ARMISTITIUL
, DIN 9 DECEMBRIE 1917
DINTRE ARMA TELE ROMÂNÃ
ARMATELE
SI
, CELE ALE PUTERILOR CENTRALE
General de brigad` (r.) dr. Nicolae CIOBANU
The author reviews the events
before the signing of the Armistice,
in December 1917, at Brest-Litovsk
by the new Soviet Bolshevik government,
which came to power in Russia after
the November 1917 Revolution, and the
Central Powers.
First of all, the article points
out the main military measures
that were taken by the Romanian
decision-makers following the Russian
Revolution.
Secondly, the author mentions
the reasons why Romania was forced
to sign, in its turn, the Armistice with
the Central Powers, as it proved to be
a necessity, given the geopolitical
and geostrategic context determined
by Russia pulling out of the war.
In the end, the author reminds
us about the official written statement
signed by the Romanian Prime
Minister, I. C. Br`tianu, and sent
to the allies on December 29, by means
of which he outlined the fact that
Romania could not have made another
decision without endangering its
existence as a state.
152
V
âlv`taia marilor b`t`lii din vara [i toamna
anului 1917 pe frontul românesc de la M`r`[ti,
M`r`[e[ti [i Oituz se potolise. Niciunul
dintre cei doi beligeran]i nu î[i atinsese obiectivele strategice
propuse la declan[area ostilit`]ilor, în iunie 1917.
Ofensiva Puterilor Centrale se împotmolise
în Valea Siretului, cu toate eforturile f`cute de feldmare[alul
Mackensen de a cuceri ultima parte din teritoriul României
[i a o scoate din r`zboi1.
Treptat, r`zboiul s-a transformat [i pe acest front
într-un “r`zboi al tran[eelor”, asumarea victoriei r`mânând
un obiectiv pentru o viitoare campanie sau ca urmare
a succesului realizat pe alte teatre de ac]iuni militare
din Europa.
Alian]a armatelor române [i ruse, de[i avusese
ne\mplinirile ei, d`duse totu[i rezultate, cu toate pierderile
mari2 suferite de cei doi alia]i. Acum îns`, dup` încheierea
marilor b`t`lii, poten]ialul de lupt` al armatei aliate
era din ce în ce mai grav subminat. Partidul Comunist
(bol[evic) din Rusia, desf`[urând o intens` propagand`
de demobilizare a trupei printr-o serie de lozinci,
ca “R`zboi palatelor, pace bordeielor !”, “Mai bine o pace
rea decât un r`zboi bun !”, “Jos cu ofi]erii [i generalii
]ari[ti !” etc., g`sea teren fertil în rândurile trupei
[i al gradelor inferioare. Din ce în ce mai frecvente
1
România în anii Primului R`zboi Mondial, Editura Militar`,
Bucure[ti, 1987, p. 130.
2
Generalul G. A. Dabija, Armata român` în R`zboiul Mondial
(1916-1918), vol. IV, Bucure[ti, 1936, p. 650.
 Fundamente na]ionale
erau cazurile de dezertare in corpore a trupei, mai ales dup` victoria revolu]iei socialiste
din Rusia, la 25 octombrie (7 noiembrie) 1917.
În scurt timp, la 22 noiembrie (5 decembrie) 1917, noul guvern sovietic (dominat
de bol[evici) a semnat, la Brest-Litovsk3, Armisti]iul cu Puterile Centrale privind încetarea
focului pe întregul front oriental (inclusiv pe frontul românesc). Semnarea Armisti]iului
de c`tre Rusia Sovietic` a pus România într-o situa]ie deosebit de dificil`, mai ales c` se aflase
despre documentul adoptat la Viena în data de 16 (29) martie 1917, de c`tre Cancelarul
german Theobald von Bethmann Hollweg [i ministrul de Externe al Austro-Ungariei,
contele Ottokar Kzernin, prin care se c`dea de acord c`, în cazul unei victorii a Puterilor Centrale
în acest r`zboi, Austro-Ungariei îi revenea întregul teritoriu al României4.
În aceast` situa]ie, Consiliul de Coroan` convocat special de Regele Ferdinand I dezbate,
la 18 noiembrie (1 decembrie) 19175, starea nou creat` ca urmare a revolu]iei socialiste
din Rusia [i a “tulbur`rilor” ivite printre trupele ruse[ti, între care deosebit de grave
erau atât actele de insubordonare (neexecutare de ordine, degradarea ofi]erilor [i alegerea
de comandan]i din rândul trupei, dezert`ri în grup, jefuirea teritoriului prin care se deplasau
dezertorii etc.), cât [i rela]iile dintre unit`]ile armatei ruse [i cele ale armatei române.
Printre principalele m`suri, cu caracter militar, stabilite de c`tre Consiliul de Coroan`
amintim:
• Comandamentele române s` închid` bre[ele create ca urmare a p`r`sirii frontului
de c`tre unele trupe ruse[ti, mai ales c` este iminent` încheierea Armisti]iului
de c`tre Rusia Sovietelor cu Puterile Centrale.
• Nicio provocare inamicului, nicio fraternizare cu trupele ruse[ti sau alte trupe;
respingerea oric`rui atac inamic.
• P`r`sirea total` de c`tre ru[i (a zonei frontului).
• Retragerea [i stabilirea unui nou aliniament al frontului în fa]a Ia[ului, sprijinit
cu aripile pe râul Prut.
• Adoptarea unor m`suri de protec]ie în fa]a jafurilor trupelor ruse în zonele
de retragere6.
Prev`zând viitoarea catastrof` a armatei ruse, premierul român Ion I. C. Br`tianu
a înaintat Alia]ilor un memoriu înc` din 16 (29) noiembrie 1917, în care analiza starea
în care se g`sea România ca urmare a ie[irii separate din r`zboi a Rusiei, nu numai în plan
militar (degringolada de pe front, imposibilitatea pentru Armata Român` de a prelua ap`rarea
tuturor sectoarelor p`r`site de armata rus`), dar [i prin anularea tuturor leg`turilor ei cu alia]ii
ce se f`ceau exclusiv pe teritoriul Rusiei; imposibilitatea aprovizion`rii cu muni]ii, alimente
[i alte materiale; imposibilitatea folosirii bazelor de aprovizionare aflate la est de Prut.
Primul-ministru demonstra c` România se afla în fa]a pericolului iminent de a fi ocupat`
în întregime de Puterile Centrale dac` nu va accepta formula unui armisti]iu cu acestea

