Redactor: DANIEL PENESCU M ă t u ş i i mele M a r g i e ,

Tehnoredactare computerizată: CORINA HUŢAN

şi în m e m o r i a mătuşii mele Agnes
şi a mătuşii E l e a n o r e , p e n t r u că mi-au
LJ. Smith, THE VAMPIRE DIARIES: DARK REUNION
Copyright © 1992 by Daniel Weiss Associates, Inc. and Lisa Smith încurajat creativitatea
Published by arrangement with Rights People, London
All rights reserved.

Toate drepturile asupra acestei ediţii sunt rezervate Editurii LED A,

imprim al GRUPULUI EDITORIAL CORINT

ISBN: 978-973-102-278-9

Descrierea CLP a Bibliotecii Naţionale a României

SMITH, L J.
Jurnalele Vampirilor/LJ. Smith; trad.: Mirella Acsente. -
Bucureşti: Leda, 2010
ISBN 978-973-102-252-9
VoL 4: Reuniunea. - ISBN 978-973-102-278-9

I. Acsente, Mirella (trad.)

821. lll(73)-93-31 = 135.1

 otul p o a t e fi exact la fel ca înainte, spuse
Garoline cu o voce plină de căldură, în-
tinzându-se p e n t r u a strânge m â n a lui
Iti iunie.
I ) ; i r nu era adevărat. N i m i c nu m a i p u t e a fi aşa
< mu fusese înainte ca Elena să m o a r ă . Nimic. Iar Bon-
nK avea îndoieli serioase privind p e t r e c e r e a asta pe
l ni încerca să o organizeze C a r o l i n e . O senzaţie
n I u r ă t o a r e în a d â n c u l sufletului ei îi s p u n e a că
dintr-un motiv oarecare asta era o idee foarte, foarte
proastă.
Ziua lui M e r e d i t h a. trecut deja, sublinie ea. A fost
lâmbăta trecută.
I )ar nu a avut o petrecere, nu o petrecere ade-
\ .11 .ii.i ca asta. P u t e m sta toată noaptea. Părinţii mei se
întorc (le-abia duminică dimineaţă. H a i d e , B o n n i e . . .
|ândeşte-te d o a r ce surprinsă o să fie.
8 • Jurnalele Vampirilor
O h , sigur că o să fie surprinsă, îşi spuse B o n n i e .
Atât d e surprinsă c ă s-ar p u t e a s ă m ă o m o a r e d u p ă
aceea.
— Ascultă, Caroline, motivul p e n t r u care M e r e d i t h
nu a avut o p e t r e c e r e m a r e a fost că nu a r e chef să
sărbătorească. P a r e . . . lipsit de respect, într-un fel...
— D a r greşeşte. E l e n a ar fi vrut să ne distrăm, ştii
bine că asta ar fi vrut. Ii plăceau grozav petrecerile. Şi
s-ar supăra să ne v a d ă stând şi plângând-o la şase luni
d u p ă ce s-a dus.
Caroline se aplecă în faţă, iar ochii ei verzi de felină
erau sinceri şi rugători. De data asta, nu trădau nici o
notă de prefăcătorie. Obişnuita dorinţă de manipulare,
pe care Caroline abia de-o p u t e a ascunde, dispăruse
acum ca prin farmec. Bonnie era sigură că vorbea sincer.
— V r e a u să fim din n o u prietene aşa c u m e r a m pe
vremuri, spuse Caroline. î n t o t d e a u n a ne s ă r b ă t o r e a m
zilele de naştere î m p r e u n ă , d o a r noi p a t r u , ţi-aduci
aminte? Şi-ţi m a i a d u c i a m i n t e c u m î n c e r c a u întot­
d e a u n a băieţii să d e a b u z n a la petrecerile noastre? Mă
întreb d a c ă or să încerce şi anul ăsta.
Bonnie simţea c u m pierde controlul asupra situa­
ţiei. Asta e o idee proastă, e o idee foarte proastă, îşi
spuse. D a r C a r o l i n e v o r b e a m a i d e p a r t e , c u u n a e r
visător, a p r o a p e r o m a n t i c , pe c â n d îşi a m i n t e a de
zilele frumoase de odinioară. Bonnie nu avu inima să-i
s p u n ă că zilele frumoase de o d i n i o a r ă e r a u la fel de
apuse ca şi muzica disco.
Reuniunea * 9
— D a r nici nu m a i suntem patru. T r e i nu înseamnă
0 petrecere, protestă fără convingere c â n d p u t u să
spună şi ea ceva.
- O s-o invit şi pe Sue Carson. M e r e d i t h se înţe­
lege bine cu ea, nu?
Bonnie t r e b u i să r e c u n o a s c ă : da, M e r e d i t h se
înţelegea cu ea; de fapt, t o a t ă l u m e a se înţelegea bine
( i i Sue. D a r chiar şi aşa, Caroline trebuia să priceapă
1 i lucrurile nu m a i p u t e a u fi aşa c u m fuseseră înainte.
Nu puteai p u r şi simplu să o înlocuieşti pe E l e n a cu
Suc şi să zici: G a t a , totul e în regulă a c u m .
D a r c u m să îi explic asta lui Caroline? se î n t r e b ă
Bonnie. Brusc, ştiu.
H a i s-o invităm pe Vickie Bennett, spuse.
(laroline se holbă la ea.
Vickie Bennett? C r e d că glumeşti. S-o invităm pe
i uniata aia care s-a d e z b r ă c a t în faţa a j u m ă t a t e din
|i i lală? D u p ă tot ce s-a întâmplat?
Din cauza a tot ce s-a î n t â m p l a t , spuse B o n n i e
fl i mă. Ascultă, ştiu că nu a fost n i c i o d a t ă în gaşca
noasl ră. D a r nu m a i e cu gaşca aia fiţoasă; ei n-o m a i
I >i şi (-a e speriată de m o a r t e de ei. Vickie are nevoie
• li I iricteni. N o i avem nevoie de fete la petrecere. H a i
II u i \ iiăm.
Pentru o clipă, Caroline p ă r u teribil de frustrată.
It ie îşi împinse b ă r b i a înainte, îşi puse mâinile în
) i . M i n i şi aşteptă. I n cele din u r m ă , Caroline oftă.
10 • Jurnalele Vampirilor
— Bine, ai câştigat. O s-o invit. D a r tu trebuie să o
aduci pe M e r e d i t h la m i n e acasă s â m b ă t ă seară. Şi,
B o n n i e . . . ai grijă să nu-şi dea seama despre ce e vorba.
C h i a r vreau să fie o surpriză.
— O h , va Ji, spuse Bonnie încruntată.
Fu luată prin surprindere de felul în care Caroline
se l u m i n ă la faţă şi de c ă l d u r a impulsivă a îmbrăţi­
şării ei.
— Mă b u c u r aşa de m u l t că vezi lucrurile ca şi
m i n e , spuse Caroline. Şi o să fie atât de grozav să fim
din n o u î m p r e u n ă .
Nu înţelege nimic, îşi d ă d u seama Bonnie, uluită, în
timp ce Caroline se îndepărta. C u m pot să îi explic? Tre­
buie să-i dau u n a zdravănă ca s-o trezesc la realitate?
Şi apoi: O h , D o a m n e , a c u m trebuie să îi spun lui
Meredith.
D a r spre sfârşitul zilei ajunse la concluzia că poate nu
e nevoie ca Meredith să afle. Caroline voia ca Meredith
să fie surprinsă; ei bine, va fi de-a dreptul surprinsă. Cel
puţin în felul acesta Meredith nu va trebui să-şi facă pro­
bleme dinainte. D a , concluziona Bonnie, era probabil
un act caritabil să nu îi spună nimic lui Meredith.
Şi, cine ştie, scrise în j u r n a l u l ei vineri seară.
Poate că sunt prea aspră cu Caroline. Poate că într-ade­
văr tipare rău pentru toate lucrurile pe care ni le-a Jăcut,
ca de pildă cum a încercat să o umilească pe Elena în
faţa întregului oraş şi cum a încercat să-l facă pe Ştefan
să pară vinovat de crimă. Poate că de atunci Caroline
Reuniunea • 11
s-a maturizat şi a învăţat să se mai gândească şi la alt­
cineva în afară de propria ei persoană. Poate că totuşi
chiar o să ne distrăm la petrecerea ei.
Şi poate că extraterestrii mă vor răpi p â n ă m â i n e
d u p ă - a m i a z ă , îşi spuse în t i m p ce î n c h i d e a j u r n a l u l .
Nu putea decât să spere.
Jurnalul era un caiet ieftin luat de la drogherie, cu un
< Icscn cu floricele p e copertă. începuse să scrie într-un
hm >al doar de când Elena murise, dar deja devenise des-
tul de dependentă de el. E r a singurul loc în care putea
I iune orice voia fără ca oamenii să p a r ă şocaţi şi să ex-
l lame: „Bonnie McCullough!" sau „ O h , Bonniel"
încă se m a i g â n d e a la Elena c â n d stinse l u m i n a şi
s e strecură î n aşternuturi.
Stătea pe iarba bogată, tunsă frumos, care se întindea
in toate direcţiile cât vedea cu ochii. Cerul era de un
llbastru fără cusur. A e r u l e r a călduţ şi p a r f u m a t .
Păsările cântau.
„ M ă bucur atât de mult că ai putut veni", spuse Elena.
„ O h . . . d a " , spuse Bonnie. „Ei, n o r m a l , şi eu mă
bucur. Sigur."
S e uită din n o u î n j u r , apoi îşi întoarse repede pri-
ii< .i către Elena.
„Mai vrei ceai?"
I '.oi in ie ţinea în m â n ă o ceaşcă, subţire şi delicată ca
ija de ou.
„ O h . . . sigur. M e r s i . "
12 • Jurnalele Vampirilor
Elena p u r t a o rochie din secolul al optsprezecelea
dintr-o muselină albă transparentă, care i se lipea de
t r u p , a r ă t â n d cât de subţire era. T u r n ă ceaiul cu miş­
cări sigure, fără să verse nici un strop.
„Vrei u n şoarece?"
„ U n cer
„ A m spus: vrei un sandvici la ceai?"
„Ah. U n sandvici. D a . G r o z a v . "
E r a u felii subţiri de castravete cu m a i o n e z ă pe un
p ă t r a t micuţ de p â i n e albă. F ă r ă coajă.
î n t r e a g a scenă era la fel de strălucitoare şi de fru­
m o a s ă c a u n tablou d e Seurat. W a r m Springs, aici
suntem. Vechiul loc de picnic, îşi spuse Bonnie. D a r cu
siguranţă a v e m lucruri m a i i m p o r t a n t e de discutat
decât ceaiul.
„ C i n e îţi aranjează a c u m p ă r u l ? " întrebă.
E l e n a nu fusese niciodată în stare să se descurce
singură.
„îţi p l a c e ? "
Elena duse o m â n ă la m a s a de p ă r auriu şi moale
a d u n a t la ceafa.
„E perfect", spuse Bonnie, s u n â n d exact ca vocea
m a m e i ei la un dineu al Asociaţiei Fiicelor Revoluţiei
Americane.
„Ei, p ă r u l e i m p o r t a n t , ştii b i n e " , spuse Elena.
O c h i i e i luceau c u u n albastru m a i a d â n c d e c â t
cerul, albastru de lapislázuli. Bonnie îşi duse m â n a la
buclele ei roşcate, uşor stânjenită.
Reuniunea • 13
„Bineînţeles, sângele este şi el i m p o r t a n t " , spuse
Elena.
„Sângele? O h . . . da, sigur", spuse Bonnie, zăpăcită.
H a b a r n-avea despre ce vorbea Elena şi se simţea
(.1 si c u m ar fi păşit pe o s â r m ă întinsă d e a s u p r a u n u i
bazin plin cu crocodili.
„ D a , sângele este i m p o r t a n t , n o r m a l " , a p r o b ă ea
< II un glas slab.
„ M a i vrei un sandvici?"
„Mersi."
Era b r â n z ă cu roşii. Elena alese u n u l şi p e n t r u ea şi
muşcă din el delicat. Bonnie o privi, simţind c u m de-
\ 11 ic din ce în ce m a i stingherită, iar a p o i . . .
Iar apoi v ă z u c u m noroiul se scurge pe marginile
sandviciului.
„ C e . . . ceeaia?'"
G r o a z a îi ascuţi vocea. P e n t r u p r i m a o a r ă , visul
p ă r e a un vis, şi îşi d ă d u s e a m a că nu se p o a t e mişca,
puica d o a r să gâfâie, cu răsuflarea tăiată, şi să se hol­
beze. O picătură densă de substanţă cafenie căzu din
sandviciul Elenei pe faţa de m a s ă în carouri. D a , era
noroi. ^|
„ E l e n a . . . Elena, c e . . . "
,,()h, aici m â n c ă m cu toţii aşa ceva."
Elena îi z â m b i cu dinţi p ă t a ţ i de cafeniu. D o a r că
VOCea nu e r a a Elenei; e r a u r â t ă şi distorsionată şi era
t > voce de bărbat.
„Şi lu o să m ă n â n c i . "
14 • Jurnalele Vampirilor
Aerul nu m a i era cald şi parfumat; era fierbinte şi
mirosea greţos de dulceag, a gunoi putrezit. în iarba
verde apăruseră gropi, iar iarba nu mai era deloc tunsă
frumos, ci sălbatică şi n ă p ă d i t ă de bălării. Nu era
W a r m Springs. E r a vechiul cimitir; c u m de nu-şi dă­
duse s e a m a Bonnie? D o a r că m o r m i n t e l e astea erau
proaspete.
„ M a i vrei un şoarece?" spuse Elena şi chicoti obscen.
Bonnie se uită în jos la sandviciul pe j u m ă t a t e m â n ­
cat pe care îl ţinea în m â n ă şi ţipă. La un c a p ă t al lui
se legăna o c o a d ă lungă, m a r o n i e . îl azvârli cu t o a t ă
p u t e r e a într-o lespede de m o r m â n t , de care se lovi cu
un plesnet u d . Apoi se ridică în picioare, îngreţoşată,
frecându-şi disperată degetele de jeanşi.
„ N u poţi să pleci încă. T o c m a i sosesc ceilalţi invitaţi."
F a ţ a Elenei se schimba: deja nu m a i avea p ă r , iar
obrajii îi deveneau cenuşii, ca pielea tăbăcită. Pe pla­
toul cu sandviciuri şi în gropile p r o a s p ă t săpate se
mişcau tot felul de lucruri. Bonnie nu voia să v a d ă nici
u n u l dintre ele; îşi spuse că o să-şi p i a r d ă minţile d a c ă
vede ceva.
„ T u nu eşti E l e n a ! " ţipă ea şi o luă la fugă.
V â n t u l îi zbură p ă r u l în ochi şi nu m a i p u t e a vedea.
Urmăritorul ei era în spate, îl simţea chiar în spatele ei.
Să ajungi la p o d , îşi spuse, şi apoi se ciocni de ceva.
„ T e - a m aşteptat", spuse a r ă t a r e a în rochia Elenei,
a r ă t a r e a scheletică, cenuşie, cu dinţi lungi şi strâmbi.
„Ascultă-mă, B o n n i e . "
Reuniunea • 15
< > finea cu o forţă inimaginabilă.
„ T u nu eşti Elena! Tu nu eşti E l e n a ! "
„Ascultă-mă, B o n n i e ! "
Era vocea Elenei, adevărata voce a Elenei, nu a m u ­
z a t a 1111i -un m o d obscen, nici groasă şi u r â t ă , ci impe-
rloasă. V e n e a de u n d e v a din spatele lui B o n n i e şi
Itrâbătu visul a s e m e n e a unei adieri de v â n t proaspete
i ră(i >roase.
„Bonnie, ascultă-mă cu a t e n ţ i e . . . "
I .ne i urile se t o p e a u . Mâinile osoase de pe braţele
li II Bonnie, cimitirul p r i n care se t â r a u tot felul de lu-
i i ui i, acrul fierbinte şi împuţit. P e n t r u o clipă, vocea
I li nci răsună limpede, d a r întretăiat, ca o legătură in-
ti i u r b a n ă proastă.
. El deformează lucrurile, le schimbă. Eu nu am
iiiia putere ca e l . . . "
I lunară câteva cuvinte p e c a r e Bonnie n u le
înţelese.
d a r asta e i m p o r t a n t . T r e b u i e să găseşti... chiar
II uni."
Vocea ei se stingea.
„Elena, nu te m a i a u d ! E l e n a ! "
„.. .o vrajă uşoară, d o a r d o u ă ingrediente, cele des-
i ire ţi-am spus d e j a . . . "
Elena!"
Iii •unic încă m a i ţipa când ţâşni în capul oaselor în

i asta-i tot ce mi-amintesc, încheie Bon­
nie, pe c â n d ea şi M e r e d i t h m e r g e a u pe
Sunflower Street, între cele d o u ă şiruri de
case înalte victoriene.
— D a r era precis Elena?
— D a , şi la sfârşit încerca să-mi s p u n ă ceva. D a r
asta e p a r t e a care nu era foarte clară, d o a r că era im­
p o r t a n t ă , teribil de i m p o r t a n t ă . Tu ce crezi?
— Sandviciuri cu şoareci şi m o r m i n t e deschise?
M e r e d i t h ridică o s p r â n c e a n ă frumos arcuită. C r e d că
l-ai amestecat pe Stephen K i n g cu Lewis Carroll.
Bonnie îşi spuse că M e r e d i t h are probabil dreptate.
D a r visul continua să o sâcâie, o sâcâise toată ziua, su­
ficient cât să-i scoată din m i n t e grijile de m a i înainte.
A c u m , pe c â n d se a p r o p i a î m p r e u n ă cu M e r e d i t h de
casa lui Caroline, vechile griji reveniră şi m a i intense.
Reuniunea • 17
Ai 11 irebuit totuşi să-i s p u n ă lui M e r e d i t h despre
l" trecere, se gândi, a r u n c â n d o privire cu c o a d a
oi I n u l u i către fata m a i înaltă. N-ar trebui să o lase p e
M< 11diih să intre acolo fără să ştie n i m i c . . .
Meredith ridică privirea către ferestrele l u m i n a t e
di rasei Q u e e n A n n e 1 cu un oftat.
('.liiar ai nevoie de cerceii ăia astă-seară?
I )a, a m ; da, absolut.
Era prea târziu a c u m . Nu avea încotro, trebuia să
II i li .( urce c u m p u t e a m a i bine.
( ) r să-ţi p l a c ă la n e b u n i e c â n d o să-i vezi,
i' I nii'.i ea, auzindu-şi n o t a de disperare plină de spe-
• H I | / I d i n propria voce.
Meredith se opri şi ochii ei negri pătrunzători cerce-
io privire ciudată faţa lui Bonnie. Apoi bătu la uşă.
Sper d o a r că nu e şi Caroline Am p u t e a
i II i pclrecându-ne seara î m p r e u n ă cu ea.
(iaroline să stea acasă într-o seară de sâmbătă?
II li ( araghioasă.
Bl mnie îşi ţinuse răsuflarea p r e a mult timp; începea
i |i simtă ameţită. Râsul ei cristalin sună spart şi fals.
(le idee, c o n t i n u ă ea într-un fel a p r o a p e isteric,
iu vreme ce M e r e d i t h s p u n e a „ N u cred că e nimeni
1
Stil arhitectural foarte popular la sfârşitul secolului al
i li . I , i are relua elemente arhitectonice britanice din secolele
(\ 11 X V I I I , incluzând iniţial elemente din timpul domniei re-
• A n n e (1702~ 1 7 1 4 ) , prima suverană a Regatului Unit, după
' i I I i I 707 a Scoţiei cu Anglia într-un singur stat (n.tr.).
18 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea * 19

a c a s ă " şi răsucea clanţa. î m p i n s ă de un impuls aproa­ Sper că nu aveai vreun p l a n serios p e n t r u seara
pe nebunesc, Bonnie adăugă: Iete na, tralala! U N U , Meredith, spuse.
C u degetele p e m â n e r u l uşii, M e r e d i t h r ă m a s e Nimic la c a r e să nu p o t r e n u n ţ a cu pistolul la
nemişcată, apoi se întoarse să se uite la ea. i uu|il.i, replică M e r e d i t h .
Bonnie, spuse ea calmă, ai înnebunit? I >.ir zâmbi şi ea, un z â m b e t cald şi uşor ironic, şi
— Nu. iunie se relaxa.
Dezumflată, Bonnie o apucă pe M e r e d i t h de braţ şi I a balul din t o a m n ă , Sue fusese o prinţesă în curtea
îi c ă u t ă disperată privirea. I Ji in i, alături de Bonnie, M e r e d i t h şi Caroline. E r a
U ş a se deschidea singură. • 11 • 1 1 1 . i fată din toată şcoala, în afară de Bonnie şi M e -
— O h , D o a m n e , M e r e d i t h , te r o g să nu mă M'liili, rare rămăsese alături d e E l e n a c â n d t o a t ă
omori... iii"H a se întorsese î m p o t r i v a ei. L a î n m o r m â n t a r e a
— Surpriză! se auziră strigând trei voci. i i. 11, i ,| n i s e s e că Elena o să fie î n t o t d e a u n a adevărata
• II ia < Ic la „ R o b e r t E. L e e " şi că renunţase să candi-
1
Z â m b e ş t e , şuieră Bonnie, împingându-şi prie­
tena, care brusc se o p u n e a , prin uşa deschisă în ca­ ili i la l i i l u l de Regina Zăpezii în amintirea Elenei. Ni-
m e r a p u t e r n i c l u m i n a t ă , plină de z g o m o t e şi de-o i in o p u t e a urî pe Sue. Ce-a fost m a i r ă u a trecut
revărsare de confetti sclipitoare. Ea însăşi zâmbi larg îşi spuse Bonnie.
şi spuse printre dinţii încleştaţi: O m o a r ă - m ă m a i târ­ Vreau să fac o p o z ă c u n o i t o a t e p e c a n a p e a ,
ziu... o m e r i t . . . d a r a c u m d o a r zâmbeşte. l " i i < la coline, aşezându-le în spatele aranjamentului
Umil V'ickie, fă-o tu, d a ?
E r a u baloane, b a l o a n e M y l a r scumpe, şi o g r ă m a d ă \ H kie lîennett stătuse lângă ele, tăcută, neobser-
de cadouri pe m ă s u ţ a joasă. Exista chiar şi un aranja­ 11 i Acum spuse: „ O h , sigur" şi, cu un gest nervos, îşi
m e n t floral, deşi Bonnie observă că orhideele din el • I i' 11111< i >p;i rte din ochi p ă r u l lung, castaniu-deschis, în
aveau exact culoarea verde pal a eşarfei lui Caroline. • 11 un < c lua a p a r a t u l de fotografiat.
Era o eşarfă de mătase H e r m e s cu un model de frunze I -1 < i ca şi c u m ar fi un soi de servitoare, îşi spuse
şi lăstari de viţă. P u n pariu că o să ajungă să p o a r t e în H ni , a p o i bliţul o orbi.
p ă r u n a din orhideele alea, îşi spuse Bonnie. I'i ' IIKI liitografia Polaroid ieşea şi Sue şi Caroline
Ochii albaştri ai lui Sue G a r s o n p ă r e a u uşor îngri­ > li li'tiu şi vorbeau, iar M e r e d i t h r ă s p u n d e a politicos şi
joraţi, iar zâmbetul t r e m u r ă t o r . Pi I toi m i c mai observă ceva. E r a o fotografie b u n ă ;
20 • Jurnalele Vampirilor
Caroline arăta uluitor ca întotdeauna, cu p ă r u l roşcat
strălucitor şi orhideele de un verde pal în faţa ei. Apoi
era M e r e d i t h , p ă r â n d r e s e m n a t ă şi ironică şi frumoasă
în felul ei oacheş, fără să se străduiască defel, şi pe u r m ă
era ea însăşi, cu un cap m a i scundă decât celelalte, cu
buclele ei ciufulite şi o expresie timidă pe faţă. D a r ceea
ce era ciudat era silueta de lângă ea de pe canapea. E r a
Sue, sigur că era Sue, d a r p e n t r u o clipă ochii albaştri
şi părul blond p ă r u r ă să aparţină altcuiva. Cineva care
se uita la ea cu atenţie, pe p u n c t u l de a-i spune ceva
important. Bonnie se încruntă la fotografie, clipind re­
pede. Imaginea se dizolvă în faţa ei şi un fior rece, de
t e a m ă nedesluşită, îi trecu pe şira spinării.
N u , în fotografie era d o a r Sue. Probabil că p e n t r u
o clipă îşi pierduse minţile, sau p o a t e că de vină era
d o a r d o r i n ţ a lui Caroline ca să fie „cu toatele din n o u
împreună".
— O fac eu pe u r m ă t o a r e a , spuse ea, sărind în pi­
cioare. Stai jos, Vickie, şi apropie-te. N u , m a i m u l t ,
m a i m u l t . . . . aşa!
T o a t e mişcările lui Vickie e r a u rapide şi uşoare şi
nervoase. C â n d bliţul fulgeră, ea tresări ca un a n i m a l
speriat, gata să o ia la fugă.
Caroline abia se uită la fotografia asta, în schimb
se ridică şi se î n d r e p t ă către bucătărie.
— Ia ghiciţi ce avem în loc de tort? spuse. F a c p r o ­
pria m e a versiune de Ciocolată M o r t a l ă . Haideţi, tre­
buie să mă ajutaţi să topesc caramelul.
0
Reuniunea • 21
Sue o u r m ă , apoi, d u p ă o clipă de şovăire, şi Vickie.
Ultimele u r m e din expresia plăcută de pe chipul lui
M e r e d i t h d i s p ă r u r ă şi ea se întoarse către Bonnie.
— T r e b u i a să-mi spui.
— Ştiu. Bonnie lăsă capul în jos, ruşinată, p e n t r u
un minut, apoi îl înălţă şi rânji. D a r atunci n-ai fi venit
şi n-am fi m â n c a t Ciocolată M o r t a l ă .
— Şi asta face să merite?
— Ei, ajută, spuse Bonnie, pe un ton rezonabil. Şi
zău, probabil că nici n-o să fie aşa de rău. De fapt, C a ­
roline chiar încearcă să fie drăguţă, şi lui Vickie îi face
bine să iasă şi ea o d a t ă din casă...
— Nu mi se p a r e că e aşa de bine p e n t r u ea, spuse
M e r e d i t h tăios. P a r e că e pe p u n c t u l de a face o criză
»de inimă.
— Ei, p r o b a b i l că e d o a r agitată.
In opinia lui Bonnie, Vickie avea un motiv foarte
serios să fie agitată. T o a t ă t o a m n a trecută o petrecuse
într-un soi de transă, scoasă încet din minţi de către o
p u t e r e pe care nu o înţelegea. N i m e n i nu se aşteptase
să îşi revină atât de bine c u m o făcuse.
M e r e d i t h c o n t i n u a să fie î n c r u n t a t ă .
— C e l p u ţ i n , spuse B o n n i e ca o consolare, nu e
ziua ta de naştere adevărată.
M e r e d i t h luă de pe m ă s u ţ ă a p a r a t u l de fotografiat
şi îl răsuci încet în mâini. Cu privirea aţintită tot în jos,
către mâinile ei, spuse:
— Ba este.
22 • Jurnalele Vampirilor
— Ce? Bonnie tresări şi apoi întrebă m a i tare: Ce ai
spus?
— Am spus că este ziua m e a adevărată de naştere.
Probabil că m a m a lui Caroline i-a spus; pe vremuri, ea
şi m a m a m e a erau prietene b u n e .
— M e r e d i t h , despre ce vorbeşti tu aici? Ziua ta de
naştere a fost s ă p t ă m â n a trecută, pe 30 m a i .
— N u , n-a fost. E astăzi, 6 iunie. E adevărat; e pe per­
misul meu de conducere şi pe toate actele. Părinţii mei au
început să o sărbătorească cu o săptămână mai devreme
pentru că data de 6 iunie era pentru ei nefericită. E ziua
în care bunicul m e u a fost atacat şi a înnebunit. C â n d
Bonnie icni surprinsă, ea continuă calmă: Ştii, a încercat
să o omoare pe bunica mea. A încercat să mă omoare şi
pe mine. Meredith puse cu grijă aparatul de fotografiat
exact în centrul măsuţei. Chiar ar trebui să mergem în
bucătărie, spuse ea încet. Miroase a ciocolată.
Bonnie era încă încremenită, d a r m i n t e a ei începea
să funcţioneze din nou. îşi a m i n t e a vag că M e r e d i t h
vorbise despre asta înainte, d a r atunci nu îi spusese tot
adevărul. Şi nu-i spusese c â n d se întâmplase.
— A t a c a t . . . vrei să spui aşa c u m a fost Vickie ata­
cată, spuse Bonnie.
Nu p u t e a rosti cuvântul vampir, d a r ştia că M e r e ­
dith înţelegea.
— Aşa c u m a fost Vickie atacată, confirmă M e r e ­
dith. H a i d e , adăugă, şi m a i încet. Ne aşteaptă. N - a m
vrut să te supăr.
Reuniunea »23
*
M e r e d i t h nu v r e a să fiu s u p ă r a t ă , aşa că n-o să Jiu
supărată, îşi spuse Bonnie, t u r n â n d ciocolata caramel
fierbinte peste tortul de ciocolată şi îngheţata de cio­
colată. Deşi s u n t e m prietene din clasa întâi şi nu mi-a
spus niciodată secretul ăsta.
P e n t r u o clipă, simţi c u m pielea i se răceşte şi din
ungherele întunecate ale minţii i se iviră nişte cuvinte.
Nimeni nu este ce pare. Fusese avertizată astfel de către
vocea H o n o r i e i Fell care vorbise p r i n ea, iar profeţia
se dovedise îngrozitor de adevărată. Şi d a c ă nu se în­
cheiase încă totul?
Apoi Bonnie scutură h o t ă r â t ă din cap. Nu se p u t e a
gândi la asta a c u m ; trebuia să se gândească la petrecere.
Şi o să am grijă să fie o p e t r e c e r e reuşită, şi o să ne
înţelegem toate într-un fel, îşi spuse.
C i u d a t , d a r nici nu se dovedi aşa de greu. M e r e ­
dith şi Vickie nu v o r b i r ă p r e a m u l t la început, d a r
Bonnie se strădui mult să fie d r ă g u ţ ă cu Vickie, şi nici
m ă c a r M e r e d i t h nu p u t u să reziste în faţa grămezii de
c a d o u r i , înfăşurate în hârtie strălucitoare, de pe
măsuţă. Pe c â n d îl desfăcea pe ultimul, r â d e a u şi vor­
b e a u cu toatele. Atmosfera de armistiţiu şi îngăduinţă
c o n t i n u ă şi c â n d se m u t a r ă la etaj în c a m e r a lui C a r o ­
line ca să se uite la hainele ei şi la CD-uri şi la albumele
de poze. C â n d se a p r o p i e miezul nopţii, se trântiră pe
saci de dormit, c o n t i n u â n d să sporovăiască.
— Ce m a i face Alaric? o întrebă Sue pe M e r e d i t h .
24 • Jurnalele Vampirilor
Alaric Saltzman era prietenul lui M e r e d i t h — sau
ceva în genul ăsta. T e r m i n a s e U n i v e r s i t a t e a D u k e , cu
l i c e n ţ a în parapsihologie, şi fusese c h e m a t în Fell's
C h u r c h c u u n a n î n u r m ă , c â n d î n c e p u s e r ă atacurile
vampirului. Deşi la început păruse d u ş m a n u l lor, p â n ă
la u r m ă se dovedise un aliat — şi un p r i e t e n .
— E în Rusia, spuse M e r e d i t h . Ştiţi voi, peres-
t r o i k a . . . E acolo ca să afle ce au făcut cu toţi cei cu
însuşiri p a r a n o r m a l e în timpul R ă z b o i u l u i R e c e .
— Ce-o să-i spui când se întoarce? întrebă Caroline.
E r a o î n t r e b a r e pe care şi Bonnie ar fi vrut să i-o
p u n ă lui M e r e d i t h . P e n t r u că Alaric e r a cu a p r o a p e
p a t r u ani m a i m a r e decât ea, M e r e d i t h îi spusese să
aştepte p â n ă c â n d termină liceul şi abia apoi să discute
despre viitorul lor î m p r e u n ă . D a r a c u m M e r e d i t h îm­
plinise optsprezece ani — azi, îşi reaminti Bonnie — şi
liceul se termina peste d o u ă săptămâni. Ce avea să se
întâmple d u p ă aceea?
— Nu m - a m h o t ă r â t încă, spuse Meredith. Alaric
vrea să mă duc la D u k e , şi am fost acceptată acolo, dar
nu sunt sigură. T r e b u i e să mă m a i gândesc.
Bonnie se b u c u r ă . V o i a ca M e r e d i t h să m e a r g ă la
Boone J u n i o r College cu ea, nu să plece din oraş şi să
se mărite, nici m ă c a r să se logodească. Era o prostie să
te hotărăşti să r ă m â i cu un singur tip când eşti aşa de
tânără. Bonnie însăşi era bine-cunoscută p e n t r u nes­
tatornicia ei, trecând m e r e u de la un băiat la altul. Se
îndrăgostea foarte uşor, şi îi trecea chiar şi mai uşor.
Reuniunea »25
- N - a m văzut p â n ă a c u m v r e u n tip p e n t r u c a r e
merită să r ă m â i fidelă, spuse ea.
T o a t ă l u m e a se uită repede la ea. Cu bărbia spriji­
ni i ă în p u m n i , Sue întrebă:
— Nici m ă c a r Ştefan?
Bonnie ar fi trebuit să-şi d e a seama. Cu c a m e r a lu­
mi n a t ă d o a r de veioza de pe noptieră şi tăcerea spartă
n u m a i de foşnetul frunzelor din sălciile de afară, e r a
inevitabil ca discuţia să ajungă la Ştefan — şi la Elena.
Ştefan Salvatore şi Elena Gilbert erau deja un soi
de legendă în oraş, ca R o m e o şi Julieţa. C â n d Ştefan
venise p r i m a o a r ă în Fell's C h u r c h , fiecare fată îl do­
rise. Şi Elena, cea m a i frumoasă, cea m a i p o p u l a r ă ,
cea m a i i n a b o r d a b i l ă fată din şcoală, îl dorise. Abia
d u p ă ce a fost al ei şi-a dat ea seama de primejdie. Şte­
fan nu era ce p ă r e a — avea un secret mult m a i întu­
necat decât ar fi p u t u t b ă n u i cineva. Şi avea un frate,
D a m o n , chiar şi m a i misterios şi m a i periculos decât el.
Elena fusese prinsă între cei doi fraţi, iubindu-1 pe Şte­
fan, d a r fiind atrasă în m o d irezistibil de firea sălba­
tică a lui D a m o n . In cele din u r m ă m u r i s e ca să-i
salveze pe a m â n d o i , şi p e n t r u a-i elibera de dragos­
tea ei.
— Poate Ştefan... d a c ă eşti Elena, m u r m u r ă Bon­
nie, cedând.
Atmosfera se schimbase. E r a t ă c u t ă a c u m , p u ţ i n
tristă, şi foarte potrivită p e n t r u confidenţe făcute în
toiul nopţii.
26 • Jurnalele Vampirilor
— M i e tot nu-mi vine să cred că nu m a i e, spuse
încet Sue, c l ă t i n â n d din cap şi î n c h i z â n d ochii. E r a
atât de plină de viaţă, mult m a i mult ca alţii.
— Flacăra ei a r d e a m a i puternic, spuse M e r e d i t h ,
uitându-se la desenele pe care l a m p a cu roz şi auriu le
făcea pe tavan.
V o c e a ei era şoptită d a r intensă, şi lui Bonnie i se
p ă r u că aceste cuvinte o descriau pe Elena m a i bine
decât tot ce auzise ea p â n ă a c u m .
— Au fost m o m e n t e c â n d am urât-o, d a r n - a m
p u t u t niciodată s-o ignor, recunoscu Caroline, şi ochii
ei verzi se îngustară, pierduţi în amintiri. Nu era o per­
soană pe care să o poţi ignora.
— Un singur lucru am învăţat din m o a r t e a ei,
spuse Sue, că asta se p o a t e î n t â m p l a oricăruia dintre
noi. Nu trebuie să-ţi iroseşti nici o clipă din viaţă pen­
tru că nu ştii cât ai de trăit.
— Ar p u t e a fi şaizeci de ani, sau şaizeci de m i n u t e ,
a d ă u g ă Vickie, cu o voce abia auzită. O r i c a r e dintre
noi ar p u t e a m u r i în n o a p t e a asta.
Bonnie se foi, tulburată. D a r înainte să p o a t ă spune
ceva, Sue repetă:
— T o t nu-mi vine să cred că într-adevăr nu m a i e.
U n e o r i mă simt ca şi c u m ar fi u n d e v a lângă m i n e .
— O h , aşa mă simt şi eu, spuse Bonnie, gânditoare.
O imagine din W a r m Springs îi a p ă r u fulgerător
p r i n m i n t e , şi p e n t r u o clipă p ă r u m a i vie d e c â t ca­
m e r a lui Caroline, cufundată în obscuritate.
Reuniunea «27
— Azi-noapte am visat-o, c o n t i n u ă Bonnie, şi am
avut senzaţia că era cu adevărat ea şi că încerca să-mi
s p u n ă ceva. T o t m a i am senzaţia asta, îi spuse lui M e ­
redith.
Celelalte o priviră în t ă c e r e . O d i n i o a r ă , ar fi râs
toate d a c ă Bonnie ar fi p o m e n i t de ceva supranatural,
d a r nu şi a c u m . Puterile ei de m e d i u m e r a u de necon­
testat, privite cu respect d a r şi p u t i n ă t e a m ă .
— C h i a r o ai? şopti Vickie.
— Ce crezi că încerca să-ţi spună? î n t r e b ă Sue.
— Nu ştiu. La sfârşit se chinuia atât de tare să nu
p i a r d ă contactul cu m i n e , d a r nu reuşea.
U r m ă o altă t ă c e r e . în cele din u r m ă , Sue spuse
şovăitoare, cu o voce uşor întretăiată:
— C r e z i . . . crezi că tu ai p u t e a lua legătura cu ea?
D ă d u s e glas întrebării pe care o a v e a u t o a t e pe
b u z e . B o n n i e se uită spre M e r e d i t h . M a i d e v r e m e ,
M e r e d i t h râsese de visul ei, d a r a c u m îi întâlni privirea
cu o expresie serioasă.
— Nu ştiu, spuse Bonnie încet.
Prin minte continuau să i se învârtească imagini din
coşmarul ei.
— Nu v r e a u să intru în t r a n s ă şi să mă deschid
către orice forţă care ar p u t e a exista acolo, asta cu si­
g u r a n ţ ă n u vreau.
— Asta e singura modalitate de a lua legătura cu
persoanele m o a r t e ? Şi placa Ouija, sau c a m aşa ceva?
întrebă Sue.
28 • Jurnalele Vampirilor
— Părinţii m e i au o placă Ouija, spuse Caroline,
p u ţ i n c a m p r e a tare.
Brusc, atmosfera liniştită, tăcută fu d e s t r ă m a t ă şi o
tensiune nedesluşită u m p l u aerul. T o a t e fetele îşi în­
d r e p t a r ă spatele şi se priviră g â n d i t o a r e . C h i a r şi
Vickie p ă r e a intrigată, în ciuda atitudinii ei t e m ă t o a r e .
— C r e z i că ar funcţiona? spuse M e r e d i t h către
Bonnie.
— O a r e ar t r e b u i să o facem? se î n t r e b ă Sue cu
voce tare.
— Să î n d r ă z n i m ? De fapt, aceasta e î n t r e b a r e a ,
spuse M e r e d i t h .
D i n n o u , Bonnie văzu că toată l u m e a o privea pe
ea. Ezită p e n t r u o ultimă clipă, apoi ridică din u m e r i .
Simţea n e r ă b d a r e a strângându-i stomacul.
— De ce nu? spuse. Ce avem de pierdut?
Caroline se întoarse către Vickie.
— Vickie, la capătul scărilor e o debara. Acolo ar
trebui să fie placa Ouija, pe raftul de sus, alături de
alte jocuri.
Nici m ă c a r nu spuse „ T e rog, vrei să o aduci t u ? " .
Bonnie se î n c r u n t ă şi deschise gura să s p u n ă ceva, d a r
Vickie deja ieşea pe uşă.
— Ai p u t e a fi p u ţ i n m a i drăguţă, îi spuse Bonnie
lui Caroline. Pe cine vrei să imiţi, pe m a m a vitregă şi
rea a Cenuşăresei?
— Ei, haide, Bonnie, spuse iritată Caroline. Să zică
mersi că a fost invitată. Ea e conştientă de asta.
Reuniunea • 29
— Şi eu, care c r e d e a m că era p u r şi simplu cople­
şită de splendoarea noastră colectivă, spuse M e r e d i t h
p e u n ton sec.
— Şi pe u r m ă . . . . , începu Bonnie, d a r fu întreruptă.
Z g o m o t u l era subţire şi ascuţit şi deveni abia auzit
la sfârşit, d a r nu era nici o îndoială în privinţa lui. E r a
un strigăt. Fu u r m a t de o tăcere a d â n c ă şi apoi izbucni
o cascadă de ţipete p ă t r u n z ă t o a r e .
O clipă, fetele din d o r m i t o r r ă m a s e r ă încremenite,
în clipa u r m ă t o a r e alergau afară pe coridor şi cobo­
r a u scările.
— Vickie!
M e r e d i t h , cu picioarele ei lungi, ajunse p r i m a la
"parter. Vickie stătea în faţa debaralei, cu braţele în­
tinse înainte ca şi c u m voia să îşi a p e r e faţa. Se agăţă
de M e r e d i t h , c o n t i n u â n d să ţipe.
— Vickie, ce e? î n t r e b ă Caroline, p ă r â n d m a i de­
g r a b ă furioasă decât speriată.
Pe p o d e a se v e d e a u r ă s t u r n a t e cutii cu j o c u r i şi
piese de M o n o p o l y şi c a r t o n a ş e de Trivial Pursuit
răspândite peste tot.
— De ce ţipi?
— M-a înşfăcat! Mă î n t i n d e a m către raftul de sus şi
ceva m-a a p u c a t de mijloc!
— D i n spate?
— N u ! Din debara.
M i r a t ă , Bonnie se uită în d e b a r a u a deschisă. H a i n e
d e i a r n ă a t â r n a u p e u n şir c o m p a c t , unele din ele
30 4 Jurnalele Vampirilor
atingând p o d e a u a . Desfăcându-se uşor din strânsoa-
rea lui Vickie, M e r e d i t h luă o u m b r e l ă şi începu să îm­
p u n g ă hainele cu ea.
— O h , n u . . . , începu să spună fără voie Bonnie, d a r
u m b r e l a nu întâlni decât rezistenţa stofei.
M e r e d i t h o folosi p e n t r u a trage hainele într-o
parte, dezvăluind peretele gol, din l e m n de cedru, al
debaralei.
— Vezi? Nu e n i m e n i acolo, spuse ea pe un t o n
vesel. D a r ştii, aici sunt mânecile astea de haine. D a c ă
te apleci m a i mult între ele, p u n p a r i u că poţi să simţi
ca şi c u m cineva te cuprinde în b r a ţ e .
Vickie făcu un p a s înainte, atinse cu m â n a o
m â n e c ă , apoi ridică privirea către etajeră. îşi cuprinse
faţa cu mâinile, şi p ă r u l ei lung şi mătăsos îi acoperi
chipul. T i m p de o clipă îngrozitoare, Bonnie crezu că
plângea, apoi auzi chicotele.
— O h , D o a m n e ! A m c r e z u t . . . oh, sunt atât d e
proastă! O să strâng totul, spuse Vickie.
— M a i târziu, spuse M e r e d i t h pe un t o n ferm. H a i
să m e r g e m în living.
Pe c â n d plecau, B o n n i e a r u n c ă o u l t i m ă privire
către d e b a r a .
C â n d se a d u n a r ă toate în j u r u l măsuţei din living,
cu d o a r câteva lumini aprinse, p e n t r u atmosferă, Bon­
nie atinse uşor cu degetele indicatorul mic de plastic.
Nu m a i folosise niciodată o placă Ouija p â n ă atunci,
d a r ştia c u m se p r o c e d e a z ă . I n d i c a t o r u l se mişca
Reuniunea • 31
p e n t r u a a r ă t a litere şi p e n t r u a alcătui un mesaj —
asta d a c ă spiritele d o r e a u să vorbească.
— T r e b u i e să îl atingem cu toatele, spuse ea, şi apoi
le privi mâinile aşezate pe indicator.
Degetele lui Meredith erau lungi şi subţiri, ale lui Sue
înguste, terminate cu unghii ovale. Unghiile lui Caroline
erau date cu ojă arămie. Ale lui Vickie erau roase.
— A c u m î n c h i d e m ochii şi ne c o n c e n t r ă m , spuse
Bonnie încet.
Se auziră uşoare şuiere de nerăbdare, pe când fetele
făceau c u m li se spusese; atmosfera le copleşea pe toate.
— Gândiţi-vă la E l e n a . Imaginaţi-vă chipul ei.
D a c ă e u n d e v a acolo afară, v r e m să o a d u c e m aici.
C a m e r a cea m a r e se cufundă în tăcere. In întune­
ricul din spatele pleoapelor închise, Bonnie văzu un
p ă r auriu şi nişte ochi de lapislázuli.
— H a i d e , Elena, şopti ea. Vorbeşte-mi.
Indicatorul începu să se mişte.
Nici u n a dintre ele nu avea c u m să îl conducă; toate
apăsau placa din direcţii diferite. Şi totuşi, micul tri­
u n g h i de plastic aluneca uşor, plin de încredere. Bon­
nie îşi ţinu ochii închişi p â n ă c â n d indicatorul se opri,
şi apoi se uită. Indicatorul a r ă t a către cuvântul DA.
Vickie scoase un sunet înăbuşit, ca un suspin.
Bonnie se uită la celelalte fete. Caroline respira re­
p e d e , cu ochii ei verzi îngustaţi. Sue era singura din­
tre ele c a r e î n c ă m a i stătea cu ochii strâns închişi.
M e r e d i t h p ă r e a albă la faţă.
32 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea » 3 3

T o a t e se a ş t e p t a u ca Bonnie să ştie ce t r e b u i a u I se puse un n o d în gât, şi vru să încerce din n o u să

să facă. vorbească.
— Nu pierdeţi c o n c e n t r a r e a , le spuse Bonnie. Se BONNIE NU E TIMP NU TE MAI SMIOR-
simţea nepregătită şi p u ţ i n caraghioasă adresându-se CĂI ŞI T R E C I LA S U B I E C T
direct aerului. D a r ea era experta; trebuia să o facă. Şi asta suna ca Elena. Bonnie îşi trase nasul şi con­
Tu eşti, Elena? întrebă. tinuă.
Indicatorul descrise un mic cerc şi se întoarse la DA. — T e - a m visat azi-noapte.
Brusc, inima lui Bonnie b ă t e a atât de tare încât se CEAI
t e m u să nu îi t r e m u r e şi degetele. Plasticul de sub ele — Da.
se simţea a c u m altfel, a p r o a p e electrizat, ca şi c u m o I n i m a lui Bonnie b ă t e a m a i r e p e d e ca niciodată.
energie s u p r a n a t u r a l ă curgea prin el. Nu se m a i simţi — V o i a m să vorbesc cu tine, d a r totul a devenit
caraghioasă. Ochii i se u m p l u r ă de lacrimi şi văzu că ciudat şi pe u r m ă am p i e r d u t legătura...
şi ochii lui M e r e d i t h erau umezi. M e r e d i t h d ă d u din BONNIE NU ÎN TRANSĂ NU TRANSĂ NU
cap către ea, în s e m n de încuviinţare. TRANSĂ
— C u m p u t e m fi sigure? spunea Caroline cu voce -*— Bine.
tare, suspicioasă. Asta r ă s p u n d e a la î n t r e b a r e a ei, şi se simţi uşurată
C a r o l i n e nu o simte, îşi d ă d u s e a m a Bonnie; nu să o a u d ă .
simte nimic din ce simt eu. D i n p u n c t de vedere m e - INFLUENŢE VICIATE DISTORSIONAU CO­
diumnic, e o b u c a t ă de lemn. MUNICAREA NOASTRĂ EXISTĂ LUCRURI
Indicatorul se mişca din nou, atingând literele atât RELE LUCRURI FOARTE RELE ACOLO
de repede încât M e r e d i t h de-abia avea timp să noteze — Ce lucruri? B o n n i e se aplecă m a i m u l t către
mesajul. placă. Ce lucruri?
CAROLINE NU FI PROASTĂ, spunea. ZI NU E T I M P ! Indicatorul păru să adauge semnul de
MERSI CĂ VORBESC CU TINE exclamare. Se smucea violent de la o literă la alta, ca şi
— Asta e într-adevăr Elena, spuse sec M e r e d i t h . cum Elena îşi stăpânea cu greu nerăbdarea. E O C U P A T
— S u n ă ca ea, d a r . . . AŞA C Ă P O T V O R B I A C U M D A R N U A M M U L T
— O h , m a i taci, Caroline, spuse Bonnie. Elena, mă TIMP ASCULTĂ C Â N D N E O P R I M AICI IEŞIŢI
bucur atât... R E P E D E D I N CASĂ SUNTEŢI ÎN PERICOL
34 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea • 35

— Pericol? r e p e t ă Vickie, p ă r â n d gata să sară de ŞOARECENOROITEOMOR Indicatorul se

pe scaun şi să o ia la fugă. mişca nebuneşte. S Â N G E S Â N G E S Â N G E . Şi a p o i . . .

