la vale iar încă un
măsuri ample de stăvilire a alunecărilor nu au fost luate, cu toate că pericolul persistă
deja de 1-2 ani. Potrivit declarațiilor făcute ziarului Flux de Molodva de către
primarul din Tohatin, Sergiu Cebotaru, măsurile luate până acum au fost doar de a
sădi copaci, soluție care nu a dat, însă, un rezultatul așteptat. După un an de așteptări
Consiliul municipal Chișinău a mai alocat o sumă de 450.000 de lei, din care să fie
efectuat inclusiv cercetări geologice. Săpăturile făcute, însă, atunci mai pot fi văzute
și astăzi.Edilul a adăugat că oamenii au încetat să mai spere la sprijinul autorităților
de la nivel municipal și național. Mai mult, cei 3.000 de localnici trăiesc cu frica în
sân că toamna ce vine va fi una ploioasă, iar pământul va începe să o ia din nou la
vale.

16
 Dacă se va investi în lucrările de consolidare a terenului, despăgubirea
localnicilor afectaţi de fenomen ar putea fi mai puţin costisitoare. Din cauza
nealocării fondurilor necesare, nu se reconstruieşte reţeaua de canalizare a apelor
reziduale..Dacă nu se vor găsi la timp investiţii pentru efectuarea acţiunilor de
protecţie, eventualele pagube vor provoca cheltuieli cu mult mai mari.

3.3 Studiu de caz. Str.Florilor; str. Drumul Viilor; str.Petricani

---Strada Florilor se află în imediata vecinătate a padurii din spatele Tipografiei
Centrale. După cum se ştie această pădure se află pe o pantă destul de inclinată. La
jumătatea străzii Florilor vizavi de blocul de locuit cu nr.______ se află şi zona cea
mai afectată de alunecări de teren, care
persista deja de mai mulţi ani.
Cauza acestor alunecări este
panta destul de abruptă, drenarea ne
eficace apei care vine cu viteză la vale
în urma precipitaţiilor şi desigur
presiunea care apasă pe pămînt a
blocului de locuit de 9 etaje şi implicit
a drumului şi maşinilor care merg în
imediata apropiere a alunecării.
Conducerea locală nu a înterprins nici o soluţie care ar pune capăt definitiv
acestei probleme. Tot ce a fost înterprins pînă acuma, a fost aducerea de pămînt şi
depozitarea lui în zona de risc, ceea ce nu
a rezolvat problema dată nici pe departe
deoarece pămîntul continuă să se mişte la
vale. Încă din vremea sovietică în această
pădure au fost amlasate ziduri în pămînt şi
săpate între ele fîntîni pentru ca să se
adune apa , pentru a nu se produce
alunecări de pămînt, dar fîşia de care
17
vorbeam mai sus nu dispune de astfel de ziduri , există doar la baza alunecării o
fîntînă de acumulare a apelor reziduale dar şi aceea este deja deteriorată. Măsurile
care ar schimba situaţia de aici trebuie să vină cît mai rapid pentru a evita un
dezastru.