3
Mu[at Mircea, Ardeleanu Ion, De la statul geto-dac la statul român unitar, Bucure[ti, 1983, p. 540.
4
Arhivele Ministerului Afacerilor Externe, fond Primul R`zboi Mondial, dosar nr. 32, radiograma nr. 277.
5
Kiri]escu Constantin, Istoria r`zboiului pentru întregirea României, 1916-1919, Edi]ia II-a, vol. III,
Editura Casei {coalelor, Bucure[ti, p. 20.
6
România în anii Primului R`zboi Mondial, op. cit., pp. 426-427.

153
 G#ndirea Militar` Rom#neasc` ~ 1/2008
din urm`. Totodat`, el preciza c` nu va interveni niciun fel de modificare a raporturilor
României cu alia]ii, a[a cum au fost stabilite în Tratatul [i Conven]ia din august 1916,
rezervându-[i dreptul de a reîncepe lupta armat` de îndat` ce condi]iile externe îi vor permite7.
La rândul s`u, Marele Cartier General român a întocmit [i a înaintat un raport
c`tre factorii de decizie politico-militar` ai statelor membre ale Antantei la 18 noiembrie
(1 decembrie) 1917, care, între altele, constata c`, “întrucât Alia]ii nu pot oferi guvernului
român tot sprijinul material [i moral pe care l-au promis, singura solu]ie este acceptarea
unei p`ci separate, ... c`, într-o asemenea ipotez`, Alia]ii î[i vor da consim]`mântul
pentru încheierea unei p`ci separate f`r` s` denun]e obliga]iile pe care [i le-au asumat
fa]` de România în august 1916”8.
Aflat în mijlocul evenimentelor, generalul Henry Berthelot constata c` cele dou` armate
(rus` [i român`) aflate pe frontul român sunt atât de intim amestecate, încât nici nu ar putea
fi separate [i, în fond, soarta României este intim legat` de evolu]ia situa]iei din Rusia9.
Scoaterea Rusiei din r`zboi (“cazanul inepuizabil de carne de tun”) constituia un obiectiv
principal pentru strategia politico-militar` a liderilor Puterilor Centrale, pentru a submina
poten]ialul combativ al Antantei. Aceasta ar fi dus la “lichidarea” Frontului Oriental
[i la crearea condi]iilor de a transfera pe Frontul de Vest un mare num`r de divizii
din cele angajate pe acest front. Pe de alt` parte, ar fi fost create condi]iile pentru aprovizionarea
cu alimente, în special cu cereale, deoarece “la Viena se murea de foame”.
La data de 22 noiembrie (5 decembrie) 1917, când, la Brest-Litovsk, s-a semnat
de c`tre prapurcicul Krilenko (asasinul generalisimului Duchonin, comandantul suprem
al Frontului Oriental), avansat generalisim al armatei ruse10, Armisti]iul între Rusia Sovietelor
[i Puterile Centrale, generalul rus Dimitri Grigorievici Scerbacev (comandantul
trupelor ruse de pe frontul românesc) i-a comunicat Regelui Ferdinand I [i primului-ministru
Ion I. C. Br`tianu faptul c`, întrucât nu î[i mai putea controla armata, a hot`rât s`-i propun`
mare[alului August von Mackensen (comandantul for]elor Puterilor Centrale de pe frontul
românesc) încheierea Armisti]iului.
În ceea ce prive[te atitudinea reprezentan]ilor statelor Antantei fa]` de situa]ia în care
se g`sea România, obligat` s` încheie Armisti]iul impus, ace[tia au c`utat, prin tot felul
de formule, s` sugereze guvernului român s` continuie r`zboiul ap`rându-[i interesele
lor de mari puteri, ne]inând seama de situa]ia României, care, practic, prin continuarea
r`zboiului, ar fi pierdut întregul teritoriu al ]`rii. Ei, prin pozi]ia adoptat` fa]` de România,
î[i ap`rau situa]ia lor, temându-se de transferarea pe Frontul de Vest a unor importante
for]e ce ar fi devenit “disponibile” de pe frontul oriental. A[a, spre exemplu, guvernul
britanic, respingând ideea de armisti]iu, considera “sacr` cauza na]ional` a românilor”
aderând la p`rerea englez`. Pre[edintele SUA d`dea asigur`ri c`, dup` r`zboi, “va sprijini
România din toate puterile” [i c`, “la Conferin]a de pace, va salvgarda integritatea teritorial`
a na]iunii române”11.

Ibidem, p. 429.
7

Ibidem, p. 426.
8

9
Apud România în anii Primului R`zboi Mondial, ..., p. 428.
10
Kiri]escu Constantin, op. cit., p. 18.
11
Apud România în anii Primului R`zboi Mondial, ..., p. 429.