AŞTEPTAŢI ASCULTAŢI ÎNTÂI TOT B O N N I E IEŞIŢI AFARĂ F U G I Ţ I E AICI F U G I Ţ I

O R A Ş U L E ÎN P E R I C O L FUGIŢI FU...

— Ce să facem? întrebă imediat M e r e d i t h . I n d i c a t o r u l se smuci furios, smulgându-se de sub

AVEŢI NEVOIE DE A J U T O R NU VĂ P U T E Ţ I degetele lui Bonnie, z b u r â n d peste placă şi apoi p r i n

PUNE CU EL INCREDIBIL DE PUTERNIC aer, ca şi c u m cineva îl aruncase. Vickie ţipă. M e r e ­

ACUM ASCULTAŢI ŞI URMAŢI INSTRUC­ dith sări în picioare.

ŢIUNILE TREBUIE SĂ FACEŢI UN DESCÂN­ Şi apoi toate luminile se stinseră, cufundând casa

TEC DE CONVOCARE ŞI PRIMUL INGRE­ în întuneric.

DIENT EP....
Pe neaşteptate, indicatorul se smuci de pe litere şi se
învârti nebvxneşte pe placă. A r ă t ă către desenul stilizat
al lunii, apoi către soare, apoi către cuvintele Parker
Brothers, Inc.
— Elena!
Indicatorul sări din n o u către litere.
A L T Ş O A R E C E A L T Ş O A R E C E A L T ŞOA­
RECE
— Ce se întâmplă? strigă Sue, cu ochii larg deschişi
acum.
Bonnie era speriată. Indicatorul pulsa cu energie,
o energie u r â t ă şi î n t u n e c a t ă ca nişte smoală n e a g r ă
care clocotea şi îi a r d e a degetele. D a r simţea şi firul
t r e m u r ă t o r d e argint c a r e e r a p r e z e n ţ a Elenei lup-
tându-se cu ea.
— Nu-i daţi d r u m u l ! strigă disperată. Nu vă luaţi
mâinile de pe placă!

ipetele lui Vickie p ă r e a u scăpate de sub con­
trol. Bonnie simţi un val de p a n i c ă crescând
în ea.
— Vickie, încetează! H a i d e ţ i , trebuie să ieşim de
aici! M e r e d i t h striga p e n t r u a fi auzită. E casa ta, Ca­
roline. Ne l u ă m cu toatele de m â n ă şi tu ne conduci la
uşa din faţă.
— Bine, spuse Caroline.
N u p ă r e a atât d e speriată c a celelalte. Asta e r a
avantajul de a nu avea nici un pic de imaginaţie, îşi
spuse Bonnie. Nu puteai să-ţi închipui lucrurile îngro­
zitoare care aveau să ţi se întâmple.
Se simţi m a i bine cu degetele subţiri şi reci ale lui
M e r e d i t h strângând-o de m â n ă . Pipăi în cealaltă p a r t e
şi prinse m â n a lui Caroline, simţind unghiile lungi şi
tari.
Reuniunea • 37
Nu vedea nimic. Ochii ei ar fi trebuit să se obişnu­
iască deja cu î n t u n e r i c u l , d a r nu p u t e a desluşi nici
m ă c a r o g e a n ă de l u m i n ă sau o u m b r ă c â n d Caroline
începu să le conducă. Nu se vedea nici un fir de lumină
venind p r i n ferestre de afară din stradă; curentul elec­
tric p ă r e a să fi căzut peste tot. Caroline înjură c â n d se
lovi de o mobilă, şi Bonnie se împiedică de ea.
Vickie scâncea încetişor, ultima în şir.
— Rezistă, şopti Sue. Rezistă, Vickie, o să reuşim,
î n a i n t a u încet p r i n î n t u n e r i c . Apoi B o n n i e simţi
gresia sub talpă.
— Ăsta e holul de la intrare, spuse Caroline. Staţi
aici un m i n u t p â n ă găsesc uşa. Degetele ei se desfăcură
din m â n a lui Bonnie.
— C a r o l i n e ! N u - m i da d r u m u l . . . U n d e eşti? C a ­
roline, dă-mi m â n a ! strigă Bonnie, bâjbâind disperată,
ca u n orb.
D i n întuneric, ceva m a r e şi u m e d se strânse în j u r u l
degetelor ei. E r a o m â n ă . Nu era a lui Caroline.
Bonnie ţipă.
Vickie i se a l ă t u r ă i m e d i a t î n t r - u n urlet sălbatic.
M â n a fierbinte, u m e d ă , o t â r a pe Bonnie p r i n întune­
ric. D ă d u d i n picioare, se luptă, d a r în z a d a r . Apoi
simţi braţele lui M e r e d i t h în j u r u l mijlocului ei, a m â n ­
d o u ă braţele, trăgând-o înapoi. M â n a ei se eliberă din
strânsoarea mâinii celei m a r i .
Şi apoi se întorcea şi alerga, d o a r alerga, d o a r vag
c o n ş t i e n t ă c ă M e r e d i t h e r a l â n g ă ea. Nu-şi d ă d e a
38 • Jurnalele Vampirilor
deloc s e a m a că ţipa, p â n ă c â n d se lovi de un fotoliu
m a r e care o opri din fugă, şi atunci îşi auzi strigătele.
— Şşşş! T a c i , Bonnie, şşşş! . lăsăm, M e r e d i t h .
M e r e d i t h o scutura. Alunecaseră pe p o d e a , în spa­
tele fotoliului.
— C e v a m-a a p u c a t de m â n ă ! C e v a m-a înşfăcat,
Meredith!
— Ştiu. T a c i ! E tot aici, spuse M e r e d i t h .
Bonnie îşi împinse faţa în u m ă r u l lui M e r e d i t h ca să
nu ţipe din nou.
Şi d a c ă era aici în c a m e r ă cu ele?
Secundele se scurseră, iar tăcerea se strânse în j u r u l
lor. Bonnie îşi ciuli urechile, d a r nu auzi nici un alt
sunet în afară de p r o p r i a lor respiraţie şi de bătaia în­
fundată a inimii ei.
— Ascultă! T r e b u i e să găsim uşa din spate. A c u m
suntem probabil în living. Asta î n s e a m n ă că b u c ă t ă r i a
e exact în spatele nostru. T r e b u i e să ajungem acolo,
spuse M e r e d i t h , în şoaptă.
Bonnie începu să a p r o b e din cap cu un aer jalnic,
apoi d e o d a t ă înălţă capul.
— U n d e e Vickie? şopti ea răguşit.
— Nu ştiu. A' trebuit să-i d a u d r u m u l la m â n ă ca
să te trag pe tine din strânsoarea lucrului ăluia. H a i să
mergem.
Bonnie o trase înapoi.
— D a r de ce nu ţipă Vickie?
Un fior o străbătu pe M e r e d i t h .
Reuniunea • 39
— Nu ştiu, spuse.
— O h , D o a m n e . O h , D o a m n e . N u p u t e m s-o
— Trebuie.
— Nu putem. M e r e d i t h , eu am pus-o pe Caroline să
o invite. D a c ă nu e r a m eu, nici n-ar fi aici. T r e b u i e să
o scoatem din casă.
U r m ă o clipă de tăcere, apoi M e r e d i t h şopti:
— Bine! D a r îţi alegi cele mai nepotrivite m o m e n t e
p e n t r u gesturi nobile, Bonnie.
O uşă se t r â n t i şi a m â n d o u ă tresăriră. Apoi se
auziră m a i multe trosnituri, ca nişte picioare care aler­
gau pe o scară, îşi spuse Bonnie. Şi apoi o voce răsună.
— i Vickie, u n d e eşti? N u . . . Vickie, n u ! N u !
— Asta a fost Sue, spuse cu răsuflarea tăiată
Bonnie, sărind în sus. De la etaj!
— De ce nu a v e m o lanternăl e x c l a m ă furioasă
Meredith.
Bonnie ştia ce voia să spună M e r e d i t h . E r a p r e a în­
t u n e r i c ca să alerge orbeşte p r i n casă; e r a p r e a
î n s p ă i m â n t ă t o r . în m i n t e a ei exista o p a n i c ă primitivă
care zvâcnea cu p u t e r e . Avea nevoie de lumină, orice
fel de lumină.
Nu p u t e a să m a i bâjbâie iar prin întuneric, expusă
din toate părţile. Nu p u t e a să o facă.
D a r cu toate acestea, se î n d e p ă r t ă de fotoliu cu un
pas, un singur pas şovăitor.
40 • Jurnalele Vampirilor
— H a i d e , şopti întretăiat, şi M e r e d i t h merse alături
de ea, pas cu pas, în întuneric.
Bonnie tot aştepta ca acea m â n ă m a r e , u m e d ă şi
fierbinte să se întindă din b e z n ă şi să o înşface din nou.
Fiecare centimetru de piele o furnica, aşteptând acea
atingere, şi m a i ales m â n a ei, pe care o întinsese îna­
inte p e n t r u a pipăi d r u m u l .
Apoi făcu greşeala de a-şi aminti de vis.
în clipa u r m ă t o a r e , mirosul greţos de dulceag al gu­
noiului o copleşi. îşi închipui lucruri care se t â r a u în
j u r u l ei şi apoi îşi aduse aminte de chipul Elenei, cenu­
şiu şi fără p ă r , cu buzele veştejite dezgolind dinţii rân­
jiţi. D a c ă lucrul ăla o înşfacă...
N u p o t s ă m e r g m a i d e p a r t e ; n u p o t , n u pot, îşi
spuse. î m i p a r e r ă u p e n t r u Vickie, d a r nu p o t să m e r g
m a i departe. Te rog, lasă-mă să mă opresc aici.
Se agăţa de M e r e d i t h , a p r o a p e p l â n g â n d . Apoi de
sus răsună cel mai oribil zgomot pe care îl auzise vreo­
dată.
Erau mai multe sunete de fapt, dar veniră toate atât
de apropiate unul de altul încât se amestecară într-un
teribil crescendo. M a i întâi se auziră ţipete, vocea lui
Sue strigând „Vickie! Vickie! N u ! " , apoi o b u b u i t u r ă
răsunătoare, zgomot de sticlă spartă, ca şi c u m o sută de
ferestre se sfărâmau în acelaşi timp. Şi peste toate un
ţipăt neîntrerupt, într-o notă de p u r ă şi perfectă teroare.
Apoi totul se opri.
— Ce-a fost asta? Ce s-a întâmplat, M e r e d i t h ?
Reuniunea • 41
— C e v a rău.
V o c e a lui M e r e d i t h era î n c o r d a t ă şi gâtuită.
— Ceva foarte rău. Bonnie, dă-mi d r u m u l . Mă duc
să văd.
— Nu singură, nu, nu te duci, spuse Bonnie cu vio­
lenţă.
Găsiră scara şi urcară pe ea. C â n d ajunseră pe pa­
lier, Bonnie auzi un sunet straniu, care-i făcea r ă u în­
tr-un fel ciudat: clinchetul u n o r cioburi de sticlă căzând.
In clipa u r m ă t o a r e l u m i n a se aprinse.
Fu atât de brusc, încât Bonnie ţipă fără să vrea. Se
întoarse spre M e r e d i t h şi a p r o a p e că ţipă din n o u .
Părul negru al lui M e r e d i t h e r a răvăşit şi pomeţii ei
păreau p r e a ascuţiţi; era lividă şi trasă la faţă de spaimă.
Cline, cline.
E r a mai rău cu lumina aprinsă. M e r e d i t h se îndrepta
către ultima uşă de pe coridor, de u n d e venea zgomo­
tul. Bonnie o u r m ă , d a r d e o d a t ă ştiu cu siguranţă, în
sufletul ei, că nu voia să v a d ă ce se afla în acea cameră.
M e r e d i t h deschise uşa. î n c r e m e n i p e n t r u o clipă în
prag, apoi se năpusti î n ă u n t r u . Bonnie se apropie de
uşă.
— Oh, Doamne, nu intrai
Bonnie nici m ă c a r nu se opri. Se repezi spre p r a g şi
apoi s e o p r i b r u s c . L a p r i m a vedere p ă r e a c ă t o a t ă
acea latură a casei dispăruse. Uşile de sticlă care legau
dormitorul principal de balcon p ă r e a u să fi explodat în
afară, cu l e m n u l r u p t , g e a m u l spart. Bucăţi mici de
42 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea * 43

sticlă rămăseseră prinse ici şi colo în resturile r a m e i de Şi în toată n e b u n i a care u r m ă , d o u ă gânduri r ă m a ­

lemn. C l i n c ă n e a u atunci c â n d cădeau. seră în m i n t e a lui Bonnie. U n u l era că a c u m Caroline

Perdele albe diafane fluturau în gaura ce se căsca în n-o să m a i aibă n i c i o d a t ă o p e t r e c e r e în p a t r u . I a r

peretele casei. In faţa lor, se profila silueta lui Vickie. celălalt, că nu era drept ca asta să se î n t â m p l e de ziua

Stătea cu mâinile căzute de-o p a r t e şi de alta a trupu­ de naştere a lui M e r e d i t h . P u r şi simplu nu era drept.

lui, la fel de nemişcată ca un bloc de piatră.

— Vickie, eşti bine? Bonnie simţi o uşurare atât de — î m i p a r e rău, Meredith, nu cred că e în stare să vor­

m a r e să o v a d ă în viaţă încât o d u r u . Vickie? bească a c u m cu tine.

Vickie nu se întoarse, nu răspunse. Bonnie o ocoli cu Bonnie auzi vocea tatălui ei la uşa de la intrare în

grijă pentru a-i vedea chipul. Vickie privea drept înainte, v r e m e ce amesteca apatică îndulcitorul într-o ceaşcă

cu pupilele atât de micşorate încât erau doar nişte puncte. de ceai de muşeţel. Puse imediat linguriţa jos. C e e a ce

Respira scurt, şuierat, şi pieptul îi sălta în spasme. nu era în stare să facă era să m a i stea încă un m i n u t în

— Eu u r m e z . A spus că eu u r m e z , şoptea ea în­ b u c ă t ă r i a asta. Avea nevoie să iasă afară la aer.

truna, d a r nu p ă r e a să i se adreseze lui Bonnie. — Vin imediat, tati.

Nici nu p ă r e a să o v a d ă pe Bonnie. M e r e d i t h a r ă t a a p r o a p e la fel de r ă u ca şi n o a p t e a

înfiorându-se, Bonnie se trase înapoi. M e r e d i t h era trecută, cu faţa trasă, cu ochii încercănaţi. G u r a îi era

pe balcon. Se întoarse c â n d Bonnie ajunse lângă per­ strânsă într-o linie fermă.

dele şi încercă să-i blocheze d r u m u l . — O să ieşim să ne învârtim puţin cu maşina, îi spuse

— Nu te uita. Nu te uita acolo jos, îi spuse. Bonnie tatălui ei. Poate să ne vedem cu nişte colegi. în

J o s unde? Brusc, Bonnie înţelese. T r e c u pe lângă definitiv, tu eşti cel care ai zis că nu e periculos, nu?

M e r e d i t h , care o prinse de b r a ţ şi o opri pe m a r g i n e a Ce m a i p u t e a spune d o m n u l M c C u l l o u g h ? Se uită

balconului, ca să nu cadă. Balustrada balconului în jos către fetiţa lui m i n i o n ă , care îşi împinse înainte

explodase la fel ca şi uşile de sticlă şi Bonnie vedea di­ acea bărbie î n c ă p ă ţ â n a t ă pe care o moştenise de la el

rect jos, în curtea luminată. Pe p ă m â n t zăcea o siluetă şi îi întâlni privirea hotărâtă. Ridică mâinile, resemnat.

strâmbă, ca o p ă p u ş ă ruptă, cu m e m b r e l e răsucite, cu — E a p r o a p e p a t r u a c u m . Să te întorci înainte să se

gâtul îndoit într-un unghi grotesc, cu părul blond răsfi­ întunece, spuse.

rat a s e m e n e a unui evantai pe p ă m â n t u l întunecat al — Nici ei nu ştiu ce vor, îi spuse Bonnie lui M e r e ­

grădinii. E r a Sue Carson. dith pe c â n d se î n d r e p t a u către maşina acesteia.

44 • Jurnalele Vampirilor
O d a t ă urcate în maşină, fetele îşi blocară imediat
uşile.
în v r e m e ce M e r e d i t h p o r n e a motorul, îi a r u n c ă
lui Bonnie o privire plină de înţelegere, d a r furioasă.
— Nici părinţii tăi nu te-au crezut, spuse.
— O h , au crezut tot ce le-am spus... cu excepţia a
tot ce era i m p o r t a n t . C u m p o t să fie atât de proşti?
M e r e d i t h râse scurt.
— T r e b u i e să priveşti p r o b l e m a din punctul lor de
vedere. Găsesc un cadavru fără nici o u r m ă pe el, cu
excepţia celor provocate de cădere. Află că luminile
s-au stins în cartier p e n t r u că a fost o avarie la Virginia
Electric. Ne găsesc pe noi, isterice, r ă s p u n z â n d la în­
trebările lor într-un fel care a p ă r u t probabil foarte ciu­
dat. Cine a făcut-o? Un monstru cu mâini u m e d e . De
u n d e ştim? Prietena noastră m o a r t ă Elena ne-a spus-o
printr-o placă Ouija. E oare de m i r a r e că au îndoieli?
— D a c ă n-ar fi v ă z u t nimic a s e m ă n ă t o r înainte,
spuse Bonnie, lovind cu p u m n u l în p o r t i e r ă . D a r au
văzut. C h i a r cred că noi am inventat câinii ăia care au
atacat la Balul Zăpezii de anul trecut? C h i a r cred că
Elena a fost o m o r â t ă de o închipuire?
— Au uitat deja, răspunse încet Meredith. C h i a r tu
ai prezis asta. Viaţa s-a întors la n o r m a l , şi toată l u m e a
din Fell's C h u r c h se simte m a i în siguranţă aşa. Simt
cu toţii că s-au trezit dintr-un vis urât, şi ultimul lucru
pe care îl doresc e să se cufunde din n o u într-unui.
Bonnie d o a r clătină din cap.
Reuniunea • 45
— Şi e atât de uşor să crezi că un grup de adoles­
cente au devenit agitate c â n d s-au j u c a t cu o p l a c ă
Ouija, şi pe u r m ă , c â n d luminile s-au stins, s-au speriat
p u r şi simplu şi au fugit. Şi u n a dintre ele e r a atât de
î n s p ă i m â n t a t ă şi de confuză încât s-a năpustit direct
într-un geam.
U r m ă o tăcere, şi apoi M e r e d i t h a d ă u g ă :
— T a r e aş vrea ca Alaric să fie aici.
In m o d normal, Bonnie i-ar fi tras un ghiont şi ar fi
răspuns „Şi eu", pe un ton lasciv. Alaric era unul dintre
cei mai arătoşi tipi pe care îi văzuse vreodată, chiar dacă
avea venerabila vârstă de douăzeci şi doi de ani. Acum,
o strânse d o a r de braţ pe Meredith, cu un aer trist.
— N-ai c u m să-1 chemi?
— D i n Rusia? Nici m ă c a r nu ştiu în ce loc din Rusia
se află a c u m .
Bonnie îşi m u ş c ă buza.
Apoi se î n d r e p t ă de spate. M e r e d i t h m e r g e a a c u m
pe Lee Street, iar în p a r c a r e a şcolii se vedeau o mulţi­
me de copii strânşi.
S c h i m b ă o privire cu M e r e d i t h , care încuviinţă din
cap.
— Am p u t e a încerca, spuse ea. H a i să v e d e m d a c ă
ei sunt m a i isteţi decât părinţii lor.
C â n d m a ş i n a intră încet î n p a r c a r e , Bonnie văzu
feţe surprinse întorcându-se către ele. C o b o r î îm­
p r e u n ă cu M e r e d i t h şi grupul se desfăcu, lăsându-le o
cărare ca să ajungă în mijlocul lui.
46 • Jurnalele Vampirilor
Acolo e r a C a r o l i n e , stând cu braţele încrucişate
şi scuturându-şi pe spate p ă r u l roşcat cu un aer tul­
burat.
— N-o să m a i d o r m i m în casa aia p â n ă nu e repa­
rată, spunea ea, înfiorându-se în sveterul ei .alb. T a t i
spune că o să închiriem un a p a r t a m e n t în H e r o n p â n ă
se t e r m i n ă reparaţiile.
— Ce contează? Poate să vină d u p ă tine în H e r o n ,
sunt sigură, spuse M e r e d i t h .
Caroline se întoarse, d a r ochii ei verzi de pisică nu
se uitară în ochii lui M e r e d i t h .
— Cine? spuse ea pe un ton vag.
— O h , Caroline, nu şi tu! explodă Bonnie.
— Nu vreau decât să plec de aici, spuse Caroline.
Ochii ei se ridicară şi p e n t r u o clipă Bonnie văzu
cât de î n s p ă i m â n t a t ă era.
— Nu m a i suport, a d ă u g ă Caroline.
Şi ca şi c u m trebuia să-şi susţină cuvintele chiar în
acea clipă, îşi croi d r u m p r i n mulţime.
— Las-o să plece, Bonnie, spuse Meredith. E inutil.
— Ea e inutilă, spuse Bonnie furioasă.
D a c ă ea, Caroline, care ştia, se p u r t a aşa, ce să m a i
zică de ceilalţi?
V ă z u răspunsul pe feţele din j u r u l ei. T o a t ă l u m e a
p ă r e a speriată, ca şi c u m ea şi M e r e d i t h aduseseră cu
ele o boală îngrozitoare. Ca şi c u m ea şi M e r e d i t h erau
problema.
— Nu p o t să cred, m u r m u r ă Bonnie.
Reuniunea • 47
— Nici mie nu-mi vine să cred, spuse D e a n n a K e n -
nedy, o p r i e t e n ă a lui Sue. E r a în faţa mulţimii şi nu
p ă r e a la fel de stânjenită ca şi ceilalţi. Am vorbit cu
Sue ieri d u p ă - a m i a z ă şi era aşa de veselă, de fericită.
E imposibil să fie m o a r t ă .
D e a n n a începu să plângă. Prietenul ei o cuprinse
cu un b r a ţ şi alte câteva fete î n c e p u r ă şi ele să plângă.
Băieţii din m u l ţ i m e se foiră, cu feţele rigide.
Bonnie simţi c u m o cuprinde o u m b r ă de speranţă.
— Şi n-o să fie singura care o să m o a r ă , a d ă u g ă .
Elena ne-a spus că tot oraşul e în pericol. Elena a spus...
F ă r ă să vrea, vocea lui Bonnie se stinse. V ă z u felul
în care ochii lor deveneau opaci atunci c â n d p o m e n i
numele Elenei. M e r e d i t h avea dreptate; dăduseră deja
uitării tot ceea ce se întâmplase i a r n a trecută. Nu m a i
credeau nimic.
— Ce s-a î n t â m p l a t cu voi? spuse ea neajutorată,
v r â n d să d e a cu p u m n u l în ceva. D o a r nu credeţi că
Sue s-a a r u n c a t singură de la balconul ăla?
— O a m e n i i spun..., începu prietenul Deannei,
apoi ridică din u m e r i într-un gest p r u d e n t . E i . . . le-aţi
spus poliţiştilor că Vickie Bennett era în c a m e r ă , nu?
Şi a c u m iar şi-a p i e r d u t minţile. Şi c h i a r înainte aţi
auzit-o pe Sue strigând: „ N u , Vickie, n u ! " , aşa-i?
Bonnie simţi că i se taie răsuflarea, ca şi c u m ar fi
primit o lovitură în stomac.
— Crezi că Vickie... oh, D o a m n e , aţi înnebunit!
Ascultaţi-mă bine. Cineva m-a apucat de m â n ă în casa
48 • Jurnalele Vampirilor
aia, şi nu era Vickie. I a r Vickie n-are nici o'legătură cu
a r u n c a r e a lui Sue de pe balcon.
— O r i c u m , nici nu are forţa necesară, sublinie
M e r e d i t h . C â n t ă r e ş t e vreo 43 de kilograme, şi asta cu
h a i n e cu tot.
Cineva din spatele grupului m u r m u r ă ceva despre
nebunii care au puteri supraomeneşti.
— Vickie a r e o fişă la psihiatrie...
— Elena ne-a spus că e r a un tip! a p r o a p e strigă
Bonnie, p i e r z â n d bătălia cu autocontrolul.
Feţele care se î n d r e p t a r ă către ea erau întunecate,
inflexibile. Apoi văzu un chip c a r e o făcu să respire
uşurată.
— M a t t ! Spune-le că ne crezi!
M a t t H o n e y c u t t stătea î n m a r g i n e , c u mâinile î n
b u z u n a r e şi capul plecat. A c u m ridică privirea şi ceea
ce Bonnie văzu în ochii lui albaştri îi tăie răsuflarea.
Nu erau duri şi opaci ca ai celorlalţi, d a r erau plini de
o disperare s u r d ă c a r e e r a la fel de rea. R i d i c ă d i n
umeri, fără să-şi scoată mâinile din b u z u n a r e .
— Ei, eu vă cred, spuse. D a r ce m a i contează? Ori­
c u m o să iasă totul la fel.
Aceasta fu u n a dintre puţinele daţi în viaţa ei c â n d
Bonnie r ă m a s e fără cuvinte. M a t t fusese s u p ă r a t de
c â n d murise Elena, d a r asta...
— Şi totuşi, el crede, spuse r e p e d e M e r e d i t h , pen­
tru a profita de m o m e n t . A c u m ce trebuie să facem ca
să vă convingem şi pe voi ceilalţi?
Reuniunea • 49
— Cheamă-1 pe Elvis pentru noi, de pildă, spuse o
voce care imediat făcu sângele lui Bonnie să clocotească.
Tyler. Tyler Smallwood. R â n j i n d ca o m a i m u ţ ă în
sveterul său Perry EUis ultrascump, etalându-şi dinţii
albi şi puternici.
— Nu e la fel de eficient ca un e-mail p a r a n o r m a l
de la o R e g i n ă a Balului m o a r t ă , d a r e un început,
a d ă u g ă Tyler.
M a t t s p u n e a î n t o t d e a u n a c ă rânjetul ăla cerea u n
p u m n î n nas. D a r M a t t , singurul tip din g r u p apropiat
ca fizic de Tyler, se uita p o s o m o r â t în p ă m â n t .
— T a c i din gură, Tyler! Tu nu ştii ce s-a î n t â m p l a t
în casa aia, spuse Bonnie.
— Ei, se p a r e că nici tu nu ştii. P o a t e că d a c ă nu te
ascundeai în living, ai fi văzut ce se întâmpla. Atunci
cineva te-ar p u t e a crede.
Replica lui Bonnie se stinse înainte de a fi rostită. Se
u i t ă l u n g la Tyler, deschise gura, apoi o închise. Tyler
aşteptă. C â n d ea nu spuse nimic, el îşi a r ă t ă din n o u
dinţii.
— P u n banii j o s că Vickie a făcut-o, spuse, facân-
du-i cu ochiul lui D i c k C a r t e r , fostul p r i e t e n al lui
Vickie. E o bebeluşă p u t e r n i c ă , n u , Dick? Ar fi putut să
o facă. Se întoarse şi a d ă u g ă în m o d deliberat, peste
u m ă r : Sau p o a t e tipul ăla Salvatore s-a întors în oraş.
— Ticălosule! ţipă Bonnie.
C h i a r şi M e r e d i t h scoase un strigăt de frustrare.
P e n t r u că, desigur, în clipa în care n u m e l e lui Ştefan
50 • Jurnalele Vampirilor
fu rostit, se dezlănţui haosul, aşa c u m Tyler ştiuse p r o ­
babil că se va întâmpla. Fiecare se întorcea către cel de
lângă el, cu exclamaţii de panică, groază, emoţie. In
p r i m u l r â n d fetele erau cele emoţionate.
I a r asta puse c a p ă t întâlnirii. Unii dintre tineri se
retrăseseră pe furiş, iar a c u m se d e s p ă r ţ i r ă cu toţii,
î n d e p ă r t â n d u - s e , câte doi sau câte trei, discutând în
contradictoriu.
Bonnie se uită în u r m a lor furioasă.
— Să p r e s u p u n e m că te-au crezut. De fapt, ce voiai
să facă? spuse M a t t .
Bonnie nu-1 observase venind lângă ea.
— Nu ştiu. Altceva decât să stea d o a r şi să aştepte
să li se î n t â m p l e ceva r ă u . î n c e r c ă să-1 privească în
ochi. M a t t , eşti bine?
— Nu ştiu. Tu eşti?
Bonnie se gândi puţin, apoi răspunse:
— N u . Adică, într-un fel sunt surprinsă că totuşi
m ă simt cât d e cât bine, c a a c u m , p e n t r u c ă a t u n c i
c â n d Elena a murit, p u r şi simplu n-am p u t u t să fac
faţă. Deloc. D a r oricum, de Sue nu e r a m atât de apro­
piată, şi pe u r m ă . . . . Nu ştiu! D i n n o u simţi nevoia să
d e a cu p u m n u l în ceva. E mult p r e a mult!
— Eşti n e b u n ă .
— Da, sunt n e b u n ă . Brusc, Bonnie înţelese senti­
m e n t u l pe care îl avusese î n t r e a g a zi. O m o r â r e a lui
Sue nu a fost ceva nedrept, a fost malefic. Cu adevărat
malefic. Şi cine a facut-o nu are să scape b a s m a curată.
Reuniunea • 51
Asta ar î n s e m n a . . . d a c ă asta e lumea, un loc u n d e se
poate î n t â m p l a aşa ceva şi să r ă m â n ă n e p e d e p s i t . . .
(Iacă ăsta-i a d e v ă r u l . . .
îşi d ă d u seama că nu ştia c u m să încheie.
— Şi atunci? Nu vrei să m a i trăieşti aici? Şi d a c ă
lumea chiar este aşa?
Privirea lui e r a a t â t de p i e r d u t ă , a t â t de a m a r ă .
Bonnie fu şocată. D a r spuse pe un t o n ferm:
— Nu o s-o las să fie aşa. Şi nici tu.
El d o a r o privi, la fel c u m te uiţi la un copil care in­
sistă că există M o ş C r ă c i u n .
M e r e d i t h vorbi.
— D a c ă le c e r e m celorlalţi o a m e n i să ne ia în se­
rios, ar fi m a i b i n e să ne l u ă m noi înşine în serios.
Flena chiar a intrat în contact cu noi. Voia să facem ceva.
Dacă într-adevăr credem asta, ar fi m a i bine să ne gân­
dim ce.
Chipul lui M a t t tresărise când n u m e l e Elenei fusese
rostit. Bietul de tine, încă o m a i iubeşti la fel de mult,
îşi spuse Bonnie. O a r e există ceva ce te-ar p u t e a face
să o uiţi? Spuse:
— Ai de g â n d să ne ajuţi, M a t t ?
— O să vă ajut, spuse M a t t calm. D a r tot nu ştiu ce
a n u m e vreţi să faceţi.
— I n t e n ţ i o n ă m să-1 o p r i m pe ticălosul ăla criminal
înainte să m a i o m o a r e pe altcineva, spuse Bonnie.
E r a p e n t r u p r i m a o a r ă că îşi d ă d e a s e a m a pe de­
plin că asta voia să facă.
52 • Jurnalele Vampirilor
— Singură? P e n t r u că, ştii, eşti singură.
— Suntem singure, îl corectă M e r e d i t h . D a r exact
asta încerca E l e n a să ne spună. A spus că trebuia să
facem un descântec de convocare ca să c e r e m ajutor.
— Un descântec uşor, cu d o a r d o u ă ingrediente, îşi
aminti Bonnie din visul ei. Şi mi-a zis că îmi spusese
deja ingredientele — d a r nu-mi spusese nimic.
— Azi-noapte zicea că existau influenţe viciate care
distorsionau comunicarea noastră, spuse Meredith. Asta
mie mi se p a r e că s e a m ă n ă cu ce se î n t â m p l a în vis.
Crezi că era cu adevărat Elena cea cu care luai ceaiul?
— D a , spuse Bonnie hotărât. Adică, ştiu că de fapt
nu l u a m cu adevărat ceaiul la W a r m Springs, d a r cred
că Elena îmi trimitea mesajul ăsta în creier. Şi apoi, la
un m o m e n t dat, altceva a pus s t ă p â n i r e pe tot şi a
scos-o d i n visul m e u . D a r ea a luptat, şi p e n t r u un
m i n u t la sfârşit a r e c ă p ă t a t din n o u controlul.
— Bun. Atunci asta î n s e a m n ă că trebuie să ne con­
c e n t r ă m pe începutul visului, c â n d încă m a i era Elena
cea care vorbea cu tine. D a r d a c ă ceea ce s p u n e a e r a
deja distorsionat de alte influenţe, atunci p o a t e ieşea
ceva ciudat. Poate că nu era ceva ce a spus, p o a t e era
ceva ce a făcut...
M â n a lui Bonnie se ridică instinctiv către buclele ei.
— P ă r ! strigă.
— Ce?
— Păr! Am întrebat-o cine îi aranjează a c u m p ă r u l
şi am vorbit despre asta, şi ea a spus: „ P ă r u l e foarte
Reuniunea »53
i m p o r t a n t . " Şi, M e r e d i t h , c â n d încerca să ne s p u n ă
ingredientele aseară, p r i m a literă a u n u i a d i n t r e ele
era „ P " !
— Asta e! exclamă M e r e d i t h şi ochii ei negri fulge­
rară. A c u m trebuie d o a r să ne g â n d i m la celălalt.
— D a r îl ştiu şi pe ăsta! Bonnie râse, e x u b e r a n t ă .
Mi-a spus ea, chiar d u p ă ce am vorbit despre p ă r , şi
m - a m gândit că e foarte ciudată. A spus: „Sângele este
şi el i m p o r t a n t . "
M e r e d i t h închise ochii, înţelegând totul.
— I a r aseară, p l a c a Ouija a spus „Sângesânge-
sânge". M - a m gândit că era celălalt lucru care ne ame­
ninţa, d a r nu era, zise ea. Deschise ochii. Bonnie, crezi
că asta e cu a d e v ă r a t ? Astea sunt ingredientele, sau
trebuie să ne gândim la noroi şi sandviciuri, sau şoareci
şi ceai?
— Astea sunt ingredientele, spuse h o t ă r â t ă Bonnie.
Sunt genul de ingrediente de care e de obicei nevoie
pentru un descântec de convocare. S u n t convinsă că
I >( >l să găsesc un ritual legat de ele într-una din cărţile
mele de m a g i e celtă. T r e b u i e d o a r să ştim cine este
persoana pe care trebuie să o c o n v o c a m . . .
Brusc, realiză ceva şi vocea ei se stinse, consternată.
- Mă î n t r e b a m c â n d o să vă daţi seama, spuse
Matt, vorbind p e n t r u p r i m a o a r ă d u p ă m u l t t i m p . N u
|tiţi cine e, nu-i aşa?