--- Strada Drumul Viilor se află în sectorul Telecentru a capitalei la o margină

de oraş. Aici în noaptea de 23 ianuarie, in jurul orelor 23.00, 122 de locatari din 60 de
apartamente din strada Viilor nr. 40, din Chisinau, au fost evacuati in stare de urgenta
în urma unei alunecari de teren.
Din cauza construcţiilor care se derulau exact lîngă peretele de sprijin al
blocului de locuit de 5 etaje din care au fost evacuaţi oamenii, s-a produs această
alunecare care a ajuns la 1,5 metri de
fundamentul blocului de 5 etaje. Aici
avea aviz de construcţie SRL „Constr-
Pri” . Groapa provocată de cutremur
avea cca 17 metri înălţime şi 20 metri
lungime.
Cu toate că zona în cauză este o
zonă de risc pentru alunecări de teren,
primăria totuşi a dispus construcţia blocului de 12 etaje, care nu numai că nu avea
voie să fie construit în zonă dar şi nici la o distanţă atît de mică de blocul cu 5 etaje.
Dar se pare că primăria ,,nu” a observat aceste mici amănunte.
La faţa locului a fost instalat un post de observare, iar blocul de locuit a fost
luat sub pază de către organele de poliţie. În acel moment, acolo sau desfăşurat
lucrările de acoperire a gropii fundaţiei blocului aflat în construcţie. Pentru
intervenţie în această situaţie au fost implicate forţele
Serviciului Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale,
reprezentanţi ai SRL „Chişinău-Gaz”, ai Serviciului
medical de urgenţă şi poliţiei. La faţa locului a activat şi
comisia pentru situaţii excepţionale. Sigur că dacă nu ar fi
18
fost permisă pornirea şantierului nu ar fi fost produse atîtea pagube şi spaimă în
locatari , nemaivorbind de reclamă negativă autorităţilor locale. Trebuie să menţionez
că la locul evenimentelor au fost în vizită premierul Rep. Moldova Vasile Tarlev, şi
primarul oraşului Chişinău Dorin Chirtoacă.
De asemenea, serviciile abilitate au înterprins măsuri pentru redirecţionarea
apelor pluviale din zonă. În acelaşi timp, la indicaţia primarului general,
subdiviziunile de resort au efectuat un studiu geodezic al sectorului respectiv şi au
verificat situaţia funciară a tuturor terenurilor din apropiere, iar toate acestea trebuiau
făcute înainte de începerea construcţiilor, pentru a preveni pierderile atît de mari.

---Un alt loc cu risc iminent pentru alunecari de teren este intersecţia străzilor
Petricani(sectorul Rîşcani) şi Mihai Viteazul (sectorul Centru). Aici exact la bazele
podului ce trece peste drumul de cale ferată şi exact lîngă complexul East-Auto-Lada
sunt există riscul alunecărilor din cauza greutăţii cu care apasă vehicolele care merg
nemijlocit pe drum şi din cauza neasigurării cu ziduri de protecţie împotriva
alunecărilor.
Ţin să spun că pierderile economice în cazul declanşării unei alunecări de
teren vor fi destul de mari şi pentru zona respectivă şi pentru întreg oraşul. Deoarece
la o alunecare de pămînt podul nu ar mai funcţiona iar

19
iar zona industrială de acolo ar fi pe jumătate paralizată, şi aici n-am luat în
consideraţie cele 2 mari complexe comerciale : East-Auto-Lada şi Oraşul Meşterilor
care ar avea pierderi uriaşe pentru ele.

20
 IV. LEGILE REP. MOLDOVA CU PRIVIRE LA
CALAMITĂŢOLE NATURALE

Principalele acte legislative care stau la baza asigurării securităţii ecologice:

• Codul funciar nr. 828-XII din 25 decembrie 1991

• Codul subsolului nr.1511-XII din 15 iunie 1993
• Codul apelor nr.1532-XII din 22 iunie 1993
• Codul silvic nr.887-XIII din 21 iunie 1996
• Legea nr.1515-XII din 16 iunie 1993 privind protecţia mediului înconjurător
• Legea regnului animal nr.439-XIII din 27 aprilie 1995
• Legea nr.440-XIII din 27 aprilie 1995 cu privire la zonele şi fâşiile de protecţie
a apelor, râurilor şi bazinelor de apă
• Legea nr.787-XIII din 26 martie 1996 cu privire la resursele materiale
secundare
• Legea nr.835-XIII din 17 mai 1996 privind principiile urbanismului şi
amenajarea teritoriului
• Legea nr.851-XIII din 29 mai 1996 privind expertiza ecologică şi evaluarea
impactului asupra mediului înconjurător
• Legea nr.1102-XIII din 6 februarie 1997 cu privire la resursele naturale
• Legea nr.1236-XIII din 03 iulie 1997 cu privire la regimul produselor şi
substanţelor nocive
• Legea nr.1422-XIII din 17 decembrie 1997 privind protecţia aerului atmosferic
• Legea nr.1440-XIII din 24 decembrie 1997 cu privire la radioprotecţie şi
securitatea nucleară
• Legea nr.1347-XIII din 09 octombrie 1997 privind deşeurile de producţie şi
menajere