154
 Fundamente na]ionale
Fran]a, ca [i ceilal]i alia]i, se împotrivea ideii de armisti]iu, iar generalul Berthelot,
la ordinul guvernului s`u, a cerut în mod expres guvernului român s` nu accepte armisti]iul,
elaborând un plan de rezisten]` conform c`ruia trupele române trebuiau s` lupte în Moldova
pân` la limitele for]ei lor de ap`rare [i, apoi, s` se retrag` în Ucraina12, plan respins
de partea român`.
În timp ce reprezentan]ii guvernelor englez, francez [i american î[i exprimau
prin tot felul de formule dezacordul cu ideea încheierii armisti]iului de c`tre România,
guvernul de la Ia[i, sub amenin]`rile tot mai f`]i[e ale Puterilor Centrale de a relua ofensiva
pe frontul român, s-a v`zut constrâns ca, la 21 noiembrie (4 decembrie) 1917), s` dea curs
propunerii generalului D. G. Scerbacev, în care scop, în aceea[i zi, s-a întrunit
Consiliul de Mini[tri (la lucr`rile c`ruia au participat Principele Carol, [eful Marelui Cartier
General român – generalul C. Prezan, comandan]ii celor dou` armate române – generalii
Alexandru Averescu [i Eremia Grigorescu, pre[edin]ii celor dou` camere legiuitoare),
sub pre[edin]ia Regelui Ferdinand I, asistat de primul-ministru Ion I. C. Br`tianu.
Consiliul de Mini[tri a hot`rât, în unanimitate, c` Armisti]iul este impus de un caz de for]`
major` [i c` el va avea un caracter pur militar [i nu politic13.
Pentru a nu angaja direct în tratative conducerea superioar` a statului [i a armatei,
Regele Ferdinand I i-a cedat generalului Constantin Prezan, temporar, conducerea
suprem` a armatei [i a stabilit componen]a delega]iei militare care urma s` negocieze
condi]iile Armisti]iului cu Puterile Centrale. La scurt timp dup` încheierea lucr`rilor
Consiliului de Mini[tri, în urma leg`turilor cu partea advers`, arhiducele austriac
Francisc Iosif de Habsburg a hot`rât suspendarea focului [i a oric`ror ostilit`]i de c`tre
cele dou` p`r]i beligerante, trecându-se la preg`tirea negocierilor.
Încheierea armisti]iului [i de c`tre partea român` era o necesitate în contextul strategic
[i geopolitic creat prin ie[irea Rusiei din r`zboi, mai ales c`, în cursul tratativelor
de la Brest-Litovsk, generalul Hofman ([eful Delega]iei Puterilor Centrale), l-a sf`tuit
pe Trozki (reprezentantul comisarilor poporului Rusiei) s` trimit` agen]i de încredere
în Armata Român`, iar Misiunea român` de la Sankt-Petersburg s` fie arestat` [i, totodat`,
s` fie luate m`suri pentru suprimarea Regelui Ferdinand I [i a posturilor de comand`
ale Armatei Române14.
În scurt timp (la 23 noiembrie/6 decembrie 1917), în ora[ul Tecuci15 au început lucr`rile
reprezentan]ilor p`r]ilor angajate în conflict privind prevederile Armisti]iului. La tratative,
interesele germane erau reprezentate de mare[alul August von Mackensen, care l-a delegat
ca [ef al p`r]ii germane pe generalul Curt von Morgan, ajutat de colonelul Hentsh
[i de un grup de ofi]eri de stat-major. Delega]ia Austro-Ungariei era condus` de generalul
Hranilovici, înso]it de un num`r de ofi]eri. Bulgaria [i Imperiul Otoman erau reprezentate
de c`tre un ofi]er superior.

12
Ibidem.
13
Popa Mircea, Primul R`zboi Mondial. 1914-1918, Bucure[ti, 1979, p. 308.
14
Arhivele Na]ionale, Bucure[ti, fond Microfilme Anglia, rola 257, c. 369.
15