eredith îi a r u n c ă o privire ironică lui M a t t .
— H m , făcu ea. A c u m , pe cine crezi tu că
a r c h e m a Elena într-un m o m e n t d e cum­
pănă?
Z â m b e t u l larg al lui Bonnie dispăru, înlocuit de un
sentiment de vinovăţie c â n d văzu expresia lui M a t t .
Nu era corect să-1 necăjească aşa.
— Elena a spus că asasinul e p r e a p u t e r n i c p e n t r u
noi şi de aceea avem nevoie de ajutor, îi spuse ea lui
M a t t . Şi eu p o t să mă gândesc d o a r la o singură per­
soană pe care o cunoaşte Elena şi care ar p u t e a să în­
frângă un asasin cu p u t e r i supranaturale.
M a t t încuviinţă încet din cap. Bonnie nu-şi d ă d e a
seama ce simţea el. M a t t şi Ştefan fuseseră cândva prie­
teni buni, chiar dacă Elena îl alesese pe Ştefan în detri­
mentul lui Matt. D a r asta se întâmplase înainte ca M a t t
să descopere ce era cu adevărat Ştefan şi de ce fel de
Reuniunea «55
violenţă era capabil. în furia şi durerea lui p e n t r u moar-
lea Elenei, Ştefan a p r o a p e că îi omorâse pe Tyler şi pe
alţi patru băieţi. Putea oare M a t t să uite asta? Putea ac­
cepta vreodată întoarcerea lui Ştefan în Fell's C h u r c h ?
Pe chipul cu maxilare puternice al lui M a t t nu se
citea nimic a c u m , iar M e r e d i t h vorbea din n o u .
— Deci tot ce trebuie să facem e să o b ţ i n e m nişte
sânge şi să t ă i e m nişte p ă r . N - o să suferi p r e a m u l t
dacă-ţi pierzi câteva bucle, nu, Bonnie?
Bonnie e r a a t â t de cufundată în g â n d u r i încât fu
cât pe-aci să nu o a u d ă . Apoi clătină din cap.
— N u , n u , n u . Nu avem nevoie de sângele şi p ă r u l
nostru. T r e b u i e să fie ale persoanei pe care v r e m să o
convocam.
— Ce? D a r asta e ridicol. D a c ă am avea sângele şi
părul lui Ştefan atunci n-am m a i avea nevoie să-1 con­
vocam, nu?
— Nu m - a m gândit la asta, recunoscu Bonnie. De
obicei, la un descântec de convocare faci rost de ingre­
diente înainte şi le foloseşti atunci c â n d vrei să chemi
înapoi o persoană. Ce facem, Meredith? E imposibil.
M e r e d i t h se î n c r u n t ă .
— De ce ar cere-o Elena d a c ă ar fi imposibil?
— Elena a cerut o m u l ţ i m e de lucruri imposibile,
spuse m o h o r â t ă Bonnie. Nu face figura asta, M a t t ; ştii
că a făcut-o. Nu era o sfântă.
- P o a t e , d a r de d a t a asta nu e imposibil, spuse
Matt. Mă gândesc la un loc în care trebuie să se afle
56 • Jurnalele Vampirilor
sângele lui Ştefan şi, d a c ă a v e m n o r o c , şi nişte p ă r
de-al lui. în criptă.
B o n n i e tresări, d a r M e r e d i t h încuviinţă d o a r din
cap.
— Sigur că da, spuse ea. C â n d Ştefan se afla acolo
legat, probabil că a sângerat mult. I a r în acel gen de
luptă cu siguranţă a p i e r d u t şi nişte p ă r . M ă c a r d a c ă
totul de acolo a r ă m a s n e a t i n s . . .
— Nu cred că a m a i c o b o r â t cineva în criptă de
c â n d a m u r i t Elena, spuse M a t t . Poliţia a cercetat şi
pe u r m ă a plecat. D a r nu e decât o singură cale de a
afla asta.
M - a m înşelat, îşi spuse Bonnie. E r a m îngrijorată că
M a t t nu ar putea face faţă întoarcerii lui Ştefan, şi iată-1
deschis şi străduindu-se să ne ajute la convocarea lui.
— M a t t , îmi vine să te sărut! spuse ea.
P e n t r u o clipă, ceva ce nu p u t u identifica sclipi în
ochii lui M a t t . S u r p r i n d e r e , sigur, d a r e r a m a i mult
de-atât. Brusc, Bonnie se întrebă ce-ar face el d a c ă ea
chiar l-ar săruta.
— T o a t e fetele spun asta, răspunse el în cele din
u r m ă calm, ridicând din u m e r i cu o falsă r e s e m n a r e .
E r a singurul m o m e n t al zilei în care se a r ă t ă
a p r o a p e vesel.
D a r M e r e d i t h era serioasă.
— Haideţi să mergem. Avem multe de făcut, şi ulti­
m u l lucru pe care-1 v r e m e să ne p r i n d ă întunericul în
criptă.
Reuniunea »57
*
(îripta se afla sub biserica în ruine care se înălţa pe o
colină în cimitir. E r a spre sfârşitul după-amiezii, şi încă
mai era m u l t ă lumină, îşi s p u n e a î n t r u n a Bonnie în
vreme ce u r c a u dealul, d a r tot îşi simţea pe braţe pie­
lea ca de găină. Cimitirul cel nou, aflat pe o latură, era
şi-aşa destul de deprimant, d a r vechiul cimitir aflat în
cealaltă p a r t e era de-a dreptul înspăimântător chiar şi
în plină zi. E r a u atât de multe lespezi de m o r m â n t
măcinate de timp şi prăbuşite în unghiuri ciudate în ci­
mitirul n ă p ă d i t de buruieni, care reprezentau tot atâţia
bărbaţi tineri omorâţi în Războiul Civil. Nici nu tre­
buia să ai însuşiri p a r a n o r m a l e ca să le simţi prezenţa.
— Spirite neliniştite, m u r m u r ă ea.
— H m m m ? făcu Meredith, păşind peste o g r ă m a d ă
de moloz care cândva fusese un zid al bisericii în ruine.
Uitaţi, capacul m o r m â n t u l u i n-a fost încă pus la loc.
Asta e o veste bună; nu cred că am fi reuşit să-1 ridicăm.
Privirea lui B o n n i e rătăci plină de melancolie pe
efigiile albe de m a r m u r ă sculptate pe capacul aşezat
într-o p a r t e . H o n o r i a Fell zăcea acolo alături de soţul
ei, cu braţele încrucişate pe piept, a r ă t â n d la fel de
blândă şi de tristă ca î n t o t d e a u n a . D a r Bonnie ştia că
nu vor m a i p r i m i nici un ajutor de la ea. D a t o r i a H o -
noriei ca protectoare a oraşului pe care îl întemeiase se
încheiase.
Lăsând-o pe Elena să-şi asume întreaga responsa­
bilitate, îşi spuse Bonnie încruntată, privind în jos în
58 • Jurnalele Vampirilor
deschizătura d r e p t u n g h i u l a r ă care c o b o r a în criptă.
Fuscei de metal, prinşi pe peretele de stâncă, dispăreau
în întuneric.
C h i a r şi cu ajutorul lanternei lui M e r e d i t h , cobo­
r â r e a în a c e a î n c ă p e r e s u b t e r a n ă se dovedi dificilă,
î n ă u n t r u , între pereţii placaţi cu p i a t r ă lustruită, era
întuneric şi tăcere. Bonnie încercă să-şi stăpânească
tremurul.
— Uitaţi, spuse încet M e r e d i t h .
M a t t îndreptase lanterna către poarta de fier care se­
p a r a a n t e c a m e r a criptei de principala ei încăpere. Par­
doseala de p i a t r ă e r a p ă t a t ă în m a i multe locuri cu
negru, sânge închegat. Uitându-se la bălţile şi pârâiaşele
de sânge uscat, Bonnie se simţi cuprinsă de ameţeală.
— Ştim că cel mai rău a fost rănit D a m o n , spuse Me­
redith, apropiindu-se. Părea calmă, d a r Bonnie simţea
încordarea cu care încerca să-şi stăpânească vocea. Aşa
că trebuie să fi stat pe partea asta, u n d e e cel m a i mult
sânge, continuă ea. Ştefan a zis că Elena se afla în mij­
loc. Asta înseamnă că Ştefan trebuie să fi fost... aici.
Se aplecă.
— O fac eu, spuse M a t t cu o voce brusc răguşită.
T u ţine lanterna.
Cu un cuţit de plastic luat din m a ş i n a lui M e r e d i t h ,
M a t t răzui sângele închegat pe piatră. Bonnie înghiţi
nodul din gât, b u c u r o a s ă că la p r â n z nu băuse decât
nişte ceai. P u t e a accepta cu uşurinţă sângele ca o no­
ţiune abstractă, d a r a t u n c i c â n d se c o n f r u n t a cu o
Reuniunea • 59
cantitate a t â t d e m a r e . . . . m a i ales c â n d e r a sângele
unui prieten care fusese t o r t u r a t . . .
Bonnie îşi întoarse privirea şi se uită la pereţii de
piatră, gândindu-se la Katherine. Atât Ştefan cât şi fra­
tele lui m a i m a r e , D a m o n , se îndrăgostiseră de K a t h e ­
rine, în Florenţa secolului al cincisprezecelea. D a r ceea
ce nu ştiuseră e r a că fata pe care o i u b e a u nu era o
fiinţă o m e n e a s c ă . Un v a m p i r din satul ei n a t a l din
G e r m a n i a o transformase p e n t r u a-i salva viaţa atunci
c â n d fusese bolnavă. La r â n d u l ei, K a t h e r i n e îi trans­
formase pe cei doi băieţi în vampiri.
Şi apoi, îşi spuse B o n n i e , îşi înscenase p r o p r i a
m o a r t e p e n t r u a-i opri pe Ştefan şi D a m o n să se m a i
lupte p e n t r u ea. D a r fusese inutil. U r a lor devenise m a i
p u t e r n i c ă d e c â t î n a i n t e , şi p e n t r u asta, ea îi urî pe
a m â n d o i . Se întorsese la vampirul care o transformase
şi, în decursul anilor, deveni la fel de malefică p r e c u m
el. P â n ă c â n d singura ei d o r i n ţ ă ajunse să fie distruge­
rea fraţilor pe c a r e c â n d v a îi iubise. îi atrăsese pe
a m â n d o i în Fell's C h u r c h ca să-i o m o a r e , şi această
încăpere e r a locul în care a p r o a p e că reuşise. E l e n a
murise împiedicând-o să-şi atingă scopul.
— Uite, spuse M a t t , şi Bonnie clipi şi se întoarse în
prezent. M a t t avea în m â n ă un şerveţel de hârtie pe
care se aflau bucăţele din sângele uscat al lui Ştefan. Şi
R C u m părul, a d ă u g ă el.
T r e c u r ă cu degetele pe pardoseală, găsind praf şi
bucăţi de frunze şi fragmente de alte lucruri pe care
60 • Jurnalele Vampirilor
Bonnie nu voi să le identifice. Printre ele se găseau şi
câteva şuviţe lungi de p ă r auriu. Al Elenei — sau
p o a t e al lui K a t h e r i n e . Părul lor fusese atât de asemă­
nător. M a i erau şi nişte şuviţe mai scurte de p ă r negru,
uşor ondulat. Al lui Ştefan.
A fost o m u n c ă grea şi migăloasă să sorteze tot şi să
p u n ă p ă r u l potrivit într-un alt şerveţel. M a t t făcu
a p r o a p e toată treaba.
C â n d terminară, erau cu toţii obosiţi şi l u m i n a care
p ă t r u n d e a prin deschiderea dreptunghiulară din tavan
devenise pală şi albăstrie. D a r M e r e d i t h zâmbi — un
z â m b e t de fiară.
— G a t a , avem tot, spuse. Tyler îl v r e a pe Ştefan
înapoi în oraş; ei bine, o să i-1 aducem pe Ştefan.
I a r Bonnie, care, p i e r d u t ă încă în gândurile ei, nu
dăduse decât pe j u m ă t a t e atenţie la ceea ce făceau, în­
cremeni.
M e d i t a s e la cu totul alte lucruri, n i m i c legat de
Tyler, d a r c â n d îi auzi n u m e l e un g â n d i se ivi în
minte. E r a ceva ce realizase în p a r c a r e , şi de care ui­
tase apoi cu totul, în febra certurilor. Cuvintele lui M e ­
redith îl declanşaseră şi a c u m g â n d u l e r a din n o u
limpede în m i n t e a ei. De u n d e ştiuse el? se î n t r e b ă şi
inima începu să-i b a t ă m a i tare.
— Bonnie! Ce s-a întâmplat?
— M e r e d i t h , zise ea încet, le-ai spus tu poliţiştilor
că noi e r a m în living c â n d totul se p e t r e c e a sus cu
Sue?
Reuniunea • 61
— N u , c r e d că am spus d o a r că e r a m la p a r t e r .
D e ce?
— P e n t r u că nici eu nu le-am spus. I a r Vickie nu
putea să le fi spus p e n t r u că din n o u a devenit catato-
nică, iar Sue e m o a r t ă şi Caroline era afară atunci. Dar
Tyler ştia. Adu-ţi aminte, a spus: „Poate că d a c ă nu te
ascundeai în living, ai fi v ă z u t ce se î n t â m p l a . " De
u n d e p u t e a să ştie?
— Bonnie, d a c ă încerci să sugerezi că Tyler a fost
criminalul, p u r şi simplu nu ţine. în p r i m u l r â n d , nu e
atât de deştept încât să organizeze o a s e m e n e a crimă,
spuse M e r e d i t h .
— D a r m a i e ceva, M e r e d i t h . Anul trecut, la Balul
celor dintr-a Xl-a, Tyler a pus o m â n ă pe u m ă r u l m e u
gol. N-o să uit niciodată senzaţia. M â n a lui era m a r e ,
cărnoasă, fierbinte şi u m e d ă . B o n n i e se înfiora la
.nnintire. Exact ca m â n a care m-a a p u c a t aseară.
D a r M e r e d i t h clătina din cap şi nici M a t t nu p ă r e a
prea convins.
- Atunci cu siguranţă Elena îşi pierde timpul ce-
i ându-ne să-1 a d u c e m înapoi pe Ştefan, spuse M a t t . Aş
I iuţea să mă ocup eu de Tyler cu câteva croşee b u n e .
— G â n d e ş t e - t e , B o n n i e , a d ă u g ă M e r e d i t h . Are
Tyler p u t e r e a psihică să m u t e o tablă Ouija sau să
păi r u n d ă în visele tale? Are?
Nu avea. D i n p u n c t de vedere p a r a n o r m a l , Tyler
era c a m la fel de inert ca şi Caroline. Bonnie nu p u t e a
nega asta. D a r nici intuiţia nu şi-o p u t e a nega. Nu avea
62 • Jurnalele Vampirilor
nici o logică, d a r c o n t i n u a să c r e a d ă că Tyler fusese în
casă în n o a p t e a trecută.
— Ar fi m a i bine să plecăm, spuse M e r e d i t h . S-a
întunecat, şi tatăl tău o să fie furios.
T ă c u r ă tot d r u m u l către Bonnie se gândea tot
la Tyler. O d a t ă ajunşi la ea acasă, merseră sus în ca­
m e r a ei cu şerveţelele şi începură să caute prin cărţile lui
Bonnie despre druizi şi magie celtă. î n c ă de când des­
coperise că era descendenta unui vechi n e a m de magi­
cieni, Bonnie fusese interesată de druizi. Iar într-una din
cărţi găsi un rimai pentru un descântec de convocare.
— T r e b u i e să c u m p ă r ă m l u m â n ă r i , spuse. Şi a p ă
p u r ă — ar fi m a i bine să l u ă m la sticlă, îi spuse lui M e ­
redith. Şi cretă ca să desenăm un cerc pe podea, şi ceva
să facem un mic foc. Astea le p o t găsi în casă. Nu e nici
o grabă; descântecul trebuie făcut la miezul nopţii.
M a i e r a m u l t p â n ă l a miezul nopţii. M e r e d i t h s e
duse şi c u m p ă r ă tot ce era necesar de la un magazin de
băcănie. L u a r ă cina î m p r e u n ă cu familia lui Bonnie,
deşi nici u n u i a dintre ei nu p r e a îi era foame. La u n ­
sprezece, B o n n i e desenase deja cercul pe p o d e a u a
camerei sale şi toate celelalte ingrediente erau aşezate
pe o b ă n c u ţ ă j o a s ă în interiorul cercului. C â n d b ă t u
o r a douăsprezece, începu.
Sub privirile lui M a t t şi M e r e d i t h , făcu un mic foc
într-un vas de lut. în spatele vasului a r d e a u trei lumâ­
nări; Bonnie înfipse un ac cu gămălie la j u m ă t a t e a
celei din mijloc. Apoi despături un şerveţel de hârtie,
Reuniunea • 63
vărsă cu grijă bucăţelele de sânge uscat într-un p a h a r
cu a p ă şi amestecă. A p a deveni roz-ruginie.
Desfăcu celălalt şerveţel. L u ă de trei ori cu vârful
degetelor p ă r şi îl a r u n c ă în foc, u n d e se aprinse şi arse
cu un miros groaznic. Apoi p i c u r ă trei stropi din a p a
roşiatică peste flăcări, care sfârâiră.
O c h i i ei se î n d r e p t a r ă către cuvintele d i n c a r t e a
deschisă.
în grabă mare purcede acum,
De trei ori chemat de descântecul meu,
De trei ori tulburat de focul meu.
Vino la mine fără să pregeţi pe drum.
Citi cuvintele cu voce tare, rar, de trei ori. Apoi se
lăsă pe vine, sprijinindu-se pe călcâie. Focul c o n t i n u a
v
s; i ardă, cu fum. Flăcările l u m â n ă r i l o r d a n s a u .
— Şi a c u m ? î n t r e b ă M a t t .
— Nu ştiu. S p u n e d o a r să aşteptăm ca l u m â n a r e a
din mijloc să a r d ă p â n ă la ac.
— Şi pe u r m ă ?
Bănuiesc că o să aflăm c â n d se întâmplă.
In Morenţa, se l u m i n a de ziuă.
Ştefan o u r m ă r e a pe fată c u m c o b o r a scările, cu o
mână aşezată u ş o r p e b a l u s t r a d ă p e n t r u echilibru.
Mişcările ei e r a u încete şi ca î n t r - u n vis, de p a r c ă
I ilutea.
64 • Jurnalele Vampirilor
D e o d a t ă , se clătină şi se a p u c ă m a i strâns de balus­
t r a d ă . Ştefan ajunse repede în spatele ei şi o sprijini de
cot.
— Te simţi bine?
Ea ridică privirea către el cu aceeaşi expresie de re­
verie. E r a foarte drăguţă. H a i n e l e ei erau scumpe şi
d u p ă ultima m o d ă , iar p ă r u l fetei, ciufulit într-un fel
foarte şic, era blond. O turistă. Ştiu că era a m e r i c a n c ă
înainte să deschidă gura.
— D a . . . cred...
Ochii ei căprui aveau o privire înceţoşată.
— Ai c u m să ajungi acasă? U n d e stai?
— Pe V i a dei C o n ţ i , lângă capela Medici. S u n t
1
venită cu p r o g r a m u l G o n z a g a în Florenţa .
Fir-ar să fie! Deci nu turistă, ci studentă. Şi asta în­
s e m n a că o să le povestească şi colegilor ei despre fru­
mosul italian pe care 1-a cunoscut aseară. Cel cu ochi
verzi, î n t u n e c a ţ i . Cel care a dus-o acasă la el în lo­
cuinţa lui exclusivistă de pe Via T o r n a b u o n i şi a
hrănit-o şi i-a dat să b e a şi apoi, în l u m i n a lunii, p o a t e ,
în c a m e r a lui sau afară în curtea interioară, s-a aple­
cat să se uite în ochii ei şi...
Privirea lui Ştefan se întoarse de la gâtul fetei, cu
cele d o u ă răni roşii, ca d o u ă înţepături. Văzuse atât
1
Gonzaga University este o universitate privată catolică, si­
tuată în Spokane, Washington. Fondată în 1887, poartă numele
unui sfânt iezuit, Sf Aloysius Gonzaga. Programul de studiu în
Florenţa se desfăşoară pe parcursul unui an academic sau al unui
semestru, ori în timpul vacanţei (n.tr.).
Reuniunea • 65
de des a s e m e n e a u r m e — c u m de m a i aveau p u t e r e a
de a-1 t u l b u r a ? D a r îl t u l b u r a u ; îl îngreţoşau şi stâr­
neau în a d â n c u l lui un foc mocnit.
— C u m te c h e a m ă ?
— R a c h a e l . Cu doi de a.
II spuse pe litere.
— Bine, R a c h a e l . Uită-te la m i n e . O să te duci
înapoi lapensione şi n-o să-ţi m a i aminteşti nimic din ce
s-a î n t â m p l a t n o a p t e a trecută. Nu ştii u n d e ai fost şi
CU cine ai fost. Şi nici pe mine nu m-ai văzut vreodată.
Repetă.
— N u - m i amintesc nimic de azi-noapte, spuse ea
ascultătoare, cu privirea aţintită în ochii lui.
Puterile lui Ştefan nu erau atât de m a r i pe cât ar fi
l< ist d a c ă ar fi b ă u t sânge omenesc, d a r p e n t r u ce voia
d a c u m erau suficiente.
— Nu ştiu u n d e am fost şi cu cine. Nu te-am văzut
pe tine.
Bun. Ai b a n i să ajungi acasă? Uite.
Ştefan scoase din b u z u n a r u n p u m n d e b a n c n o t e
mototolite — în majoritate de 50.000 şi 100.000 de
lire — şi o conduse afară.
D u p ă ce o văzu u r c a t ă în siguranţă într-un taxi, se
întoarse î n ă u n t r u şi se î n d r e p t ă direct către c a m e r a lui
I )amon.
D a m o n stătea tolănit lângă fereastră, c u r ă ţ â n d de
i l lajă o portocală, încă dezbrăcat. Ridică privirea, sâ­
câit, c â n d Ştefan intră.
66 • Jurnalele Vampirilor
— De obicei se b a t e la uşă, spuse.
— U n d e ai cunoscut-o? î n t r e b ă Ştefan. Şi apoi,
c â n d D a m o n îi a r u n c ă o privire goală, a d ă u g ă : Pe fata
aia, R a c h a e l .
— Aşa o c h e m a ? Nu cred că m - a m obosit să întreb.
La Bar Gilli. Sau p o a t e era Bar M ă r i o . De ce?
Ştefan făcu un efort să-şi stăpânească furia.
— Ăsta nu e singurul lucru pe care nu te-ai obosit
să-1 faci. Nu te-ai obosit nici să o influenţezi să te uite.
C h i a r vrei să fii prins, D a m o n ?
Buzele lui D a m o n se a r c u i r ă într-un z â m b e t şi el
desprinse o fâşie răsucită de coajă de portocală.
— Eu nu sunt niciodată prins, frăţioare, spuse el.
— Şi ce ai de g â n d să faci c â n d or să vină d u p ă
tine? C â n d cineva îşi dă s e a m a că „ D u m n e z e u l e , pe
V i a T o r n a b u o n i e un m o n s t r u care suge sângele"? O
să-i o m o r i pe toţi? O să aştepţi p â n ă c â n d sparg uşa şi
pe u r m ă o să te topeşti în întuneric?
D a m o n îl privi în ochi, sfidător, şi z â m b e t u l acela
uşor îi r ă m a s e pe buze.
— De ce nu? spuse.
— Fir-ai tu să fii! e x c l a m ă Ştefan. Ascultă-mă,
D a m o n . Asta trebuie să înceteze.
— Grija ta p e n t r u siguranţa m e a mă e m o ţ i o n e a z ă .
— Nu e corect, D a m o n . Să iei î m p o t r i v a voinţei ei
o fată...
— O h , d a r a fost voinţa ei, frate. E r a foarte, foarte
dornică.
Reuniunea • 67
- I-ai spus ce aveai de g â n d să faci? Ai avertizat-o
CC se p o a t e î n t â m p l a d a c ă schimbă sânge cu un v a m -
I >n:' Coşmarurile, viziunile p a r a n o r m a l e ? E r a d o r n i c ă
^cl<- asta? Dându-şi s e a m a că D a m o n nu avea de g â n d
• ii răspundă, Ştefan continuă. Ştii că e r ă u ce faci.
— Adevărul e că ştiu.
S p u n â n d asta, D a m o n îi a r u n c ă lui Ştefan unul d i n
i mbetele lui n e a ş t e p t a t e şi e n e r v a n t e , c a r e d u r a u
< b a r o fracţiune de secundă.
- Şi nu-ţi pasă, spuse Ştefan deprimat, î n t o r c â n -
dii-şi privirea.
D a m o n a r u n c ă p o r t o c a l a d e p a r t e de el. T o n u l lui
Bra insinuant, persuasiv.
— Frăţioare, l u m e a este plină de ceea ce tu numeşti
.i.iII", spuse. Ce-ar fi să te relaxezi şi să te alături ta-
I xi ci celor învingători? E mult m a i distractiv, te asigur.
Ştefan simţi c u m îl c u p r i n d e furia.
- C u m p o ţ i să spui asta? îi replică pe un t o n arză-
tor. N-ai î n v ă ţ a t n i m i c de la K a t h e r i n e ? Ea a ales
i.ihăra celor învingători".
K a t h e r i n e a m u r i t p r e a repede, spuse D a m o n .
Z â m b e a din n o u , d a r privirea îi era de gheaţă.
Şi a c u m nu te poţi gândi decât la r ă z b u n a r e . U i -
i.ui<lu-se la fratele său, Ştefan simţi o greutate apăsă-
toare pe piept. La asta şi la p r o p r i a ta plăcere, spuse.
- Ce altceva m a i există? Plăcerea e singura reali-
i . u c , frăţioare — plăcere şi putere. Şi tu eşti un v â n ă t o r
prin n a t u r a ta, în aceeaşi m ă s u r ă ca şi m i n e , spuse
70 • Jurnalele Vampirilor

*
Bonnie expiră profund, şi abia a c u m îşi d ă d u seama că
îşi ţinuse răsuflarea, şi deschise ochii, deşi nu-şi a d u c e a
aminte să-i fi închis. Stătea întinsă pe spate. M a t t şi M e -
redith erau ghemuiţi lângă ea şi o priveau speriaţi.
— Ce s-a î n t â m p l a t ? A mers? î n t r e b ă M e r e d i t h .
— A mers. îi lăsă să o ajute să se ridice. Am intrat
în c o n t a c t cu Ştefan. Am vorbit cu el. A c u m tot ce
p u t e m face e să a ş t e p t ă m să v e d e m d a c ă vine sau n u .
— Ai p o m e n i t de Elena? întrebă M a t t .
— Da.
— Atunci vine.
Luni, 8 iunie, 11:15p.m.

ragă Jurnalule,
în noaptea asta separe că nu prea pot să
dorm, aşa că aş putea foarte bine să-ţi
scriu. Toată ziua de azi am aşteptat să se întâmple
ceva. Nu faci un descântec ca ăla şi-l vezi că funcţio­
nează şi pe urmă nu se mai întâmplă nimic.
Dar nimic nu s-a întâmplat. Nu m-am dus la şcoală
pentru că mama s-a gândit că e mai bine aşa. S-a supărat
că Matt şi Meredith au stat atât de târziu sâmbătă seară
>/ a spus că am nevoie de odihnă. Dar de fiecare dată
când mă întind în pat văd faţa lui Sue.
Tatăl lui Sue a vorbit la înmormântarea Elenei. Mă
iiiheb cine o să vorbească pentru Sue miercuri.
Trebuie să încetez să mă mai gândesc la astfel de lucruri.
72 • Jurnalele Vampirilor
Poate că o să încerc să adorm din nou. Poate că dacă stau
întinsă în pat cu căştile la urechi n-o s-o mai văd pe Sue.
Bonnie puse jurnalul la loc în sertarul noptierei şi îşi
scoase W a l k m a n - u l . L u ă toate posturile la r â n d pe
c â n d se uita la tavan cu ochi somnoroşi. Printre pâ-
râiturile u n d e l o r statice auzi în urechi vocea u n u i D.J.
— Şi iată un hit clasic p e n t r u toţi fanii fantasticilor
1
ani '50. Noapte bună, iubito de la Vee-Jay Records, cu
T h e Spaniels...
Pe ritmurile muzicii, Bonnie se cufundă în somn.
Siropul cu îngheţată era de căpşuni, preferatul lui Bon­
nie. T o n o m a t u l cânta Noapte bună, iubito, iar tejgheaua
era uluitor de curată. D a r Elena, îşi spuse hotărâtă Bon­
nie, n-ar fi trebuit să poarte o fustă cloş cu un căţel pe ea.
„ F ă r ă fuste cloş", spuse, a r ă t â n d către ea.
Elena ridică privirea din îngheţata de vanilie cu sos
de ciocolată. Părul b l o n d îi era strâns la spate într-o
c o a d ă de cal.
„ C i n e se mai gândeşte la lucrurile astea a c u m ? " în­
trebă Bonnie.
„ T u , prostuţo. Eu sunt d o a r în vizită."
„Oh."
1
Goodnight, Sweetheart, Goodnight, lansat în anul 1954 (n.tr.).
Reuniunea » 73
Bonnie sorbi din siropul ei. Vise. Exista un motiv
pentru care trebuia să se t e a m ă de vise, d a r a c u m nu
şi-1 p u t e a aminti.
„ N u p o t să stau m u l t " , spuse Elena. „ C r e d că el
deja ştie că sunt aici. Am venit d o a r să-ţi s p u n . . . "
Se încruntă.
Bonnie se uită la ea plină de înţelegere.
„Nici tu nu poţi să-ţi aduci a m i n t e ? " spuse.
M a i b ă u din sirop. Avea un gust ciudat.
„ A m m u r i t p r e a t â n ă r ă , B o n n i e . E r a u a t â t e a lu-
< niri pe care trebuia să le fac, să le realizez. I a r a c u m
trebuie să te ajut pe t i n e . "
„ M u l ţ u m e s c " , spuse Bonnie.
„Ştii, asta nu e uşor. Nu am atâta p u t e r e . E greu să
ajung la tine şi e greu să fac ca lucrurile să nu se dete­
rioreze."
„ T r e ' să menţii totul aşa c u m e", fu de acord Bon­
n i e , încuviinţând din cap.
Se simţea ciudat de ameţită. Ce era în siropul ăsta?
„ N u am p r e a mult control, şi lucrurile devin ciu­
date uneori. C r e d că el face asta. î n t o t d e a u n a se luptă
M I mine. T e pândeşte p e t i n e . Ş i d e fiecare d a t ă c â n d
-rcăm să c o m u n i c ă m , a p a r e . "
„Bine."
C a m e r a plutea.
„Bonnie, mă asculţi? El p o a t e să-ţi folosească frica
împotriva ta. Aşa p ă t r u n d e în orice m i n t e . "
„Bine..."
74 • Jurnalele Vampirilor
„ D a r nu-l lăsa să-ţi pătrundă în minte. S p u n e asta tu­
turor. Şi spune-i lui Ş t e f a n . . . "
E l e n a se opri şi îşi duse o m â n ă la gură. C e v a căzu
pe îngheţata ei de vanilie.
E r a u n dinte.
„El e aici."
V o c e a Elenei e r a ciudat de neclară. Bonnie se
holbă la dinte cu groază şi fascinaţie. Z ă c e a în mijlo­
cul ornamentului de frişca, printre bucăţile de
migdale.
„Bonnie, spune-i lui Ş t e f a n . . . "
î n c ă un dinte căzu, şi un altul. E l e n a î n c e p u să
plângă, cu a m â n d o u ă mâinile la gură a c u m . O c h i i ei
erau îngroziţi, cu o privire disperată.
„Bonnie, n u p l e c a . . . "
D a r Bonnie se d ă d e a înapoi, cu paşi împiedicaţi.
T o t u l se învârtea î n j u r . Siropul se revărsa cu bulbuci
din p a h a r u l ei, d a r nu e r a sirop; e r a sânge. R o ş u
strălucitor şi plin de spumă, a s e m e n e a sputei pe care
o scuipi în p r a g u l morţii. B o n n i e simţi c u m i se în­
toarce stomacul pe dos.
„Spune-i lui Ştefan că îl iubesc!"
E r a vocea u n e i femei b ă t r â n e şi fără dinţi, şi se
stinse în suspine isterice. Bonnie se b u c u r ă să se cu­
funde în întuneric şi să uite totul.
Bonnie r o n ţ ă i a c a p ă t u l cariocii, cu ochii la ceas, cu
gândul la calendar. î n c ă opt zile şi j u m ă t a t e de şcoală
Reuniunea «75
în care trebuia să supravieţuiască. Şi avea senzaţia că
fiecare m i n u t u r m a să fie un a d e v ă r a t chin.
Un tip o spusese de-a dreptul, ferindu-se de ea pe
scări: „ N u te s u p ă r a , d a r toţi prietenii tăi sfârşesc
m o r ţ i . " Bonnie se dusese la toaletă şi plânsese.
D a r a c u m tot ceea ce voia să facă era să plece din
şcoală, să fie d e p a r t e de feţele grave şi privirile acuza­
toare — sau, şi m a i rău, privirile compătimitoare. Direc­
torul ţinuse un discurs la staţia de amplificare, vorbind
despre „această n o u ă n e n o r o c i r e " şi „această îngrozi­
toare pierdere", iar Bonnie simţise ochii tuturor în spa­
tele ei, ca şi c u m ar fi săpat nişte găuri acolo.
C â n d sună clopoţelul, fu p r i m a persoană care ieşi pe
uşă. D a r în loc să se ducă spre sala unde avea următoarea
(>ră, se duse din n o u la toaletă, unde aşteptă să sune iar
clopoţelul. Apoi, când holurile deveniră pustii, se îndreptă
grăbită către aripa cabinetelor de limbi străine. T r e c u pe
lângă programe şi bannere cu evenimentele sfârşitului de
1
an fără să le arunce nici o privire. Ce mai conta SAT , ce
mai conta absolvirea, ce m a i contau toate celelalte lu­
cruri? P â n ă la sfârşitul lunii puteau fi cu toţii morţi.
Bonnie fu cât pe-aci să se ciocnească de p e r s o a n a
Care stătea în hol. Ridică brusc privirea de la picioarele
ci p e n t r u a v e d e a pantofii de p â n z ă uşor tociţi, aşa
CUm se p u r t a , un m o d e l străin. D e a s u p r a lor e r a u
icanşii, mulaţi, destul de p u r t a ţ i cât să p a r ă m o i peste
1
Scholastic Aptitude Test şi Scholastic Assessment Test, e x a m e n e l e
I t a n d a r d p e n t r u a d m i t e r e a l a c o l e g i i ş i u n i v e r s i t ă ţ i (n.tr.).
76 • Jurnalele Vampirilor
muşchii tari. Şolduri înguste. U n piept interesant. U n
chip care l-ar î n n e b u n i pe un sculptor: gură senzuală,
p o m e ţ i înalţi. O c h e l a r i negri de soare. Un p ă r negru
uşor ciufulit.
Bonnie rămase câteva clipe holbându-se.
O h , D o a m n e , uitasem cât de superb arată, îşi spuse.
Elena, iartă-mă, d a r o să p u n eu m â n a pe el.
— Ştefan! exclamă ea.
Apoi m i n t e a ei o aduse din n o u în realitate şi
a r u n c ă o privire t e m ă t o a r e înjur. Nu se vedea nimeni.
II a p u c ă de braţ.
— Eşti n e b u n , să apari aici? Te-ai ţicnit?
— T r e b u i a să te găsesc. Am crezut că e urgent.
— Este, d a r . . .
Părea atât de nelalocul lui, stând acolo în holul liceu­
lui. Atât de exotic. Ca o zebră într-o t u r m ă de oi. începu
să îl împingă către un dulap în care se ţineau măturile.
El nu voia. Şi era m a i p u t e r n i c decât ea.
— Bonnie, ai spus că ai vorbit c u . . .
— T r e b u i e să te ascunzi! O să mă duc d u p ă M a t t şi
M e r e d i t h şi o să-i a d u c aici şi o să vorbim. D a r d a c ă te
vede cineva, o să fii probabil linşat. A m a i fost o crimă.
Ştefan se schimbă la faţă şi o lăsă să îl împingă către
dulap. V r u să spună ceva, apoi se hotărî să tacă.
— O să aştept, spuse el simplu.
Lui Bonnie îi luă doar câteva minute ca să-1 găsească
pe M a t t la cursul de mecanică auto şi pe M e r e d i t h la
ora de economie. Se grăbiră toţi trei către dulapul cu
Reuniunea * 11
mături şi îl scoaseră rapid pe Ştefan din şcoală, cât m a i
discret cu putinţă, ceea ce era aproape imposibil.
Cineva cu siguranţă ne-a văzut, îşi spuse Bonnie.
T o t u l depinde de cine, şi cât de gură-spartă e.
— T r e b u i e să-1 d u c e m într-un loc sigur — nu acasă
la noi, s p u n e a M e r e d i t h .
M e r g e a u cât p u t e a u de repede p r i n p a r c a r e a şcolii.
— D a , d a r unde? Staţi puţin, ce ziceţi de pensiune...?
Vocea lui Bonnie se stinse. C h i a r în faţa ei, în par-
I .11 e, era o maşină mică şi neagră. O maşină italieneas­
că, zveltă şi cu un aspect foarte sexy. T o a t e ferestrele
ci au negre, ceea ce încălca legea; nu se vedea nimic
înăuntru. Apoi Bonnie desluşi e m b l e m a cu căluţul ca­
brat din spate.
— Oh, Doamne!
Ştefan se uită la Ferrari distrat.
— E a lui D a m o n .
T r e i perechi de ochi se întoarseră către el şocate.
-A lui Damon? spuse Bonnie, auzind chiţăitul din
vocea ei.
S p e r a că ceea ce voia să s p u n ă Ştefan e r a că
I >ainon d o a r i-o î m p r u m u t a s e .
D a r fereastra maşinii cobora, d â n d la iveală un p ă r
negru la fel de lucios ca şi maşina, ochelari de soare
icllectorizanţi şi un z â m b e t foarte alb.
- Buon giorno, spuse pe un t o n agreabil D a m o n .
Vrea cineva să se plimbe cu maşina?
- O h , D o a m n e , spuse din n o u Bonnie, abia auzit.
78 • Jurnalele Vampirilor
D a r nu se d ă d u înapoi.
Ştefan era vizibil n e r ă b d ă t o r .
— M e r g e m către pensiune, spuse. Veniţi d u p ă noi.
Parcaţi în spatele h a m b a r u l u i ca să nu vă v a d ă nimeni
maşina.
M e r e d i t h trebui să o tragă pe Bonnie de lângă Fer­
rari. Nu că Bonnie îl plăcea pe D a m o n sau că avea de
g â n d să-1 m a i lase să o sărute, aşa c u m făcuse la pe­
trecerea lui Alaric. Ştia că e periculos; p o a t e că nu aşa
de r ă u c u m fusese K a t h e r i n e , d a r rău. O m o r â s e la în­
t â m p l a r e , d o a r d e distracţie. î l o m o r â s e p e d o m n u l
T a n n e r , profesorul de istorie, în C a s a Bântuită pe care
o organizaseră ca să strângă fonduri, de Halloweenul
trecut. Ar p u t e a să o m o a r e din n o u , oricând. Poate că
de aceea, atunci c â n d se uita la el, Bonnie se simţea ca
un şoricel care se holba la un şarpe negru lucios.
în siguranţa maşinii lui M e r e d i t h , Bonnie şi M e r e ­
dith schimbară o privire.
— Ştefan n-ar fi trebuit să-1 a d u c ă cu el, spuse M e ­
redith.
— Poate că a venit singur, sugeră Bonnie.
N u c r e d e a c ă D a m o n era genul d e p e r s o a n ă p e
care să-1 aduci u n d e v a .
— De ce s-o facă? Nu ca să ne ajute, asta e sigur.
M a t t nu spuse nimic. Nici m ă c a r nu p ă r e a să re­
m a r c e tensiunea din maşină. D o a r se uita p r i n p a r ­
briz, pierdut în gânduri.
Cerul se întuneca.
Reuniunea • 79
— Matt?
— Lasă-1 în pace, Bonnie, spuse M e r e d i t h .
M i n u n a t , îşi spuse Bonnie, d e p r i m a r e a aşternân-
< lu-se ca o p ă t u r ă întunecată peste ea. M a t t şi Ştefan şi
I ) a m o n , toţi î m p r e u n ă , toţi gândindu-se la Elena.
P a r c a r ă în spatele vechiului h a m b a r , lângă m a ş i n a
i leagră joasă. C â n d intrară, Ştefan era acolo singur, în
picioare. Se întoarse şi Bonnie văzu că îşi scosese oche­
larii de soare. O străbătu un fior uşor, o senzaţie abia
li iuţită de piele de găină pe b r a ţ e şi gât. Ştefan nu
l e m ă n a cu nici un alt băiat pe care îl văzuse ea vreo-
i lată. Ochii lui erau atât de verzi, verzi ca frunzele de
Itejar p r i m ă v a r a . D a r a c u m ochii îi e r a u încercănaţi.
U r m ă u n m o m e n t d e stânjeneală; e i trei stând
m i i - o p a r t e şi uitându-se în tăcere la Ştefan. N i m e n i
nu p ă r e a să ştie ce trebuia să spună.
Apoi M e r e d i t h se apropie de el şi îl luă de m â n ă .
— Pari obosit, spuse.
- Am venit cât am p u t u t de repede.
O cuprinse cu un braţ, într-o îmbrăţişare scurtă,
aproape şovăitoare. N-ar fi făcut niciodată asta pe vre­
muri, îşi spuse Bonnie. Pe atunci era foarte rezervat.
Veni şi ea spre el, p e n t r u a-1 îmbrăţişa. Pielea lui
Ştefan era rece sub tricou, şi ea se abţinu cu greu să nu
tremure. C â n d se trase înapoi, avea ochii umezi. Ce
. i m | c a a c u m , că Ştefan Salvatore se întorsese în Fell's
< !hu rch? Uşurare? Tristeţe p e n t r u amintirile pe care le
a< lucea cu el? T e a m ă ? T o t ce ştia era că voia să plângă.
80 • Jurnalele Vampirilor
Ştefan şi M a t t se priveau. I a r î n c e p e m , îşi spuse
Bonnie. E r a a p r o a p e caraghios; pe feţele lor se citea
aceeaşi expresie. î n d u r e r a t ă şi obosită, şi încercând să
nu o arate. Indiferent ce se întâmplă, Elena va fi în­
t o t d e a u n a între ei.
în cele din u r m ă , M a t t întinse m â n a şi Ştefan o
strânse. Se d ă d u r ă a m â n d o i în spate, p ă r â n d bucuroşi
că încheiaseră cu salutul.
— U n d e e D a m o n ? întrebă M e r e d i t h .
— Se învârte pe aici. M - a m gândit că am p u t e a sta
câteva m i n u t e fără el.
— Am p u t e a sta câteva decenii fără el, izbucni Bon­
nie înainte să se p o a t ă abţine, iar M e r e d i t h spuse:
— Nu p u t e m avea încredere în el, Ştefan.
— Eu cred că te înşeli, spuse calm Ştefan. Poate fi
de m a r e ajutor d a c ă se concentrează.
— Asta în vreme ce din d o u ă în d o u ă nopţi o m o a r ă
câţiva dintre locuitorii oraşului? spuse M e r e d i t h , ridi­
c â n d din sprâncene. N-ar fi trebuit să-1 aduci cu tine,
Ştefan.
— D a r nu el m-a adus.
Vocea veni din spatele lui Bonnie, chiar din spatele
ei şi î n s p ă i m â n t ă t o r de a p r o a p e . Bonnie tresări şi se
repezi instinctiv spre M a t t , care o strânse de u m ă r .
D a m o n zâmbi scurt, cu un singur colţ al gurii ridi-
cându-se uşor. îşi scosese ochelarii, d a r ochii lui nu
erau verzi. E r a u negri ca a d â n c u l dintre stele. A r a t ă
a p r o a p e m a i bine ca Ştefan, îşi spuse într-o izbucnire
Reuniunea • 81
pasională n e c o n t r o l a t ă Bonnie, găsind degetele lui
M a t t şi apucându-le strâns.
— Deci a c u m e a ta, nu? îi spuse D a m o n lui M a t t
pe un t o n nonşalant.
— N u , r ă s p u n s e M a t t , d a r c o n t i n u ă să-i strângă
m â n a lui Bonnie.
— Nu Ştefan te-a adus? întrebă M e r e d i t h din cea­
laltă p a r t e .
D i n t r e ei toţi, ea p ă r e a cea m a i p u ţ i n afectată de
D a m o n , cea m a i p u ţ i n t e m ă t o a r e de el, cea m a i p u ţ i n
influenţată de p r e z e n ţ a lui.
— N u , spuse D a m o n , continuând să se uite la Bonnie.
El nu se întoarce ca alţi o a m e n i , îşi spuse ea. U r m ă ­
reşte ceea ce vrea, indiferent ce se întâmplă.
— Tu m-ai adus, spuse.
— Eu?
Bonnie ezită p e n t r u o clipă, neştiind ce vrea el să
spună.
— T u . Tu ai făcut vraja, nu?
— Vraja...
Of, la naiba. în m i n t e a lui Bonnie se ivi o imagine,
păr n e g r u pe un şerveţel alb. O c h i i ei se î n d r e p t a r ă
către p ă r u l lui D a m o n , m a i subţire şi m a i drept decât
al lui Ştefan, d a r la fel de î n t u n e c a t . E clar că M a t t
greşise c â n d sortase firele de p ă r .
V o c e a lui Ştefan era n e r ă b d ă t o a r e .
— Tu ne-ai c h e m a t , Bonnie. Am venit. Ce se în-
i amplă?
82 • Jurnalele Vampirilor
Se aşezară cu toţii pe baloturile de fân putrezite, cu
excepţia lui D a m o n , care r ă m a s e în picioare. Ştefan
era aplecat în faţă, cu mâinile pe genunchi, cu privirea
aţintită asupra lui Bonnie.
— Mi-ai spus... ai spus că Elena a vorbit cu tine.
Se simţi o p a u z ă u ş o a r ă înainte să rostească n u ­
mele. C h i p u l îi era încordat de forţa autocontrolului.
— D a . Bonnie reuşi să-i zâmbească. Am avut un
vis, Ştefan, un vis foarte c i u d a t . . .
îi povesti visul şi apoi ce se întâmplase d u p ă aceea.
D u r ă mult. Ştefan asculta concentrat, şi ochii lui verzi
scânteiau ori de câte ori Bonnie p o m e n e a numele Ele^
nei. C â n d îi spuse c u m se încheiase petrecerea lui C a -
roline, şi c u m găsiseră t r u p u l lui Sue în c u r t e a din
spate, faţa lui se albi, d a r nu rosti nimic.
— Poliţia a venit şi a spus că e moartă, dar noi ştiam
asta deja, încheie Bonnie. Şi au luat-o pe Vickie... biata
Vickie bătea câmpii. N-au vrut să ne lase să vorbim cu
ea, iar m a m a ei închide telefonul dacă o sunăm. Sunt
oameni care chiar spun că Vickie a făcut-o, ceea ce e ab­
solut aiurea. D a r nu vor să creadă că Elena a vorbit cu
noi, aşa că n-or să creadă nimic din ceea ce a spus ea.
— Şi ceea ce a spus a fost „el", o întrerupse M e r e -
dith. De câteva ori. E un b ă r b a t ; cineva cu foarte
m u l t ă p u t e r e supranaturală.
— Şi un b ă r b a t a fost cel care m-a a p u c a t de m â n ă
în hol, spuse Bonnie.
Reuniunea * 83
Ii spuse lui Ştefan despre suspiciunile ei legate de
Tyler, dar, aşa c u m r e m a r c ă M e r e d i t h , T y l e r nu se
potrivea cu restul descrierii. Nu avea nici m i n t e a şi nici
p u t e r e a p a r a n o r m a l ă p e n t r u a fi cel despre care îi
avertizase Elena.
— D a r C a r o l i n e ? î n t r e b ă Ştefan. Ar fi p u t u t să
vadă ceva?
— E r a afară în faţa casei, spuse M e r e d i t h . A găsit
uşa şi a ieşit în v r e m e ce noi o r b e c ă i a m p r i n casa cu­
fundată în b e z n ă . A auzit ţipetele, d a r era p r e a spe­
ti ată ca să se î n t o a r c ă în casă. Şi, ca să fiu sinceră, nici
nu o c o n d a m n .
— Aşadar, n i m e n i n-a văzut de fapt ce s-a întâm­
plat, cu excepţia lui Vickie.
— N i m e n i altcineva. I a r Vickie nu vrea să s p u n ă
niiuic. Bonnie reluă povestea de u n d e rămăsese. C â n d
nc-am d a t s e a m a că n i m e n i nu ne crede, n e - a m adus
.1 minte de mesajul Elenei despre vraja de convocare.
Nc-am închipuit că tu erai cel pe care voia să-1 con­
vocam, p e n t r u că se g â n d e a că ai p u t e a face ceva să
jyuţi. A ş a d a r . . . poţi?
Aş p u t e a să încerc, spuse Ştefan.
Se ridică şi se î n d e p ă r t ă p u ţ i n de ei, întorcându-le
ipatele. R ă m a s e acolo un t i m p , în tăcere, fără să se
Blişte. în cele din u r m ă se răsuci şi o privi pe Bonnie
ni <>chi.
84 • Jurnalele Vampirilor
— Bonnie, spuse calm d a r cu o privire intensă, în
visele tale tu chiar ai vorbit cu E l e n a faţă în faţă. Crezi
că dacă ai intra într-o transă ai p u t e a să o faci din nou?
Bonnie se sperie p u ţ i n de ceea ce văzu în ochii lui.
A r d e a u ca nişte s m a r a l d e strălucitoare pe faţa lui
palidă. D i n t r - o d a t ă fu ca şi c u m ea ar fi p u t u t vedea
dincolo de m a s c a de autocontrol pe care o p u r t a . Sub
ea se afla a t â t a d u r e r e , a t â t a d o r aşa de intense
încât Bonnie abia se p u t e a uita.
— Aş putea, sigur... dar, Ştefan...
— Atunci o s-o facem. C h i a r aici, chiar a c u m . Şi o
să v e d e m d a c ă mă poţi lua cu tine.
O c h i i aceia o h i p n o t i z a u , nu cu v r e o P u t e r e as­
cunsă, ci cu forţa p u r ă a voinţei lui. Bonnie voia să facă
asta p e n t r u el — el o făcea să vrea să facă orice p e n ­
tru el. D a r amintirea acelui ultim vis e r a copleşitoare.
Nu p u t e a înfrunta din n o u acea o r o a r e ; nu putea.
— Ştefan, e p r e a periculos. Aş p u t e a să mă deschid
către orice — şi mi-e teamă. D a c ă lucrul ăla p u n e stă­
p â n i r e pe m i n t e a m e a , nu ştiu ce s-ar întâmpla. Nu pot,
Ştefan. Te rog. C h i a r şi cu o placă Ouija, e ca şi c u m
l-aş invita să vină.
P e n t r u o clipă, Bonnie crezu că el avea să încerce
să o convingă. G u r a lui se strânse într-o linie îngustă,
încăpăţânată, şi ochii îi scânteiară şi m a i puternic. D a r
apoi, încet, focul din ei se stinse.
Bonnie simţi că i se frânge inima.
— Ştefan, îmi p a r e rău, şopti ea.
Reuniunea • 85
— Asta e, va trebui să ne d e s c u r c ă m singuri, spuse
Ştefan.
M a s c a e r a d i n n o u la locul ei, d a r z â m b e t u l lui
părea forţat, ca şi c u m l-ar fi d u r u t . Apoi vorbi pe un
ton m a i alert:
— M a i întâi trebuie să aflăm cine e acest criminal,
ce c a u t ă aici. T o t ce ştim a c u m e că, din n o u , o enti­
tate malefică a venit în Fell's C h u r c h .
— D a r de ce? spuse Bonnie. De ce ar alege acest loc
ceva malefic? N - a m avut deja p a r t e de suficient rău?
— î n t r - a d e v ă r , c h i a r p a r e o coincidenţă ciudată,
spuse M e r e d i t h p e u n t o n uşor a m u z a t . D e ce-am f i
noi binecuvântaţi într-un m o d atât de special?
— Nu e o coincidenţă, spuse Ştefan. Se sculă în pi­
cioare şi îşi ridică mâinile într-un gest care a r ă t a că nu
ştia exact c u m să înceapă. Există pe acest p ă m â n t câ­
teva locuri c a r e s u n t . . . diferite, spuse el. C a r e sunt
pline de energie p a r a n o r m a l ă , fie ea pozitivă sau ne-
i'.alivă, b u n ă sau rea. U n e l e dintre ele au fost dintot-
ilcauna aşa, ca T r i u n g h i u l B e r m u d e l o r şi C â m p i a
Salisbury, locul u n d e a fost înălţat Stonehenge. Altele
tU devenit în t i m p aşa, m a i ales locurile u n d e a fost
Vărsat m u l t sânge.
Se uită la B o n n i e .
— Spirite neliniştite, şopti ea.
- D a . A fost o bătălie aici, nu-i aşa?
— In R ă z b o i u l Civil, spuse M a t t . Aşa a ajuns în
11 line biserica din cimitir. A fost măcel de ambele părţi.
86 • Jurnalele Vampirilor
Nu a câştigat n i m e n i lupta, d a r a p r o a p e toţi cei de pe
c â m p u l de bătălie au fost o m o r â ţ i . P ă d u r e a e plină de
m o r m i n t e l e lor.
— I a r p ă m â n t u l a fost îmbibat de sângele lor. Un
astfel de loc atrage supranaturalul. Atrage maleficul.
De aceea a fost a d e m e n i t ă de la început K a t h e r i n e de
Fell's C h u r c h . Şi eu am simţit asta, de c â n d am venit
aici.
— Şi a c u m a venit altceva, spuse Meredith, de d a t a
asta foarte serioasă. D a r c u m ar trebui să l u p t ă m îm­
potriva lui?
— M a i întâi t r e b u i e să aflăm cu cine a v e m de-a
face. C r e d c ă . . .
D a r înainte să p o a t ă continua, se auzi un scârţâit şi
o fâşie de l u m i n ă palidă, prăfoasă, căzu peste balotu­
rile de paie. U ş a h a m b a r u l u i se deschisese.
T o ţ i se încordată, într-o reacţie de a p ă r a r e , gata să
sară în picioare şi să o ia la fugă sau să lupte. D a r
silueta care deschidea cu cotul uşa imensă era orice în
afară de a m e n i n ţ ă t o a r e .
D o a m n a Flowers, proprietara pensiunii, le zâmbea,
iar ochii ei negri şi mici erau adânciţi în r e ţ e a u a de ri­
duri. Avea în m â n ă o tavă.
— M - a m gândit că p o a t e aţi v r e a să beţi ceva în
timp ce vorbiţi, copii, le spuse ea pe un ton liniştitor.
C e i din h a m b a r s c h i m b a r ă priviri d e c o n c e r t a t e .
C u m de ştiuse că erau acolo? Şi c u m p u t e a să fie atât
de calmă?
Reuniunea »87
- Haideţi, luaţi de-aici, continuă d o a m n a Flowers.
E suc de struguri, făcut din strugurii m e i C o n c o r d .
Puse câte un p a h a r de c a r t o n lângă M e r e d i t h , M a t t şi
Bonnie. Şi v-am adus şi nişte prăjiturele cu ghimbir.
Abia scoase din cuptor.
întinse fiecăruia pe r â n d farfuria. Bonnie observă
< i nu le oferi prăjituri lui Ştefan sau D a m o n .
Voi doi p u t e ţ i veni în pivniţă d a c ă vreţi, să
|UStaţi din vinul m e u de coacăze negre, le spuse celor
doi, şi B o n n i e ar fi p u t u t j u r a că le făcuse c h i a r cu
lli liiul.
Ştefan trase a e r a d â n c în piept.
- Âăă, ştiţi, d o a m n ă Flowers...
- I a r fosta ta c a m e r ă e exact la fel c u m ai lăsat-o.
Nimeni n-a m a i fost acolo de c â n d ai plecat. Poţi s-o
I' ll( >seşti c â n d vrei; n-o să mă deranjeze absolut deloc.
Ştefan p ă r u să nu-şi găsească cuvintele.
Păi... mulţumesc. M u l ţ u m e s c foarte mult.
Dar...
D a c ă îţi faci griji că o să spun ceva cuiva, poţi să
In liniştit. N - a m obiceiul să m e r g cu vorba. N - a m fă-
"H o şi nici n-am s-o fac vreodată. C u m e sucul ăla de
111 iguri? întrebă, întorcându-se brusc către Bonnie.
Bonnie luă r e p e d e o gură.
Bun, spuse ea sincer.
C â n d terminaţi, aruncaţi p a h a r e l e l a gunoi. î m i
place ca lucrurile să fie în ordine. D o a m n a Flowers îşi
I >rivirea p r i n h a m b a r , clătinând din c a p şi oftând.
88 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea • 89