21
• Legea nr.1536-XIII din 25 februarie 1998cu privire la activitatea
hidrometeorologică
• Legea nr.1540-XIII din 25 februarie 1998 privind plata pentru poluarea
mediului
• Legea nr. 1538-XIII din 25 februarie 1998 privind fondul ariilor naturale
protejate de stat
• Legea nr.272-XIV din 10 februarie 1999 cu privire la apa potabilă
• Legea nr. 332-XIV din 26 martie 1999 privind acordarea de licenţe pentru
unele genuri de activitate
• Legea nr.612-XIV din 1 octombrie 1999 cu privire la spaţiile verzi ale
localităţilor urbane şi rurale
• Legea nr.612-XIV din 1 octombrie 1999 cu privire la protecţia plantelor
• Legea nucului nr.658-XIV din 29 octombrie 1999
• Legea turismului nr.798-XIV din 11 februarie 2000
• Legea nr.803-XIV din 11 februarie 2000 privind securitatea industrială a
obiectelor industriale periculoase
• Legea nr.1041-XIV din 15 iunie 2000 pentru ameliorarea prin împădurire a
terenurilor degradate
• Legea nr.982-XIV din 11 mai 2000 privind accesul la informaţie
• Legea nr. 721-XIII din 02.02.96 Legea privind calitatea în construcţii
• Legea nr.271-XIII din 09.11.94 cu privire la protecţia civilă
• Hotărîrea Guvernului nr. 461 din 06.07.95 Cu privire la aprobarea
Regulamentului privind agrementul tehnic pentru produse, procedee şi
echipamente noi în construcţii
• Hotărîrea Guvernului nr. 285 din 23.05.96 cu privire la aprobarea
Regulamentului de recepţie a construcţiilor şi instalaţiilor aferente
• Hotărîrea Guvernului nr. 360 din 25.06.96 cu privire la controlul de stat al
calităţii în construcţii
• Hotărîrea Guvernului nr.382 din 24.04.97 privind urmărirea comportării în
exploatare, intervenţiile în timp şi postutilizarea construcţiilor
22
• Hotărîrea Guvernului nr.1009 din 05.10.2000 despre aprobarea
Regulamentului privind zonele protejate naturale şi construite
• Hotărîrea Guvernului Despre aprobarea Regulamentului privind construcţia
locuinţelor proprietate privată
• Hotărîrea Guvernului nr. 374 din 28 iunie 1996 privind ridicarea siguranţei în
exploatare a clădirilor, instalaţiilor, utilajului şi conductelor, care prezintă surse
de risc sporit.
• Hotărîrea Guvernului nr. 378 din 22 aprilie 1997 privind aprobarea Concepţiei
sistemului de exploatare a fondului construit.
• Hotărîrea Guvernului nr. 382 din 24 aprilie 1997 privind urmărirea comportării
în exploatare, intervenţiile în timp şi postutilizarea construcţiilor
• Hotărîrea Guvernului nr. 843 din 5 septembrie 1997 cu privire la unele măsuri
suplimentare de lichidare a urmărilor alunecărilor masive de teren din s.
Leuşeni.
• Hotărîrea Guvernului nr. 75 din 22 ianuarie 1998 cu privire la unele măsuri
eficiente de soluţionare a problemelor prioritare în domeniul dezvoltării
teritoriului naţional
• Hotărîrea Guvernului nr. 952 din 15.10.1999 cu privire la protecţia localităţilor
din Republica Moldova împotriva proceselor geologice periculoase
• Hotărîrea Guvernului nr. 632 din 04.07.2000 cu privire la aprobarea
Regulamentului privind acordarea ajutorului material sinistraţilor în urma
calamităţilor naturale din Republica Moldova, provocate de procesele
geologice periculoase.
• Republica Moldova este parte la un număr mare de convenţii internaţionale şi
acorduri, aplicarea cărora contribuie la asigurarea securităţii ecologice a
statului:
• Convenţia privind conservarea vieţii sălbatice şi a habitatelor naturale din
Europa, Berna, 19 septembrie 1997
• Convenţia privind evaluarea impactului asupra mediului înconjurător în
context transfrontier, Espoo, 25 februarie 1991
23
• Convenţia privind efectele transfrontiere ale accidentelor industriale, Helsinki,
17 martie 1992
• Convenţia privind protecţia şi utilizarea cursurilor de apă transfrontiere şi a
lacurilor internaţionale, Helsinki, 17 martie 1992
• Convenţia privind diversitatea biologică, Rio de Janeiro, 5 iunie 1992
• Convenţia cadru a Naţiunilor Unite privind schimbările climatice Rio de
Janeiro, 12 iunie 1992 şi Protocolul de la Kyoto, 11 decembrie 1998
• Convenţia privind poluarea transfrontieră a aerului la distanţe mari, Geneva, 13
noiembrie 1979