Apud, România în Primul R`zboi Mondial, ..., p. 430.

155
 G#ndirea Militar` Rom#neasc` ~ 1/2008
Delega]ia Rusiei era condus` de generalul Kelsewscy (comandantul Armatei a 9-a ruse),
înso]it de 15 membri ai delega]iei, între care [i solda]i membri ai comitetelor revolu]ionare
(unii social-democra]i, al]ii bol[evici).
Delega]ia României era condus` de generalul Alexandru Lupescu [i era format`
din 11 ofi]eri, între care [i coloneii de stat-major R`[canu [i Condeescu16. Pre[edin]ia
dezbaterilor o avea generalul german Curt von Morgan.
Principalele hot`râri rezultate în urma negocierilor între delega]iile participante
au fost: for]ele ruse, pe de o parte, [i cele ale Puterilor Centrale, pe de alta, încheiau Armisti]iul
în mod provizoriu pân` când chestiunea r`zboiului sau a p`cii va fi decis` de Adunarea
Constituant` a întregii Rusii. Armata Român`, sub comanda generalului Prezan, aflat`
pe frontul român, încheie Armisti]iul pentru durata cât va exista Armisti]iul armatelor ruse
de pe acest front17. O mare aten]ie s-a acordat prevederii care stipula c` este interzis`
retragerea unor unit`]i de pe frontul român în scopul de a le deplasa [i înt`ri, prevedere
la care germanii (preg`tindu-se pentru o nou` ofensiv` pe Frontul de Vest) au opus o rezisten]`
deosebit`, pentru a nu fi scoas` din con]inutul Armisti]iului.
În leg`tur` cu aceast` prevedere s-a formulat un nou Articol 8, prin care cele dou` p`r]i
se obligau s` nu mai dea ordine pentru transporturi operative, mi[c`ri [i regrup`ri,
precum [i de a nu mai executa transporturile [i regrup`rile pentru care s-ar fi dat ordine
dup` 22 noiembrie (5 decembrie) 1917, inclusiv. Totu[i, interpretând în interesul lor prevederile
Articolului 8, Comandamentul german a scos de pe frontul român 5 divizii, pe care
le-a transportat pe Frontul de Vest18.
Era, de asemenea, prev`zut faptul c` ostilit`]ile nu vor putea fi reluate de c`tre una
din p`r]ile semnatare, ci numai denun]area prealabil` a Armisti]iului cu 72 de ore înainte.
Discu]ii ample s-au purtat cu privire la propunerea f`cut` de partea rus`, sus]inut`,
mai ales, de solda]ii din delega]ie cu privire la l`sarea liber` a “fraterniz`rii” militarilor
de o parte [i de cealalt` a frontului. Propunerea a fost respins` atât de partea român`,
cât [i de cea german`. De altfel, solda]ii români au r`mas imuni la propaganda agitatorilor
bol[evici cu privire la “binefacerile revolu]iei socialiste”.
Lucr`rile Armisti]iului, începute la Tecuci (la 23 noiembrie/6 decembrie 1917),
s-au mutat la Foc[ani, unde, la 26 noiembrie (9 decembrie) 1917, s-a [i semnat Armisti]iul19.
Armisti]iul semnat de România a fost unul impus, mai ales ca urmare a ie[irii Rusiei
din r`zboi, situa]ie în care România nu avea de ales. O rezisten]` singur` a Armatei Române
în fa]a Puterilor Centrale ar fi dus, practic, la nimicirea, în mare parte, a armatei [i ocuparea
întregului teritoriu al României, situa]ie pe care alia]ii României nu au în]eles-o de la început.
De[i mini[trii ]`rilor aliate [i asociate acredita]i la Ia[i (Sir G. Barclay, Charles Vopicka,
contele Saint-Aulaire [i baronul Carlo Fasciotti) recuno[teau, într-un Memoriu trimis
primului-ministru român Ion (Ionel) I. C. Br`tianu, la 8 (21) decembrie 1917, “extrema gravitate”