Ce păcat, spuse. Aşa o fată drăguţă. Se uită cu atenţie D a r şi Ştefan a p r o a p e că z â m b e a . P e n t r u o clipă,

la Ştefan, cu ochii ca nişte mărgele de onix. De d a t a lionnie îi văzu pe cei doi aşa c u m fuseseră pe vremuri,
asta te-aşteaptă o sarcină grea, băiete, spuse şi ieşi, înainte ca E l e n a să m o a r ă . Prietenoşi, plini de afec­
c o n t i n u â n d să clatine din cap. ţiune, simţindu-se la fel de bine u n u l cu celălalt aşa

— Ce chestie! e x c l a m ă B o n n i e , uitându-se lung cum se simţea ea cu M e r e d i t h . I se strânse inima.

d u p ă ea, uluită. D a r Elena nu e moartă, îşi spuse. E aici mai mult ca

niciodată. Regizează tot ceea ce s p u n e m sau facem.
T o ţ i se priviră în tăcere, nedumeriţi.
Ştefan era din n o u serios.
— „Aşa o fată d r ă g u ţ ă " — d a r care d i n t r e ele?
— C â n d a intrat d o a m n a Flowers, mă p r e g ă t e a m
spuse în cele din u r m ă M e r e d i t h . Sue sau Elena?
să spun că ar fi bine să ne a p u c ă m de treabă. Şi cred
I a r n a trecută, Elena petrecuse m a i bine de o săptă­
că ar trebui să î n c e p e m cu Vickie.
m â n ă chiar în h a m b a r u l ăsta — d a r d o a m n a Flowers
— N-o să vrea să stea de vorbă cu noi, replică ime­
nu avea c u m să ştie asta.
diat Meredith. Părinţii ei nu lasă pe nimeni să se apro­
— I-ai spus tu ceva despre noi? îl î n t r e b ă M e r e d i t h
pie de ea.
pe Damon.
— Atunci va t r e b u i p u r şi simplu să îi evităm pe
— Nici un cuvânt. D a m o n p ă r e a a m u z a t . E o fe­
părinţi, spuse Ştefan. Vii cu noi, D a m o n ?
meie b ă t r â n ă . E sărită de pe fix.
— O vizită la o fată drăguţă? N-aş r a t a asta p e n t r u
— E m a i isteaţă decât a crezut-o oricare dintre noi,
nimic în lume.
spuse M a t t . C â n d mă gândesc la zilele în care am stat Bonnie se întoarse a l a r m a t ă către Ştefan, d a r el o
şi am u r m ă r i t c u m îşi pierdea v r e m e a p r i n subsol — linişti, în t i m p ce o c o n d u c e a spre ieşirea din h a m b a r .
credeţi că ştia că o u r m ă r e a m ? — O să fie în regulă. Am de g â n d să stau cu ochii
— Nu ştiu ce să cred, spuse încet Ştefan. Nu p o t pe el.
decât să mă b u c u r că p a r e să fie de p a r t e a noastră. Şi C e e a ce Bonnie spera din toată inima.
ne-a oferit un loc sigur în care să stăm.
— Şi suc de struguri, nu uita. M a t t îi zâmbi larg lui
Ştefan. Vrei şi tu?
îi întinse p a h a r u l de carton deja înmuiat.
— M d a , n-ai decât să-ţi iei sucul de struguri şi...

^ asa lui Vickie se înălţa la un colţ de stradă şi
1 ei se a p r o p i a r ă de pe strada laterală. C e r u l se
- ^ u m p l u s e deja c u nori grei, purpurii. L u m i n a
p ă r e a lichidă, ca şi c u m era v ă z u t ă pe sub a p ă .
— C r e d că se apropie furtuna, spuse M a t t .
Bonnie se uită la D a m o n . Nici lui şi nici lui Ştefan
nu le plăcea l u m i n a puternică. Şi p u t e a simţi P u t e r e a
care e m a n a din el, ca un zumzet stins sub epidermă. El
zâmbi fără să se uite la ea şi spuse:
— Ce-ai zice de nişte z ă p a d ă în iunie?
Bonnie îşi stăpâni un fior.
Se uitase la D a m o n de câteva ori în h a m b a r şi îl
văzuse ascultând povestea cu un a e r de indiferenţă
detaşată. Spre deosebire de Ştefan, expresia lui nu se
schimbase absolut deloc atunci c â n d ea rostise n u m e l e
Elenei — sau c â n d le vorbise de m o a r t e a lui Sue.
Reuniunea • 91
O a r e ce simţea el cu a d e v ă r a t p e n t r u Elena? Stârnise
odată o furtună de z ă p a d ă şi o lăsase să îngheţe. Ce
simţea a c u m ? O a r e chiar îl interesa p r i n d e r e a crimi­
nalului?
— Aia e c a m e r a lui Vickie, spuse Meredith. Cu bo-
vindoul care dă în spate.
Ştefan se uită la D a m o n .
— C â ţ i o a m e n i sunt în casă?
— D o i . B ă r b a t şi femeie. F e m e i a e b e a t ă .
Biata d o a m n ă Bennett, îşi spuse Bonnie.
— Am nevoie să d o a r m ă a m â n d o i , spuse Ştefan.
F ă r ă voie, Bonnie fu fascinată de izbucnirea de Pu­
tere pe care o simţi în D a m o n . Capacităţile ei p a r a ­
normale nu fusese niciodată suficient de m a r i p e n t r u
a percepe esenţa p u r ă a Puterii, d a r a c u m erau. A c u m
o p u t e a simţi la. fel de limpede c u m vedea l u m i n a vio­
let care pălea sau c u m mirosea caprifoiul de lângă fe­
reastra lui Vickie.
D a m o n ridică din u m e r i .
— Au a d o r m i t .
Ştefan b ă t u uşor în fereastră.
Nu veni nici un răspuns, sau cel p u ţ i n nici u n u l vi­
zibil p e n t r u Bonnie. D a r Ştefan şi D a m o n se priviră.
— E deja pe j u m ă t a t e în transă, spuse D a m o n .
— E speriată. î n c e r c eu; pe m i n e mă ştie, spuse Ste-
liui. îşi puse vârful degetelor p e geam. Vickie, sunt Ste­
la ii Salvatore, rosti. S u n t aici să te ajut. V i n o şi dă-mi
drumul înăuntru.
92 • Jurnalele Vampirilor
V o c e a lui era joasă, nu p ă r e a să fie auzită de cea­
laltă p a r t e a sticlei. D a r o clipă m a i târziu draperiile
se mişcară şi la fereastră a p ă r u un chip.
Bonnie scoase un icnet gâtuit.
Părul lung şi castaniu al lui Vickie era răvăşit, iar
pielea albă p r e c u m creta. S u b ochi avea c e a r c ă n e
m a r i , î n t u n e c a t e . Privirea îi e r a fixă şi sticloasă, iar
g u r a cu buze aspre şi crăpate.
— A r a t ă de p a r c ă s-ar fi m a c h i a t p e n t r u scena cu
n e b u n i a Ofeliei, şopti M e r e d i t h . C ă m a ş ă de n o a p t e şi
restul.
— A r a t ă posedată, răspunse Bonnie tot în şoaptă,
speriată.
Ştefan spuse doar:
— Vickie, deschide fereastra.
Cu mişcări m e c a n i c e , ca o p ă p u ş ă cu arc, Vickie
răsuci m â n e r u l uneia dintre ferestrele laterale ale bo-
vindoului şi Ştefan spuse:
— Pot să intru?
Privirea sticloasă a lui Vickie trecu peste grupul de
afară. P e n t r u o clipă, Bonnie crezu că Vickie nu re­
cunoştea pe nici u n u l dintre ei. Apoi însă Vickie clipi
şi spuse încet:
— M e r e d i t h . . . B o n n i e . . . Ştefan? Te-ai întors. Ce
căutaţi aici?
— Invită-mă î n ă u n t r u , Vickie.
V o c e a lui Ştefan era hipnotică.
Reuniunea • 93
— Ştefan... Apoi, d u p ă o p a u z ă lungă: V i n o
înăuntru.
Ea se d ă d u înapoi, iar el puse o m â n ă pe pervaz şi
sări în c a m e r ă . M a t t îl u r m ă , apoi M e r e d i t h . Bonnie,
• are p u r t a o fustă mini, r ă m a s e afară cu D a m o n . Ii
părea r ă u că nu-şi pusese azi jeanşii, d a r nu ştiuse că
0 să m e a r g ă într-o expediţie.
— N-ar trebui să fii aici, îi spuse Vickie lui Ştefan,
pe un ton a p r o a p e calm. El o să vină să mă ia. O să te
ia şi pe tine.
M e r e d i t h o cuprinse cu braţul pe d u p ă umeri. Ste-
lân d o a r întrebă:
— Cine?
— El. Vine la m i n e în vis. El a omorât-o pe Sue.
T o n u l detaşat al lui Vickie era m a i î n s p ă i m â n t ă t o r
decât ar fi fost o criză de isterie.
— Vickie, am venit să te ajutăm, îi spuse cu blân­
deţe M e r e d i t h . T o t u l o să fie bine a c u m . N - o să-1
lăsăm să-ţi facă rău, îţi promit.
Vickie se întoarse c ă t r e ea. O privi lung, măsu-
1 ând-o de sus în jos, ca şi c u m M e r e d i t h se schimbase
l lintr-odată în ceva incredibil. Apoi începu să râdă.
E r a îngrozitor, o izbucnire răguşită de veselie ca o
inse scrâşnită. Şi c o n t i n u ă întruna, p â n ă c â n d Bonnie
in iţi nevoia să-şi astupe urechile. în cele din u r m ă ,
Ştefan spuse:
- Vickie, t e r m i n ă .
94 • Jurnalele Vampirilor
R â s u l se stinse în ceva ce s e m ă n a cu suspine, i a r
c â n d Vickie ridică din n o u capul, ochii ei nu m a i erau
atât de sticloşi, ci m a i d e g r a b ă sincer întristaţi.
— O să muriţi cu toţii, Ştefan, spuse ea, clătinând
din c a p . N i m e n i nu p o a t e să i se p u n ă împotrivă şi să
r ă m â n ă în viaţă.
— T r e b u i e să ştim m a i multe despre el ca să putem
să l u p t ă m cu el. Avem nevoie de ajutorul tău, replică
Ştefan. Spune-mi c u m arată.
— Nu p o t să-1 v ă d în visele mele. E d o a r o u m b r ă
fără chip, şopti Vickie, cu umerii căzuţi în faţă.
— D a r l-ai văzut în casa lui Caroline, insistă Şte­
fan. Vickie, ascultă-mă, adăugă el c â n d fata îşi întoarse
repede ochii în altă parte. Ştiu că eşti speriată, d a r asta
e i m p o r t a n t , m u l t m a i i m p o r t a n t d e c â t îţi dai tu
seama. Nu p u t e m lupta împotriva lui d a c ă nu ştim cu
ce ne c o n f r u n t ă m , şi tu eşti singura, singura care are
a c u m informaţiile de care avem nevoie.
— N u - m i aduc aminte...
V o c e a lui Ştefan era neînduplecată.
— Eu p o t să te ajut să-ţi aduci aminte, spuse. Vrei
să mă laşi să încerc?
Clipele se scurseră încet, apoi Vickie scoase un oftat
prelung, bolborosit, şi t r u p u l îi deveni moale, lipsit de
putere.
— Fă ce vrei, spuse ea indiferentă. N u - m i pasă.
N-o să schimbe nimic.
Reuniunea • 95
— Eşti o fată curajoasă. Acum uită-te la mine, Vickie.
Vreau să te relaxezi. D o a r uită-te la mine şi relaxează-te.
V o c e a lui Ştefan coborî, d e v e n i n d u n m u r m u r
adormitor. C o n t i n u ă aşa câteva m i n u t e , şi apoi ochii
lui Vickie se închiseră.
— Stai jos. Ştefan o conduse către pat. Se aşeză lângă
e a , privind-o. Vickie, a c u m te simţi calmă şi relaxată.
Nimic din ce îţi vei aminti nu îţi va face rău, spuse el cu o
VOce alinătoare. Acum, vreau să te întorci la noaptea de
sâmbătă. Eşti sus, în dormitorul m a r e din casa lui Caro-
1111<!. Sue Carson e cu tine, şi mai e cineva. Vreau să vezi...
- N u ! Vickie se răsucea în toate părţile, ca şi c u m
încerca să scape d e ceva. N u ! N u p o t . . .
- Vickie, linişteşte-te. El n-o să-ţi facă rău. El nu te
I >< »ate vedea a c u m , d a r tu p o ţ i să-1 vezi. Ascultă-mă.
In t i m p ce Ştefan vorbea, scâncetele lui Vickie se
potoliră. D a r ea tot se m a i zbătea şi se răsucea.
- Trebuie să-1 vezi, Vickie. Ajută-ne să îl înfrângem.
< i u m arată?
- A r a t ă ca diavolul!
Era a p r o a p e un ţipăt. M e r e d i t h se aşeză de cealaltă
parte a lui Vickie şi îi l u ă m â n a . Se uită afară p e fe-
reastră la Bonnie, care o privi cu ochi m a r i şi ridică din
unicii. Bonnie h a b a r n-avea despre ce vorbea Vickie.
Spune-mi mai mult, îi ceru Ştefan cu o voce calmă.
(• i i r a lui Vickie se crispa. Nările îi erau dilatate, ca şi
Bum ar fi mirosit ceva oribil. C â n d vorbi, rosti fiecare
• Uvânt separat, ca şi c u m ceea ce spunea o îngreţoşa.
96 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea »97

— P o a r t ă . . . un i m p e r m e a b i l vechi. îi flutură în Fu u r m a t de o oglindă în r a m ă de b a m b u s , apoi de

j u r u l picioarelor în vânt. El stârneşte vântul. Are părul lt icluţele cu parfum şi rujurile de pe m ă s u ţ a de toaletă.

blond. A p r o a p e alb. îi stă ridicat în cap. Ochii lui sunt ( !u un p o c n e t de floricele de p o r u m b , cerceii începură

atât de albaştri — un albastru electric. Vickie îşi linse i sară de pe un suport de cercei. Z ă n g ă n i t u l deveni

buzele şi înghiţi cu greu, p ă r â n d gata să verse. Albas­ i< ii mai puternic. O pălărie de paie căzu dintr-un cuier.

trul e culoarea morţii. Fotografiile prinse la oglindă z b u r a u pe jos. Casete şi

Un tunet b u b u i şi pocni în înaltul cerului. D a m o n I !] >-uri se r ă s p â n d e a u de pe poliţă şi cădeau pe p o d e a

ridică r e p e d e privirea, apoi se î n c r u n t ă , cu ochii în­ < a nişte cărţi de j o c care erau împărţite.

gustaţi. M e r e d i t h sări în picioare, la fel ca şi M a t t , cu p u m ­

— E înalt. Şi r â d e . î n t i n d e m â n a să mă a p u c e şi nii strânşi.

râde. D a r Sue ţipă „ N u , n u " şi încearcă să mă tragă Fă-1 să se oprească! Fă-1 să se oprească! striga

înapoi. Aşa că atunci o ia pe ea. Fereastra e spartă, şi disperată Vickie.

1 )ar nu se opri. M a t t şi M e r e d i t h se uitară î n j u r şi
balconul e acolo. Sue strigă: „ N u , te rog." Şi pe u r m ă
Văzură c u m şi alte obiecte se p r i n d e a u în dans. T o t ce
îl v ă d . . . îl văd c u m o a r u n c ă . . .
< putea mişca se scutura, vibra, se legăna. E r a ca şi
Răsuflarea lui Vickie e sacadată, vocea ei creşte, is­
I u n i c a m e r a ar fi fost prinsă într-un c u t r e m u r .
terică.
G a t a ! G a t a ! ţipa ascuţit Vickie, cu mâinile peste
— Vickie, e în regulă. Nu eşti acolo. Eşti în siguranţă.
urechi.
— O h , te rog, n u . . . Sue! Sue! Sue!
Un t u n e t b u b u i chiar d e a s u p r a casei.
— Vickie, concentrează-te. Ascultă-mă. M a i vreau
Bonnie tresări violent când văzu zigzagul fulgerului
un singur lucru. Uită-te la el. Spune-mi d a c ă p o a r t ă o
111 n icnind pe cer. Instinctiv, se apucă de ceva. C â n d ful-
piatră albastră...
i;<a ul despică cerul, un afiş de pe peretele lui Vickie se
D a r Vickie îşi scutura violent capul în toate părţile,
ilâşie pe diagonală, ca şi c u m fusese tăiat de un cuţit fan-
plângând, tot m a i isterică.
atic. Bonnie îşi înăbuşi un ţipăt şi strânse mai tare.
— N u ! N u ! U r m e z eu! U r m e z eu!
Apoi, la fel de r e p e d e ca şi c u m cineva răsucise un
Dintr-odată, ochii ei se deschiseră larg şi ieşi sin­
• '«imitator, zgomotul se opri.
gură din transă, înecându-se, cu respiraţia tăiată. Apoi
( l a m e r a lui Vickie era nemişcată. Ciucurii abaju-
îşi întoarse capul cu o mişcare bruscă.
111111 i (le la veioza de p e noptieră se legănau uşor. Afişul
Pe perete, un tablou zăngănea.
98 • Jurnalele Vampirilor
se răsucise în d o u ă bucăţi zdrenţuite, u n a sus şi cea­
laltă jos. încet, Vickie îşi luă mâinile de la urechi.
M a t t şi M e r e d i t h se u i t a r ă în j u r u l lor, a p r o a p e
clătinându-se.
B o n n i e închise ochii şi m u r m u r ă ceva ca o rugă­
ciune. Abia c â n d îi deschise din n o u îşi d ă d u s e a m a de
ce se agăţase. E r a atingerea suplă şi răcoroasă a unei
j a c h e t e de piele. E r a braţul lui D a m o n .
El însă nu se î n d e p ă r t a s e de ea. Nici a c u m nu se
î n d e p ă r t ă . S t ă t e a aplecat u ş o r î n a i n t e , cu ochii în­
gustaţi, privind cu atenţie c a m e r a .
— Uitaţi-vă la oglindă, spuse el.
T o a t ă l u m e a se uită, iar lui Bonnie i se tăie răsufla­
rea, şi-şi încleşta din n o u degetele pe braţul lui D a m o n .
Nu o văzuse, d a r trebuie să se fi î n t â m p l a t c â n d totul
din c a m e r ă înnebunise.
Pe suprafaţa oglinzii cu r a m ă de b a m b u s se v e d e a u
trei cuvinte, scrise cu rujul corai intens al lui Vickie.
Noapte bună, iubito.
— O h , D o a m n e , şopti Bonnie.
Ştefan îşi întoarse privirea de la oglindă la Vickie.
E r a ceva diferit în el a c u m , îşi spuse Bonnie — p ă r e a
relaxat d a r hotărât, ca un soldat care tocmai a p r i m i t
confirmarea pornirii la război. E r a ca şi c u m accep­
tase un soi de provocare personală.
Scoase un pacheţel din b u z u n a r u l de la spate şi îl
desfăcu, d â n d la iveală câteva r ă m u r e l e dintr-o p l a n t ă
cu frunze verzi prelungi şi flori micuţe, liliachii.
Reuniunea • 99
— Asta e verbină, verbină proaspătă, spuse el calm,
CU o voce calmă d a r intensă. Am cules-o de lângă Flo-
i ci i ţ a ; e v r e m e a ei a c u m acolo. L u ă m â n a lui Vickie şi
ii puse în p a l m ă pacheţelul. V r e a u să iei şi să păstrezi
asta. P u n e câte p u ţ i n în fiecare încăpere a casei şi as­
cunde câte o bucăţică şi în hainele părinţilor tăi dacă
I li iţi, ca să o aibă lângă ei. Atâta timp cât ai asta cu tine,
n-o să p o a t ă p u n e stăpânire pe mintea ta. Te poate spe­
ria, Vickie, d a r nu te p o a t e forţa să faci nimic, ca de
I tildă să-i deschizi fereastra sau uşa. Şi, ascultă-mă bine,
Vickie, p e n t r u că asta e foarte i m p o r t a n t .
Vickie t r e m u r a , cu faţa schimonosită. Ştefan îi luă
a i i l â n d o u ă mâinile într-ale lui, şi o forţă să se uite la el,
în vreme ce v o r b e a încet şi clar.
— D a c ă am d r e p t a t e , Vickie, nu poate să intre în casă
iacă tu nu îl laşi. Aşa că vorbeşte cu părinţii tăi.
Bpune-le că e i m p o r t a n t să nu invite nici un străin în
i a sa voastră. De fapt, aş p u t e a să-i s p u n lui D a m o n să
Ic p u n ă în g â n d ideea asta chiar a c u m .
Se uită la D a m o n , care d ă d u uşor din u m e r i şi în-
i uviinţă din cap, p ă r â n d că atenţia îi era î n d r e p t a t ă în
altă parte. Stânjenită a c u m , Bonnie îşi luă m â n a de pe
jacheta lui.
C a p u l lui Vickie era aplecat peste verbină.
- O să găsească el o cale de a intra, spuse ea încet,
i 11 c > siguranţă cumplită.
- N u . Vickie, ascultă-mă. De a c u m înainte, o să-ţi
I u / i m casa; o să-1 aşteptăm.
100 • Jurnalele Vampirilor
— Nu contează, spuse Vickie. Nu-1 puteţi opri.
î n c e p u să r â d ă şi să p l â n g ă în acelaşi timp.
— O să î n c e r c ă m , spuse Ştefan. Se uită la M e r e ­
dith şi M a t t , care încuviinţară din cap. Bun. D i n acest
m o m e n t n u vei m a i f i niciodată singură. î n t o t d e a u n a
o să fie cel p u ţ i n u n u l dintre noi afară care te va păzi.
Vickie d o a r clătină din capul aplecat. M e r e d i t h o
strânse de braţ şi se ridică atunci c â n d Ştefan îi făcu un
semn cu capul către fereastră.
G â n d ea şi M a t t veniră acolo l â n g ă el, Ştefan le
spuse încet:
— Nu vreau să o las nepăzită, d a r în clipa asta nu
p o t să r ă m â n eu cu ea. Am ceva de făcut şi trebuie să
iau u n a dintre fete cu m i n e . Pe de altă p a r t e , nu vreau
să o las pe Bonnie sau pe M e r e d i t h singură cu ea. Se
întoarse către M a t t . M a t t , vrei t u . . .
— O să r ă m â n eu, spuse D a m o n .
T o a t ă l u m e a se uită la el surprinsă.
— Păi, e soluţia logică, nu? D a m o n p ă r e a amuzat. în
definitiv, ce-ai vrea să facă unul dintre ei împotriva lui?
— P o t să mă c h e m e pe m i n e . Pot să le monitorizez
gândurile, spuse Ştefan, n e v r â n d să cedeze deloc.
— Ei, spuse D a m o n pe un t o n ciudat, şi eu te p o t
c h e m a , frăţioare, d a c ă a m p r o b l e m e . O r i c u m , m - a m
c a m plictisit de investigaţia asta a ta. Aş p u t e a la fel de
bine să stau aici ca în orice altă p a r t e .
— Vickie trebuie protejată, nu abuzată, spuse Ştefan.
Z â m b e t u l lui D a m o n era fermecător.
Reuniunea • 101
— Ea? D ă d u din cap către fata care stătea pe pat,
Irgănându-se cu c a p u l aplecat peste verbină; de la
părul răvăşit p â n ă la picioarele desculţe, nu alcătuia
un tablou p r e a atrăgător. C r e d e - m ă pe cuvânt, frate,
pot să mă descurc m a i bine de-atât.
P e n t r u o fracţiune de secundă, lui Bonnie i se p ă r u
că ochii aceia întunecaţi fulgeră într-o parte, către ea.
— Şi oricum, î n t o t d e a u n a spui că ai vrea să ai în­
credere în m i n e , a d ă u g ă D a m o n . Ai şansa a c u m să o
dovedeşti.
Ştefan p ă r e a că voia să aibă încredere, că e r a ten­
tat să o facă. în acelaşi timp, p ă r e a şi suspicios. D a m o n
nu m a i spuse nimic, d o a r z â m b i în felul acela al lui,
sarcastic şi enigmatic. Practic c e r â n d să fie privit cu ne­
încredere, gândi Bonnie.
Cei doi fraţi r ă m a s e r ă uitându-se u n u l la celălalt,
în timp ce tăcerea şi tensiunea u m p l e a u aerul dintre
ci. în acea clipă, Bonnie p u t u să v a d ă cât de asemă­
n ă t o a r e e r a u feţele lor, u n a serioasă şi c o n c e n t r a t ă ,
cealaltă afabilă şi uşor batjocoritoare, d a r a m â n d o u ă
i n u m a n de frumoase.
Ştefan expiră încet.
— Bine, spuse el în cele din u r m ă , calm.
Bonnie, M e r e d i t h şi M a t t se uitau lung la el, d a r el
nu p ă r u să-i v a d ă . îi vorbi lui D a m o n ca şi c u m erau
d o a r ei doi acolo.
102 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea • 103

— R ă m â i aici, afară, u n d e v a u n d e nu poţi fi văzut. mijlociu se vedea un inel de argint cu lapislázuli. Fără
O să mă întorc şi o să te schimb c â n d o să t e r m i n ceea aşa ceva, expunerea directă la soare ne omoară. D a c ă

ce am de făcut. asasinul este vampir, are o piatră ca asta undeva asupra

M e r e d i t h ridică din s p r â n c e n e , d a r n u c o m e n t ă lui.

nimic. Şi nici M a t t . Bonnie încercă să-şi îndepărteze Instinctiv, Ştefan ridică m â n a şi atinse p e n t r u o

senzaţia de nelinişte. Probabil că Ştefan ştie ce face, îşi fracţiune de secundă ceva ascuns sub tricoul lui. D u p ă o

spuse ea. O r i c u m , ar trebui să ştie. Clipă, Bonnie îşi d ă d u seama ce trebuia să se afle acolo.

— Nu sta p r e a mult, spuse D a m o n , ca încheiere. Inelul Elenei. Ştefan i-1 dăduse m a i întâi, şi d u p ă ce

Şi aşa au plecat, cu D a m o n cufundându-se în întu­ ca murise începuse să-1 p o a r t e el, pe un lanţ la gât.

neric în u m b r a nucilor din c u r t e a din spate a lui Pentru ca o p a r t e din ea să fie î n t o t d e a u n a alături de

Vickie, şi Vickie în c a m e r a ei, c o n t i n u â n d să se legene. el, spusese.

î n maşină, M e r e d i t h întrebă: C â n d Bonnie îşi întoarse privirea către M a t t , aşezat

— Şi acum? lăugă ea, văzu că avea ochii închişi.

— T r e b u i e să verific o teorie, spuse scurt Ştefan. — Şi c u m ne p u t e m da s e a m a d a c ă e vampir? în-

— Că ucigaşul e un vampir? întrebă M a t t din spa­ trebă M e r e d i t h .

te, u n d e stătea alături de Bonnie. — Nu mă p o t gândi decât la o singură modalitate,

Ştefan îi a r u n c ă o privire rapidă. şi nu e p r e a plăcută. D a r trebuie să o facem.

— D a , spuse. I n i m a lui Bonnie se strânse. D a c ă Ştefan credea că

— De aceea i-ai spus lui Vickie să nu invite pe ni­ nu avea să fie p l ă c u t p e n t r u el, a t u n c i era sigură că

m e n i în casă, a d ă u g ă M e r e d i t h , p a r t i c i p â n d şi ea la pentru ea avea să fie şi m a i p u ţ i n plăcut.

raţionament. — Ce e? î n t r e b ă ea, fără nici un pic de entuziasm.

Vampirii, îşi aduse Bonnie a m i n t e , nu p u t e a u intra — T r e b u i e să mă uit la trupul lui Sue.

Se lăsă o tăcere de m o a r t e . C h i a r şi M e r e d i t h , de
fără să fie invitaţi într-un loc u n d e trăiau şi d o r m e a u
< >bicei atât de greu de tulburat, p ă r e a şocată. M a t t îşi
oamenii.
întoarse privirea şi-şi r e z e m ă fruntea de sticla rece a
— Şi de aceea, spuse ea a c u m , ai întrebat d a c ă in­
ferestrei.
dividul p u r t a o piatră albastră.
— C r e d că glumeşti, spuse în cele din u r m ă Bonnie.
— O amuletă care să îl ferească de lumina zilei, spuse
— Din păcate, nu.
Ştefan, întinzându-şi m â n a dreaptă: pe degetul său
104 • Jurnalele Vampirilor
— D a r . . . p e n t r u n u m e l e lui D u m n e z e u , Ştefan, nu
puteml N - o r să ne lase. Păi ce-o să s p u n e m ? „Scuza-
ţi-ne, am vrea să c ă u t ă m nişte u r m e de dinţi pe acest
cadavru"?
— Bonnie, t e r m i n ă , spuse M e r e d i t h .
— N - a m c u m , îi răspunse Bonnie tăios, cu o voce
t r e m u r a t ă . E o idee groaznică. Şi apoi, poliţia deja i-a
cercetat corpul. Nu exista nici o u r m ă pe el, cu excep­
ţia rănilor căpătate în u r m a căderii.
— Poliţia nu ştie ce să caute, spuse Ştefan, şi vocea
lui era ca de oţel.
Auzind aceste cuvinte, Bonnie îşi aduse a m i n t e de
ceva, ceva ce avea t e n d i n ţ a să uite. Ştefan e r a u n u l
dintre ei. U n u l d i n t r e v â n ă t o r i . M a i văzuse o a m e n i
morţi înainte. Poate că şi omorâse câţiva.
El se hrăneşte cu sânge, îşi spuse şi se înfiora.
— Ei? spuse Ştefan. M a i sunteţi alături de mine?
Bonnie încercă să se facă cât m a i mică pe b a n c h e t a
din spate. Mâinile lui M e r e d i t h e r a u încleştate pe
volan. M a t t fu cel care vorbi, întorcându-şi privirea de
la fereastră.
— N-avem de ales, nu-i aşa? spuse cu o voce obosită.
— De la şapte la zece corpul este expus în salonul
de la p o m p e l e funebre, a d ă u g ă M e r e d i t h cu o voce
joasă.
— Atunci va trebui să aşteptăm d u p ă zece. D u p ă
ce închid sala m o r t u a r ă , c â n d p u t e m fi singuri cu ea,
spuse Ştefan.
Reuniunea • 105
*
Asta e cea mai groaznică chestie pe care am făcut-o
Vreodată, şopti Bonnie cu o voce jalnică.
In capela funerară era întuneric şi frig. Ştefan des­
cuie uşa cu o tijă subţire de metal flexibil.
Sala m o r t u a r ă era aşternută cu covoare groase, iar
pereţii erau lambrisaţi cu l e m n de stejar întunecat. Ar
li Ibst un loc d e p r i m a n t chiar şi cu luminile aprinse. în
întuneric p ă r e a înghesuit şi sufocant şi plin de u m b r e
groteşti. D ă d e a senzaţia că în spatele fiecăruia dintre
iranjámentele florale aşezate pe p o s t a m e n t e p u t e a fi
< ineva ghemuit.
— Nu vreau să fiu aici, gemu Bonnie.
— H a i să t e r m i n ă m cât m a i r e p e d e ce a v e m de
l.icut, da? spuse M a t t p r i n t r e dinţi.
C â n d el aprinse l a n t e r n a , Bonnie se uită în orice
parte cu excepţia locului către care era î n d r e p t a t ă lu­
mina. Nu voia să v a d ă sicriul, nu voia. Se uită la flori,
la a r a n j a m e n t u l ca o i n i m ă făcut din trandafiri roz.
Afară, tunetul b u b u i a înfundat, a d u c â n d cu mârâitul
unui animal adormit.
— Staţi să-1 deschid... aşa, spunea Ştefan.
In ciuda hotărârii ei de a nu se uita, Bonnie se uită.
Sicriul era alb, căptuşit cu satin roz pal. Părul blond
al lui Sue strălucea pe satin la fel ca părul unei prinţese
adormite dintr-un basm. D a r Sue nu a r ă t a ca şi c u m
ar fi dormit. E r a p r e a palidă, p r e a nemişcată. Ca o sta-
tuie de ceară.
106 • Jurnalele Vampirilor
Bonnie se furişă m a i a p r o a p e , cu ochii aţintiţi pe
chipul lui Sue.
De aceea e aşa de frig aici, îşi spuse ea cu h o t ă r â r e .
Ca să nu se topească ceara. G â n d u l o m a i linişti.
Ştefan întinse m â n a către bluza roz cu guler înalt a
lui Sue. Desfăcu nasturele de sus.
— P e n t r u numele lui D u m n e z e u , şopti Bonnie, scan­
dalizată.
— De ce crezi că s u n t e m aici? îi replică şoptit
Ştefan.
D a r degetele lui se o p r i r ă pe cel de-al doilea
nasture.
Bonnie privi un m i n u t şi apoi luă o h o t ă r â r e .
— Dă-te la o p a r t e , spuse şi c â n d Ştefan nu se miş­
că imediat, îl împinse.
M e r e d i t h se apropie de ea şi î m p r e u n ă formară o
barieră c o m p a c t ă între Sue şi băieţi. Se înţeleseră din
priviri. D a c ă t r e b u i a u într-adevăr să scoată bluza,
băieţii ieşeau de acolo.
In timp ce M e r e d i t h ţinea lumina, Bonnie desfăcu
nasturii mici. S u b degetele ei, pielea lui Sue se simţea
la fel c u m şi a r ă t a , rece. Cu stângăcie, Bonnie trase
d e o p a r t e piepţii bluzei p e n t r u a da la iveală un furou
alb de dantelă. Apoi se forţă să îndepărteze de pe gâtul
palid p ă r u l a u r i u strălucitor al lui Sue. P ă r u l e r a
ţ e a p ă n de la p r e a mult fixativ.
— Nu sunt u r m e , spuse ea, uitându-se la gâtul lui
Sue.
Reuniunea • 107
Fu m â n d r ă că t r e m u r u l din voce abia i se auzea.
— N u , spuse Ştefan pe un t o n ciudat. D a r e alt-
< cva. Uitaţi-vă la asta.
Cu un gest blând, întinse m â n a pe lângă Bonnie şi
Ic arătă o tăietură, palidă şi lipsită de sânge ca şi pie­
lea din j u r u l ei, d a r vizibilă ca o linie subţire care se
in tindea de la claviculă la piept. Peste inimă. Degetul
prelung al lui Ştefan îi u r m ă r i traiectoria p r i n aer, pe
< leasupra, şi Bonnie se crispa, gata să-i d e a u n a peste
m â n ă d a c ă o atingea.
— Ce e asta? î n t r e b ă M e r e d i t h , n e d u m e r i t ă .
— Un mister, spuse Ştefan, pe acelaşi t o n ciudat.
Dacă aş vedea un semn ca ăsta pe un vampir, ar în­
s e m n a că v a m p i r u l îi d ă d e a sânge u n u i o m . Aşa se
face. Dinţii de om nu p o t p ă t r u n d e prin pielea noastră,
aşa că ne tăiem d a c ă v r e m să d ă r u i m sânge. D a r Sue
nu era vampir.
— Cu siguranţă nu era! spuse Bonnie. î n c e r c ă să
î n d e p ă r t e z e d i n m i n t e i m a g i n e a care stăruia acolo,
Elena aplecându-se peste o tăietură a s e m ă n ă t o a r e de
pe pieptul lui Ştefan şi b â n d . . . . Se înfiora şi îşi d ă d u
seama că stătea cu ochii închişi. M a i vrei să m a i vezi
ceva?
— N u . Asta-i tot.
Bonnie încheie la loc nasturii. Aranja din n o u p ă r u l
lui Sue. Apoi, în t i m p ce M e r e d i t h şi Ştefan lăsau la
loc capacul sicriului, ieşi repede din sala m o r t u a r ă şi pe
108 • Jurnalele Vampirilor
uşa care d ă d e a afară. R ă m a s e acolo, cu braţele strânse
în j u r u l ei.
O m â n ă îi atinse uşor cotul. E r a M a t t .
— Eşti m a i p u t e r n i c ă decât pari, spuse el.
— Ei, d a . . .
B o n n i e încercă să ridice din u m e r i . Şi apoi din-
tr-odată se trezi că plânge, că plânge din toată inima.
M a t t o cuprinse în braţe.
— Ştiu, spuse el.
Atâta doar. N u „ N u p l â n g e " , sau „ N u t e necăji",
sau „ T o t u l o să fie b i n e " . D o a r „Ştiu". V o c e a lui era
la fel de î n d u r e r a t ă c u m se simţea şi ea.
— I-au d a t cu fixativ pe p ă r , spuse ea p r i n t r e la­
crimi. Sue nu folosea niciodată fixativ. E oribil.
C u m v a , în acea clipă, asta i se p ă r e a cel m a i groaz­
nic lucru.
El d o a r o ţinu în braţe.
D u p ă o vreme, Bonnie îşi reveni. Descoperi că se
agăţa de M a t t a p r o a p e dureros de strâns şi îşi desfăcu
braţele.
— Ţ i - a m u d a t toată cămaşa, spuse ea scuzându-se,
trăgându-şi nasul.
— Nu contează.
Ceva în vocea lui o făcu să se d e a înapoi şi să-1 pri­
vească. A r ă t a la fel ca în p a r c a r e a şcolii. Atât de pier­
dut, atât d e . . . deznădăjduit.
— M a t t , ce e? şopti. Te rog.
Reuniunea • 109
— Ţ i - a m spus deja, îi răspunse. Stătea cu privirea
aţintită în întuneric, către ceva nemărginit de departe.
Sue zace acolo m o a r t ă , şi nu ar trebui să fie acolo. Ai
spus-o chiar tu, B o n n i e . Ce fel de l u m e e asta c a r e
îngăduie să se p e t r e a c ă astfel de lucruri? C a r e lasă o
fată ca Sue să fie o m o r â t ă d o a r dintr-o t o a n ă , sau co­
piii din Afganistan să m o a r ă de foame, sau puii de focă
să fie j u p u i ţ i de vii? D a c ă aşa a r a t ă l u m e a , a t u n c i
nimic nu m a i contează. O r i c u m s-a t e r m i n a t totul.
Tăcu o clipă, apoi p ă r u să redevină el însuşi. înţelegi
despre ce vorbesc?
— Nu sunt foarte sigură.
B o n n i e nici m ă c a r nu e r a convinsă că voia să
înţeleagă. E r a p r e a înfricoşător. D a r era copleşită de o
dorinţă puternică de a-1 consola, de a-i alunga din ochi
privirea aceea pierdută.
— Matt, eu...
— Am terminat, se auzi vocea lui Ştefan din spatele
lor.
C â n d M a t t întoarse capul către voce, privirea aceea
pierdută p ă r u să devină m a i intensă.
— U n e o r i am impresia că suntem cu toţii terminaţi,
spuse M a t t , îndepărtându-se de Bonnie, d a r nu explică
ce voia să spună. H a i să m e r g e m .