• Convenţia privind protecţia stratului de ozon Viena, 23 martie 1995 şi
Protocolul de la Montreal referitor la substanţele ce distrug stratul de ozon,
Montreal, 16 septembrie 1979
• Convenţia privind controlul asupra transportării transfrontiere a deşeurilor
periculoase şi neutralizarea lor, Basel, 22 martie 1989
• Convenţia naţiunilor Unite privind combaterea desertificării în ţările afectate
de secetă, Paris, 17 martie 1994
• Convenţia privind cooperarea pentru protecţia şi utilizarea durabilă a fluviului
Dunărea, Sofia, 26 iunie 1994
• Convenţia privind accesul la informaţie, participarea publicului la procesul
adoptării deciziilor şi accesul la justiţie privind problemele de mediu, Aarhus,
29 iunie 1998
• Convenţia asupra zonelor umede de importanţă internaţională în special ca
habitat al păsărilor acvatice, Ramsar, 1971
• Convenţia privind conservarea speciilor migratoare de animale sălbatice, Bonn,
1979, cu Acordul privind conservarea liliecilor din Europa, Londra, 4
decembrie 1991 şi Acordul privind conservarea păsărilor migratoare de apă
african-euroasiatice, Haga, 16 iunie 1995
• Convenţia privind comerţul internaţional cu specii sălbatice de faună şi floră pe
cale de dispariţie (CITES), Washington, 1973
• Convenţia privind Peisajul European, Florenţa, 20 octombrie 2000
24
• Convenţia privind poluanţii organici persistenţi, semnată la Stocholm, Suedia,
la 23 mai 2001, nu este ratificată.
• Convenţia privind răspunderea civilă pentru daune nucleare, Viena, 21 mai
1963
• Convenţia privind protecţia fizică a materialelor nucleare, Viena, 28 octombrie
1979
• Convenţia cu privire la notificarea rapidă a unui accident nuclear, Viena, 26
septembrie 1986
• Convenţia cu privire la asistenţa în caz de accident nuclear sau urgenţă
radiologică, Viena, 26septembrie 1986
• Convenţia cu privire la securitatea nucleară, Viena, 17 iunie 1994.
• Agenda XXI, Rio de Janeiro, 1992 şi Programul de acţiuni privind
implementarea Agendei XXI adoptate la Sesiunea specială a Asambleei
Generale OON din 1997
• Acordul pentru Carta Energetică şi Protocolul privind eficienţa energetică şi
relaţiile cu aspecte ecologice corespunzătoare
• Declaraţia miniştrilor privind politica în domeniul eficienţei energetice adoptat
la Conferinţa a 4-a a miniştrilor “Mediu pentru Europa”, Aarhus, 25 iunie 1998
• Alte acte existente sau în curs de elaborare, care contribuie la realizarea
obiectivelor securităţii ecologice :
• Concepţia dezvoltării gospodăriei cinegetice (nr.1442-XIII din 24.12.97)
• Concepţia politicii industriale (2000)
• Concepţia dezvoltării durabile a localităţilor Republicii Moldova (proiect)
• Programul Naţional de suprimare eşalonată a substanţelor ce distrug stratul de
ozon (1999)
• Programul de diminuare a poluării aerului atmosferic de către transportul auto
(2001)
• Programul Naţional de Acţiuni pentru Combaterea Deşertificării (2000)
• Politica naţională de sănătate în Republica Moldova (2000)
• Programul de dezvoltare durabilă a agriculturii (2001)
25
• Planul de Amenajare a Teritoriului Naţional
• Planul Naţional de acţiune pentru sănătate în relaţie cu mediul (2001)
• Programul Naţional de valorificare a deşeurilor (2000)
• Planul Naţional de Acţiuni în domeniul protecţiei mediului (1996)
• Programul Naţional Strategic de Acţiuni în domeniul protecţiei mediului în
Republica Moldova (1995)
• Strategia energetică a Republicii Moldova pînă în anul 2010 (nr.360 din
11.04.2000)
• Strategia naţională şi Planul de acţiune în domeniul conservării diversităţii
biologice (2001)
• Studiu de performanţă în domeniul protecţiei mediului în Republica Moldova
(1998)
• Strategia naţională în domeniul conservării şi utilizării durabile a resurselor
naturale (2002)
• Strategia dezvoltării durabile a fondului forestier(2001)
• Strategia finanţării protecţiei mediului (2000)
• Strategia Naţională pentru Dezvoltarea Durabilă „Moldova 21”(2000)
• Strategia energetică a Republicii Moldova pînă în anul 2005 (2000)
• Norme fundamentale de radioprotecţie. Cerinţe şi reguli igienice (NFRP-
2000).