16
Kiri]escu Constantin, op. cit., p. 22.
17
România în Primul R`zboi Mondial, f.d.e., p. 321.
18
Kiri]escu Constantin, op. cit., p. 23.
19
România în Primul R`zboi Mondial, ..., p. 430.

156
 Fundamente na]ionale
în care se g`sea statul român, justificând, astfel, încheierea Armisti]iului [i scoteau,
totodat`, în eviden]` sacrificiile enorme ale armatei române, eroismul ei nu numai în serviciul
cauzei na]ionale a României, dar [i al alia]ilor20. Punctul lor de vedere nu a întrunit
[i consim]`mântul guvernelor pe care le reprezentau, determinând chiar dezavuarea
contelui Saint-Aulaire.
Numai interven]ia ferm` a premierului român Ion (Ionel) I. C. Br`tianu printr-un amplu
Memoriu, adresat la 29 decembrie 1917 (10 ianuarie 1918) oficialilor alia]i, [eful guvernului
român a demonstrat imposibilitatea României de a adopta o alt` hot`râre f`r` a-i fi periclitat`
existen]a sa statal`, subliniind c` Armisti]iul a fost încheiat în condi]iile în care România
se g`sea, practic, izolat` [i asupra ei plana pericolul pierderii întregului teritoriu. Totodat`,
se sublinia c` Armisti]iul nu va atinge în niciun fel obliga]iile pe care România [i le-a asumat
prin Tratatul din august 1916.
Memoriul [efului guvernului român a avut un efect benefic asupra atitudinii multor
personalit`]i politice prin cunoa[terea în am`nunt a situa]iei României în momentul încheierii
Armisti]iului, precum [i determinarea acestora de a reflecta asupra obliga]iilor pe care
[i le asumaser` privind sprijinirea României. O asemenea semnifica]ie a avut [i interven]ia
ministrului de Externe al Fran]ei, St. Pichon, în Camera Deputa]ilor: “România a ob]inut
de acord cu noi [i prin noi Concursul tuturor alia]ilor. Armisti]iul n-a putut fi evitat,
cu toate sfor]`rile noastre”21.
Semnarea Armisti]iului impus a însemnat doar începutul calvarului la care România
a fost supus` de c`tre Puterile Centrale, for]at`, în cele din urm`, s` semneze, la 24 aprilie
(7 mai) 1918, “Pacea de la Bucure[ti”, o “pace” imperialist`, care arunca România în lumea
]`rilor coloniale crunt exploatate de c`tre marile puteri imperialiste, în frunte cu Imperiile
german [i austro-ungar.

20
Ibidem.
21
Ibidem, p. 432.

157