tefan se apropie de casa din colţul străzii fără
tragere de inimă, a p r o a p e temându-se de ce
ar p u t e a să găsească. Se aştepta o a r e c u m ca
D a m o n să-şi fi părăsit deja postul. Probabil că fusese
un idiot să se bazeze pe fratele său.
D a r c â n d ajunse în c u r t e a din spate, se v ă z u o
mişcare abia perceptibilă între nuci. Privirea lui, m a i
ascuţită decât cea a u n u i om p e n t r u că e r a privirea
unui prădător, desluşi u m b r a mai întunecată rezemată
de trunchiul u n u i copac.
— Nu p r e a te-ai grăbit să te întorci.
— A trebuit să-i d u c cu bine pe ceilalţi acasă. Şi a
trebuit să mă hrănesc.
— Sânge de animal, spuse D a m o n pe un ton dis­
preţuitor, cu ochii aţintiţi a s u p r a u n e i p e t e mici şi
r o t u n d e de pe tricoul lui Ştefan. I e p u r e , d u p ă miros.
Asta p a r e într-un fel foarte potrivit, nu crezi?
Reuniunea • 111
— D a m o n . . . le-am d a t şi lui Bonnie şi M e r e d i t h
Verbină.
— O precauţie înţeleaptă, spuse D a m o n limpede,
si-şi a r ă t ă dinţii.
O senzaţie familiară de iritare u r c ă în Ştefan. De
ce trebuia D a m o n să fie î n t o t d e a u n a atât de dificil? Să
vorbeşti cu el e r a ca şi c u m ai u m b l a pe un t e r e n
minat.
— A c u m o să plec, continuă D a m o n , aruncându-şi
|.n keta pe u m ă r . Am treburi personale de care trebuie
| i m ă o c u p . A r u n c ă u n z â m b e t f e r m e c ă t o r peste
ninăr. Nu sta să mă aştepţi.
— Damon.
D a m o n se întoarse pe j u m ă t a t e , fără să-1 privească,
Bar ascultându-1.
— U l t i m u l lucru de care avem nevoie e ca o fată
din oraşul ăsta să î n c e a p ă să ţipe „ V a m p i r u l ! " , spuse
Ştefan. Sau să umble cu semne pe gât. O a m e n i i de aici
au mai trecut p r i n asta; nu sunt atât de neştiutori.
— O să ţin m i n t e asta.
Cuvintele erau rostite pe un ton ironic, d a r era cel
mai a p r o p i a t lucru de o promisiune pe care îl primise
Vreodată Ştefan de la fratele lui.
— Şi, D a m o n . . .
— C e m a i e?
— Mulţumesc.
E r a p r e a mult. D a m o n se răsuci fulgerător, cu ochii
reci şi neprietenoşi, ochii u n u i străin.
1 1 2 « Jurnalele Vampirilor
— Nu aştepta nimic de la m i n e , frăţioare, spuse el
pe un ton a m e n i n ţ ă t o r . P e n t r u că de fiecare d a t ă ai să
te înşeli. Şi nici să nu crezi că mă p o ţ i m a n i p u l a .
Fiinţele alea trei u m a n e p o a t e că te vor u r m a , d a r eu
n u . Sunt aici p e n t r u propriile mele motive.
Dispăru înainte ca Ştefan să-şi găsească cuvintele
p e n t r u a-i da o replică. O r i c u m n-ar fi avut nici o im­
p o r t a n ţ ă . D a m o n niciodată nu asculta ce-i spunea el.
D a m o n nici m ă c a r nu-i spunea vreodată p e n u m e . î n ­
t o t d e a u n a e r a d o a r acel „frăţioare" dispreţuitor.
Iar a c u m D a m o n plecase, p e n t r u a d e m o n s t r a cât
de p u ţ i n se p u t e a cineva baza pe el, îşi spuse Ştefan.
M i n u n a t . Ar face ceva deosebit de r ă u d o a r ca să-i do­
vedească lui Ştefan că era capabil de aşa ceva.
Obosit, Ştefan găsi un copac de care să se rezeme
şi se lăsă să alunece în jos de-a lungul lui, p e n t r u a privi
la cerul întunecat al nopţii. î n c e r c ă să se gândească la
p r o b l e m a cu care se confruntau, la ceea ce aflase în
această seară. Felul în care îl descrisese Vickie pe cri­
minal, înalt, cu p ă r blond şi ochi albaştri, îşi spuse —
asta p ă r e a să-i a d u c ă a m i n t e de cineva. Nu cineva pe
care îl cunoscuse, d a r cineva de care auzise...
E r a inutil. Nu se p u t e a concentra. E r a obosit şi se
simţea singur şi avea o nevoie disperată de alinare. I a r
adevărul adevărat era că nu exista nici o alinare posi­
bilă p e n t r u el.
Elena, îşi spuse, m-ai minţit.
Reuniunea • 113
E r a singurul lucru pe c a r e ea îl repetase î n t r u n a ,
singurul lucru pe care îl promisese m e r e u : „Indiferent
Ce se va î n t â m p l a , Ştefan, o să fiu aici cu tine. Spu­
ne-mi că mă crezi." I a r el răspunsese, pierdut fără spe­
ranţă în vraja ei: „ O h , Elena. C r e d . Indiferent ce se
va întâmpla, v o m fi î m p r e u n ă . "
D a r ea îl părăsise. P o a t e că nu fusese alegerea ei,
dar în final ce m a i conta asta? îl părăsise şi plecase.
Existau m o m e n t e c â n d tot ce voia el era să o urmeze.
Gândeşte-te la altceva, orice altceva, îşi spuse, d a r
era p r e a târziu. O d a t ă scăpate de sub control, imagi­
nile cu E l e n a se învârtiră în j u r u l lui, p r e a dureroase
pentru a le p u t e a suporta, p r e a frumoase p e n t r u a le
alunga din m i n t e .
P r i m a d a t ă c â n d o sărutase. Şocul dulceţei aceleia
a m e ţ i t o a r e c â n d buzele li se întâlniseră. Şi a p o i şoc
d u p ă şoc, d a r la un nivel m a i profund. Ca şi c u m ea ar
fi atins miezul fiinţei lui, un miez pe care el a p r o a p e că
îl uitase.
Speriat, simţise c u m toate barierele de a p ă r a r e pe
care le înălţase se n ă r u i a u . T o a t e secretele lui, orice
rezistenţă, toate metodele pe care le folosise p e n t r u a-i
ţine pe ceilalţi o a m e n i d e p a r t e de el. Elena d ă r â m a s e
toate zidurile, lăsându-1 vulnerabil.
Dezgolindu-i sufletul.
I a r în cele d i n u r m ă , Ştefan descoperise că asta
voia. Voia ca E l e n a să-1 v a d ă fără ziduri de a p ă r a r e .
Voia ca ea să-1 c u n o a s c ă aşa c u m era.
114 • Jurnalele Vampirilor
î n s p ă i m â n t ă t o r ? D a . C â n d în cele din u r m ă ea îi
descoperise secretul, când îl găsise hrănindu-se cu acea
pasăre, Ştefan voise să se despice p ă m â n t u l sub el de
ruşine. E r a convins că, v ă z â n d sângele pe buzele lui, o
să-i întoarcă spatele cu groază. Cu scârbă.
D a r c â n d o privise în ochi în acea n o a p t e văzuse
înţelegere. Iertare. Dragoste.
Dragostea ei îl vindecase.
Şi atunci ştiuse el că nu se vor putea niciodată despărţi.
Alte amintiri se iviră şi Ştefan le p r i m i cu drag, deşi
durerea îl sfâşia, ascuţită ca nişte gheare. Senzaţii. Sen­
zaţia de a o simţi pe Elena lipită de el, mlădioasă în
braţele lui. Atingerea p ă r u l u i auriu pe o b r a z u l lui,
uşoară ca aripa u n u i fluture de n o a p t e . Arcuirea bu­
zelor ei, gustul lor. Albastrul a d â n c de n o a p t e , ne­
maivăzut, al ochilor ei.
T o a t e erau pierdute a c u m . T o a t e e r a u a c u m de-a
p u r u r i inaccesibile p e n t r u el.
D a r Bonnie ajunsese p â n ă la Elena. Spiritul Elenei,
sufletul ei încă m a i era u n d e v a p r i n preajmă.
D i n t r e toţi, el ar trebui să fie capabil să îl c h e m e .
Avea Putere în stăpânirea lui. Şi era m a i îndreptăţit
ca oricine să o caute.
Ştia c u m se făcea asta. î n c h i d e ochii. Imaginează-ţi
p e r s o a n a pe care vrei să o c h e m i . Asta e r a uşor. O
p u t e a vedea pe Elena, îi p u t e a simţi p r e z e n ţ a , miro­
sul. Apoi c h e a m - o , lasă-ţi d o r i n ţ a să p ă t r u n d ă în
neant. Deschide-te şi lasă-ţi nevoia să fie simţită.
Reuniunea • 115
Şi m a i u ş o r chiar. P u ţ i n îi p ă s a de pericole. îşi
a d u n ă tot dorul, toată durerea, şi le trimise în eter, să
caute a s e m e n e a unei rugăciuni.
Şi... nu simţi nimic.
D o a r vidul şi p r o p r i a lui singurătate. D o a r tăcere.
Puterile lui nu e r a u la fel ca ale lui B o n n i e . Nu
putea ajunge la unicul lucru pe care îl iubise atât de
mult, unicul lucru care conta p e n t r u el.
Niciodată nu se m a i simţise atât de singur.
Ce a n u m e vrei? î n t r e b ă Bonnie.
— Nişte d o c u m e n t e legate de istoria oraşului FelPs
(îhurch. In special date despre cei care l-au întemeiat,
spuse Ştefan.
S t ă t e a u cu toţii în m a ş i n a lui M e r e d i t h , c a r e e r a
parcată la o distanţă p r u d e n t ă în spatele casei lui
Vickie. E r a către apus în ziua u r m ă t o a r e şi t o c m a i se
întorseseră de la î n m o r m â n t a r e a lui Sue — toţi, cu
I iccepţia lui Ştefan.
— Asta a r e o legătură cu Sue, nu-i aşa? spuse M e -
redith, şi ochii ei întunecaţi, întotdeauna atât de sinceri
11 Ic inteligenţi, îl cercetară cu atenţie pe Ştefan. Crezi
rfl ai rezolvat misterul.
E posibil, recunoscu el.
I'(trecuse t o a t ă ziua chibzuind. D ă d u s e d e o p a r t e
'Inicrea nopţii trecute şi era din n o u stăpân p e sine.
I »< şi nu p u t e a ajunge la Elena, p u t e a să confirme în-
i i< derea ei în el — p u t e a să facă ceea ce d o r e a ea să
1 1 6 « Jurnalele Vampirilor
fie făcut. I a r activitatea, c o n c e n t r a r e a de care avea ne­
voie u r m a u să-i a d u c ă alinare. Ca şi î n d e p ă r t a r e a tu­
t u r o r emoţiilor. Adăugă:
— Am o idee despre ceea ce s-ar fi p u t u t întâmpla,
d a r e d o a r o b ă n u i a l ă şi nu vreau să discut despre asta
p â n ă c â n d nu sunt sigur.
— De ce? î n t r e b ă imperios Bonnie.
Ce contrast cu M e r e d i t h , îşi spuse Ştefan. P ă r
roşcat ca focul şi un spirit pe potrivă. Acea faţă deli­
cată, de forma unei inimi, şi pielea albă, a p r o a p e trans­
lucidă, e r a u totuşi înşelătoare. B o n n i e e r a isteaţă şi
ingenioasă — chiar dacă de-abia începea să descopere
asta.
— Pentru că, d a c ă mă înşel, o p e r s o a n ă nevinovată
ar p u t e a fi rănită. Uitaţi ce e, în acest m o m e n t e d o a r
o idee. D a r vă p r o m i t că d a c ă găsesc în seara asta vreo
d o v a d ă care să o sprijine, o să vă spun totul.
— Ai p u t e a să vorbeşti cu d o a m n a G r i m e s b y , îi
sugeră M e r e d i t h . Ea este bibliotecara oraşului şi ştie o
mulţime de lucruri despre întemeierea lui.
— Şi pe u r m ă , e H o n o r i a , spuse Bonnie. V r e a u să
spun că ea a fost u n u l dintre întemeietori.
Ştefan se uită repede la ea.
— C r e d e a m că H o n o r i a Fell nu m a i c o m u n i c ă cu
tine, spuse el cu grijă.
— Nu vreau să spun să vorbeşti cu ea. Ea s-a dus,
pffft, kaput, spuse Bonnie, cu o n e r ă b d a r e iritată. Mă
refer la j u r n a l u l ei. E chiar acolo în bibliotecă, alături
Reuniunea • 117
de cel al Elenei. D o a m n a G r i m e s b y le ţine expuse
lângă ghişeul de î m p r u m u t u r i .
Ştefan fu surprins. Nu-i plăcea p r e a mult ideea ca
j u r n a l u l Elenei să fie expus în bibliotecă. D a r în­
semnările H o n o r i e i ar p u t e a fi exact ceea ce căuta el.
H o n o r i a nu fusese d o a r o femeie înţeleaptă; fusese şi
pricepută la lucrurile supranaturale. O vrăjitoare.
— D a r biblioteca s-a închis deja, remarcă Meredith.
— Asta e şi m a i bine, spuse Ştefan. N i m e n i n-o să
ştie ce informaţii ne interesează. D o i dintre noi p u t e m
să m e r g e m acolo şi ceilalţi doi să r ă m â n ă aici. M e r e ­
dith, d a c ă vrei să vii cu m i n e . . .
— Aş prefera să r ă m â n aici, d a c ă nu te superi, spuse
ea. Sunt obosită, explică ea, văzându-i expresia. Şi aşa
pot să-mi t e r m i n schimbul şi să ajung acasă m a i de­
vreme. De ce nu te duci cu M a t t , şi r ă m â n eu cu Bon­
n i e aici?
Ştefan c o n t i n u a să o privească.
— Bine, spuse el încet. în regulă. D a c ă vrea şi Matt.
M a t t r i d i c ă din u m e r i .
— Atunci aşa r ă m â n e , a d ă u g ă Ştefan. S-ar p u t e a
Nă ne ia vreo d o u ă ore, sau chiar m a i mult. Voi d o u ă
i.unâneţi în m a ş i n ă cu portierele încuiate. Aşa ar tre­
b u i să fiţi în siguranţă.
D a c ă bănuielile lui se confirmau, n-ar trebui să m a i
• xiste a t a c u r i o v r e m e — cel p u ţ i n v r e o câteva zile.
Ii< »nnie şi M e r e d i t h ar trebui să fie în siguranţă. D a r nu
putea să nu se î n t r e b e ce se afla în spatele refuzului lui
118 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea • 119

M e r e d i t h . E r a convins că nu era v o r b a d o a r de obo­ < ichii lui se obişnuiră cu scrisul înghesuit şi încâlcit, cu

seală. înlloriturile lui complicate.

— A p r o p o , u n d e e D a m o n ? î n t r e b ă Bonnie c â n d E r a povestea H o n o r i e i Fell şi a soţului ei, care,

el şi M a t t se p r e g ă t e a u să plece. ¡1 lături de familia Smallwood şi alte câteva, veniseră în

Ştefan simţi c u m i se încordează muşchii stomacului. locul acesta c â n d era î n c ă o pustietate sălbatică. Se

— Nu ştiu, răspunse. confruntaseră nu n u m a i cu pericolele izolării şi ale foa­

Aşteptase ca cineva să-i p u n ă această î n t r e b a r e . metei, d a r şi cu viaţa sălbatică a acestor locuri. H o n o -

Nu-1 m a i văzuse pe fratele lui din seara trecută, şi nu i ia s p u n e a povestea luptei lor p e n t r u supravieţuire

avea nici cea m a i mică idee ce ar p u t e a face D a m o n . într-un fel simplu şi limpede, fără sentimentalism.

— P â n ă la u r m ă o să a p a r ă el, spuse, şi închise uşa Şi în acele pagini Ştefan găsi ceea ce căuta.

c â n d M e r e d i t h t o c m a i replica: Simţind o furnicătură pe ceafă, reciti a t e n t p a r a ­

— De asta mă tem. graful. In cele din u r m ă se r e z e m ă de spătarul scau­

El şi M a t t se î n d r e p t a r ă în tăcere către bibliotecă, nului şi închise ochii.

r ă m â n â n d în u m b r ă , ocolind zonele luminate. Nu-şi Avusese d r e p t a t e . Nu m a i exista nici o îndoială în

p u t e a p e r m i t e să fie văzut. Ştefan se întorsese ca să mintea lui. Şi asta î n s e m n a că avea d r e p t a t e şi în

ajute oraşul, d a r era convins că oraşul nu voia să fie legătură cu ceea ce se p e t r e c e a a c u m în Fell's C h u r c h .

ajutat. E r a din n o u u n străin, u n intrus î n FelPs Pentru o clipă, o senzaţie de greaţă îl străbătu, şi se

C h u r c h . D a c ă l-ar p r i n d e , i-ar face r ă u . simţi copleşit de o furie care îl făcu să vrea să r u p ă şi

Broasca bibliotecii fu simplu de deschis, e r a d o a r a sfâşie şi să facă rău. Sue. Sue cea drăguţă, care fu­

un m e c a n i s m cu arc. I a r jurnalele se aflau exact acolo sese p r i e t e n a Elenei, murise p e n t r u . . . asta. U n ritual

u n d e spusese Bonnie că sunt. de sânge, o iniţiere obscenă. îl făcu să d o r e a s c ă să

Ştefan se forţă să-şi îndepărteze m â n a de j u r n a l u l omoare.

Elenei. în el erau povestite ultimele zile ale Elenei, în D a r apoi furia se stinse, înlocuită de o h o t ă r â r e

propriul ei scris. D a c ă începea să se gândească a c u m iprigă de a p u n e c a p ă t la ceea ce se î n t â m p l a şi de a

la asta... îndrepta lucrurile.

Ştefan se c o n c e n t r a asupra caietului cu coperţi de Iţi p r o m i t , îi şopti Elenei în m i n t e a lui. O să opresc

piele de alături. C e r n e a l a d e c o l o r a t ă de pe paginile a ta cumva. Indiferent ce va trebui să fac.

îngălbenite era greu de citit, d a r d u p ă câteva m i n u t e Ridică privirea şi îl văzu pe M a t t uitându-se la el.
120 • Jurnalele Vampirilor
J u r n a l u l Elenei era în m â n a lui M a t t , închis, cu de­
getul lui r ă m a s u n d e v a între pagini. In acea clipă ochii
lui M a t t aveau acelaşi albastru î n t u n e c a t ca şi ai Ele­
nei. E r a u p r e a înneguraţi, plini de t u m u l t şi d u r e r e şi
ceva a s e m ă n ă t o r cu a m ă r ă c i u n e a .
— Ai găsit, spuse M a t t . Şi e rău.
— Da.
— Ştiam.
M a t t puse la loc j u r n a l u l Elenei în vitrină şi se
ridică. în vocea lui se auzea o n o t ă de satisfacţie. T o c ­
m a i demonstrase ceva.
— Aş fi p u t u t să te scutesc să m a i vii aici.
M a t t îşi roti privirea p r i n biblioteca î n t u n e c o a s ă ,
jucându-se c u nişte m o n e d e din b u z u n a r . U n obser­
vator oarecare ar fi crezut că era relaxat, d a r vocea îl
t r ă d a . E r a aspră, î n c o r d a t ă de o tensiune p u r ă .
— Te gândeşti la cel m a i r ă u lucru pe care ţi-1 poţi
închipui şi acela este î n t o t d e a u n a adevărul, spuse el.
— Matt...
Brusc, Ştefan simţi c u m grija pentru M a t t îi strânge
inima. De când revenise în Fell's C h u r c h fusese p r e a
preocupat pentru a-1 privi cu atenţie pe Matt. A c u m îşi
dădea seama că fusese prost, într-un fel de neiertat. Exista
o problemă, o problemă teribilă. T o t trupul lui M a t t era
rigid, stăpânit de o tensiune care stătea să izbucnească.
Iar Ştefan simţea chinul, disperarea din mintea lui.
— M a t t , ce e? spuse el calm. Se ridică şi se apropie
de celălalt băiat. Am făcut eu ceva?
Reuniunea • 121
— Sunt bine.
— Tremuri.
Era adevărat. Muşchii lui încordaţi e r a u străbătuţi
de fiori uşori.
— Am spus că sunt bine! M a t t se răsuci cu spatele,
n i ( o r d â n d - ş i umerii într-un gest de a p ă r a r e . O r i c u m ,
ce puteai face tu ca să mă superi? Sigur, în afară de
u-mi fura p r i e t e n a şi de a contribui la m o a r t e a ei?
De d a t a asta, strângerea de inimă fu m a i puternică,
şi d u r e r e a cumplită. A s e m ă n ă t o a r e celei provocate de
tăişul care îl o m o r â s e odinioară, cu veacuri în u r m ă .
încercă să respire, incapabil să vorbească, nesigur pe
I iropria-i voce.
— î m i p a r e rău.
Vocea lui M a t t e r a ca de p l u m b şi c â n d Ştefan
tidică privirea către el văzu că umerii lui îşi pierduseră
încordarea, erau căzuţi.
- A fost un lucru u r â t ce-am spus.
— A fost adevărul, replică Ştefan. Aşteptă o clipă, apoi
i< l.iugă, cu o voce egală: D a r nu-i numai asta, nu-i aşa?
Matt nu răspunse. Stătea cu privirea aţintită în jos,
împingând ceva invizibil de pe p o d e a cu p a r t e a late-
i .ilă a pantofului. C h i a r în clipa în care Ştefan era gata
• i renunţe, răspunse cu o întrebare.
C u m e de fapt lumea?
C u m e . . . ce?
— L u m e a . Tu ai văzut m a r e p a r t e din ea, Ştefan.
• \ i. i vantajul a p a t r u sau cinci secole în plus faţă de noi,
122 • Jurnalele Vampirilor
nu? Aşadar, c u m stă treaba? C e e a ce vreau să spun c,
este ea esenţialmente genul de loc care m e r i t ă să lir
salvat, sau este de fapt o g r ă m a d ă de rahat?
Ştefan închise ochii.
— O h , făcu el.
— Şi o a m e n i i , Ştefan? R a s a u m a n ă . S u n t e m noi
boala, sau d o a r un simptom? C e e a ce vreau să spun e:
ia pe cineva c a . . . ca Elena.
V o c e a lui M a t t t r e m u r ă scurt, d a r el continuă:
— Elena a m u r i t p e n t r u ca oraşul să fie sigur pen­
tru fete ca Sue. Şi a c u m Sue e şi ea m o a r t ă . Şi totul se
î n t â m p l ă din n o u . N u s e m a i t e r m i n ă niciodată. N u
p u t e m învinge. Şi atunci, ce-ţi spune ţie asta?
— Matt.
— C e e a ce te întreb eu de fapt e: la ce b u n ? Există
c u m v a vreo g l u m ă cosmică pe care n-o pricep? Sau
t o a t ă povestea asta e d o a r o greşeală m a r e şi afurisită?
înţelegi ce încerc eu să spun aici?
— înţeleg, M a t t . Ştefan se aşeză şi îşi trecu o m â n ă
prin p ă r . D a c ă vrei să taci un m i n u t , o să încerc să-ţi
răspund.
M a t t îşi trase un scaun şi se aşeză călare pe el.
— Grozav. Străduieşte-te.
Privirea lui era aspră şi p r o v o c a t o a r e , d a r dincolo
de ea Ştefan văzu d u r e r e a confuză care îl m ă c i n a .
— Am văzut mult rău, Matt, m a i mult decât îţi poţi
tu imagina, spuse Ştefan. C h i a r l-am trăit. î n t o t d e a u n a
va fi o parte din mine, indiferent cât aş lupta împotriva
Reuniunea • 123
1111 l Ineori cred că întreaga rasă u m a n ă e rea, iar cei de
Felul meu, m u l t m a i puţin. I a r uneori cred că o atât de
mare parte din ambele noastre rase e rea încât nu m a i
i < mtează ce se întâmplă cu restul. D a r , când mă gân-
i lese mai bine, nu ştiu m a i mult decât tine. Nu p o t să-ţi
|MIII d a c ă există v r e o n o i m ă sau d a c ă lucrurile vor
a|unge vreodată să fie aşa c u m trebuie. Ştefan se uită
direct în ochii lui M a t t şi spuse în m o d deliberat: D a r
am o altă întrebare p e n t r u tine. Şi ce dacă?
M a t t se holbă la el.
- Şi ce dacă?
— M d a . Şi ce dacă.
- Şi ce d a c ă universul e rău, şi ce d a c ă nimic din
11 lacem p e n t r u a încerca să îl s c h i m b ă m nu c o n t e a z ă
d e fapt?
Vocea lui M a t t creştea în intensitate, datorită ne-
iiII iederii.
D a , şi ce dacă? Ştefan se aplecă în faţă. Deci ce
li de g â n d să faci, M a t t H o n e y c u t t , d a c ă fiecare lucru
i a 11 despre care ai vorbit e adevărat? Ce ai de g â n d să
fu i tu însuţi? Ai de g â n d să r e n u n ţ i să m a i lupţi şi să
iimU alături d e rechini?
M a t t strângea cu p u t e r e spătarul scaunului.
— D e s p r e ce vorbeşti?
- Ştii, p o ţ i foarte bine să faci aşa. D a m o n spune
asta mereu. Poţi să te alături taberei rele, taberei învin­
gătoare. Şi n i m e n i nu te poate c o n d a m n a cu adevărat,
I ieiitru că dacă aşa e universul, de ce n-ai fi şi tu la fel?
124 • Jurnalele Vampirilor
— Pe d r a c u ' ! explodă M a t t , cu ochii lui albaştri ar­
z â n d şi pe j u m ă t a t e ridicat din scaun. Poate că asta e
calea lui D a m o n ! C h i a r d a c ă l u p t a e inutilă, nu în­
s e a m n ă că e bine să renunţi la ea. C h i a r d a c ă aş şti că
e inutil, tot ar trebui să încerc. T r e b u i e să încerc, fir-ar
să fie!
— Ştiu.
Ştefan se r e z e m ă de spătar şi zâmbi uşor. E r a un
z â m b e t obosit, d a r arăta că în acea clipă se simţea atât
de a p r o a p e de M a t t . Şi apoi văzu pe faţa lui M a t t că
acesta înţelegea.
— Ştiu p e n t r u că şi eu cred acelaşi lucru, continuă
Ştefan. Nu avem nici o scuză să r e n u n ţ ă m d o a r pen­
t r u că a v e m impresia că o să p i e r d e m . T r e b u i e să
î n c e r c ă m — p e n t r u că cealaltă alternativă este să
cedăm.
— Eu nu sunt pregătit să cedez nimic, spuse M a t t
printre dinţi.
A r ă t a ca şi c u m regăsise d r u m u l către un foc din
a d â n c u l fiinţei lui care arsese acolo tot timpul.
— Niciodată, adăugă.
— Ei, sigur, „ n i c i o d a t ă " e un t i m p foarte lung,
spuse Ştefan. D a r , fie că merită sau nu, o să încerc şi
eu să fac la fel. Nu ştiu d a c ă e posibil, d a r am de gând
să încerc.
— Asta e tot ce poate face cineva, spuse M a t t .
încet, se ridică de pe scaun şi r ă m a s e în picioare,
drept. T e n s i u n e a îi dispăruse din muşchi, iar ochii lui
Reuniunea • 125
iveau din n o u acea culoare albastră limpede, a p r o a p e
•.li»-clelitoare, pe care şi-o a m i n t e a Ştefan.
Bine, spuse el calm. D a c ă ai găsit ceea ce căutai,
M li mai bine să ne î n t o a r c e m la fete.
Ştefan se gândi, m i n t e a lui funcţionând din n o u în
viteză:
M a t t , d a c ă am dreptate în legătură cu ceea ce se
miâinplă, fetele ar trebui să fie în siguranţă o p e r i o a d ă
< Ic vreme. D a r tu du-te şi schimbă-le. D a c ă tot sunt
. i n i, aş vrea să citesc ceva — scris de un tip n u m i t Ger-
\ . i s c din Tilbury 1 , care a trăit la începutul secolului al
i n isprezecelea.
C h i a r înainte şi de v r e m e a ta, ei? spuse M a t t şi
Ştefan îi a r u n c ă u m b r a u n u i surâs.
Statură o clipă privindu-se.
- Bine. Păi, ne v e d e m acasă la Vickie. M a t t se în­
toarse către uşă, apoi ezită. Brusc, se răsuci din n o u
.pic Ştefan şi îi întinse m â n a . Ştefan... mă b u c u r că
ii ai întors.
Ştefan i-o strânse.
- Mă b u c u r să a u d asta — a t â t a spuse doar, d a r
ni sufletul lui simţi o c ă l d u r ă care î n d e p ă r t ă d u r e r e a
ascuţită.
Şi o p a r t e din copleşitoarea singurătate.
1
Gervase of Tilbury (1150-1228), avocat de drept canonic,
Om de stat şi scriitor, autorul lucrării Otia Imperialia (sau Liber de mi-
nbilibus mundî), care conţinea toate informaţiile cunoscute pe
Itunci din istorie, geografie şi fizică (n.tr.).

e u n d e stăteau în maşină, Bonnie şi M e r e ­
dith nu p u t e a u vedea d e c â t fereastra lui
Vickie. Ar fi fost mai bine să fie mai aproape,
d a r atunci exista posibilitatea să le vadă cineva.
M e r e d i t h îşi t u r n ă restul de cafea din termos şi o
bău. Apoi căscă. îşi d ă d u seama, cu un sentiment de
vinovăţie, şi se uită la Bonnie.
— Şi tu d o r m i prost noaptea? spuse Bonnie.
— D a . Nu p o t să-mi imaginez de ce, răspunse
Meredith.
— Crezi că băieţii au o mică discuţie?
M e r e d i t h se uită r e p e d e la ea, în m o d clar sur­
prinsă, apoi zâmbi. Bonnie îşi d ă d u s e a m a că M e r e ­
dith nu se aşteptase ca ea să se p r i n d ă .
— Sper, spuse M e r e d i t h . I-ar face bine lui M a t t .
Reuniunea • 127
Bi >nnie încuviinţă din cap şi se relaxa pe scaunul ei.
•\ l r . m a lui M e r e d i t h nu păruse niciodată mai confor-
. ibilă.
( land se uită din n o u la M e r e d i t h , văzu că fata cu
(•.II 111 negru adormise.
( )h, grozav. N e m a i p o m e n i t . Bonnie se uită lung la
laţul de cafea din ceaşca ei şi se strâmbă. Nu î n d r ă z n e a
I se relaxeze din n o u ; ar p u t e a fi un dezastru d a c ă
I d o r m e a u amândouă. îşi înfipse unghiile în p a l m e şi se
m i . i lung la fereastra luminată de la c a m e r a lui Vickie.
C â n d îşi d ă d u s e a m a că i m a g i n e a î n c e p e a să se
II u cţoşeze şi să p a r ă dublă, ştiu că trebuia să facă ceva.
Aer proaspăt. Asta ar p u t e a să o ajute. F ă r ă să se
,i i ăduiască să nu facă p r e a mult zgomot, debloca uşa
şi ridică m â n e r u l . U ş a se deschise, d a r M e r e d i t h eon­
ii n u ă să respire profund.
C r e d că e într-adevăr foarte obosită, îşi spuse Bon­
nie, ieşind din maşină. închise uşa m a i uşor, încuind-o
p e M e r e d i t h î n ă u n t r u . D o a r î n acel m o m e n t realiză
că ea nu avea cheie.
Ei, asta e, o s-o trezească pe M e r e d i t h ca să-i d e a
d r u m u l î n ă u n t r u . I n t r e t i m p o să se d u c ă să v a d ă ce
face Vickie. Probabil că era î n c ă trează.
Cerul era m o h o r â t şi înnorat, dar noaptea era
caldă. în spatele casei lui Vickie nucii se mişcau uşor.
Greierii c â n t a u , d a r târâitul lor m o n o t o n p ă r e a d o a r
că face p a r t e dintr-o tăcere m a i m a r e .
128 • Jurnalele Vampirilor
Reuniunea • 129

Parfumul caprifoiului u m p l u nările lui Bonnie.

|>fticau să se mişte. C e v a cu mâini fierbinţi şi u m e d e şi
Bătu uşor cu unghiile la fereastra lui Vickie, furişâlM I
braţe suficient de puternice să o strivească...
o privire prin despicătura dintre draperii.
I '< >cnetul unei crenguţe explodă p r i n ea asemenea
Nici u n răspuns. Zări p e p a t u n m o r m a n d e pături
Unei împuşcături.
cu nişte p ă r castaniu ciufulit în capătul lui. Vickie doi­
Se răsuci în direcţia din c a r e venise sunetul, cu
m e a şi ea.
Oi lui mari şi urechile ciulite. D a r nu era decât întune­
Pe c â n d Bonnie stătea acolo, tăcerea p ă r u să se în­
ric, întuneric şi tăcere.
desească în j u r u l ei. Greierii nu mai cântau, iar copa­
Nişte degete o atinseră pe ceafă.
cii erau nemişcaţi. Şi totuşi, era ca şi c u m ea se chinuia
Konnie se răsuci d i n n o u , gata să c a d ă , gata să
să a u d ă ceva ce ştia că e acolo.
Ic şine. E r a p r e a speriată ca să ţipe. C â n d văzu cine
Nu sunt singură, realiză.
I i. i, şocul îi copleşi toate simţurile şi muşchii i se în-
Asta nu i-o spuse u n u l dintre simţurile ei obişnuite. nuiiară. S-ar fi prăvălit la p ă m â n t d a c ă el n-ar fi
D a r cel de-al şaselea simţ, cel care îi trimitea fiori de-a I >i ms-o şi n-ar fi sprijinit-o.
lungul braţelor şi o senzaţie de gheaţă pe şira spinării,
r- Pari speriată, spuse încet D a m o n .
cel care în ultimul timp se trezea în p r e z e n ţ a Puterii,
Bonnie clătină din cap. î n c ă nu-şi recăpătase vocea.
e r a sigur de asta. Exista... ceva... în a p r o p i e r e .
Se gândi că ar p u t e a leşina. D a r încercă să-şi revină
C e v a . . . care o privea.
iul uşi.
Se întoarse încet, temându-se să scoată vreun sunet.
El nu m ă r i strânsoarea, d a r nu-i d ă d u d r u m u l . I a r
D a c ă nu făcea nici un zgomot, p o a t e că acel ceva nu
/baterea ei avu acelaşi rezultat ca o î n c e r c a r e de a
o va p r i n d e . Poate că nu o va observa.
d ă r â m a un zid de c ă r ă m i d ă cu mâinile goale. R e n u n ţ ă
T ă c e r e a devenise m o r m â n t a l ă , a m e n i n ţ ă t o a r e . şi se strădui să respire m a i calm.
R ă s u n a în urechile ei, îngânându-i zvâcnirile sânge­
— Ţi-e frică de mine? spuse D a m o n . Z â m b i cu
lui. Şi nu p u t e a să nu-şî imagineze ce ar p u t e a ieşi din
i cproş, ca şi c u m ar fi avut un secret n u m a i al lor. Nu
acea tăcere, u r l â n d înfiorător, în orice clipă.
trebuie să-ţi fie.
C e v a cu m â i n i fierbinţi, u m e d e , îşi spuse, uitân-
C u m reuşise Elena să se descurce cu aşa ceva? D a r ,
du-se cu atenţie în întunericul din curte. N e g r u profi­
sigur, Elena nu reuşise, îşi d ă d u s e a m a Bonnie. Elena
lat pe gri, n e g r u profilat pe negru, asta e r a tot ce
ii cedase lui D a m o n în cele din u r m ă . D a m o n câşti­
vedea. Fiecare u m b r ă p u t e a fi orice, şi toate umbrele
gase şi făcuse exact ceea ce voise.
130 • Jurnalele Vampirilor
EI îi d ă d u d r u m u l u n u i b r a ţ p e n t r u a-i trasa cu un
deget, abia simţit, arcuirea buzei.
— Bănuiesc că ar trebui să plec, spuse, şi să nu
m a i sperii. Asta vrei?
Ga un iepure cu un şarpe, se gândi Bonnie. Aşa
simte şi iepurele. D o a r că nu cred că o să mă o m o a n
D a r aş p u t e a p u r şi simplu să m o r singură. Se simţei
ca şi c u m picioarele ei s-ar p u t e a topi în clipa u r i n a
toare, ca şi c u m s-ar p u t e a prăbuşi. Simţea o c ă l d u r i
şi un t r e m u r în ea.
Gândeşte-te la ceva... repede. O c h i i aceia negri i 11
sondabili u m p l e a u a c u m universul. îşi spuse că vedea
în ei stele. Gândeşte-te. R e p e d e .
Elenei nu i-ar plăcea asta, îşi spuse, chiar în clipa în
care buzele lui i le atingeau pe ale ei. D a , asta era. Pro­
b l e m a era însă că nu avea p u t e r e a să o şi rostească. I a r
căldura creştea, răspândindu-i-se în tot trupul, din vâr­
ful degetelor la tălpi. Buzele lui e r a u r ă c o r o a s e , ca
mătasea, d a r tot restul era atât de fierbinte. Nu avea de
ce să-i fie frică; p u t e a p u r şi simplu să se relaxeze şi să
se lase să plutească. D u l c e a ţ a o copleşi...
— Ce dracu' se petrece aici?
V o c e a sparse tăcerea, rupse vraja. Bonnie tresări şi
descoperi că era capabilă să î n t o a r c ă iar capul. M a t t
stătea la m a r g i n e a curţii, cu p u m n i i strânşi, cu ochii
ca nişte aşchii de gheaţă albăstruie. O gheaţă atât de
rece încât ardea.
— Pleacă de lângă ea, spuse M a t t .
Reuniunea • 131
Spre s u r p r i n d e r e a lui B o n n i e , s t r â n s o a r e a de pe
)il \\W\ ci slăbi. F ă c u un pas în spate, îşi a r a n j a bluza,
i i iillaud greu. M i n t e a îi funcţiona din n o u .
K-n regulă, îi spuse lui M a t t , cu o voce a p r o a p e
II udă. E u d o a r . . .
Du-te la m a ş i n ă şi r ă m â i acolo.
I M , stai p u ţ i n , îşi spuse Bonnie. Se b u c u r a că venise
M.iii; î n t r e r u p e r e a venise exact la ţ a n c , şi foarte con-
11 nubil. D a r exagera puţin cu atitudinea de frate m a i
UJare superprotector.
Ascultă, M a t t . . . .
Du-te, spuse el, c o n t i n u â n d să-1 privească fix pe
I )anion.
M e r e d i t h nu i-ar fi p e r m i s să-i c o m a n d e aşa. I a r
Elena cu s i g u r a n ţ ă nu l-ar fi lăsat. B o n n i e deschise
r i n a să-i s p u n ă lui M a t t să se d u c ă el însuşi să stea în
maşină, c â n d brusc îşi d ă d u s e a m a de ceva.
Asta era p r i m a o a r ă , d u p ă multe luni, când îl vedea
pc M a t t că-i pasă cu a d e v ă r a t de ceva. L u m i n a reve­
nise în ochii aceia albaştri — acea fulgerare rece de
Curie d r e a p t ă care îl făcea p â n ă şi pe T y l e r Smallwood
să se d e a înapoi. în clipa asta M a t t e r a viu şi plin de
energie. E r a din n o u el însuşi.
Bonnie îşi m u ş c ă buza. P e n t r u o clipă se luptă cu
propria-i m â n d r i e . Apoi o învinse şi îşi lăsă în jos pri­
virea.
— M u l ţ u m e s c p e n t r u că m-ai salvat, m u r m u r ă şi
ieşi din curte.
 132 • Jurnalele Vampirilor
* < !um îl c h e m a pe profesorul ăla de istorie? spuse
M a t t era atât de furios încât nu î n d r ă z n i să se aptnpli
mai mult de D a m o n de t e a m ă că l-ar p u t e a lovi. Iu
t u n e c i m e a îngheţată din ochii lui D a m o n îi s p u n e i
asta n-ar fi o idee foarte b u n ă .
D a r vocea lui D a m o n era calmă, a p r o a p e im pe
turbabilă.
— Pofta m e a p e n t r u sânge n u e d o a r o toană, .ştii
E o necesitate în care tu te amesteci. Eu nu fac de
ceea ce trebuie să fac.
Această indiferenţă crudă era prea mult pentru M a 11
Ei ne consideră o hrană, îşi aminti el. Ei sunt vânăt < >rii,
noi suntem prada. Şi îşi pusese ghearele pe Bonnie. B< >i i
nie, care nu putea să-i facă rău nici unui pisoi.
Cu dispreţ, spuse:
— Atunci, de ce nu alegi pe cineva de statura ta?
D a m o n zâmbi, şi aerul deveni m a i rece.
— Pe tine, de pildă? î n t r e b ă el.
M a t t d o a r îl privi lung. Simţea c u m muşchii maxi­
larelor i se încordează. D u p ă o clipă, spuse crispat:
— Poţi să încerci.
— Pot să fac m a i mult decât să încerc doar, M a t t .
D a m o n înainta cu un singur pas către el, ca o p a n ­
t e r ă care se furişează către p r a d ă . F ă r ă să vrea, M a t t se
gândi la felinele din junglă, la săritura lor puternică şi la
dinţii lor ascuţiţi, care sfâşie. Se gândi c u m arătase Tyler
în baraca metalică anul trecut d u p ă ce Ştefan terminase
cu el. C a r n e roşie. D o a r carne roşie c r u d ă şi sânge.
Reuniunea • 133
|l.t i pe nu ton dulce. A c u m p ă r e a a m u z a t , discuţia
t•*»••-1 | ilaccre. D o m n u l T a n n e r , nu? C u el a m făcut
II umil clecât să încerc doar.
I. li un criminal.
I » u i u n i d ă d u din c a p a p r o b a t o r , c a ş i c u m tocmai
i" . . prezentat.
l'-vident, a b ă g a t cuţitul în m i n e . Nu avusesem
iii u n i să-i sug tot sângele, d a r m - a iritat şi m - a m
1
i i • • 111< lit. Şi tu mă iriţi a c u m , M a t t .
M a t t îşi lipise genunchii u n u l d e celălalt ca să n u o
Ir Iii fugă. Nu e r a n u m a i a c e a graţie de felină c a r e
I • lui I e s t e , n u e r a u d o a r ochii aceia negri i n u m a n i
ftţintiţi în ochii lui. Exista ceva înăuntrullui D a m o n care
i II nea groaza în m i n t e a o m e n e a s c ă . O a m e n i n ţ a r e
• urc vorbea direct sângelui lui M a t t , s p u n â n d u - i să
l u a orice p e n t r u a pleca d e acolo.
I )ar nu voia să fugă. Conversaţia lui cu Ştefan e r a
u i un înceţoşată în m i n t e a lui, d a r d i n ea ştia un lucru.
< Ihiar d a c ă m u r e a aici, nu avea să fugă.
— Nu fi prost, spuse D a m o n , ca şi c u m auzise fie-
< a r e cuvânt d i n gândurile lui M a t t . N u ţ i s-a luat nici-
t K lată sânge cu forţa, nu-i aşa? D o a r e , M a t t . D o a r e
liiarte tare.
Elena, îşi aminti M a t t . P r i m a d a t ă c â n d îi luase ea
sânge fusese speriat, iar t e a m a fusese destul de m a r e .
D a r a t u n c i o făcuse d i n p r o p r i e voinţă. C u m ar fi
atunci c â n d n u a r vrea?
134 • Jurnalele Vampirilor
N - a m să fug. N - a m să î n t o r c privirea.
I a r cu voce t a r e spuse, c o n t i n u â n d să-1 priveas* I
ochi p e D a m o n :
— D a c ă ai de g â n d să m ă o m o r i , m a i bine ai laYcii
din gură şi ai trece la t r e a b ă . P e n t r u că e posibil sa m >
faci să m o r , d a r asta e tot ce mă p o ţ i sili să fac.
— Eşti m a i p r o s t chiar d e c â t fratele m e u , spun»
D a m o n . D i n doi paşi acoperi distanţa dintre el şi Mai i
îl î n ş f a c ă pe M a t t de tricou şi îi p r i n s e gâtul cu mâi nil(
C r e d că va trebui să te învăţ în acelaşi fel.
T o t u l î n c r e m e n i . M a t t îşi p u t e a mirosi p r o p n a
frică, d a r nu se mişcă. A c u m nu se p u t e a mişca.
N u conta. N u cedase. D a c ă m u r e a î n această clipă,
m u r e a ştiind lucrul ăsta.
Dinţii lui D a m o n erau o sclipire a l b ă în întuneric.
Ascuţiţi ca nişte cuţite de tăiat c a r n e a . M a t t a p r o a p e
că le simţea m u ş c ă t u r a de l a m ă î n a i n t e să-1 atingă.
N - a m să cedez nimic, îşi spuse, şi închise ochii.
î m b r â n c i t u r a îl l u ă total pe n e a ş t e p t a t e . Se împie­
dică şi căzu în spate. Deschise larg ochii. D a m o n îi
dăduse d r u m u l şi îl împinsese d e p a r t e de el.
F ă r ă nici o expresie, ochii aceia negri coborâră spre
el, u n d e stătea pe jos.
— O să încerc să ţi-o spun în aşa fel ca să înţelegi,
zise D a m o n . N u c r e d c ă vrei s ă t e p u i c u m i n e , M a t t .
S u n t m u l t m a i periculos d e c â t îţi p o ţ i închipui. A c u m
pleacă de aici. E r â n d u l m e u să stau de p a z ă .
Reuniunea • 135
M a 11 se ridică în tăcere. îşi netezi tricoul acolo u n d e
li Ini D a m o n îl boţiseră. Şi a p o i plecă, d a r nu
iii M I i nici n u s e feri d e ochii lui D a m o n .
A i n câştigat, îşi spuse. S u n t încă în viaţă, deci am
lAftigat.
l a i în cele din u r m ă în ochii aceia negri fusese un
ni de respect feroce. îl făcea pe M a t t să-şi p u n ă unele
llilicbări. M u l t e întrebări.
Il lic şi M e r e d i t h stăteau în maşină c â n d M a t t se în-
i. . . i i se. A m â n d o u ă p ă r e a u îngrijorate.
Ai stat mult, spuse Bonnie. Eşti bine?
Matt îşi dori ca o a m e n i i să nu-i m a i p u n ă întreba-
i • .1 asta.
S u n t bine, răspunse şi apoi a d ă u g ă : Serios.
I J u p ă o clipă de gândire hotărî că mai trebuia să spună
i eva. î m i p a r e r ă u că am ţipat la tine acolo, Bonnie.
- E-n regulă, spuse Bonnie pe un ton rece. Apoi,
iiublânzindu-se puţin, spuse: Ştii, chiar arăţi m a i bine.
Semeni m a i mult cu vechiul M a t t .
— Z ă u ? îşi netezi din n o u tricoul mototolit, privind
111 jur. Ei, o c e a r t ă cu vampirii e fără îndoială un
exerciţiu grozav de încălzire.
— Ce-aţi făcut voi, băieţi? V-aţi lăsat capul în jos ca
doi b e r b e c i şi v-aţi repezit u n u l la altul d i n colţuri
opuse ale curţii? î n t r e b ă M e r e d i t h .
— C e v a în genul ăsta. Zice că a c u m o s-o păzească
el pe Vickie.
136 • Jurnalele Vampirilor
— Crezi că p u t e m să avem încredere în el? spuse
pe un ton serios M e r e d i t h .
M a t t se gândi p u ţ i n .
— Adevărul e că da, o cred. E ciudat, d a r sunt con­
vins că n-o să-i facă rău. I a r d a c ă a p a r e asasinul, cred
că o să aibă p a r t e de o surpriză. D a m o n de-abia
aşteaptă să se lupte. Am p u t e a să m e r g e m înapoi la bi­
bliotecă d u p ă Ştefan.
Ştefan nu se v e d e a în faţa bibliotecii, d a r c â n d
maşina trecu de câteva ori în susul şi-n josul străzii, îşi
făcu apariţia din întuneric. Avea cu el o carte groasă.
— Să spargi uşa şi să intri şi să dai o lovitură se­
rioasă — o carte de la bibliotecă, r e m a r c ă M e r e d i t h .
Mă întreb cât poţi să primeşti p e n t r u aşa ceva a c u m .
— Am î m p r u m u t a t - o , spuse Ştefan, p ă r â n d jignit.
P e n t r u asta sunt bibliotecile, nu? Şi am copiat şi ce
voiam din j u r n a l .
— Vrei să zici că ai descoperit? Ţi-ai d a t seama?
Atunci poţi să ne spui t u t u r o r , aşa c u m ai p r o m i s ,
spuse Bonnie. H a i să m e r g e m la pensiune.
Ştefan p ă r u uşor surprins c â n d află că D a m o n
apăruse şi se postase lângă casa lui Vickie, d a r nu făcu
nici un comentariu. M a t t nu îi spuse exact cum apăruse
D a m o n , şi observă că nici Bonnie nu spuse nimic.
— S u n t a p r o a p e sigur de ceea ce se î n t â m p l ă în
Fell's C h u r c h . Şi, oricum, am rezolvat deja j u m ă t a t e
din mister, spuse Ştefan odată ce toată l u m e a se instala
în c a m e r a lui din m a n s a r d a pensiunii. D a r există d o a r
Reuniunea • 137
(> singură cale de a o dovedi, şirvumai o singură cale de
a rezolva cealaltă j u m ă t a t e . .AXi nevoie de ajutor, dar
tiu e ceva ce am de gând să cer în mod nechibzuit.
Se uită la Bonnie şi Meredith când spuse asta.
Ele se priviră, apoi îşi înto^seră ochii către el.
— T i p u l ăsta ne-a omorât una dintre p r i e t e n e ,
spuse M e r e d i t h . Şi o î n n e b u n i t e pe alta. D a c ă ai ne­
voie de ajutorul nostru, îl ai.
— Indiferent ce se întâmpla, adăugă Bonnie.
— E ceva periculos, nu? întrebă M a t t .
Nu se p u t u abţine. De parca Bonnie nu trecuse prin
atâtea...
— D a , e periculos. D a r ştii» e şi lupta lor.
— Fir-ar să fie, chiar e, spuse Bonnie.
M e r e d i t h în m o d clar încerca să-şi a s c u n d ă un
/âmbet. In cele din u r m ă se Âsuci cu spatele la ei ca
să p o a t ă râde.
— M a t t s-a întors, spuse ea când Ştefan o î n t r e b ă
care era gluma.
— Ne-a fost d o r de tine, adăugă Bonnie.
M a t t nu înţelegea de ce îi z â m b e a u cu toţii, şi asta
îl făcu să simtă o căldură p l ă c u t ă în piept, d a r şi stân­
jeneală. Se duse din n o u lângă fereastră.
— C h i a r este periculos, le Spuse Ştefan fetelor. N-o
să încerc să vă păcălesc. D a r este singura şansă. T o a t ă
i reaba asta e p u ţ i n c a m complicată, şi ar fi m a i bine să
încep cu începutul. T r e b u i e sa ne î n t o a r c e m la înte­
meierea oraşului Fell's C h u r c t . . .
138 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea • 139

Şi vorbi mult, târziu în n o a p t e . Chiar şi eu. în ciuda a ce s-a întâmplat aseară, nu cred
că o să lase să i se întâmple ceva lui Vickie.
N-am mai visat-o pe Elena. Cred că dacă o s-o visez,
Joi, 11 iunie, 7 dimineaţa o să m-apuc să ţip înnebunită. Sau n-o să mă mai culc
niciodată. Pur şi. simplu n-aş mai putea suporta aşa ceva.
Dragă Jumalule, Bun, acum ar fi mai bine să plec. Să sperăm că până
Nu am putut scrie aseară, pentru că m-am întors duminică vom dezlega misterul şi criminalul va fi prins.
acasăfoarte târziu. Mama s-a supărat din nou. Ar fi fost Am încredere în Ştefan.
isterică dacă arfi ştiut ce amfăcut de fapt. Stând cu vam­ Sper doar să-mi pot aminti ce am eu defăcut.
piri şiplănuind ceva care ar putea să mă omoare. Care ar
putea să ne omoare pe toţi.
Ştefan are un plan ca să-l prindă pe tipul care a omo­
rât-o pe Sue. Asta îmi aduce aminte de unele din planu­
rile Elenei — şi asta mă îngrijorează. întotdeauna sunau
minunat, dar de multe ori nu erau bune.
Am discutat despre cine primeşte cea mai periculoasă
sarcină şi am decis să fie Meredith. Ceea ce pentru mine
e în regulă — vreau să spun că ea e mai puternică şi mai
atletică, şi întotdeauna rămâne calmă în situaţii dispe­
rate. Dar mă irită puţin că toată lumea a ales-o pe ea
atât de repede, mai ales Matt. Adică, nu e ca şi cum aş
fi total incompetentă. Ştiu că nu sunt la fel de isteaţă ca
şi ceilalţi, şi cu siguranţă nu sunt la fel de bună la sport
sau la fel de calmă într-o situaţie tensionată, dar nu sunt
complet toantă. Sunt şi eu bună la ceva.
Oricum, o s-o facem după absolvire. Suntem cu toţii
implicaţi în asta, cu excepţia lui Damon, care o va păzi
pe Vickie. E ciudat, dar acum toţi avem încredere în el.