26
 V. APRECIEREA RISCULUI ŞI MĂSURI DE
SOLUŢIONARE
Dezastrele naturale sunt prin natura lor fenomene complexe atât în ceea ce
priveşte cauzele, cât şi efectele. Alunecările de teren, de exemplu, au drept cauze
factori naturali multipli (caracteristicile substratului - rocă, pantă, regimul
precipitaţiilor, vegetaţie), dar şi factori antropici (utilizarea iraţională a terenurilor,
suprasolicitarea lor prin construcţii, amplasarea defectuoasă a construcţiilor etc.), din
acest context aprecierea riscului şi eventual a impactului acestor fenomene, este mai
mult decât oportună. Complexitatea aspectelor legate de definirea hazardului,
vulnerabilităţii şi riscului în legătură cu alunecările de teren, ca şi a celor legate de
prevenirea şi înlăturarea efectelor lor, presupune o abordare multidisciplinară a
fenomenelor, prin care se poate oferi soluţii integrate pentru cunoaşterea,
monitorizarea, prevenirea şi înlăturarea efectelor alunecărilor de teren.

Procedura de apreciere a riscului se devizează în 4 etape consecutive:

identificarea riscului, evaluarea impactului, determinarea dozei-efectului,
caracteristica riscului. De exemplu numai în raza municipiului Chişinău sunt
identificcate circa 90 de focare de alunecăi de teren.

Evaluarea riscului constă în analiză cauzelor apariţiei lui şi dimensiunilor în

fiecare situaţie concretă. Prin administrarea riscului se subînţelege analiza acestei
situaţii şi elaborarea măsurilor de diminuare a lui. Principalul criteriu de evaluare a
riscului ecologic este nivelul acţiunii substanţelor nocive asupra sănătăţii populaţiei.
Acest criteriu este utilizat în calitate de indicator al riscului ecologic.

Dezastrele înregistrate în Republica Moldova au arătat nu doar existenţa şi

vulnerabilitatea comunităţilor umane faţă de acest tip de «hazard natural» ci şi slaba
intelegere a proceselor geodinamice, mai ales modesta colaborare a datelor ştiinţifice
geologice de detaliu cu cele geotehnice şi inginereşti, aceste disfuncţionalităţi ducând
adesea la ignorarea unor pericole, sau la proiectarea unor măsuri de protecţie şi/sau
remediere nerealiste sub aspectul aprecierii parametrilor specifici staraturilor de roci
afectate.De menţionat, că transferul simplul al metodelor de evaluare a riscului,

27
aprobate în Vest, în condiţiile noastre este destul de complicat din cauza
necorespunderii metodelor de colectare a informaţiei, diferenţelor dintre metodele de
stabilire a normativelor şi necoincidenţei limitelor nivelelor de acţiune etc. De aceea
este necesar de a efectua lucru de dezvoltare şi adoptare a metodologiilor evaluării
riscului. Parte importantă a grupului fenomenelor geologice cu potenţial de hazard
natural, alunecările de teren au un impact economic şi social resimţit atât la nivel
general cât şi local, asupra comunităţilor sociale sau agenţilor economici.
Vulnerabilitatea acestora faţă de acest tip de hazard natural face ca studiul
alunecărilor de teren sa reprezinte un domeniu de interes major al cercetării ştiinţifice
atât pe plan intern cât şi internaţional.