9 I»' mătuşa Elenei, J u d i t h , alături de R o b e r t Maxwell,
i iată, d o a m n e l o r şi domnilor, vă prezint
p r o m o ţ i a '92!
y~ Bonnie îşi a r u n c ă toca în aer î m p r e u n ă
cu toţi ceilalţi. Am reuşit, îşi spuse. Indiferent ce se în­
t â m p l ă diseară, M a t t şi M e r e d i t h şi cu m i n e am reuşit
să absolvim liceul. In acest ultim an şcolar, au fost m o ­
m e n t e c â n d se îndoise cât se p o a t e de serios de asta.
Ţ i n â n d seama de m o a r t e a lui Sue, Bonnie se aştep­
tase ca c e r e m o n i a de absolvire să fie apatică sau tristă,
în schimb, era un soi de agitaţie frenetică. Ca şi c u m
toată l u m e a sărbătorea faptul că era în viaţă — îna­
inte să fie p r e a târziu.
Agitaţia se transformă în l a r m ă c â n d părinţii veniră
în faţă şi ultimul an de la liceul „ R o b e r t E. L e e " se
răspândi în toate direcţiile, strigând veseli şi făcându-şi
de cap. Bonnie îşi scoase toca şi apoi se uită în obiec­
tivul aparatului de fotografiat al m a m e i ei.
Reuniunea • 141
Poartă-te normal, asta e important, îşi spuse. O zări
bărbatul cu c a r e m ă t u ş a j u d i t h se căsătorise de cu­
rând, stând pe m a r g i n e . R o b e r t o ţinea de m â n ă pe
lurioara Elenei, M a r g a r e t . C â n d o zăriră pe Bonnie, îi
.imbiră cu curaj, d a r ea se simţi stânjenită c â n d îi
\ i/u apropiindu-se.
— O h , d o m n i ş o a r ă G i l b e r t . . . adică d o a m n ă M a x ­
well... nu trebuia...., spuse ea c â n d m ă t u ş a j u d i t h îi
111111 i s e u n b u c h e t mic de trandafiri roz.
M ă t u ş a j u d i t h z â m b i cu lacrimi în ochi.
— Asta ar fi fost o zi foarte specială p e n t r u Elena,
I tuse ea. V r e a u să fie specială şi p e n t r u tine şi M e r e -
. In li.
O h , m ă t u ş a j u d i t h ! I n t r - u n gest impulsiv, Bon-
nii o îmbrăţişa pe femeie. î m i p a r e atât de rău, şopti.
I iumplit de r ă u .
Cu toţii îi d u c e m dorul, spuse m ă t u ş a j u d i t h .
Apoi se trase î n a p o i şi z â m b i iar, şi cei trei se
îndepărtară. Bonnie se întoarse cu spatele, cu un n o d
u i gât, p e n t r u a s e u i t a l a m u l ţ i m e a care s ă r b ă t o r e a
unotos.
îl văzu pe R a y H e r n a n d e z , băiatul cu care fusese la
balul din t o a m n ă , invitând pe toată l u m e a la el în acea
II n i , la o p e t r e c e r e . Apoi îl v ă z u pe p r i e t e n u l lui
l \ lei-, Dick C a r t e r , dându-se în spectacol ca de obi-
• i i Tyler z â m b e a n e o b r ă z a t pe c â n d tatăl lui făcea
I " > / i d u p ă p o z ă . M a t t asculta, c u o expresie total
142 • Jurnalele Vampirilor
neimpresionată, ce îi spunea un impresar de fotbal de
la Universitatea J a m e s M a d i s o n . M e r e d i t h stătea în
apropiere, ţinând în m â n ă un buchet de trandafiri r< îşil
şi p ă r â n d gânditoare.
Vickie nu era acolo. Părinţi ei nu o lăsaseră să vina,
susţinând că nu era în stare să iasă din casă. Nici Caro­
line nu era acolo. Stătea în apartamentul din H e r o n al
familiei. M a m a ei îi spusese m a m e i lui Bonnie că a v e i
gripă, dar Bonnie ştia adevărul. Caroline era speriată.
Şi p o a t e că are dreptate să fie, îşi spuse Bonnie, în-
dreptându-se către M e r e d i t h . Poate că ea va fi singura
dintre noi care va trece cu bine de s ă p t ă m â n a viitoare.
T r e b u i e să pari normală, să te porţi normal. Ajunşi
lângă grupul lui M e r e d i t h . M e r e d i t h înfăşură ciucu­
rele roşu cu n e g r u al tocii în j u r u l b u c h e t u l u i , răsu-
cindu-1 cu degete subţiri şi nervoase.
Bonnie a r u n c ă repede o privire î n j u r . Bun. Asia
era locul. Şi a c u m era m o m e n t u l .
— Ai grijă cu ăla, o să-1 rupi, spuse ea cu voce tare.
Privirea melancolică a lui M e r e d i t h nu se schimbă.
C o n t i n u ă să se uite la ciucure, răsucindu-1.
— Nu e corect, spuse ea, ca noi să p r i m i m asta şi
Elena n u . E nedrept.
— Ştiu, e groaznic, spuse Bonnie. D a r îşi păstră tonul
detaşat. Aş vrea să p u t e m face ceva, dar nu p u t e m .
— T o m i e nedrept, continuă M e r e d i t h , ca şi c u m nu
o auzise. N o i stăm aici, în soare, la c e r e m o n i a de ab­
solvire, şi ea e s u b . . . sub piatra aia.
Reuniunea • 143
Ştiu, ştiu, spuse Bonnie pe un ton ce se voia liniş-
Meredith, nu te m a i a m a r i singură. Gândeşte-te
IN allceva. Uite, d u p ă ce te duci să iei p r â n z u l cu părin­
ţii lai, nu vrei să mergi la p e t r e c e r e a lui R a y m o n d ?
1
li i a r dacă nu suntem invitate, p u t e m să ne d u c e m .
N u ! spuse M e r e d i t h cu o v e h e m e n ţ ă surprinză-
Inare. Nu v r e a u să mă d u c la nici o petrecere. C u m
I" >i i să te gândeşti d o a r la aşa ceva? C u m poţi să fii aşa
tir superficială?
Păi, trebuie să facem ceva...
O să-ţi spun ce-o să fac eu. O să mă d u c la cimi-
111 ( l i ipă-masă. O să p u n asta pe m o r m â n t u l Elenei. Ea
I cea care îl merită.
Meredith, nu fi proastă. Nu poţi să te duci acolo,
in ai ales seara. E o n e b u n i e . Şi M a t t ar spune la fel.
- Ei bine, nu-1 invit pe M a t t . Nu invit pe n i m e n i
< ii mine, mă d u c singură.
- Nu se p o a t e . D u m n e z e u l e , M e r e d i t h , întot-
| li a una am crezut că ai ceva creier...
Iar eu î n t o t d e a u n a am crezut că eşti cât de cât
li nsibilă. D a r e clar că nici m ă c a r nu vrei să te gân-
• Ic .ii la Elena. Sau asta e p e n t r u că îl vrei p e n t r u tine
P< I ostul ei prieten?
Bonnie îi trase o p a l m ă .
I'alma fu z d r a v ă n ă , d a t ă cu toată forţa. Lui M e r e -
' 11111 i se tăie răsuflarea şi îşi duse o m â n ă la obrazul
( a r c deja î n c e p e a să se înroşească. T o a t ă l u m e a din
| i n Ic privea.
144 4 Jurnalele Vampirilor
— Gata, am terminat cu tine, Bonnie McCullough,
spuse M e r e d i t h d u p ă o clipă, cu o voce de un calm im­
placabil. Nu vreau să m a i vorbesc niciodată cu tine.
Se răsuci pe călcâie şi se îndepărtă.,
— N i c i o d a t ă e p r e a c u r â n d p e n t r u m i n e ! strigă
Bonnie în u r m a ei.
C â n d Bonnie îşi roti privirea în jurul ei, toată lumea
îşi feri ochii. D a r nu încăpea nici o îndoială că ea şi
M e r e d i t h fuseseră centrul atenţiei în ultimele câteva
m i n u t e . Bonnie îşi muşcă interiorul obrajilor pentru
a-şi păstra o expresie serioasă şi se duse la M a t t , care
scăpase de impresar.
— C u m a fost? m u r m u r ă ea către M a t t .
— Bine.
— Crezi că am exagerat cu palma? De fapt, nici nu
era în plan; m-a luat valul. Poate că a fost p r e a evi­
dent...
— A fost bine, foarte bine.
M a t t p ă r e a p r e o c u p a t . Nu avea expresia aceea po­
somorâtă, apatică, interiorizată din ultimele luni, dar
era clar absent.
— Ce-i? E ceva. în neregulă cu planul? întrebă
Bonnie.
— N u , n u . Ascultă, Bonnie. M - a m gândit. Tu ai
fost cea care ai descoperit trupul d o m n u l u i T a n n e r în
Casa Bântuită de Halloween, nu?
Bonnie fu luată p r i n surprindere. Se înfiora invo­
luntar de dezgust.
Reuniunea • 145
— Ei, eu am fost p r i m a care mi-am dat seama că e
m< >rt, m o r t de-adevăratelea, în loc să se prefacă doar.
I >r ce naiba ţi-ai adus a m i n t e de asta acum?
P e n t r u că p o a t e tu reuşeşti să răspunzi la o în-
trel >are. Ar fi p u t u t d o m n u l T a n n e r să bage un cuţit în
I >.mion?
I — Ce?
Ei, ar fi putut?
- E u . . . Bonnie clipi şi se încruntă. Apoi ridică din
Umeri. C r e d că da. Sigur. E r a o scenă de sacrificiu
druid, iar cuţitul pe care-1 foloseam noi e r a u n u l
adevărat. Discutasem să fie u n u l de jucărie, d a r pen­
ii 11 că d o m n u l T a n n e r u r m a să fie întins chiar lângă el,
Re un gândit că era destul de sigur. De fapt... Bonnie
• 11 u r u n t ă mai tare. C r e d că atunci c â n d am găsit tru-
I 'i i l , cuţitul era în alt loc decât cel în care îl pusesem la
început. D a r , sigur, e posibil ca v r e u n copil să-1 fi m u -
i ii Matt, de ce mă întrebi?
Ei, e d o a r ceva ce mi-a spus D a m o n , răspunse
Matt, privind din n o u fix în d e p ă r t a r e . Mă î n t r e b a m
ducă putea fi adevărat.
O h . Bonnie aşteptă ca M a t t să continue, d a r el
n u mai spuse nimic. Bun, spuse e a î n cele din u r m ă ,
riiică s-au lămurit toate, poţi să te întorci pe p ă m â n t ,
II n i g ? Şi nu crezi că poate ar trebui să mă iei în braţe?
I li iar ca să-mi arăţi că eşti de p a r t e a m e a şi nu există
Ulei o şansă ca tu să apari la m o r m â n t u l Elenei în seara
> i i ii n p r e u n ă cu Meredith?
146 • Jurnalele Vampirilor
M a t t pufni, d a r privirea aceea p i e r d u t ă dispăru din
ochii lui. O cuprinse cu un b r a ţ pe d u p ă u m e r i şi o
strânse lângă el p e n t r u o clipă.
Déjà-vu, îşi spuse M e r e d i t h , stând lângă p o a r t a cimi
tirului. P r o b l e m a era că nu-şi p u t e a da seama cu exac­
titate de c a r e d i n t r e experienţele ei a n t e r i o a r e în
cimitir îi a m i n t e a seara aceasta. Fuseseră p r e a multe.
într-un fel, aici începuse totul. Aici jurase Elena să nu
aibă linişte p â n ă când Stefan nu era al ei. Le făcuse şi pe
Bonnie şi Meredith să jure că or s-o ajute — u n j u r ă m â n !
pecetluit cu sânge. Ce potrivit, îşi spuse acum Meredith.
Şi tot aici o atacase Tyler pe E l e n a în seara balului
din t o a m n ă . Stefan venise în ajutorul ei, şi acela fusese
începutul p e n t r u ei. Cimitirul ăsta văzuse o mulţimi
de lucruri.
Văzuse chiar şi tot grupul lor îndreptându-se către
biserica în r u i n e în d e c e m b r i e , c ă u t â n d bârlogul lui
K a t h e r i n e . Şapte dintre ei coborâseră în criptă: Mc
rcdith însăşi, Bonnie, M a t t şi Elena, cu Stefan, D a m o n
şi Alaric. D a r n u m a i şase m a i ieşiseră de acolo. C â n d
o scoseseră pe Elena din criptă, fusese ca s-o îngroape.
Cimitirul acesta r e p r e z e n t a s e î n c e p u t u l , d a r şj
sfârşitul. Şi p o a t e va fi un alt sfârşit şi în această seară.
M e r e d i t h p o r n i p e cărare.
Aş vrea să fii aici, Alaric, îşi spuse ea. Am nevoie dfl
optimismul tău şi de cunoştinţele tale despre suprana­
tural — şi, sigur, nu mi-ar strica nici muşchii tăi.
Reuniunea • 147
M o r m â n t u l Elenei era, evident, în cimitirul n o u ,
Unde iarba e r a t u n s ă şi m o r m i n t e l e acoperite cu co­
l o a n e d e flori. L e s p e d e a e r a foarte simplă, a p r o a p e
banală, cu o scurtă inscripţie. M e r e d i t h se aplecă şi
aşeză b u c h e t u l în faţa ei. Apoi, încet, puse lângă el şi
< II icurele roşu cu negru al tocii sale. în l u m i n a palidă,
Cele d o u ă culori p ă r e a u u n a singură, n u a n ţ a sângelui
Uscat. M e r e d i t h î n g e n u n c h e şi îşi încrucişa mâinile
m e c i . Şi aşteptă.
în j u r u l ei, cimitirul era tăcut. P ă r e a să aştepte şi el
împreună cu ea, ţinându-şi răsuflarea. Şirurile de pie­
ii c albe se ridicau de-o p a r t e şi de alta a ei, lucind slab.
M(-rcdith ascultă, î n c e r c â n d să desluşească un sunet.
Şi apoi îl auzi. Paşi grei.
(lu capul aplecat, rămase liniştită, prefăcându-se că
tiu observă nimic.
Paşii r ă s u n a r ă m a i a p r o a p e , fără să se obosească să
ie Inrişeze.
- Bună, M e r e d i t h .
Meredith întoarse r e p e d e capul.
O h , Tyler, făcu ea. M-ai speriat. C r e d e a m că
• i a . . . n u contează.
D a a a ? făcu T y l e r şi buzele lui se desfacură
a il r-iin rânjet neliniştitor. Ei, îmi p a r e r ă u că eşti deza­
m ă g i t ă . D a r sunt eu, d o a r eu şi n i m e n i altcineva.
- Ce cauţi aici, Tyler? Nici o petrecere grozavă în
•
•< ara asta?
- Aş p u t e a să te întreb acelaşi lucru.
148 • Jurnalele Vampirilor
O c h i i lui Tyler c o b o r â r ă către p i a t r a de m o r m â n t
şi ciucure şi faţa i se înnegura.
— D a r cred că ştiu deja răspunsul. Eşti aici pentru
ea. „Elena Gilbert, o l u m i n ă în î n t u n e r i c " , citi el sar­
castic.
— Aşa e, spuse calmă Meredith. Ştii, „ E l e n a " în­
seamnă lumină. Şi cu siguranţă a fost înconjurată de în­
tuneric. Aproape că a înfrânt-o, dar în final ea a câştigat.
— Poate, spuse Tyler, şi îşi mişcă maxilarul medi­
tativ, cu ochii mijiţi. D a r ştii, Meredith, e o chestie ciu­
d a t ă cu întunericul ăsta. î n t o t d e a u n a în culise aşteaptă
m a i m u l t decât crezi.
— Ca în seara asta, spuse M e r e d i t h , ridicând pri­
virea către cer.
E r a senin şi spuzit cu stele palide.
— E foarte întuneric în seara asta, Tyler. D a r mai
devreme sau m a i târziu o să răsară soarele.
— M d a , dar mai întâi apare luna. Tyler chicoti din-
tr-odată, ca la o glumă pe care doar el o înţelegea. Hei,
Meredith, ai văzut vreodată mormintele familiei Small-
wood? H a i , vino să ţi le arăt. Nu sunt departe de aici.
Exact aşa c u m i le arătase Elenei, se gândi M e r e ­
dith. într-un fel o distra acest duel verbal, d a r nu uitase
p e n t r u ce venise aici. Degetele ei reci c ă u t a r ă în bu­
z u n a r şi găsiră crenguţa de verbină.
— E-n regulă, Tyler. C r e d că prefer să r ă m â n aici.
— Eşti convinsă? Un cimitir e un loc p r e a pericu­
los ca să stai singură.
Reuniunea • 149
Spirite neliniştite, îşi spuse M e r e d i t h . îl privi în
ochi.
— Ştiu, răspunse.
El rânjea din n o u , arătându-şi dinţii m a r i ca nişte
pietre de m o r m â n t .
— O r i c u m , poţi să le vezi de aici d a c ă ai ochi buni.
I lită-te într-acolo, către cimitirul cel vechi. Aşa, vezi
ceva care luceşte roşu în mijlocul lui?
— Nu.
Peste copaci, către est, se vedea o g e a n ă de l u m i n ă
I >.ilidă. M e r e d i t h r ă m a s e cu privirea la ea.
- Ei, h a i d e , M e r e d i t h . Nici nu vrei să încerci.
< lând o să se ridice luna o să vezi m a i bine.
- Tyler, nu p o t să m a i pierd v r e m e a pe aici. Am
plecat.
- N u , nu pleci. Şi apoi, în vreme ce degetele ei se
încleştau pe crenguţa de verbină, strângând-o în p u m n ,
el a d ă u g ă cu o voce mieroasă: V r e a u să s p u n că nu
pleci p â n ă nu-ţi s p u n povestea pietrei ăleia de m o r ­
m â n t , da? E o poveste grozavă. V e z i tu, lespedea e
Iacută din m a r m u r ă roşie, şi e singura de felul ăsta în
i n i cimitirul. I a r sfera aia din v â r f — o vezi? — trebuie
a cântărească o tonă. D a r se mişcă. Se mişcă ori de
< a i c ori u n Smallwood u r m e a z ă s ă m o a r ă . Bunicul
Bleu nu a crezut; a făcut o zgârietură pe piatră, chiar în
faţă. V e n e a şi o verifica a p r o a p e în fiecare lună. Pe
iu mă a venit o d a t ă şi a găsit zgârietura în spate. Sfera
••<• rotise cu totul. S-a străduit din răsputeri să o întoarcă
150 • Jurnalele Vampirilor
la loc, d a r n-a reuşit. E r a p r e a grea. Şi în n o a p t e a aia
a murit, în patul lui. L-au îngropat sub sferă.
— Probabil că a făcut un atac de cord din cauza efor­
tului, spuse sarcastic Meredith, dar palmele o furnicau.
— Eşti c a m ciudată, ştii? î n t o t d e a u n a a t â t de
calmă. Nu-ţi pierzi niciodată capul. îţi trebuie mult ca
să ţipi, nu?
— Am plecat, Tyler. Mi-ajunge.
O lăsă să se îndepărteze câţiva paşi, apoi spuse:
— D a r în seara aia la Caroline ai ţipat, nu?
M e r e d i t h se întoarse.
— De u n d e ştii?
Tyler îşi d ă d u ochii peste c a p .
— Ai p u ţ i n ă încredere în inteligenţa m e a , da? Ştiu
o mulţime de lucruri, M e r e d i t h . De pildă, ştiu ce ai în
buzunar.
Degetele lui M e r e d i t h r ă m a s e r ă nemişcate.
— Ce vrei să spui?
— Verbină, Meredith. Verbena ojficinalis. Am un
prieten care se pricepe la genul ăsta de lucruri.
A c u m , Tyler era concentrat, z â m b i n d tot m a i larg,
privindu-i faţa cu atenţie, ca şi c u m u r m ă r e a emisiu­
n e a lui preferată la televizor. Ca o pisică plictisită să se
m a i j o a c e cu un şoarece, începea să acţioneze.
— Şi ştiu şi p e n t r u ce e. îşi roti privirea î n j u r cu o
grijă exagerată şi-şi duse un degete la buze. Şşşt. V a m ­
piri, şopti el.
Apoi îşi d ă d u capul pe spate şi râse zgomotos.
Reuniunea • 151
M e r e d i t h făcu un pas înapoi.
— Crezi că asta are să te ajute, nu? D a r o să-ţi spun
un secret.
M e r e d i t h m ă s u r ă din ochi distanţa dintre ea şi alee.
Işi păstră expresia calmă, d a r î n ă u n t r u l ei începu să
urce un t r e m u r violent. Nu ştia d a c ă o să fie în stare să
ducă asta p â n ă la capăt.
— Nu pleci nicăieri, iubito, spuse Tyler, şi o m â n ă
mare se încleşta pe încheietura lui M e r e d i t h .
M e r e d i t h o simţea fierbinte şi u m e d ă pe piele, din­
colo de m a n ş e t a jachetei.
— O să stai chiar aici, să-ţi primeşti surpriza.
T r u p u l îi era a c u m cocoşat, capul împins înainte, şi
pe buzele lui se vedea un rânjet triumfător.
— D ă - m i d r u m u l , Tyler. Mă d o a r e !
Panica o fulgeră pe M e r e d i t h c â n d simţi c a r n e a lui
Tyler lipită de c a r n e a ei. D a r m â n a nu făcu decât să
si rangă m a i tare, un t e n d o n strivind osul fin al înche­
ieturii ei.
— Ăsta e un secret, iubito, pe care n i m e n i nu-1 m a i
ştie, spuse Tyler, trăgând-o m a i a p r o a p e , cu răsufla­
rea lui fierbinte pe faţa ei. Ai venit aici pregătită îm-
I x ttriva vampirilor. D a r eu nu sunt vampir.
Inima lui M e r e d i t h b ă t e a nebuneşte.
— D ă - m i drumull
— M a i întâi v r e a u să te uiţi acolo. A c u m poţi să
vezi p i a t r a de m o r m â n t , spuse el, răsucind-o, şi ea nu
avu încotro şi se uită.
152 • Jurnalele Vampirilor
Avea d r e p t a t e Tyler; o p u t e a vedea, ca un m o n u ­
m e n t roşu cu un glob strălucitor deasupra. S a u . . . nu
u n glob. Sfera a c e e a d e m a r m u r ă a r ă t a c a . . . arăta
ca...
— A c u m uită-te spre est. Ce vezi acolo, Meredith?
c o n t i n u ă Tyler, cu vocea răguşită de exaltare.
E r a luna plină. Se ridicase în t i m p ce el îi vorbise şi
a c u m a t â r n a d e a s u p r a dealurilor, perfect r o t u n d ă şi
dilatată, o minge roşie uriaşă, umflată.
Şi cu asta s e m ă n a p i a t r a de m o r m â n t . Cu o lună
plină din care p i c u r a sânge.
— Ai venit aici a p ă r a t ă împotriva vampirilor, M e ­
redith, spuse Tyler din spatele ei, ş i m a i răguşit. D a i
cei din n e a m u l Smallwood nu sunt deloc vampiri. N< >i
suntem altceva.
Şi apoi urlă.
Nici un gâdej omenesc n-ar fi p u t u t scoate un ase­
m e n e a sunet. Nu era o imitaţie a unui animal; era real.
Un m â r â i t gutural plin de r ă u t a t e care crescu în in­
tensitate, şi crescu, făcând-o pe M e r e d i t h să întoarcă
brusc capul spre el şi să-1 privească uluită, fără să-i vină
să creadă. C e e a ce vedea era atât de oribil încât min­
tea ei nu p u t e a să a c c e p t e . . .
M e r e d i t h ţipă.
— Ţi-am spus că e o surpriză. Iţi place? spuse Tyler.
V o c e a lui era joasă, îngroşată de salivă, iar l i m b a
roşie se b ă l ă n g ă n e a între şirurile de canini prelungi.
Faţa lui nu m a i s e m ă n a cu a u n u i o m . Se prelungea
Reuniunea • 153
înainte în m o d grotesc într-un bot, iar ochii deveniseră
•dbeni, cu pupile ca nişte fante. Părul lui blond-roşcat
a acoperise obrajii şi ceafa. Blană.
— Poţi să ţipi cât vrei aici, n i m e n i n-o să te a u d ă ,
adăugă el.
Fiecare muşchi din trupul lui M e r e d i t h era încor­
dat, î n c e r c â n d să se î n d e p ă r t e z e de el. E r a o reacţie
viscerală, o reacţie pe care nu şi-ar fi putut-o stăpâni şi
Iftcă ar fi vrut. Răsuflarea lui era atât de fierbinte şi
mirosea a fiară. Unghiile pe care şi le înfipsese în în-
< licietura ei e r a u g h e a r e n e g r e , tocite. M e r e d i t h nu
•rea p u t e r e a să ţipe din n o u .
— M a i sunt şi alte lucruri în afară de v a m p i r i
cărora le place sângele, spuse Tyler cu n o u a lui voce
năclăită de bale. I a r eu vreau să-1 gust pe-al tău. D a r
mai întâi o să ne distrăm puţin.
Deşi stătea tot în d o u ă picioare, trupul lui era adus
< Ic spate şi ciudat de deformat. M e r e d i t h se zbătu, d a r
fără putere, în v r e m e ce el o î m p i n g e a în jos. Ea e r a o
lată p u t e r n i c ă , d a r forţa lui e r a m u l t m a i m a r e , iar
muşchii i se î n c o r d a u sub c ă m a ş ă pe c â n d o ţintuia la
pământ.
- î n t o t d e a u n a te-ai crezut p r e a b u n ă p e n t r u mine,
nii-i aşa? Ei, a c u m o să descoperi ce-ai pierdut.
N - a m aer, îşi spuse M e r e d i t h disperată. Braţul lui o
B ă s a pe gât, împiedicând-o să respire. Valuri de ceaţă
Cenuşie se rostogoliră p r i n creierul ei. D a c ă leşina
anim...
iiiiilltlli I™
154 • Jurnalele Vampirilor
— O să-ţi doreşti să m o r i la fel de repede ca Sue.
F a ţ a lui Tyler p l u t e a d e a s u p r a ei, la fel de roşie ca
luna, cu limba aceea lungă bălăngănindu-se. Cu cea­
laltă m â n ă îi ţinea braţele d e a s u p r a capului.
— Ştii povestea Scufiţei Roşii?
Cenuşiul devenea negru, spuzit cu luminiţe minus­
cule. Ca nişte stele, îşi spuse M e r e d i t h . C a d în stele...
— Tyler, ia mâinile de pe ea! Dă-i d r u m u l , a c u m !
M â r â i t u l bălos al lui T y l e r se t r a n s f o r m ă brusc
într-un schelălăit uimit. Braţul care apăsa pe gâtul lui
M e r e d i t h slăbi presiunea şi aerul năvăli în plămânii ei.
în j u r u l său r ă s u n a u paşi.
— Aştept de m u l t să fac asta, Tyler, spuse M a t t ,
înşfăcând capul blond-roşcat de p ă r şi trăgându-1 în
spate.
Apoi p u m n u l lui M a t t se repezi în botul n o u apărut
al lui Tyler. D i n nasul u m e d de animal ţâşni sângele.
Sunetul pe care îl scoase Tyler făcu i n i m a lui M e ­
redith să i se oprească în piept. Se năpusti asupra lui
M a t t , răsucindu-se în aer, cu ghearele scoase. M a t t
căzu pe spate sub forţa atacului şi M e r e d i t h , ameţită,
încercă să se scoale de jos. D a r nu p u t e a : toţi muşchii
îi t r e m u r a u incontrolabil. D a r altcineva îl ridică pe
T y l e r de pe M a t t ca şi c u m T y l e r nu e r a m a i greu
decât o p ă p u ş ă .
— E x a c t ca pe v r e m u r i , Tyler, spuse Ştefan,
dându-i d r u m u l lui Tyler pe picioare şi privindu-1.
Tyler se holbă la el o clipă, apoi încercă să fugă.
Reuniunea • 155
E r a r a p i d , strecurându-se cu o agilitate de fiară
printre şirurile de m o r m i n t e . D a r Ştefan se dovedi m a i
i .ipid şi îi tăie d r u m u l .
— M e r e d i t h , eşti rănită? M e r e d i t h ?
Bonnie îngenunchease lângă ea. Meredith d ă d u din
i. 11) — încă nu p u t e a să vorbească — şi o lăsă pe Bon­
nie să-i sprijine capul.
- - Ştiam eu că trebuia să-1 oprim m a i repede, ştiam
cu, repetă Bonnie îngrijorată.
Ştefan îl t â r a pe Tyler înapoi.
- Am ştiut î n t o t d e a u n a că eşti un ticălos, spuse, li­
pi ndu-1 pe Tyler de o p i a t r ă de m o r m â n t , d a r n - a m
ştiut că eşti aşa de prost. C r e d e a m că te-ai învăţat
minte să nu m a i sari pe fete în cimitir, d a r se p a r e că
nu. Şi trebuia să te m a i şi lauzi cu ce i-ai făcut lui Sue.
Asta n-a fost o chestie p r e a deşteaptă, Tyler.
M e r e d i t h îi privi c u m stăteau faţă în faţă, înfrun-
i a n d u - s e . Atât de diferiţi, se gândi ea. Deşi, într-un fel,
a m â n d o i e r a u nişte creaturi ale întunericului. Ştefan
era palid, iar ochii lui verzi scânteiau de furie, a m e ­
ninţători, d a r exista o d e m n i t a t e , a p r o a p e o puritate
m i i . E r a c a u n înger sever sculptat î n m a r m u r ă d u r ă .
I \ I e r arăta d o a r ca un animal prins în capcană. Stătea
I'.IK ruuit, r e s p i r â n d greu, cu p i e p t u l p ă t a t de sânge
amestecat cu salivă. O c h i i aceia galbeni scânteiau de
mă şi t e a m ă , şi degetele lui se mişcau î n t r u n a , ca şi
• 111 n ar fi vrut să-şi înfigă ghearele în ceva. Un sunet
•i iv îi ieşea din gâtlej.
156 • Jurnalele Vampirilor

— Nu-ţi face griji, de d a t a asta n - a m să te bal,

spuse Ştefan. Asta d a c ă nu încerci să fugi. M e r g e m cu
toţii în biserică să stăm puţin de vorbă. V ă d că-ţi place
să spui poveşti, Tyler; ei bine, a c u m o să-mi spui mic
una.
Tyler se repezi la el, sărind direct de pe p ă m â n t la
gâtul lui Ştefan. D a r Ştefan îl aştepta. M e r e d i t h bănuia
că a t â t Ştefan cât şi M a t t s a v u r a r ă u r m ă t o a r e l e mi­
n u t e , consumându-şi toată furia a d u n a t ă , d a r ei nu-i
făcea plăcere, aşa că întoarse privirea.
In cele din u r m ă , Tyler fu legat cu o c o a r d ă de nai­
lon. P u t e a să m e a r g ă , sau cel p u ţ i n să-şi târâie picioa­
e r e d i t h se aşeză pe ce m a i rămăsese din
rele, aşa că Ştefan îl a p u c ă din spate de c ă m a ş ă şi îl
peretele bisericii în ruine, un zid înalt p â n ă
împinse fără milă pe c ă r a r e a care d u c e a la biserică.
la genunchii ei.
î n ă u n t r u , Ştefan îl forţă pe Tyler să se aşeze pe jos,
- A i spus că o să fie periculos, Ştefan, d a r n-ai spus
lângă m o r m â n t u l deschis.
i a .iveai de g â n d să-1 laşi să mă strângă de gât.
— A c u m , spuse, o să stăm de vorbă. I a r tu, Tyler,
- î m i p a r e r ă u , s p e r a m că o să dezvăluie m a i
o să cooperezi, altfel o să-ţi p a r ă foarte, foarte r ă u .
ni uite informaţii, m a i ales d u p ă ce a recunoscut că a
fost acolo c â n d a m u r i t Sue. D a r n-ar fi t r e b u i t să
a sicpt atâta.
N - a m r e c u n o s c u t n i m i c ! N u poţi s ă dovedeşti
nimic, spuse Tyler.
Schelălăitul de a n i m a l îi rămăsese în voce, d a r pe
I11 II mul către biserică faţa şi corpul îi reveniseră la nor-
nial. Sau m a i d e g r a b ă reveniseră la forma lor u m a n ă ,
I I spuse M e r e d i t h . Căci umflăturile ş i vânătăile ş i sân-
| e l e uscat nu e r a u ceva n o r m a l .
158 • Jurnalele Vampirilor
— Ăsta nu e un tribunal, Tyler, spuse ea. T a t ă l tău
nu te p o a t e ajuta a c u m .
— D a r d a c ă ar fi, am avea un caz foarte solid,
a d ă u g ă Ştefan. C r e d că suficient cât să te c o n d a m n e
p e n t r u conspiraţie la crimă.
— Asta d a c ă nu topeşte cineva linguriţele moşie
nite de la bunica, să facă din ele un glonţ de argint, in­
terveni M a t t .
Tyler se uită de la unul la celălalt.
— N-o să vă spun nimic.
— Tyler, ştii ce eşti tu? Eşti un b ă t ă u ş lăudăros,
spuse Bonnie. I a r bătăuşii lăudăroşi î n t o t d e a u n a vor­
besc.
— Nu te deranjează să trânteşti o fată la p ă m â n t şi
să o ameninţi, spuse M a t t , d a r c â n d a p a r prietenii ei
eşti î n n e b u n i t de frică.
Tyler d o a r îi privi furios.
— Ei, d a c ă nu vrei să vorbeşti, atunci probabil că
va trebui să o fac eu, spuse Ştefan.
Se aplecă în faţă şi ridică de jos cartea cea groasă pe
care o luase de la bibliotecă. Sprijinindu-şi un picior pc
b a z a criptei, aşeză cartea pe genunchi şi o deschise. In
clipa aceea, se g â n d i M e r e d i t h , s e m ă n a î n s p ă i m â n ­
tător de mult cu D a m o n .
— Asta e o carte scrisă de Gervase din Tilbury,
Tyler, spuse el. A fost scrisă în j u r u l anului 1210. Unul
dintre lucrurile despre care vorbeşte sunt vârcolacii.
— Nu poţi dovedi nimic! N-ai nici o d o v a d ă . . .
Reuniunea • 159
- T a c i din gură, Tyler! Ştefan se uită la el. Nu am
ttevoie să o dovedesc. P o t s-o văd, c h i a r şi a c u m . Ai
ui lat ce sunt? U r m ă o tăcere lungă, apoi Ştefan con-
iinuă. C â n d a m venit aici a c u m câteva zile, exista u n
mister. O fată murise. D a r cine a omorât-o? Şi de ce?
Toate indiciile pe care le v e d e a m mi se p ă r e a u con-
i radictorii. Nu era o crimă obişnuită, nu era un tip psi­
h o p a t oarecare, venit de p e stradă. Asta mi-o spunea
i ineva în care a v e a m încredere — ca şi dovezi inde­
pendente. U n asasin obişnuit n u p o a t e acţiona asupra
unei plăci Ouija p r i n telechinezie. U n asasin obişnuit
n u j >oate face siguranţele să sară într-o centrală elec-
i rică aflată la mile d e p ă r t a r e . N u , era vorba de cineva
CU o forţă fizică şi psihică uluitoare. D i n tot ce mi-a
I IUS Vickie, p ă r e a să fie un vampir. D o a r că Sue Car-
II >n avea tot sângele în t r u p . Un v a m p i r i-ar fi supt cel
puţin o p a r t e din el. Nici un v a m p i r nu ar fi rezistat la
.i . i . i , cu atât m a i mult un asasin. De aici vine euforia,
•a euforia este motivul p e n t r u a omorî. D a r legistul nu
a găsit găuri în venele ei, şi sângerase foarte puţin. Nu
ivea nici o n o i m ă . Şi a m a i fost ceva. Tu ai fost în casa
n a , Tyler. Ai făcut greşeala să o a p u c i de m â n ă pe
l'-i mnie în acea seară, şi apoi ai făcut greşeala să-ţi dai
di iimul la gură a d o u a zi, s p u n â n d lucruri pe care nu
a\cai c u m să le ştii decât d a c ă fuseseşi acolo. Aşadar,
| II ce a v e a m de-a face? Cu un v a m p i r experimentat,
u n asasin malefic, d o t a t c u o Putere deosebită? Sau u n
bătăuş de liceu care nu se p o a t e duce p â n ă la toaletă
160 • Jurnalele Vampirilor
fără să se împiedice în propriile lui picioare? C a r e din­
tre ei? Dovezile a r ă t a u în ambele direcţii, iar eu nu mă
p u t e a m hotărî. Apoi m - a m dus să văd cu ochii mei tru­
p u l lui Sue. Şi acolo am d a t peste cel m a i m a r e misiei
dintre toate. O tăietură aici.
Degetul lui Ştefan desenă o linie d r e a p t ă care co­
b o r a din clavicula lui.
— O tăietură tipică, tradiţională, pe care vampirii
o fac p e n t r u a-şi da sângele. D a r Sue nu era vampir, şi
nu ea a făcut acea tăietură. Cineva i-a făcut-o atunci
c â n d zăcea pe p ă m â n t , în pragul morţii.
M e r e d i t h închise ochii şi o auzi pe Bonnie înghiţin< I
cu zgomot lângă ea. întinse m â n a şi o găsi pe a lui Boi i-
nie şi o strânse, d a r continuă să asculte. C â n d le expli
case lor totul, Ştefan nu intrase în astfel de detalii.
— Vampirii nu au nevoie să-şi taie astfel victimele;
ei îşi folosesc dinţii, spuse Ştefan, şi b u z a lui superioară
se ridică puţin, p e n t r u a-şi a r ă t a propriii săi dinţi. D a r
d a c ă un v a m p i r ar vrea să scoată sânge p e n t r u ca alt­
cineva să-l bea, ar p u t e a face o tăietură în loc să muşlc.
D a c ă un v a m p i r ar vrea ca altcineva să soarbă prima
şi singura înghiţitură de sânge, ar p u t e a face asta. Şi
asta m-a făcut să mă gândesc m a i serios la sânge. Vezi
tu, sângele este i m p o r t a n t . P e n t r u vampiri, el înseam­
nă viaţă, Putere. Este tot ce ne trebuie p e n t r u supra­
vieţuire, şi sunt m o m e n t e c â n d nevoia ne înnebuneşte.
D a r sângele este b u n şi p e n t r u alte lucruri. De pildă...
p e n t r u iniţiere. Iniţiere şi P u t e r e . M - a m g â n d i t la
Reuniunea • 161
lucrurile astea d o u ă , şi le-am legat de ceea ce văzusem
la tine, Tyler, c â n d am fost în FelPs C h u r c h . Lucruri
mărunte, pe care nu le băgasem p r e a mult în seamă.
I )ar mi-am amintit de ceva ce îmi spusese E l e n a des­
p r e istoria familiei tale, şi m - a m h o t ă r â t să verific în
im naiul H o n o r i e i Fell. Ştefan ridică o b u c a t ă de hâr-
i ic băgată între paginile cărţii pe care o ţinea în m â n ă
şi spuse: Şi l-am găsit, scris acolo de m â n a H o n o r i e i .
Am xeroxat pagina, aşa că ţi-o p o t citi. Micul secret al
I uniliei Smallwood — d a c ă poţi citi p r i n t r e r â n d u r i .
Uitându-se la hârtie, Ştefan rosti:
12 noiembrie. Am făcut lumânări, am tors cânepa.
Am rămas jará mălai şi sare, dar o să reuşim să ieşim din
iarnă. Panică noaptea trecută; lupii l-au atacat pe Jacob
Smallwooodpe când se întorcea din pădure. I-am îngri­
jit rana cu afine şi coajă de salcie, dar este adâncă şi eu
mă tem. După ce am venit acasă am aruncat runele. Nu
am spus nimănui în afară de Thomas ce am văzut acolo.
A r u n c a r e a runelor î n s e a m n ă divinaţie, a d ă u g ă
Ntcfan, ridicând privirea. H o n o r i a era ceea ce noi am
i n 1111 i vrăjitoare. C o n t i n u ă să vorbească despre „neca-
II111 cu lupii" în diferite alte părţi ale satului — se p a r e
• i < lintr-odată avuseseră loc atacuri frecvente, m a i ales
U u p r a fetiţelor. H o n o r i a scrie că ea şi soţul ei au de-
v • nil din ce în ce m a i îngrijoraţi. Şi, în cele din u r m ă ,
nula:
162 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea • 163

20 decembrie. Din nou necazuri cu lupii la neamul — C h i a r g l u m e a m cu asta, spuse M e r e d i t h , şi

Smallwood. Am auzit ţipetele acum câteva minute, şi vocea ei era încă răguşită. V o r b e a m despre „ m a g n e ­

Thomas a spus că a venit vremea. El a făcut gloanţele tismul a n i m a l i c " şi dinţii tăi m a r i şi albi. N - a m ştiut ni­

ieri. Puşca e deja încărcată şi o să ne ducem acolo. Dacă c i o d a t ă cât de a p r o a p e de a d e v ă r e r a m .

scăpăm cu viaţă, o să scriu din nou. — Câteodată mediumurile pot simţi astfel de lucruri,

21 decembrie. Ne-am dus acasă la Smallwood seara admise Ştefan. U n e o r i , chiar oamenii obişnuiţi pot. Eu

trecută. Jacob rănit grav. Lupul omorât. ai fi trebuit să-mi d a u seama, d a r e r a m p r e o c u p a t de

O să-l îngropăm pe Jacob în cimitirul mic de la poa­ altele. O r i c u m , asta nu e o scuză. Şi e clar că altcine­

lele dealului. Fie ca sufletul lui să-şi găsească odihna în va un asasin p a r a n o r m a l — a înţeles-o imediat. Nu-i

moarte. a ş a , Tyler? Un bărbat într-un impermeabil vechi a venit

la line. E r a înalt, cu p ă r u l b l o n d şi ochi albaştri, şi a

— In istoria oficială a oraşului FelPs C h u r c h , spuse Iacut u n soi de înţelegere cu tine. I n schimbul a... ceva...

Ştefan, episodul a fost interpretat astfel: T h o m a s Fell a v e a să-ţi arate c u m să-ţi revendici moştenirea. C u m să

şi soţia lui s-au dus tic-tis â, la familia Smallwood, u n d e devii un vârcolac adevărat. Pentru că, aşa c u m spune

l-au găsit p e J a c o b Smallwood a t a c a t din n o u d e i m I ii i vase din Tillbury — Ştefan lovi uşor cu p a l m a car­

lup, iar lupul acela 1-a o m o r â t . D a r nu e aşa. C e e a ce i e i pe care o ţinea pe genunchi — un vârcolac care nu

spune de fapt textul nu e că lupul 1-a o m o r â t pe J a c o b a li >st şi el muşcat trebuie să fie iniţiat. Asta înseamnă că

Smallwood, ci că J a c o b Smallwood, lupul, a fost omo­ I»iţi p u r t a toată viaţa virusul de vârcolac, d a r să nu o

rât. Ştefan închise cartea. Stră-stră-stră-străbunul tău ştii pentru că nu a fost activat. Generaţii de Smallwood

a fost u n vârcolac, Tyler. A ajuns aşa p e n t r u că a fosl

a i i Irăit şi au murit, d a r virusul a fost latent în ele, pen-

atacat el însuşi de către un vârcolac. Şi şi-a transmis vi­ II u că nu au ştiut secretul prin care îl p u t e a u trezi. D a r

rusul de vârcolac fiului său, care s-a născut la o p t lum bărl >atul în impermeabil ştia. Ştia că trebuia să omori şi

şi j u m ă t a t e d u p ă ce el a murit. La fel c u m tatăl tău U i vi işti sânge proaspăt. D u p ă aceea, la p r i m a lună n o u ă

1-a transmis ţie. i< vei p u t e a transforma.

— Am ştiut î n t o t d e a u n a că era ceva în neregulă cu Ştefan ridică ochii şi M e r e d i t h îi u r m ă r i privirea în-

tine, Tyler, spuse Bonnie, şi M e r e d i t h deschise ochii. I I K p t a t ă spre discul alb a l lunii din înaltul cerului.

N u - m i p u t e a m da s e a m a ce, d a r î n t r - u n colţişor al Părea limpede şi bidimensională a c u m , nu m a i era un

minţii ceva îmi s p u n e a că era o chestie scârboasă. | l o b roşu posac.

164 • Jurnalele Vampirilor
O expresie b ă n u i t o a r e trecu peste trăsăturile lui
Tyler şi apoi privirea îi deveni din n o u furioasă.
— M-aţi păcălit! Aţi plănuit totul!
— Foarte deştept, spuse M e r e d i t h .
— Nu zău! a d ă u g ă M a t t .
Bonnie îşi u d ă degetul şi înscrise un 1 imaginar pe
o tabelă de marcaj invizibilă.
— Ştiam că n-o să poţi rezista să nu o urmăreşti pe
u n a d i n t r e fete aici d a c ă erai convins că e singură,
spuse Ştefan. O să crezi că cimitirul era locul perfect
pentru a omorî; n-o să te vadă absolut nimeni. Şi ştiam
că n-o să rezişti să nu te lauzi cu ce ai făcut. Speram
să-i spui lui M e r e d i t h m a i multe despre celălalt asasin,
cel care a aruncat-o pe Sue pe fereastră, cel care a tă­
iat-o p e n t r u ca tu să poţi b e a sânge proaspăt. V a m p i ­
rul, Tyler. C i n e e el? U n d e se ascunde?
U r a înveninată de pe chipul lui Tyler se transformă
într-o expresie batjocoritoare.
— Credeţi că o să vă spun asta? E prietenul m e u .
— Nu e prietenul tău. Te foloseşte. Şi e un criminal.
— Nu-ţi î n g r e u n a şi m a i m u l t situaţia, Tyler,
adăugă Matt. ,.
A
— Deja eşti complice la crimă. In seara asta ai în­
cercat să o omori pe Meredith. C u r â n d n-o să m a i poţi
să dai înapoi c h i a r d a c ă ai vrea. Fii deştept şi p u n e
p u n c t a c u m . Spune-ne ceea ce ştii.
Tyler îşi dezgoli dinţii.
— Nu vă spun nimic. C u m o să mă faceţi să spum'
Reuniunea • 165
Ceilalţi se priviră. Atmosfera se schimbă, deveni
încărcată cu tensiune în clipa în care se întoarseră cu
toţii către Tyler.
— Tu chiar nu înţelegi, aşa-i? spuse c a l m ă M e r e ­
dith. Tyler, ai ajutat la omorârea lui Sue. Ea a m u r i t
pentru un ritual dezgustător, p e n t r u ca tu să te poţi
K1 limba în lucrul ăla pe care l-am văzut eu. Aveai de
gând să mă omori, şi să le o m o r i apoi şi pe Vickie şi
lionnie, sunt convinsă. Crezi că a v e m vreo u r m ă de
milă p e n t r u tine? Crezi că te-am adus aici ca să fim
drăguţi cu tine?
Se lăsă t ă c e r e a . R â n j e t u l pierea de pe buzele lui
Tyler. Se uită la ceilalţi, pe r â n d .
E r a u cu toţii n e î n d u r ă t o r i . C h i a r şi feţişoara lui
llnunie era neiertătoare.
— Gervase din Tillbury m a i spune un lucru inte­
resant, a d ă u g ă Ştefan, pe un ton a p r o a p e prietenos.
Există un leac p e n t r u vârcolaci, pe lângă tradiţionalul
glonţ de argint. Ascultă.
Sub l u m i n a lunii, Ştefan citi din cartea de pe ge­
nunchi.
Se cunoaşte îndeobşte şi a fost susţinut de doctori de
seamă şi respectabili că dacă unui vârcolac i se retează unul
din membre, îşi va redobândi negreşit trupul originar.
- Gervase c o n t i n u ă cu povestea lui R i m b a u d din
Auvergne, un vârcolac ce a fost vindecat atunci c â n d
166 • Jurnalele Vampirilor
un dulgher i-a tăiat u n a din labele din spate. Desigur,
asta a fost probabil îngrozitor de dureros, d a r povestea
spune că R i m b a u d i-a mulţumit dulgherului p e n t r u că
„1-a scăpat p e n t r u t o t d e a u n a de forma aceea ticăloasa
şi blestemată". Ştefan ridică privirea. A c u m , mă gân­
desc că, d a c ă Tyler nu vrea să ne ajute şi să ne spună
ce îi cerem, m ă c a r atât p u t e m face, să ne asigurăm că
nu o m o a r ă din n o u . Voi ce spuneţi?
M a t t vorbi:
— C r e d că e de datoria noastră să îl vindecăm.
— T o t ce avem de făcut e să îi tăiem un m e m b r u ,
încuviinţă şi Bonnie.
— C r e d că ştiu exact şi care, m u r m u r ă M e r e d i t h .
O c h i i lui Tyler î n c e p u r ă să-i iasă din orbite. Sub
n o r o i şi sânge, faţa lui de obicei roşie devenise palidă.
— E o cacealma!
— A d u toporul, M a t t , spuse Ştefan. M e r e d i t h ,
scoate-i un pantof.
Tyler d ă d u din picioare, încercând să o lovească în
faţă. M a t t se apropie de el şi îi răsuci b r a ţ u l la spate,
imobilizându-i capul.
— Nu-ţi î n r ă u t ă ţ i şi m a i m u l t situaţia, Tyler,
spuse el.
L a b a piciorului dezgolită de M e r e d i t h era m a r e , cu
talpa la fel de u m e d ă ca şi palmele lui Tyler. Pe degete
creşteau fire de p ă r aspru. La vederea lor, Meredith
se c u t r e m u r ă de scârbă.
— H a i să t e r m i n ă m odată, spuse ea.
Reuniunea • 167
— G l u m i ţ i ! u r l ă Tyler, z b ă t â n d u - s e cu p u t e r e ,
încât Bonnie trebui să îl a p u c e de celălalt picior şi să
îngenuncheze pe el. Nu puteţi să faceţi asta! Nu puteţi!
— Ţineţi-1 nemişcat, spuse Ştefan.
î m p r e u n ă , îl întinseră pe Tyler, cu capul strâns ca
ml t-o m e n g h i n ă în braţele lui M a t t , cu picioarele
i lesfăcute şi ţinute de fete. Asigurându-se că Tyler vede
ceea ce face el, Ştefan aşeză o c r e a n g ă de copac, de
vreo cinci c e n t i m e t r i grosime, peste g u r a cavoului.
Ridică t o p o r u l şi apoi îl coborî cu forţă, d e s p i c â n d
creanga dintr-o singură lovitură.
— E suficient de ascuţit, spuse. M e r e d i t h , suflecă-i
cracul. Apoi leagă o b u c a t ă din frânghia aia d e a s u p r a
gleznei, cât de strâns poţi, ca un g a r o u . Altfel o să
piardă tot sângele.
— Nu puteţi să faceţi asta! ţipa Tyler. Mu puteţi să
faceţi astaaaaa!
— Ţ i p ă cât vrei, Tyler. Aici n-o să te a u d ă nimeni,
nu-i aşa?
- Nu eşti cu n i m i c m a i b u n d e c â t m i n e ! u r l ă
I yler, î m p r o ş c â n d cu salivă. Şi tu eşti un criminal!
— Eu ştiu exact ceea ce sunt, răspunse Ştefan.
(Irede-mă, Tyler. Ştiu bine. E gata t o a t ă lumea? Bun.
Acum ţineţi-1 bine, o să zvâcnească de d u r e r e c â n d o
lac.
Ţipetele lui T y l e r e r a u a c u m cuvinte nedesluşite.
Matt îl ţinea în aşa fel încât Tyler să-1 v a d ă pe Ştefan
î n g e n u n c h i n d şi pregătindu-se să lovească, r i d i c â n d
168 • Jurnalele Vampirilor
l a m a t o p o r u l u i d e a s u p r a gleznei lui T y l e r p e n t r u a
aprecia forţa şi distanţa.
— A c u m , spuse Ştefan, înălţând şi m a i sus t o p o n 11
— Mu!Mu! Vă spun ce vreţi! Vă spun! urlă Tyler.
Ştefan se uită la el.
— P r e a târziu, spuse şi lăsă toporul să cadă.
Se lovi de pardoseala de piatră cu un zăngănit şi < >
ploaie de scântei, d a r zgomotul fu acoperit de ţipătul
lui Tyler. Lui Tyler îi trebuiră câteva m i n u t e b u n e dc
urlat ca să-şi d e a s e a m a că tăişul nu-i atinsese picio­
rul. Se opri să respire d o a r c â n d simţi că se sufocă şi în­
toarse o privire sălbatică, cu ochii holbaţi, către Ştefan.
— î n c e p e să vorbeşti, spuse Ştefan, cu o voce rece
ca gheaţa, n e î n d u r ă t o a r e .
D i n gâtlejul lui Tyler se a u z e a u scâncete şi pe buze
avea spumă.
— Nu ştiu c u m îl cheamă, spuse el gâfâit. D a r arată
aşa c u m ai spus tu. Şi ai dreptate, e un vampir, omule!
L-am văzut c u m golea de sânge un cerb imens în timp
ce a n i m a l u l tot m a i d ă d e a din picioare. M-a minţii,
a d ă u g ă Tyler, şi scâncetul îi reveni în glas. Mi-a zis că
o să fiu m a i puternic, decât toţi, la fel de p u t e r n i c ca şi
el. A zis că p u t e a m avea orice fată voiam, în orice fel
voiam. Ticălosul a minţit.
— Ţi-a spus că p u t e a i să o m o r i şi să scapi n e p e ­
depsit, spuse Ştefan.
— A zis că p u t e a m să o o m o r pe Caroline în seara
aia. Şi-o cerea, d u p ă c u m mi-a dat papucii. V o i a m s-o
Reuniunea • 169
l a c să mă implore — d a r a reuşit într-un fel sau altul
H iasă din casă. P u t e a m s-o iau pe Caroline sau Vickie,
mi-a zis el. El nu le voia decât pe Bonnie şi M e r e d i t h .
— D a r tu t o c m a i ai î n c e r c a t să o o m o r i pe
Meredith.
- Asta a fost acum. Lucrurile stau altfel acum, pros-
tule. A zis că e în regulă.
— De ce? îl î n t r e b ă M e r e d i t h pe Ştefan încet.
— Poate p e n t r u că ţi-ai îndeplinit sarcina, spuse el.
M-ai adus aici. Apoi continuă. Tyler, arată-ne c u m co­
operezi. Spune-ne c u m p u t e m p u n e m â n a pe tipul ăsta.
- Să puneţi mâna? S u n t e ţ i n e b u n i ! T y l e r izbucni
într-un râs urât, şi M a t t îşi înteţi strânsoarea în j u r u l
gâtului lui. H e i , n-ai decât să mă sufoci d a c ă vrei, d a r
asia e adevărul. Mi-a zis că e u n u l dintre Cei Vechi,
unul din Originari, ce-o fi î n s e m n â n d şi asta. A zis că
lol face v a m p i r i încă dinainte să a p a r ă piramidele. A
BIS că a făcut un târg cu diavolul. Poţi să-i bagi un ţăruş
in inimă şi n-o să aibă nimic. Nu puteţi să-1 omorâţi.
Râsul deveni necontrolat.
- U n d e se ascunde, Tyler? întrebă sacadat Ştefan.
< )rice v a m p i r are nevoie de un loc u n d e să d o a r m ă .
I 'mie e locul ăsta?
- M - a r o m o r î d a c ă v-aş spune asta. M-ar m â n c a ,
omule. D u m n e z e u l e , d a c ă v-aş spune ce i-a făcut cer­
iu ilui ăluia înainte să m o a r ă . . .
Râsul lui Tyler se transforma în suspine.
170 • Jurnalele Vampirilor
— Atunci ar fi m a i b i n e să ne ajuţi să-1 nimicim
înainte să te p o a t ă găsi, nu crezi? C a r e e p u n c t u l lui
slab? In ce fel e vulnerabil?
— D o a m n e , bietul c e r b . . . , bălmăjea Tyler.
— Şi Sue? P e n t r u ea ai plâns vreodată? spuse Şte­
fan tăios. Ridică toporul. C r e d , spuse, că ne p i e r d e m
v r e m e a cu tine.
Tăişul toporului se înălţă în aer.
— N u ! N u ! O să vă spun; o să vă spun ceva. Există
un soi de l e m n care p o a t e să îi facă r ă u — nu să-1
o m o a r e , d a r să-i facă rău. A recunoscut asta, d a r nu
mi-a spus care e lemnul! Vă j u r că ăsta e adevărul!
— Nu-i suficient, Tyler, spuse Ştefan.
— P e n t r u n u m e l e lui D u m n e z e u . . . o să vă spun
u n d e se duce în n o a p t e a asta. D a c ă ajungeţi acolo su­
ficient de repede, p o a t e reuşiţi să îl opriţi.
— Ce vrei să spui cu u n d e se duce în n o a p t e a asta?
Zi repede, Tyler!
— Se duce la Vickie, bine? A zis că în n o a p t e a asta
o să avem câte u n a fiecare. Asta vă ajută, nu? D a c ă vă
grăbiţi, p o a t e ajungeţi acolo!
Ştefan încremenise, iar M e r e d i t h simţi c u m inima
îi b a t e nebuneşte. Vickie. Nici m ă c a r nu se gândiseră
că Vickie ar p u t e a fi atacată.
— D a m o n o păzeşte, spuse Matt. Aşa-i, Ştefan? Aşa-i?
— Aşa ar trebui, spuse Ştefan. L-am lăsat acolo la
apusul soarelui. D a c ă se î n t â m p l a ceva, ar fi trebuit sil
mă cheme...
Reuniunea • 171
— Băieţi, şopti Bonnie, cu ochii m a r i şi buzele tre­
m u r â n d . C r e d că ar fi m a i bine să m e r g e m acolo acum.
Se uitară la ea lung p e n t r u o clipă, apoi toată lumea
se puse în mişcare. T o p o r u l căzu cu z g o m o t pe p o d e a
când Ştefan îi d ă d u d r u m u l din m â n ă .
— H e i , nu mă puteţi lăsa aşa! Nu p o t să c o n d u c !
O să se î n t o a r c ă d u p ă m i n e ! Veniţi înapoi şi dezle­
gaţi-mi mâinile! ţipă Tyler.
N u primi nici u n răspuns.
Alergară tot d r u m u l p â n ă la poalele dealului şi se
înghesuiră în m a ş i n a lui M e r e d i t h . M e r e d i t h d e m a r ă
în viteză, luă curbele periculos de repede şi trecu fără
să m a i ţină s e a m a de indicatoare, d a r era ceva în ea
care nu voia să ajungă acasă la Vickie, care voia să în­
toarcă m a ş i n a şi să se îndrepte în direcţia opusă.
S u n t c a l m ă ; eu sunt cea care este î n t o t d e a u n a
calmă, îşi spunea. D a r asta era d o a r pe dinafară. M e -
redith ştia foarte bine cât de calmă p u t e a să arate pe
dinafară atunci c â n d în interior totul se năruia.
D ă d u r ă ultimul colţ şi intrară pe Birch Street şi M e ­
redith apăsă pe frână.
— O h , D o a m n e ! strigă Bonnie de pe b a n c h e t a din
spate. N u ! N u !
— R e p e d e , spuse Ştefan. Poate m a i avem o şansă.
Deschise uşa cu o smucitură şi sari afară înainte chiar
ca maşina să se oprească. D a r în spate, Bonnie plângea.

aşina opri cu un scurt d e r a p a j în spatele
uneia din maşinile de poliţie care erau par­
cate s t r â m b pe stradă. E r a u lumini peste
tot, lumini care fulgerau roşii şi albastre şi chihlimba
rii, lumini care se revărsau din casa Bennett.
— Staţi aici! spuse scurt M a t t , şi se repezi afară în
u r m a lui Ştefan.
— Nu!
Bonnie îşi ridică brusc capul; voia să-1 apuce şi să-1
tragă înapoi. G r e a ţ a pe care o simţise de c â n d Tylcr
p o m e n i s e n u m e l e lui Vickie devenise a c u m copleşi­
toare. E r a p r e a târziu; ştiuse din p r i m a clipă că era
p r e a târziu. M a t t avea să m o a r ă şi el.
— Stai aici, B o n n i e . . . ţine uşile încuiate. Mă du<
d u p ă ei, spuse M e r e d i t h .
— N u ! M - a m săturat să a u d pe t o a t ă l u m e a ea
îmi s p u n e să staul strigă B o n n i e , l u p t â n d u - s e cu
Reuniunea • 173
ri 111 ura de siguranţă, reuşind în cele din u r m ă să şi-o
i Ies Iacă.
' I ot m a i plângea, d a r vedea suficient de bine prin-
11 ( lacrimi ca să iasă din m a ş i n ă şi să o p o r n e a s c ă spre
< a sa lui Vickie. O auzi pe M e r e d i t h chiar în spatele ei.
' I oată activitatea p ă r e a c o n c e n t r a t ă în p a r t e a din
li la a casei: o a m e n i care strigau, o femeie care ţipa,
\ i II ile întrerupte de p â r â i t u r i din staţiile poliţiei. Bon-
mi si M e r e d i t h se î n d r e p t a r ă direct către spatele casei,
< ai re fereastra lui Vickie. Ce e în neregulă cu imaginea
a i a : ' se întrebă Bonnie disperată pe c â n d se apropiau.
1.1.1 de n e t ă g ă d u i t că ceva e r a în neregulă, d a r acel
pe va era neclar. Fereastra lui Vickie era deschisă —
• In nu putea să fie deschisă; p a r t e a din mijloc a u n u i
l">vindou nu se deschide niciodată, îşi spuse Bonnie.
M a r atunci c u m p u t e a u draperiile să fluture afară ca
m i e poale d e cămăşi?
Nu era deschisă, ci spartă. Cioburi de sticlă se ve-
• l< • 111 peste tot pe aleea acoperită cu pietriş şi scârţâiau
nl> lălpi. în r a m a goală r ă m ă s e s e r ă câteva b u c ă ţ i
1
|l< iţite de sticlă, ca nişte dinţi rânjiţi. C a s a lui Vickie
fusese spartă.
- L-a invitat să intre, strigă Bonnie cu o furie ago­
nizantă. De ce a făcut asta? De ce?
Stai aici, spuse M e r e d i t h , î n c e r c â n d să-şi u m e -
| a ea buzele uscate.
Nu-mi mai tot spune asta. Pot să suport, M e r e d i t h .
a m i furioasă, asta-i tot. îl urăsc.
174 • Jurnalele Vampirilor
O a p u c ă pe M e r e d i t h de b r a ţ şi înainta.
G a u r a din fereastră se apropie tot m a i mult. Dra­
periile se umflau şi se încreţeau în vânt. E r a suficient
spaţiu între ele p e n t r u a se vedea î n ă u n t r u .
In ultimul m o m e n t , Meredith o împinse pe B o n n i e
deoparte şi se uită ea p r i m a în cameră. Nu conta. Pute­
rile p a r a n o r m a l e ale lui Bonnie se treziseră şi îi spuneau
deja totul despre acest loc. E r a ca un crater lăsat în pâ
m â n t d u p ă ce un meteorit îl lovise şi explodase, sau ca
scheletul înnegrit al unei păduri d u p ă un foc devastaţi >i
Puterea şi violenţa încă mai vibrau în aer, d a r princi| >a
Iul eveniment se încheiase. Locul acesta fusese pângării
M e r e d i t h se răsuci de la fereastră, se îndoi de mij
loc şi v o m ă . Strângându-şi p u m n i i atât de tare încâl
unghiile îi i n t r a r ă în carne, Bonnie se aplecă în faţă şi
privi pe fereastră.
Mirosul fu cel care o lovi primul. Un miros u m e d ,
de carne şi a r a m ă . A p r o a p e că îi simţea gustul, şi gus
tul lui era acela de limbă m u ş c a t ă din greşeală. G o n i
bina cânta ceva ce nu p u t e a desluşi, acoperit de ţipătul
din faţa casei şi bubuitul din propriile ei urechi. Ochii
ei, obişnuindu-se cu l u m i n a d u p ă întunericul de afară)
nu vedeau decât roşu. D o a r roşu.
P e n t r u că aceasta era n o u a culoare a c a m e r e i Iu
Vickie. Albastrul p a l dispăruse. T a p e t roşu, p i l o t !
roşie. R o ş u î n p e t e m a r i , ţ i p ă t o a r e , p e p o d e a . C a ş i
c u m un copil făcuse rost de o găleată cu vopsea ruşii
şi stropise totul cu ea, într-o frenezie n e b u n ă .
Reuniunea • 175
Se auzi un clicăit şi acul pick-upului reveni la înce­
putul cântecului. Şocată, Bonnie îl recunoscu.
Era Noapte bună, iubito.
M o n s t r u l e , icni B o n n i e . Simţi d u r e r e a săge-
lAnd-o p r i n stomac. îşi încleşta m â n a p e r a m a ferestrei
şi slrânse, strânse tot m a i tare. Monstrule, te urăsc\ Te
m a s e !
Meredith o auzi şi, îndreptându-se de spate, se în­
toarse, îşi d ă d u la o p a r t e părul, cu o m â n ă t r e m u r â n -
• la, şi reuşi să respire de câteva ori a d â n c , î n c e r c â n d să
I iară că p u t e a face faţă.
Vezi că te tai, spuse. D ă - m i m â n a să mă uit.
lîonnie nici nu-şi d ă d u s e s e a m a că s t r â n g e a în
p u m n cioburi de g e a m . O lăsă pe M e r e d i t h să-i ia
m a n a , d a r în loc să o lase să o cerceteze, o întoarse şi
a p u c ă strâns degetele reci ale lui M e r e d i t h . M e r e d i t h
I I a i a îngrozitor: ochii e i negri e r a u sticloşi, buzele
aII ic-albăstrui t r e m u r a u . D a r M e r e d i t h tot m a i încerca
nî\ a i b ă grijă de ea, tot m a i încerca să reziste.
H a i d e , M e r e d i t h , spuse ea, cu privirea aţintită
l i u p r a prietenei sale. Plângi, Meredith. Ţipă, dacă vrei.
Dar eliberează-te într-un fel. Nu trebuie să fii c a l m ă
ai iun şi să ţii totul în tine. Ai tot dreptul să cedezi azi.
Pentru o clipă, M e r e d i t h r ă m a s e n e m i ş c a t ă , tre-
i ând, apoi scutură din c a p într-o încercare chinuită
I le a zâmbi.
- Nu pot. P u r şi simplu nu sunt făcută p e n t r u aşa
i'rva. H a i d e , lasă-mă să mă uit la m â n a ta.
176 • Jurnalele Vampirilor
B o n n i e ar fi v r u t să protesteze, d a r în a c e a clipa
a p ă r u M a t t de d u p ă colţ. Tresări violent c â n d le văzu
pe fete stând acolo.
— Ce faceţi...? începu el.
Apoi văzu fereastra.
— E m o a r t ă , spuse M e r e d i t h cu o voce ternă.
— Ştiu. M a t t a r ă t a ca o fotografie p r o a s t ă a Im
însuşi, u n a expusă p r e a mult. Am aflat, în faţă. ()
scot....
Tăcu.
— Am dat greş! C h i a r şi d u p ă ce i-am p r o m i s . . .
Şi M e r e d i t h se opri. Nu m a i era nimic de spus.
— D a r poliţia va trebui să ne c r e a d ă a c u m , spns<
Bonnie, uitându-se la M a t t , apoi la M e r e d i t h , desco
p e r i n d că exista totuşi un lucru b u n în asta. V o r trebui
să ne creadă.
— N u , răspunse M a t t , n-or să ne creadă, Bonnie
P e n t r u că ei zic că e vorba de o sinucidere.
— Sinucidere? Au văzut c a m e r a aia? N u m e s c aia si­
nucidere? strigă Bonnie, din ce în ce m a i tare.
— Ei spun că Vickie e r a dezechilibrată mintal.
S p u n c ă . . . a găsit o foarfecă...
— O h , D o a m n e , m u r m u r ă M e r e d i t h , întorcân
du-şi privirea.
— Ei cred că p o a t e se simţea vinovată p e n t r u că a
omorât-o pe Sue.
— Cineva a intrat în casa asta, spuse Bonnie pe un
t o n sălbatic. T r e b u i e să accepte asta!
Reuniunea • 177
— N u , spuse M e r e d i t h cu o voce moale, ca şi c u m
.n li fost foarte obosită. Uită-te la fereastra asta. T o a t e
cioburile sunt în afară. A fost spartă de cineva din casă.
Şi ăsta e un alt lucru c a r e p a r e nelalocul lui, se
ftndi Bonnie.
— P r o b a b i l că el a făcut-o, c â n d a plecat, spuse
Matt.
Se priviră în tăcere, cu un aer învins.
- U n d e e Ştefan? îl î n t r e b ă încet M e r e d i t h pe
Matt. E în faţă, u n d e toată l u m e a îl p o a t e vedea?
— N u , c â n d am aflat că e m o a r t ă a pornit-o către
I m tea din spate. Eu venisem să îl caut. T r e b u i e să fie
pe aici pe u n d e v a . . .
— Şşşt! făcu Bonnie.
Strigătele din faţa casei se opriseră. La fel şi ţipe-
iilc femeii. In tăcerea relativă auziră o voce slabă de
dincolo de nucii din fundul curţii.
— .. ..în t i m p ce tu trebuia să o păzeşti!
La auzul tonului, Bonnie îşi simţi pielea ca de găină.
— Asta e el! spuse M a t t . Şi e cu D a m o n . H a i d e ţ i !
O d a t ă ajunşi între copaci, Bonnie auzi l i m p e d e
Vocea lui Ştefan. Cei doi fraţi se confruntau în l u m i n a
lunii.
— Am avut încredere în tine, D a m o n . Am avut în-
l redere în tine! spunea Ştefan.
Bonnie nu îl m a i văzuse niciodată a t â t de furios,
i iu i m ă c a r cu Tyler în cimitir. D a r era m a i mult decât
linie.
178 • Jurnalele Vampirilor
— Şi ai lăsat să se întâmple asta, c o n t i n u ă Ştefan
fără să a r u n c e nici o privire către B o n n i e şi ceilalţi
a t u n c i c â n d a p ă r u r ă şi ei, fără să-i d e a o şansă lui
D a m o n să-i r ă s p u n d ă . De ce nu ai făcut ceva? D a c ă
ai fost atât de laş încât să nu te lupţi cu el, puteai c e l
p u ţ i n să mă chemi. D a r tu d o a r ai stat aici, fără să fad
nimic!
C h i p u l lui D a m o n era î n c r â n c e n a t , încruntat.
O c h i i negri î i scânteiau ş i î n p o s t u r a lui n u m a i e r a
nimic leneş, nimic nonşalant. A r ă t a la fel de inflexil ni
şi fragil ca o sticlă de geam. V r u să s p u n ă ceva, d a i
Ştefan îl întrerupse.
— E d o a r vina m e a . Nu trebuia să fiu atât de prost
şi să am încredere în tine. Ei ştiau cu toţii, m-au aver­
tizat, d a r eu n-am vrut să-i ascult.
— Aha, ştiau cu toţii?
D a m o n îi a r u n c ă o privire scurtă lui Bonnie, din
colţul ochilor.
Un fior rece o străbătu.
— Ştefan, stai puţin, spuse M a t t . Eu c r e d . . .
— Ar fi trebuit să-i ascult, c o n t i n u ă furios Ştefan.
Nici m ă c a r nu p ă r u să îl a u d ă pe M a t t . T r e b u i a să
r ă m â n chiar eu cu ea. I-am promis că o să fie în sigu­
r a n ţ ă . .. şi am minţit! A murit convinsă că am trădat-o.
A c u m Bonnie vedea pe chipul lui vinovăţia, care îl
a r d e a asemenea u n u i acid.
— D a c ă aş fi stat aici....
Reuniunea * 179
— Ai fi fost şi tu m o r t ! şuieră D a m o n . Nu a v e m
de-a face cu un v a m p i r obişnuit. Te-ar fi frânt în două,
ca pe o c r e n g u ţ ă u s c a t ă . . .
— Şi ar fi fost mai bine aşa/ strigă Ştefan, respirând
greu. Aş fi preferat să m o r î m p r e u n ă cu ea decât să
stau fără să fac nimic, şi d o a r să privesc! Ce s-a în­
tâmplat, D a m o n ? A c u m reuşise să se stăpânească şi
ira calm, m u l t p r e a calm; ochii lui verzi a r d e a u fier­
binţi pe faţa palidă, vocea îi e r a rea, otrăvită, c â n d
Vorbi: Erai p r e a o c u p a t să fugăreşti vreo fată p r i n
tufişuri? Sau îţi p ă s a mult p r e a p u ţ i n ca să intervii?
D a m o n nu spuse nimic. E r a la fel de palid ca şi fra-
Bele lui, cu fiecare m u ş c h i din t r u p î n c o r d a t şi rigid.
Valuri de furie î n t u n e c a t ă se revărsau din el în v r e m e
ce îl privea pe Ştefan.
— Sau p o a t e ţi-a plăcut, c o n t i n u ă Ştefan, făcând
a K ă un pas m i c înainte p e n t r u a ajunge chiar în faţa
lui D a m o n . D a , probabil că asta a fost; ţi-a plăcut să fii
împreună cu un alt asasin. A fost bine, D a m o n ? T e - a
lăsat să priveşti?
P u m n u l lui D a m o n zvâcni în spate şi apoi îl lovi pe
Ştefan.
T o t u l se î n t â m p l ă p r e a repede p e n t r u ca ochii lui
Konnie să u r m ă r e a s c ă mişcarea. Ştefan căzu pe spate,
pe p ă m â n t u l moale, cu picioarele lui lungi desfăcute.
Meredith strigă ceva şi M a t t sări în faţa lui D a m o n .
Curajos, îşi spuse Bonnie năucită, d a r prost. Aerul
tra atât de încărcat de tensiune încât pocnea. Ştefan îşi
180 • Jurnalele Vampirilor
duse o m â n ă la gură şi apoi o văzu p ă t a t ă de sânge,
negru în l u m i n a lunii. Bonnie se apropie împleticit d<
el şi îl a p u c ă de braţ.
D a m o n se repezea din n o u . M a t t se d ă d u în spate
dinaintea lui şi căzu în genunchi lângă Ştefan, sprijinii
pe călcâie, cu o m â n ă ridicată.
— G a t a , băieţi! G a t a , da? strigă el.
Ştefan încerca să se ridice, Bonnie îl ţinu de braţ,
m a i fermă a c u m .
— N u ! Ştefan, n u ! N u ! îl rugă ea.
M e r e d i t h îl a p u c ă de celălalt braţ.
— D a m o n , t e r m i n ă ! T e r m i n ă ! s p u n e a M a t t tăie is
S u n t e m n e b u n i cu toţii d a c ă ne b ă g ă m , îşi spuse
Bonnie. D a c ă î n c e r c ă m să o p r i m o l u p t ă între doi
vampiri furioşi. Or să ne o m o a r e d o a r ca să ne astupe
gura. D a m o n o să-1 strivească pe M a t t ca pe o muscă.
D a r D a m o n se oprise, în v r e m e ce M a t t îi bl<>< a
d r u m u l . P e n t r u un lung m o m e n t , totul rămase încre
menit, n i m e n i nu se mişcă, t o a t ă l u m e a stătu neclin
tită, î n c o r d a t ă de tensiune. Apoi, încet, t r u p u l lui
D a m o n se relaxa.
îşi lăsă mâinile în jos, îşi desfăcu p u m n i i . Trase a c i
a d â n c în piept. Bonnie îşi d ă d u seama că şi ea îşi ţinuse
respiraţia, aşa că expiră profund.
F a ţ a lui D a m o n era rece ca a unei statui sculptau
în gheaţă.
— Bine, fie ca voi, spuse, şi vocea lui era la fel de
rece. D a r eu a m terminat cu locul ăsta. Plec. Şi de dala
Reuniunea • 181
Uta, frate, d a c ă vii d u p ă m i n e , o să te o m o r . D a c ă
•Vrei, poţi s-o iei ca p e o promisiune.
- N-o să vin d u p ă tine, spuse Ştefan de jos, de
unde rămăsese.
Vocea lui suna ca şi c u m ar fi înghiţit sticlă pisată.
D a m o n îşi ridică de jos j a c h e t a , o scutură, a r u n -
Când o privire către Bonnie d a r p ă r â n d nici să nu o
\ ac lă, şi se întoarse să plece. Apoi se răsuci la loc şi rosti
d a r şi răspicat, fiecare cuvânt fiind o săgeată îndrep­
tată către Ştefan.
- T e - a m avertizat, spuse. D e s p r e ceea ce sunt şi
despre c a r e t a b ă r ă va învinge. Ar fi trebuit să mă
asculţi pe mine, frăţioare. Poate că o să înveţi ceva din
noaptea asta.
- Am învăţat ce valoare a r e î n c r e d e r e a în tine,
spuse Ştefan. Pleacă de aici, D a m o n . Nu vreau să te
mai văd niciodată.
Fără să m a i spună nimic, D a m o n le întoarse spatele
i dispăru în întuneric.
Bonnie îi d ă d u d r u m u l braţului lui Ştefan şi îşi lăsă
< a pul în mâini.
Ştefan se ridică, scuturându-se ca o pisică ce fusese
ţinută î m p o t r i v a voinţei sale. Se î n d e p ă r t ă p u ţ i n de
I eilalţi, ferindu-şi privirea de ei. Apoi r ă m a s e p u r şi
in iplu acolo, nemişcat. Furia p ă r e a să-1 fi părăsit la fel
d e repede p e cât î l cuprinsese.
Şi a c u m ce să spunem? se întrebă Bonnie, ridicând
I ii ivirea. Ce putem spune? Ştefan avea dreptate cu ceva:
182 • Jurnalele Vampirilor
ei îl avertizaseră în privinţa lui D a m o n şi el nu voise
să-i asculte. Păruse cu a d e v ă r a t să c r e a d ă că puteau
avea încredere în fratele lui. Şi apoi toţi deveniseră ne­
glijenţi, bazându-se pe D a m o n p e n t r u că aşa era mai
uşor şi p e n t r u că aveau nevoie de ajutorul lui. Nimeni
nu protestase c â n d D a m o n rămăsese să o păzească pe
Vickie în seara asta.
Cu toţii erau responsabili. D a r Ştefan era cel care
se simţea sfâşiat de vină p e n t r u ce se întâmplase. Bon­
nie ştia că asta se afla dincolo de furia lui necontrolala
în faţa lui D a m o n : propria lui ruşine şi remuşcările sale.
Se întrebă d a c ă D a m o n ştia asta, şi d a c ă îi păsa. Apoi
se întrebă ce se întâmplase de fapt în seara asta. Acum
că D a m o n plecase, probabil că n-or să afle niciodată.
Indiferent ce se întâmpla, se gândi ea, era m a i bine
că plecase.
Z g o m o t e l e î n c e p e a u din n o u să se a u d ă : maşini
care p o r n e a u în stradă, izbucnirea scurtă a unei sirene,
uşi trântite. P e n t r u m o m e n t , erau în siguranţă printre
copacii din curte, d a r nu p u t e a u r ă m â n e acolo.
M e r e d i t h stătea cu o m â n ă la frunte, cu ocliii
închişi. Bonnie îşi întoarse privirea de la ea la Ştefan,
apoi la luminile din casa tăcută a lui Vickie, de din­
colo de copaci. Un val de epuizare o străbătu. T o a t l
adrenalina care o făcuse să reziste de-a lungul î n t r e ; M I
seri p ă r e a să se fi scurs din ea. Nici m ă c a r nu se mai
simţea furioasă p e n t r u m o a r t e a lui Vickie; d o a r de­
p r i m a t ă şi îngreţoşată şi foarte, foarte obosită. îşi dorea
Reuniunea • 183
să se p o a t ă târî p â n ă acasă în p a t u l ei şi să-şi t r a g ă
p ă t u r a peste cap.
— Tyler, spuse ea cu voce tare. Şi c â n d ceilalţi se
întoarseră să o privească, a d ă u g ă : L-am lăsat în bise­
rica în r u i n e . Şi a c u m el e ultima n o a s t r ă s p e r a n ţ ă .
[Trebuie să-1 convingem să ne ajute.
Asta îi puse pe toţi în mişcare. Ştefan se întoarse
încet, fără să vorbească şi fără să privească pe nimeni
in ochi pe când îi u r m a înapoi în stradă. Poliţiştii şi am-
I lulanţa plecaseră şi ei se u r c a r ă în maşina lui M e r e d i t h
şi se î n d r e p t a r ă către cimitir fără nici un incident.
D a r c â n d ajunseră la biserica în ruine, Tyler nu m a i
e r a acolo.
— L-am lăsat cu picioarele libere, spuse încet şi r a r
Matt, strâmbându-se scârbit de propria-i prostie. Pro-
I >abil că a plecat pe jos, căci m a ş i n a lui e încă aici.
Sau p o a t e că a fost luat, îşi spuse Bonnie. Pe p o -
i leaua de p i a t r ă nu era nici un indiciu care să le s p u n ă
< u m plecase Tyler.
M e r e d i t h se duse la peretele d ă r â m a t şi se aşeză pe
e l , cu o m â n ă apăsându-şi r ă d ă c i n a nasului.
Bonnie se r e z e m ă m o a l e de zidul clopotniţei.
D ă d u s e r ă cu totul greş. î n t r - u n cuvânt, asta se în­
tâmplase în această seară. Ei pierduseră şi el câştigase,
fol ceea ce făcuseră ei astăzi se t e r m i n a s e cu o în-
li.ingere.
Iar Ştefan, îşi d ă d e a s e a m a Bonnie, lua pe umerii
lui întreaga responsabilitate p e n t r u tot.
184 • Jurnalele Vampirilor
Se uită la capul întunecat, aplecat, de pe scaunul
din faţă, în v r e m e ce se întorceau către pensiune. Un
alt gând îi trecu p r i n minte, u n u l care stârni în ea un
val de p a n i c ă . A c u m că D a m o n plecase, nu-1 mai
aveau decât pe Ştefan care să-i protejeze. I a r dacă Şte­
fan însuşi era epuizat şi vulnerabil...
B o n n i e îşi m u ş c ă buzele c â n d M e r e d i t h opri
maşina în faţa h a m b a r u l u i . în m i n t e a ei p r i n d e a con­
t u r o idee. O făcea să se simtă stânjenită, chiar spe­
riată, d a r încă o privire către Ştefan îi întări decizia.
Ferrariul era p a r c a t tot în spatele h a m b a r u l u i — se
p ă r e a că D a m o n îl a b a n d o n a s e . Bonnie se î n t r e b ă
c u m avea de gând să străbată distanţele, apoi se gândi
la aripi. Aripi negre de cioară, puternice, d a r m o i ca o
catifea, reflectând culorile curcubeului în penele lor.
D a m o n nu avea nevoie de o maşină.
I n t r a r ă în pensiune d o a r cât să dea Bonnie un tele­
fon acasă să le s p u n ă părinţilor ei că r ă m â n e a peste
n o a p t e la M e r e d i t h . Asta fusese iniţial ideea ei. D a r
d u p ă ce Ştefan urcase scările către c a m e r a lui de
la m a n s a r d ă , Bonnie îl opri pe M a t t în v e r a n d a din
faţă.
— M a t t ? Pot să-ţi cer o favoare?
El se întoarse şi ochii lui albaştri se făcură m a r i .
— Asta e o întrebare de la care nu ştiu la ce să mă
aştept, Bonnie. De fiecare d a t ă c â n d Elena spunea cu
vintele astea...
Reuniunea • 185
— N u , nu, nu e nimic îngrozitor. V r e a u d o a r să te
ocupi tu de M e r e d i t h , să ai grijă să ajungă cu b i n e
acasă şi restul.
A r ă t ă către cealaltă fată, care deja se îndrepta către
maşina ei.
— D a r tu vii cu noi, spuse M a t t .
Bonnie aruncă o privire către scări prin uşa deschisă.
— N u , cred că m a i r ă m â n câteva m i n u t e . Ştefan
mă p o a t e duce V r e a u să vorbesc ceva cu el.
M a t t p ă r u uimit.
— Să vorbeşti despre ce?
— Ei, ceva. Nu p o t să-ţi explic a c u m . Vrei, M a t t ?
— D a r . . . ei, bine. S u n t p r e a obosit ca să-mi m a i
pese. Fă ce vrei. Ne v e d e m m â i n e .
O p o r n i către m a ş i n a lui M e r e d i t h , p ă r â n d n e d u ­
merit şi p u ţ i n supărat.
Bonnie e r a ea însăşi n e d u m e r i t ă de atitudinea lui.
De ce ar trebui să-i pese lui, obosit sau n u , că vorbea cu
Ştefan? D a r nu avea v r e m e să se m a i g â n d e a s c ă la
asta. Se întoarse către trepte şi, îndreptându-şi u m e ­
rii, începu să urce.
Becul de la plafoniera din m a n s a r d ă era ars şi Şte­
fan aprinsese o l u m â n a r e . Stătea întins de-a c u r m e ­
zişul patului, cu un picior a t â r n â n d în afară, cu ochii
închişi. P o a t e a d o r m i s e , îşi spuse Bonnie. B o n n i e se
apropie în vârful picioarelor şi trase aer adânc în piept,
pentru a-şi face curaj.
— Ştefan?
186 • Jurnalele Vampirilor
El deschise ochii.
— C r e d e a m că ai plecat, spuse.
— Ei au plecat, eu n u .
D u m n e z e u l e , ce palid e, îşi spuse Bonnie. F ă r ă sa
m a i aştepte, intră direct în subiect.
— Ştefan, m - a m gândit la ceva. A c u m , că D a m o n
a plecat, tu ai r ă m a s singura barieră între noi şi asasin.
Asta î n s e a m n ă că trebuie să fii puternic, pe cât de pu­
ternic posibil. Şi, ştii, m - a m gândit că p o a t e . . . ştii t u . . .
p o a t e ai nevoie...
V o c e a i se stinse. F ă r ă să-şi dea seama, începuse să
se j o a c e cu bandajul improvizat din şerveţele din
p a l m a ei. î n c ă m a i sângera p u ţ i n acolo u n d e se tăiase
în cioburile de sticlă.
Privirea lui o u r m ă pe a ei, c o b o r â t ă spre p a l m ă .
Apoi ochii i se ridicară repede către faţa ei, citind acolo
confirmarea. U r m ă u n lung m o m e n t d e tăcere.
Apoi Ştefan clătină din c a p .
— D a r de ce nu? Ştefan, nu vreau să te sâcâi, dar
sincer, nu arăţi deloc bine. N-o să ne fii de p r e a m a r e
ajutor d a c ă te prăbuşeşti. Şi... nu mă deranjează, asta
d a c ă iei d o a r puţin. V r e a u să spun, n-o să-i simt lipsa,
nu? Şi nu p o a t e să d o a r ă chiar aşa de rău. Şi...
D i n n o u vocea i se stinse. El continua d o a r să o pri­
vească fix, ceea ce era foarte deconcertant.
— Ei, de ce nu? întrebă ea pe un ton răstit, simţin-
du-se într-un fel dezamăgită.
Reuniunea • 187
— Pentru că, spuse el încet, am făcut o promisiune.
Poate că nu cu cuvintele astea, d a r . . . tot o promisiune.
N-o să mă m a i h r ă n e s c cu sânge omenesc, p e n t r u că
• i si a î n s e a m n ă să mă folosesc de o persoană, ca de o vită.
Şi n-o să schimb sânge cu nimeni, p e n t r u că asta în­
seamnă iubire, şi...
De d a t a asta el fu cel care nu p u t u să încheie. D a r
Bonnie înţelese.
— N-o să mai fie nimeni altcineva, nu-i aşa? spuse ea.
— N u . Nu p e n t r u m i n e .
Ştefan e r a atât de obosit încât îşi p i e r d e a controlul
şi Bonnie p u t e a să v a d ă ce se afla dincolo de mască. Şi
din n o u văzu acea d u r e r e şi nevoie puternică, atât de
puternică încât trebui să î n t o a r c ă privirea.
Un fior rece şi c i u d a t de p r e m o n i ţ i e şi t e a m ă îi
fcăgetă inima. î n a i n t e , se întrebase d a c ă M a t t avea să
isi revină v r e o d a t ă d u p ă Elena, şi se p a r e că îşi reve­
nise. D a r Ştefan...
Ştefan, îşi d ă d u ea seama, şi fiorul d e v e n i şi m a i
reec, era altfel. Indiferent cât t i m p trecea, indiferent
ce făcea el, nu avea n i c i o d a t ă să se vindece cu
adevărat. F ă r ă E l e n a e l v a f i î n t o t d e a u n a d o a r p e
plinătate el însuşi, d o a r pe j u m ă t a t e viu.
Bonnie t r e b u i a să se g â n d e a s c ă la ceva, să facă
ceva, să î m p i n g ă d e o p a r t e această senzaţie oribilă de
s| >aimă. Ştefan avea nevoie de Elena; nu p u t e a fi întreg
lără ea. In seara asta începuse să cedeze, oscilând între
un control periculos de strâns şi o furie violentă. D a c ă
188 • Jurnalele Vampirilor
ar p u t e a să o v a d ă pe Elena m ă c a r p e n t r u un m i n u t şi
să vorbească cu e a . . .
Venise aici ca să-i dea lui Ştefan un d a r pe care cl
nu-1 dorea. D a r exista ceva ce îşi d o r e a Ştefan, îşi dădu
ea seama, şi d o a r ea avea p u t e r e a de a-i oferi acel ceva.
F ă r ă să îl privească, spuse cu o voce răguşită:
— Ai vrea să o vezi pe Elena?
O tăcere de moarte dinspre pat. Bonnie se aşeză, pri­
vind cum umbrele din cameră se legănau şi pâlpâiau. In
cele din u r m ă aruncă o privire spre el, din colţul ochilor.
Ştefan respira greu, cu ochii închişi, cu trupul în­
cordat ca un arc. î n c e r c â n d , îşi d ă d u s e a m a Bonnie,
să-şi a d u n e p u t e r e a de a rezista tentaţiei.
Şi pierzând. Bonnie o văzu limpede.
Niciodată nu putuse să-i s p u n ă „ n u " Elenei.
C â n d ochii li se întâlniră din nou, privirea lui era
sălbatică, iar buzele erau strânse într-o linie subţire.
Pielea lui nu m a i e r a p a l i d ă şi c u l o a r e a îi urcase în
obraji. T r u p u l lui tot m a i t r e m u r a de încordare şi ten­
siunea nerăbdării.
— Ţi-ar p u t e a face rău, Bonnie.
— Ştiu.
— Ar însemna să te deschizi în faţa u n o r forţe pe
care nu le poţi controla. Nu-ţi p o t g a r a n t a că sunt îii
stare să te protejez în faţa lor.
— Ştiu. Vrei să o fac?
Ştefan o luă de m â n ă , cu a r d o a r e .
— Mulţumesc, Bonnie, şopti.
Reuniunea • 189
Ea simţi c u m obrajii i se înroşesc.
— E-n regulă, spuse.
Dumnezeule, e s u p e r b . O c h i i ă i a . . . în clipa u r m ă ­
toare ori avea să sară pe el, ori să se topească pe patul
lui. Cu un sentiment agonizant d a r plăcut al virtuţii, îşi
i rase m â n a şi se întoarse către l u m â n a r e .
— C e - a r fi să intru în t r a n s ă şi să încerc să iau
legătura cu ea, şi apoi, d u p ă ce o fac, să încerc să ajung
in mintea ta şi să te includ în legătura noastră? Crezi
că ar merge aşa?
— S-ar p u t e a să meargă, d a c ă te ajut şi eu, spuse el,
inutându-şi intensitatea privirii de pe ea pe l u m â n a r e .
Pot să-ţi ating m i n t e a . . . c â n d eşti gata, o s-o simt.
— Bun.
L u m â n a r e a e r a albă, cu suprafaţa ei de c e a r ă
netedă şi lucioasă. Flacăra se ridică şi apoi se micşoră.
Bonnie îşi aţinti privirea în ea, şi rămase aşa p â n ă când
;e pierdu în văpaie, p â n ă c â n d restul încăperii dispăru
din j u r u l ei. Nu m a i e r a d e c â t flacăra, ea însăşi şi
flacăra. I a r ea p ă t r u n d e a în flacără.
O strălucire insuportabilă o înconjură. Apoi trecu
prin ea în întuneric.
Morga era rece. Bonnie se uită î n j u r tulburată, între-
li.îndu-se c u m ajunsese aici, î n c e r c â n d să-şi a d u n e
rândurile. E r a singură, şi dintr-un oarecare motiv asta
i > c leranja. Nu trebuia să m a i fie cineva aici? Ea venise
a caute pe cineva.
190 • Jurnalele Vampirilor
în c a m e r a alăturată se vedea lumină. Bonnie se în­
d r e p t ă într-acolo şi inima începu să-i b a t ă m a i puter­
nic. E r a un salon m o r t u a r , plin cu sfeşnice înalte în
care sclipeau şi t r e m u r a u l u m â n ă r i albe. In mijlocul
lor se afla un sicriu alb, cu capacul ridicat.
încet, pas cu pas, ca şi c u m cineva o trăgea, Bonnie
se apropie de sicriu. Nu voia să se uite în el. D a r tre­
b u i a să o facă. în sicriul acela era ceva care o aştepta.
C a m e r a e r a scăldată în l u m i n a albă, b l â n d ă , a
lumânărilor. Se simţea ca şi c u m plutea într-o insulă
de strălucire. D a r nu voia să se u i t e . . .
Mişcându-se p a r c ă cu încetinitorul, ajunse lângă si­
criu, privi căptuşeala albă de satin. E r a gol.
Bonnie îl închise şi se r e z e m ă de el, oftând.
Apoi p e r c e p u o mişcare cu c o a d a ochiului şi st­
rasuri.
E r a Elena.
„ O h , D o a m n e , m-ai speriat", spuse Bonnie.
„ P a r c ă ţi-am spus să nu vii aici", răspunse Elena.
De d a t a asta avea p ă r u l despletit, căzându-i pe
u m e r i şi apoi pe spate, ca auriul p a l şi strălucitor al
unei flăcări. P u r t a o rochie albă subţire care lucea uşor
în l u m i n a lumânărilor. Ea însăşi a r ă t a ca o l u m â n a r e ,
luminoasă, scânteietoare. E r a desculţă.
„ A m venit aici ca s ă . . . "
Bonnie vorbea şovăitor, o idee pâlpâindu-i la mar­
ginea minţii. Ăsta era visul ei, transa ei. T r e b u i a să-si
amintească.
Reuniunea • 191
„ A m venit aici ca să te las să-1 vezi pe Ştefan", spuse.
Ochii Elenei se făcură mari, buzele i se desfăcură.
Bonnie recunoscu privirea tânjitoare, p l i n ă de o ar­
doare a p r o a p e irezistibilă. Cu m a i p u ţ i n de un sfert de
oră în u r m ă o văzuse în ochii lui Ştefan.
„ O h " , şopti Elena. înghiţi greu, ochii i se înceţo­
şară. „ O h , B o n n i e . . . d a r nu pot."
„ D e ce n u ? "
în ochii Elenei străluceau a c u m lacrimi, iar buzele
îi t r e m u r a u .
„Şi d a c ă lucrurile încep să se schimbe? D a c ă vine el,
şi..."
îşi duse o m â n ă la gură şi Bonnie îşi aduse a m i n t e
de ultimul ei vis, cel în care dinţii cădeau asemeni stro­
pilor de ploaie. Privirea ei o întâlni pe a Elenei cu o
groază plină de înţelegere.
„ N u pricepi? N-aş p u t e a suporta d a c ă s-ar întâmpla
aşa ceva", şopti Elena. „ D a c ă m-ar vedea aşa... Şi eu
nu p o t controla lucrurile aici; nu sunt suficient de pu­
ternică. Bonnie, te rog, nu-1 lăsa să ajungă aici. Spu-
ne-i că-mi p a r e atât de rău. S p u n e - i . . . "
închise ochii şi lacrimile îi alunecară pe obraji.
„Bine."
Bonnie simţea că o să izbucnească şi ea în plâns,
(Iar Elena avea dreptate. î n c e r c ă să ajungă în m i n t e a
lui Ştefan p e n t r u a-i explica asta, p e n t r u a-1 ajuta să
suporte m a i bine dezamăgirea. D a r în clipa în care o
atinse ştiu că făcuse o greşeală.
192 • Jurnalele Vampirilor