Frecvenţa alunecărilor de teren are loc cel mai în timpul lunilor de iarnă şi
primăvară ca rezultat al creşterii ratelor de precipitaţii, topire a zăpezilor şi saturare a
solului, de asemenea depinde de condiţiile geologice, versanţi şi umiditatea solului.
Un rol aparte au şi cutremurele, în particular de-a lungul frontierei cu România,
precum şi de perturbările solului care conduc la compactare, surpare şi creşterea
nivelului apelor subterane
Alunecările de teren pot lua forma unor alunecări superficiale (1-2 metri), unde poate
fi utilizată reîmpădurirea în calitate de instrument eficace de remediere, sau alunecări
profunde (până la 25 metri), unde măsurile hidrotehnice şi inginereşti s-ar putea să fie
mai potrivite.
Măsurile de soluţionare care pot fi implimentate sunt multe şi de toate genurile ,
doar că ele trebuiesc începute urgent, pentru a nu ajunge la situaţii ,,limită”
Elementele de bază ale politicii de stat sînt:

• cadrul legislativ care asigură promovarea politicii de diminuare a prejudiciilor

provocate de alunecările de teren
• sistemul de stat de dirijare a politicii de prevenire a dezastrelor pe tipuri aparte
• sistemul permanent de instruire şi pregătire a populaţiei şi autorităţilor
administraţiei publice locale pentru a acţiona în caz de dezastre.

28
 Baza legislativă a reglementării securităţii publice cuprinde un set de legi şi
regulamente, ce asigură activitatea organelor de stat, raionale, municipale şi altor
structuri nestatale în acest domeniu.
Pentru aplicarea legislaţiei privind reglementarea securităţii seismice se creează
organe permanente de dirijare a activităţii sistemului de securitate, prin intermediul
cărora se va promova politica de stat de previziune şi diminuare a prejudiciilor la
toate nivelurile.
Politica de stat privind protecţia localităţilor contra proceselor geologice
periculoase şi inundaţiilor trebuie promovată printr-un ansamblu de măsuri ştiinţifice,
legislative şi tehnico-organizaţionale, care includ:
a) măsurile cu caracter general:

● asigurarea ştiinţifică a principiilor reglementării de stat a protecţiei

localităţilor contra proceselor geologice periculoase

● elaborarea bazei legislative a reglementării de stat a protecţiei localităţilor

contra proceselor geologice periculoase

● elaborarea şi realizarea programului de stat de asigurare a securităţii

fondului construit

● monitoringul proceselor geologice periculoase în baza datelor reţelei de

stat

● perfecţionarea normativelor tehnice în proiectarea, construirea şi

exploatarea obiectelor construite pe teritorii supuse acţiunilor nefaste ale
proceselor geologice periculoase

● crearea sistemului de asigurare contra calamităţilor naturale

● elaborarea şi realizarea bazelor conceptuale pentru stimularea măsurilor

de ridicare a securităţii seismice a fondului construit

29
 ● crearea sistemului automatizat de acţiuni complexe pentru cazurile de
calamităţi naturale şi a băncii de date privind zonele şi obiectele de risc

● eficientizarea sistemului rezervelor de stat pentru asigurarea necesităţilor

populaţiei în timpul calamităţilor naturale

● pregătirea cadrelor calificate pentru rezolvarea problemelor privind

apărarea împotriva alunecărilor de teren (realizarea măsurilor de prevenire,
pregătire, protecţie, intervenţie).
În acest context, odată definită problematica actuală a dezastrelor naturale, în cazul
dat a alunecărilor de teren, se impune identificarea unor metode care să permită
simultan:
● îmbunătăţirea prognozelor privind locul, momentul şi caracterisiticile
ce pot căpăta caracter de dezastru;
● realizarea de scenarii privind strategiile de adoptat în momentul
declanşării dezastrului (“real-time action”);
● adoptarea unor strategii aplicabile după dezastru, în vederea diminuării
pagubelor şi revenirii la normal;
● Întocmirea hărţilor de risc a alunecărilor de teren pentru teritoriului
Republicii Moldova;
● realizării unui sistem informaţional geografic care să integreze toate
informaţiile, toate tipurile de date, necesare managementului alunecărilor de teren, de
la prognoză până la măsurile post-factum.
b) masuri pe tipuri de procese geologice periculoase:

● dezvoltarea retelelor de statii seismice si optimizarea zonarii si

microzonarii seismice a teritoriului

● elaborarea si aplicarea masurilor de protectie contra alunecarilor de

teren, argumentate stiintific si eficiente din punct de vedere economic

30
● elaborarea si infaptuirea, in baza cercetarilor stiintifice si schemelor de
protectie, a masurilor de protectie a localitatilor de viituri, cu evaluarea starii
tehnice si a fezabilitatii reabilitarii constructiilor hidrotehnice existente,
proiectarii si realizarii unor constructii hidrotehnice noi in conformitate cu
necesitatile protectiei

● crearea serviciilor locale specializate, responsabile de intretinerea

constructiilor hidrotehnice

● elaborarea metodologiei de examinare a teritoriului in scopul evaluarii

pericolului potential de subinundare a localitatilor si a masurilor de combatere
a subinundarii

● modificarea metodelor de construire pe terenuri tasabile, luindu-se in

considerare particularitatile regionale, si pe terenuri de fundatie cu proprietati
de umflare

● crearea unitatilor de constructie specializate in executarea lucrarilor

pentru asigurarea securitatii constructiilor existente, lichidarea deformatiilor
constructiilor produse in urma tasarii sau umflarii terenurilor si efectuarea
lucrarilor de drenare a terenurilor in zonele construite.

31
 CONCLUZIE
În ţara noastră, alunecările au o răspândire largă în unităţile de relief
deluroase şi de podiş, fiind favorizate de prezenţa rocilor argiloase, de regimul ploilor
(care generează o umiditate accentuată a versanţilor în anumite perioade din an) şi de
activităţile omului. În Podişul Moldovei alunecările profunde care generează un
microrelief cunoscut sub numele de “movile”, sau “hârtoape” sunt asociate adesea cu
procesele de creep.
Se ştie deja că Rep. Moldova a avut , are si cred că va avea destule
probleme cu alunecările de pământ din cauza infrastucturii precare şi reacţiei
conducerii de stat şi celei regionale intirziate… Se ştiu şi pagubele imense pe care le-
am avut şi pe cele enorme care sunt preconizate că le vom avea dacă nu se schimbă
ceva.

BIBLIOGRAFIE
32
1. Capcelea, V. Osiuc, Gh. Rudco, Bazele geoecologiei ecologice a Republicii
Moldova, Chişinău, Ştiinţa 2001, p. 84
2. D. Chiriac, M. Moldoveanu, C. Humă „Impactul socio-economic al
fenomenelor naturale dezastruoase – inundaţii, alunecări de teren, secete”,
Bucureşti, CIDE, 2002, p. 6
3. Miţul Efrem, Influenţa schimbării climei asupra dezvoltării alunecărilor de
teren şi măsurile de adaptare în: (Schimbarea climei, cercetări, soluţii, studii,
culegere de lucrări), Chişinău,2002.
4. Mediul Ambiant, revistă ştiinţifică, de informare şi cultură ecologică,// C.

Mihăilescu, I. Boian, Fenomene naturale de risc în Republica Moldova, nr

5(23) octombrie 2005,p.4-6
5. А.Леваднюук, Е. Мицул, Г. Сыродоев,Г. Чернов, А. Капчеля, Л. Игнатиев,
И. Маяцкий, Оползнеопасные территории Молдавии и их рациональное
использование, Кишинев, Штиинца, 1990, с.20,112
6. А. Леваднюк, В. Ткач, Е. Мицул, Условия развития оползней…, Кишинев
Штиинца, 1986, с. 49-54

33
 ANEXE
CHIŞINĂU
PLAN URBANISTIC GENERAL
STRUCTURA GEOMORFOLOGICĂ
●ALUNECĂRI DE TEREN

34
35
Preconizări pentru viitor:

- Utilizarea acestor informaţii în elaborarea eficientǎ a hǎrţilor în scop de

reducere a impactului alunecǎrilor de teren în Republica Moldova.

Avantaje:
Elaborarea sistemului de supraveghere asupra proceselor naturale cu aplicarea
metodelor aerocosmice şi fotogrammometrice terestre.
Evaloarea eficienţei construcţiilor de protecţie executate sontra proceselor geologice
periculoase şi inundaţiilor.
Elaborarea Sistemului Geoinformaţional privind procesele geologice periculoase.

36
37