„Ştefan, n u ! Elena s p u n e . . . "

Nu m a i conta. M i n t e a lui era m a i p u t e r n i c ă decâ i
a ei şi în clipa în care făcuse contactul el preluase con­
ducerea. Percepuse esenţa discuţiei ei cu Elena, dar nu
avea de g â n d să accepte refuzul. Neajutorată, Bonnic
se simţi invadată, simţi c u m m i n t e a lui vine tot mai
a p r o a p e de cercul de l u m i n ă f o r m a t de sfeşnice. Ii
simţi acolo prezenţa, o simţi p r i n z â n d contur. Se în­
toarse şi îl văzu, cu p ă r u l lui întunecat, cu chipul în­
cordat, cu ochii verzi aprigi ca ai u n u i şoim. Şi apoi,
ştiind că nu m a i p u t e a face nimic, se d ă d u înapoi pci i
tru a-i lăsa singuri. tefan auzi o voce şoptind, cu b l â n d e ţ e şi
durere:
„Oh, nu."
() voce pe care nu crezuse că avea să o m a i a u d ă vreo­
dată, o voce pe care nu avea să o uite niciodată. Fiori
reci îl străbătură şi simţi c u m un t r e m u r se a d u n ă în el.
Se întoarse către voce, cu atenţia concentrată imediat,
( i i m i n t e a a p r o a p e b l o c a t ă p e n t r u c ă n u p u t e a face
laţa la atâtea emoţii intense dintr-odată.
Ochii lui erau înceţoşaţi şi nu p u t e a u distinge decât
un val de strălucire, ca o mie de l u m â n ă r i aprinse. D a r
nu avea nici o importanţă. O p u t e a simţi acolo. Aceeaşi
I irezenţă pe care o simţise chiar în p r i m a zi c â n d ajun­
sese în Fell's C h u r c h , o lumină alb-aurie care strălucea
în conştiinţa lui. Plină de o frumuseţe c a l m ă şi o pa­
siune arzătoare şi viaţă vibrantă. C e r â n d ca el să vină
către ea, să uite de orice altceva.
194 • Jurnalele Vampirilor
Elena. E r a cu adevărat Elena.
Prezenţa ei îl copleşi, umplându-1 p â n ă în vârful de­
getelor. T o a t e simţurile lui flămânde erau fixate asu­
p r a acelei străluciri luminoase, c ă u t â n d - o pe Elena.
Având nevoie de Elena.
Apoi ea păşi afară.
Se mişca încet, şovăitor. Ca şi c u m cu greu se putea
forţa să o facă. Ştefan se simţea la fel de paralizat.
Elena.
Ii v e d e a fiecare t r ă s ă t u r ă ca şi c u m e r a peni tu
p r i m a oară. Părul auriu care îi flutura în j u r u l feţei şi
pe u m e r i ca un halou. Pielea albă, perfectă. T r u p u l
subţire, suplu, a c u m înclinat p u ţ i n şi î n d e p ă r t a t de el,
cu o m â n ă ridicată în semn de protest.
„Ştefan", veni şoapta, şi era vocea ei.
V o c e a ei rostindu-i n u m e l e . D a r era atâta durere
în vocea aceea încât Ştefan voi să fugă la ea, să o cu«j
p r i n d ă în b r a ţ e , să-i p r o m i t ă că totul va bine.
„Ştefan, te r o g . . . Nu pot..."
A c u m îi vedea ochii. Albastrul-închis de lapislázuli,
spuzit cu auriu în l u m i n a aceasta. M a r i de duren- şi
umezi de lacrimi nevărsate. îşi simţi sufletul sfâşiat.
„ N u vrei să mă vezi?"
V o c e a lui era uscată p r e c u m praful.
„ N u v r e a u să mă vezi tu pe mine. O h , Ştefan, ti
p o a t e să facă să se întâmple orice. Şi o să ne găsească.
O să vină a i c i . . . "
Reuniunea • 195
Un val de uşurare şi de bucurie d u r e r o a s ă îl stră­
bătu pe Ştefan. Cu greu se p u t e a c o n c e n t r a la ceea ce
spunea ea, d a r nu conta. Felul în care îi rostise ea nu­
mele era suficient. Acel „ O h , Ştefan" îl spunea tot ceea
ce îl interesa.
Se apropie de ea încet, întinzând m â n a p e n t r u a i-o
prinde pe a ei. O văzu c u m scutură din cap, protes­
tând, văzu că buzele îi erau desfăcute de respiraţia ei
grea. De aici de a p r o a p e , pielea ei avea o strălucire in­
terioară, ca o flacără care scânteia p r i n ceara transpa­
rentă a unei l u m â n ă r i . Pe genele ei, picăturile de
lacrimi a t â r n a u a s e m e n e a u n o r d i a m a n t e .
Deşi c o n t i n u a să scuture din cap, deşi continua să
protesteze, ea nu îşi trase m â n a . Nici m ă c a r a t u n c i
când degetele lui desfăcute o atinseră, lipindu-se de
vârfurile reci ale degetelor ei ca şi c u m erau de-o parte
a de alta a u n u i geam.
I a r la distanţa asta ochii ei nu-i p u t e a u evita privi­
rea. Se uitau u n u l la altul, se uitau fără să m a i v a d ă
altceva. P â n ă c â n d în cele din u r m ă ea nu m a i şopti
„Ştefan, n u " şi-i m u r m u r ă d o a r numele.
El nu m a i p u t e a gândi. I n i m a stătea să-i iasă din
piept. Nu m a i c o n t a nimic, d o a r că ea era aici, că erau
aici împreună. Nu vedea decorul ciudat, nu-i păsa cine
ar putea să-i privească.
încet, atât de încet, îi strânse m â n a , împletindu-şi
< legetele cu ale ei, aşa c u m e r a u menite să fie. Cealaltă
m â n ă o ridică spre chipul ei.
196 • Jurnalele Vampirilor
O c h i i ei se închiseră c â n d simţi atingerea, obrazul
i se culcă în p a l m a lui. El simţi u m e z e a l a pe degete şi
un h o h o t de râs i se stinse în gât. Lacrimi de vis. D a r
erau adevărate, ea era adevărată. Elena.
D u l c e a ţ a clipei îl străpunse. O plăcere atât de pu­
ternică încât p ă r e a d u r e r e , d o a r să îi şteargă cu un
deget, ca o m â n g â i e r e , lacrimile de pe obraz.
T o a t ă t a n d r e ţ e a zădărnicită din ultimele şase luni,
toate emoţiile pe care le ţinuse închise în inimă atâta
v r e m e se revărsară afară, înecându-1. I n e c â n d u - i pe
a m â n d o i . Nu fu nevoie decât de acel gest m ă r u n t , şi în
clipa u r m ă t o a r e o strângea în b r a ţ e .
Un înger în braţele lui, rece şi palpitând de viaţă şi
frumuseţe. O fiinţă de văpaie şi aer. Ea se înfiora în
îmbrăţişare; apoi, cu ochii tot închişi, îşi ridică gura
spre el.
în acel sărut nimic nu era rece, căci aprinse scântei
în nervii lui Ştefan, topind şi dizolvând totul în jurul
lui. Ştefan simţi c u m stăpânirea lui dispare, acel auu >-
control pe care se străduise atâta să-1 m e n ţ i n ă de când
o pierduse. T o t u l în a d â n c u l lui se elibera, toate no­
durile se desfăceau, toate barajele se d ă r â m a u . îşi sim­
ţea propriile lacrimi în t i m p ce o ţinea strâns lângă cl,
încercând să unească cele d o u ă t r u p u r i într-unui sin­
gur. P e n t r u ca nimic să nu-i m a i p o a t ă despărţi vreo­
dată.
Plângeau a m â n d o i , fără să se desprindă din sărut.
Braţele subţiri ale Elenei erau a c u m în j u r u l gâtului
Reuniunea • 197
lui, fiecare centimetru din ea lipit de el, ca şi c u m acela
fusese locul lui d i n t o t d e a u n a . El simţea gustul sărat al
lacrimilor ei pe buzele sale, şi îl u m p l e a de dulceaţă.
Ştia, vag, că m a i era cineva la c a r e t r e b u i a să se
gândească. D a r şocul electric iniţial al pielii ei reci
lăcuse să d i s p a r ă r a ţ i u n e a din m i n t e a lui. Ei doi se
aflau în centrul u n u i vârtej de foc; universul p u t e a ex­
ploda, p u t e a să se dezintegreze sau să se transforme în
cenuşă, p u ţ i n îi p ă s a lui Ştefan, atâta v r e m e cât p u t e a
să o ţină în siguranţă în braţele lui.
D a r Elena t r e m u r a .
Nu d o a r din c a u z a emoţiei, a acelei intensităţi a
emoţiei care îl făcea pe el să se simtă ameţit şi beat de
plăcere. Ci şi de frică. El simţea frica în m i n t e a ei şi
voia să o protejeze, să o apere ca un scut şi să aibă grijă
de ea şi să omoare pe oricine î n d r ă z n e a să o sperie. Cu
un mârâit, îşi ridică faţa p e n t r u a privi î n j u r .
„ C e e ? " spuse, auzind tonul aspru de p r ă d ă t o r din
propria sa voce. „ O r i c e încearcă să-ţi facă r ă u . . . "
„Nimic nu-mi p o a t e face mie rău. R ă m a s e lipită de
el, d a r d ă d u capul pe spate p e n t r u a-1 privi. Mă t e m
pentru tine, Ştefan, p e n t r u ceea ce ar p u t e a să-ţi facă el.
Şi p e n t r u ceea ce te-ar p u t e a face să v e z i . . . "
V o c e a îi t r e m u r ă .
„ O h , Ştefan, p l e a c ă a c u m , î n a i n t e să vină el. Te
poate găsi p r i n m i n e . Te rog, te rog, p l e a c ă . . . "
„ C e r e - m i orice altceva şi o s-o fac", răspunse
Ştefan.
198 • Jurnalele Vampirilor
Asasinul trebuia să-1 sfâşie nerv cu nerv, muşchi cu
muşchi, celulă cu celulă, pentru a-1 face să o părăsească.
„Ştefan, e d o a r un vis", spuse disperată Elena, şi
alte lacrimi i se rostogoliră pe obraji. „ N u ne p u t e m
atinge în realitate, nu p u t e m fi î m p r e u n ă . Nu ne este
îngăduit."
Lui Ştefan nu îi păsa. Lui nu i se p ă r e a un vis. Simţea
totul ca şi c u m ar fi fost real. Şi chiar de-ar fi fost un vis,
nu era dispus să renunţe la Elena, p e n t r u nimeni. Nici
o forţă din ceruri sau din iad nu-1 p u t e a face...
„ T e înşeli, amice! S u r p r i z ă ! " spuse o altă voce, o
voce pe care Ştefan nu o m a i auzise niciodată.
Cu toate acestea, o recunoscu instinctiv, ca vocea
u n u i asasin. Un v â n ă t o r p r i n t r e vânători. Şi c â n d sc
întoarse, îşi aminti ceea ce spusese Vickie, biata Vickie.
Arată ca diavolul.
Asta d a c ă diavolul era frumos şi blond.
P u r t a un impermeabil zdrenţuit, aşa c u m îl descri­
sese Vickie. M u r d a r şi ponosit. Arăta ca orice om de pe
străzi din orice oraş mare, doar că era foarte înalt şi ochii
lui erau atât de limpezi şi de pătrunzători. Un albastru
electric, de cer curăţat de nori- Avea părul aproape alb,
şi îi stătea ridicat ca şi c u m fusese suflat de un vânt
îngheţat. Zâmbetul lui larg îl îngreţoşă pe Ştefan.
„Salvatore, bănuiesc, spuse el, s c h i ţ â n d o plecă­
ciune. Şi, evident, Elena cea frumoasă. Elena cea fru­
m o a s ă şi moartă. Ai venit să fii cu ea, Ştefan? Voi doi
eraţi meniţi să fiţi î m p r e u n ă . "
Reuniunea • 199
P ă r e a t â n ă r , m a i m a r e decât Ştefan, şi totuşi t â n ă r .
D a r n u era.
„Ştefan, pleacă acum, şopti Elena. Mie nu-mi poate
face r ă u , d a r cu tine e altfel. P o a t e să facă să se în­
tâmple ceva care să te u r m ă r e a s c ă afară din vis."
Braţul lui Ştefan r ă m a s e nemişcat, ţinând-o strâns
lângă el.
„ B r a v o ! " a p l a u d ă bărbatul în impermeabil, privind
î n j u r ca şi c u m încuraja o a u d i e n ţ ă invizibilă.
Se clătină uşor şi, d a c ă ar fi fost o m , Ştefan s-ar fi
gândit că e beat.
„Ştefan, te rog", şopti Elena.
„Ar fi nepoliticos să plece înainte să fim prezentaţi
c u m t r e b u i e " , spuse bărbatul blond. Cu mâinile în bu­
zunarele impermeabilului, făcu doi paşi înainte. „ N u
vrei să ştii cine s u n t ? "
E l e n a clătină din cap, nu în semn de refuz, ci de în­
frângere, şi îl lăsă pe u m ă r u l lui Ştefan. El îşi făcu
m â n a căuş în j u r u l p ă r u l u i ei, v r â n d să protejeze fie­
care bucăţică din ea în faţa acestui n e b u n .
„ V r e a u să ştiu", spuse el, uitându-se la b ă r b a t u l
blond peste capul ei.
„ N u înţeleg de ce nu m-ai întrebat pe m i n e de la
b u n î n c e p u t " , replică b ă r b a t u l , scărpinându-se p e
obraz cu degetul mijlociu. „ î n loc să te duci la toţi cei­
lalţi. Eu sunt singurul care p o t să-ţi spun. S u n t pe-aici
de m u l t ă v r e m e . "
200 • Jurnalele Vampirilor
„ C â t de m u l t ă ? " î n t r e b ă Ştefan, fără să p a r ă im­
presionat.
„ Multă..."
Ochii bărbatului b l o n d deveniră visători, ca şi c u m
privea înapoi în timp.
„ E u sfâşiam gâturi albe şi drăgălaşe pe când
strămoşii tăi construiau Colosseumul. Am o m o r â l
alături de a r m a t a lui Alexandru. Am luptat în R ă z b o ­
iul T r o i a n . Sunt b ă t r â n , Salvatore. S u n t u n u l dintre
Cei O r i g i n a r i . în cele m a i vechi amintiri ale mele
aveam un topor de bronz."
încet, Ştefan încuviinţă din cap.
Auzise de Cei Vechi. Se vorbea despre ei în şoaptă
p r i n t r e v a m p i r i , d a r nici u n u l d i n t r e cei pe care îi
c u n o ş t e a Ştefan nu văzuse v r e o d a t ă u n u l . Fiecare
v a m p i r era făcut de către un alt vampir, transformai
p r i n schimbul de sânge. D a r undeva, înapoi în timp,
existaseră Cei Originari, cei care nu fuseseră făcuţi. Ei
se aflau acolo u n d e se o p r e a hotarul continuităţii. Ni­
m e n i nu ştia c u m de ajunseseră ei să fie vampiri. D a r
Puterile lor erau legendare.
„Am ajutat la distrugerea Imperiului R o m a n " , con­
tinuă visător bărbatul blond. „ N e n u m e a u b a r b a r i —j
p u r şi simplu nu înţelegeau! R ă z b o i u l , Salvatore!
N i m i c nu e ca războiul. E u r o p a e r a i n c i t a n t ă pe
atunci. Am h o t ă r â t să r ă m â n în z o n a rurală şi să mă
distrez. Ştii, e ciudat, d a r o a m e n i i nu se simţeau ni­
ciodată în largul lor în p r e a j m a m e a . O b i ş n u i a u să o
Reuniunea • 201
ia la fugă, sau să ridice î n a i n t e a m e a cruci. Blondul
clătină din c a p . D a r o femeie a venit să-mi ceară aju­
torul. E r a servitoare în casa u n u i b a r o n , şi t â n ă r a ei
s t ă p â n ă e r a b o l n a v ă . Pe m o a r t e , zicea. V o i a să fac
ceva să o ajut. Şi a ş a . . . "
Zâmbetul reveni şi se lăţi, devenind imposibil de larg.
„ A m ajutat-o. E r a o fiinţă mică şi drăgălaşă."
Ştefan îşi răsucise trupul p e n t r u a o ţine în braţe pe
Elena şi acum, p e n t r u o clipă, îşi întoarse şi capul. Ar fi
trebuit să-şi d e a seama, ar fi trebuit să ghicească. Şi ast­
fel înţelese totul. M o a r t e a lui Vickie, moartea lui Sue, în
final el trebuia să p a r ă vinovat p e n t r u toate. Căci el de­
clanşase şirul de evenimente care se încheiau aici.
„ K a t h e r i n e " , spuse, ridicând capul p e n t r u a-1 privi
pe b ă r b a t . „ T u eşti v a m p i r u l care a transformat-o pe
Katherine."
„Pentru a-i salva viaţa", replică b ă r b a t u l blond, ca şi
c u m Ştefan nu r e u ş e a să înveţe o lecţie. „ P e care
iubiţica ta de aici i-a luat-o."
U n n u m e . Ştefan c ă u t a î n minte u n n u m e , ştiind c ă
o d a t ă K a t h e r i n e i-1 spusese, la fel c u m i-1 descrisese pe
acest bărbat. Auzea în m i n t e cuvintele lui K a t h e r i n e :
M-am trezit în crucea nopţii şi am văzut-o pe Gudren, servi­
toarea mea, lângă pat. Şi apoi se dădu deoparte şi am văzut
bărbatul pe care îl adusese. Mi s-a făcutfrică. Numele lui era
Maus, şi auzisem oamenii din sat spunând că era rău...
„ K l a u s " , spuse b ă r b a t u l blond pe un ton politicos,
ca şi c u m a p r o b a ceva. „ S a u cel p u ţ i n aşa îmi s p u n e a
202 • Jumalek Vampirilor
ea. S-a întors la m i n e d u p ă ce doi p u ş t a n i italieni o
părăsiseră. Făcuse totul p e n t r u ei, îi schimbase în vam­
piri, le dăruise viaţă eternă, d a r ei s-au a r ă t a t nerecu­
noscători şi au alungat-o. Foarte ciudat."
„ N u aşa s-au petrecut lucrurile", spuse Ştefan prin­
tre dinţi.
„ C e e a ce a fost şi m a i ciudat e că niciodată nu v-a
uitat, Salvatore. M a i ales p e tine. î n t o t d e a u n a m ă
c o m p a r a într-un m o d defavorabil cu tine. Am încercat
să-i b a g minţile în cap cu bătaia, d a r nu a mers deloc..
Poate că ar fi trebuit p u r şi simplu să o o m o r eu, nu
ştiu. D a r a t u n c i mă obişnuisem deja să o am lângă
mine. N-a fost niciodată p r e a deşteaptă. D a r îţi făcea
plăcere să o priveşti, şi ştia c u m să se distreze. Eu am
învăţat-o asta, c u m să se b u c u r e de v â n ă t o a r e . P â n ă
la u r m ă m i n t e a i s-a deranjat puţin, d a r ce contează':'
N-o ţ i n e a m p e n t r u creierul ei."
Nu mai exista nici o u r m ă de dragoste pentru Kathc-
rine în inima lui Ştefan, dar tot îl putea urî pe omul care
o transformase în ceea ce ajunsese ea în cele din urmă.
„Eu? Eu, a m i c e ? " Klaus a r ă t ă cu degetul către pro­
priul său piept, cu o privire n e î n c r e z ă t o a r e . „ T u ai
transformat-o pe K a t h e r i n e în ceea ce e acum, sau mai
d e g r a b ă iubiţica ta a făcut-o. în clipa asta, e ţ ă r â n ă .
H r a n ă p e n t r u viermi. D a r a c u m iubiţica ta e d o a r cu
puţin dincolo de atingerea m e a . V i b r â n d pe un plan
superior, nu aşa spun misticii, Elena? De ce nu vibrezi
aici jos, î m p r e u n ă cu noi ceilalţi?"
Reuniunea • 203
„ D a c ă aş p u t e a . . . " , şopti Elena, ridicându-şi capul
şi privindu-1 cu ură.
„Ei, asta e. î n t r e timp, îi am pe prietenii tăi. Sue
era o fată atât de dulce, aşa am auzit. îşi linse buzele.
Iar Vickie a fost delicioasă. Delicată, d a r cu c a r n e pe
ea, cu o a r o m ă foarte plăcută. M a i d e g r a b ă ca o fată
de nouăsprezece ani decât de şaptesprezece."
Ştefan vru să se r e p e a d ă înainte, d a r Elena îl ţinu.
„Ştefan, n u ! Asta e teritoriul lui, iar puterile lui min­
tale sunt m a i tari decât ale noastre. Are totul sub con­
trol."
„Exact. Acesta e teritoriul m e u . Irealitatea." Klaus
rânji, din n o u acel rânjet holbat de psihopat. „ U n d e
cele m a i cumplite coşmaruri devin realitate, pe gratis.
De p i l d ă " , spuse uitându-se la Ştefan, „n-ai v r e a să
vezi c u m a r a t ă cu adevărat iubiţica ta acum? F ă r ă ma­
chiaj?"
E l e n a scoase u n sunet uşor, a p r o a p e u n g e a m ă t .
Ştefan o lipi m a i tare de el.
„ C â t a trecut de c â n d a murit? A p r o a p e şase luni?
Ştii ce se î n t â m p l ă cu un t r u p d u p ă ce a stat în p ă m â n t
şase luni?"
Klaus se linse din n o u pe buze, ca un câine.
A c u m Ştefan înţelese. E l e n a t r e m u r ă , cu c a p u l
aplecat, şi î n c e r c ă să se î n d e p ă r t e z e de el, d a r el îşi
strânse braţele în j u r u l ei.
„E-n regulă", îi spuse încet. Apoi către Klaus: „Uiţi
cu cine vorbeşti. Nu sunt un m u r i t o r care se sperie de
204 • Jurnalele Vampirilor
u m b r e şi la v e d e r e a sângelui. Eu cunosc m o a r t e a ,
Klaus. N u m ă sperie."
„ N u , d a r te a ţ â ţ ă ? "
V o c e a lui Klaus coborî, deveni ameţitoare.
„ N u sunt excitante d u h o a r e a , putreziciunea, f l u i ­
dele cărnii în d e s c o m p u n e r e ? Nu te exaltă?"
„Ştefan, dă-mi d r u m u l . Te rog."
Elena t r e m u r a , îl împingea cu palmele, ţinându-şi
tot t i m p u l faţa î n t o a r s ă p e n t r u ca el să nu i-o vadă.
V o c e a ei p ă r e a în pragul lacrimilor.
„Te rog"
„Singura Putere pe care o ai aici e p u t e r e a iluziei",
îi spuse Ştefan lui Klaus.
O ţinu strâns pe Elena lângă el, cu obrazul lipit de
p ă r u l ei. S i m ţ e a s c h i m b a r e a în t r u p u l pe care îl
îmbrăţişa. Părul de sub obrazul lui p ă r e a să devină mai
aspru, iar corpul Elenei să se strângă.
„ î n unele tipuri de sol pielea p o a t e să se tăbăcească
p r e c u m cea argăsită", îl asigură Klaus, cu ochii strălu­
citori, rânjind.
„Ştefan, nu vreau să te uiţi la m i n e . . . "
Cu ochii la Klaus, Ştefan împinse d e o p a r t e eu
blândeţe p ă r u l alb şi aspru şi m â n g â i e obrazul Elenei,
i g n o r â n d asprimea pe care o simţea sub degete.
„ D a r , sigur, de cele m a i multe ori p u r şi simplu se
d e s c o m p u n e . Ce m o d de a pieri. Pierzi totul, pielea,
carnea, muşchii, organele i n t e r n e . . . totul se d u c e îna
poi î n p ă m â n t . . . "
Reuniunea • 205
T r u p u l din braţele lui Ştefan se micşora. El închise
ochii şi îl ţinu m a i strâns, u r a p e n t r u K l a u s a r z â n d
înăuntrul lui. O iluzie, totul era d o a r o iluzie...
„Ştefan..."
E r a o şoaptă uscată, la fel de slabă ca şi atingerea
unei hârtii suflate de v â n t de-a lungul u n u i t r o t u a r .
Pluti în aer p e n t r u un m i n u t , apoi dispăru, iar Ştefan
se trezi s t r â n g â n d în b r a ţ e o g r ă m a d ă de oase.
„ I a r în final se t e r m i n ă aşa, în m a i bine de d o u ă
sute de piese s e p a r a t e , uşor de asamblat. Livrate în
propria lor h u s ă . "
în m a r g i n e a cercului de l u m i n ă se auzi un scârţâit.
Sicriul alb de acolo se deschidea singur, capacul se ri­
dica.
„ D e ce nu faci onorurile, Salvatore? D u - t e şi p u ­
ne-o pe E l e n a la locul ei."
Ştefan căzuse în genunchi, t r e m u r â n d , privind oa­
sele albe subţiri din mâinile lui. T o t u l era d o a r o ilu­
zie — Klaus d o a r controla transa lui Bonnie şi îi arăta
lui Ştefan ceea ce voia el să v a d ă Ştefan. Nu îi făcuse
de fapt nici un r ă u Elenei, d a r furia arzătoare, protec­
toare, d i n ă u n t r u l lui Ştefan nu voia să accepte asta.
(lu grijă, Ştefan puse jos oasele fragile şi-şi trecu o d a t ă
mâinile peste ele, uşor. Apoi ridică privirea către
Klaus, cu buzele arcuite dispreţuitor.
,^Asta nu e E l e n a " , spuse.
206 • Jurnalele Vampirilor
„Sigur că e. Aş recunoaşte-o o r i u n d e . " K l a u s îşi
desfăcu larg mâinile şi declamă: ,Am cunoscut ofemeie, cu
oase delicate..." 1
„Nu."
F r u n t e a lui Ştefan se î m b r o b o n e a de sudoare,
î n d e p ă r t ă din urechi vocea lui Klaus şi se concentra,
cu p u m n i i strânşi, cu muşchii p o c n i n d de efort. L u p t a
cu influenţa lui Klaus era ca şi c u m ar fi împins un bo­
lovan în susul u n u i deal. D a r acolo u n d e zăceau, oa­
sele delicate î n c e p u r ă să t r e m u r e , şi o l u m i n ă aurie
palidă prinse a luci în jurul lor.
„O zdreanţă şi-un os şi o mână de păr... nebunul le numen
preafrumoasa lui doamnă.. ." 2 C a p u l ei era drept, m â n d r u ca al u n e i regine.
L u m i n a t r e m u r a , dansa pe oase, prinzându-le lao­
laltă. Se strângea în j u r u l lor, caldă şi aurie, înveşmân-
tându-le pe când se înălţau în aer. C e e a ce stătea acum
acolo era o formă de strălucire pală, lipsită de trăsături.
S u d o a r e a îi i n t r ă lui Ştefan în ochi şi el simţi că
plămânii aveau să-i explodeze.
„Lutul zace nemişcat, dar sângele e un hoinar... "3
Părul Elenei, lung şi auriu şi mătăsos, se aşeză peste
umerii lucitori. Trăsăturile Elenei, înceţoşate la înce­
p u t şi apoi desluşite, prinseră c o n t u r pe chip. Cu dra­
goste, Ştefan reconstruia fiecare detaliu. Genele dese,
nasul mic, buzele întredeschise ca nişte petale de
1
Theodore Roethke, I Knew a Woman (n.tr.).
2
Rudyard Kipling, The Vampire (n.tr.).
3
A. E. Housman, Reveille (n.tr.).
Reuniunea • 207
trandafir. O l u m i n ă albă se învârteji în j u r u l siluetei,
c r e â n d un veşmânt gros.
„Iar crăpătura din ceaşca de ceai deschide o cărare spre
tărâmul celor morţi..."'
„Nu."
A m e ţ e a l a îl cuprinse pe Ştefan c â n d simţi u l t i m a
zvâcnire a Puterii părăsindu-1. Pieptul fiinţei de dinain­
tea lui se ridică într-o răsuflare şi ochii de lapislázuli
se deschiseră.
E l e n a zâmbi, şi el simţi văpaia dragostei ei arcuin-
du-se în aer p e n t r u a întâlni iubirea lui.
„Ştefan."
Ştefan se întoarse către Klaus, care nu m a i s p u n e a
nimic şi privea furios, în tăcere.
„Aceasta, spuse limpede Ştefan, este Elena. Nu în­
velişul acela gol pe care 1-a lăsat în u r m a ei în p ă m â n t .
Aceasta este Elena, şi nimic din ce faci n-o va p u t e a
atinge v r e o d a t ă . "
întinse m â n a , şi E l e n a o luă şi veni către el. C â n d
se atinseră, simţi c u m se c u t r e m u r ă , şi apoi c u m toate
Puterile ei se scurg în el, dându-i forţă. R ă m a s e r ă îm­
p r e u n ă , u n u l l â n g ă celălalt, privindu-1 p e b ă r b a t u l
blond. Ştefan nu m a i avusese niciodată acea senzaţie
de victorie desăvârşită, de p u t e r e deplină.
Klaus se holbă la ei vreo douăzeci de secunde, apoi
brusc îşi p i e r d u minţile de furie.
1
W.H. Auden, As I Walked Oul One Evening (n.tr.).
208 • Jurnalele Vampirilor
F a ţ a i se contorsiona de ură. Ştefan simţi valuri de
Putere malefică lovindu-se de el şi de Elena, şi îşi folosi
t o a t ă forţa p e n t r u a le rezista. O vâltoare de furie în­
t u n e c a t ă încerca să-i despartă, u r l â n d prin încăpere,
distrugând totul în calea ei. L u m â n ă r i l e se stinseră şi
z b u r a r ă p r i n a e r ca răsucite de o t o r n a d ă . Visul se
d e s t r ă m a în j u r u l lor, dispărea.
Ştefan o prinse pe Elena de cealaltă m â n ă . Vântul
îi răvăşea părul, biciuindu-i faţa.
Ştefan!"
Elena striga, î n c e r c â n d să se facă auzită. Apoi el îi
auzi vocea în m i n t e a lui: Ştefan, ascultă-mă! Există un sin
gur lucru pe care îl poţi face pentru a-l opri. Ai nevoie de o vic­
timă, Ştefan.... găseşte pe una din victimele lui. Doar o victimă
va şti...
Z g o m o t u l e r a de n e s u p o r t a t , ca şi c u m însăşi
ţesătura spaţiului şi timpului era sfâşiată. Ştefan simţi
c u m mâinile Elenei se smulg din mâinile lui. Cu un
strigăt disperat, se întinse din n o u d u p ă ea, d a r dege­
tele lui nu atinseră decât aerul gol. E r a deja istovit de
efortul de a l u p t a î m p o t r i v a lui K l a u s , şi îşi pierdea
cunoştinţa. î n t u n e r i c u l îl cuprinse şi îl p u r t ă în jos,
într-un vârtej ameţitor.
Bonnie văzuse totul.
E r a ciudat, d a r în clipa în care se dăduse d e o p a r t e
p e n t r u a-l lăsa pe Ştefan să se d u c ă la Elena, p ă r u să-şi
p i a r d ă p r e z e n ţ a fizică în vis. Ca şi c u m nu m a i era un
Reuniunea • 209
actor, ci însăşi scena pe care avea loc acţiunea. P u t e a
privi, d a r altceva nu p u t e a face.
La sfârşit, îi fusese frică. Nu era suficient de puter­
nică p e n t r u a m e n ţ i n e visul, şi totul explodă în cele din
u r m ă , a r u n c â n d - o afară din transă, înapoi în c a m e r a
lui Ştefan.
El zăcea întins pe p o d e a şi p ă r e a m o r t . Atât de alb,
atât de nemişcat. D a r c â n d Bonnie trase de el, încer­
când să-1 salte pe pat, pieptul i se ridică şi ea îl auzi in­
spirând a d â n c , icnind cu răsuflarea tăiată.
— Ştefan! Eşti bine?
El se uită cu o privire disperată p r i n c a m e r ă , ca şi
c u m căuta ceva.
— Elena! spuse, apoi tăcu, căci amintirea îi reveni.
Chipul i se crispa. P e n t r u o clipă îngrozitoare, Bon­
nie crezu că avea să plângă, d a r el d o a r închise ochii
şi îşi lăsă capul în mâini.
— Am pierdut-o. N - a m p u t u t să rezist.
— Ştiu. Bonnie îl privi un m o m e n t , apoi, a d u n â n -
du-şi curajul, î n g e n u n c h e în faţa lui, atingându-i u m e ­
rii, î m i p a r e rău.
El ridică brusc capul şi ochii lui verzi erau uscaţi,
d a r cu pupilele a t â t de dilatate încât p ă r e a u negri.
Nările îi erau umflate, buzele îi dezgoleau dinţii.
— K l a u s ! S c u i p ă n u m e l e ca şi c u m ar fi fost un
blestem. L-ai văzut?
210 • Jurnalele Vampirilor
— D a , spuse Bonnie, trăgându-se înapoi. înghiţi cu
zgomot, simţind c u m i se întoarce stomacul pe dos. E
n e b u n , nu-i aşa, Ştefan?
— D a . Ştefan se ridică. Şi t r e b u i e să fie oprii,
adăugă.
— D a r cum? De c â n d îl văzuse pe Klaus, Bonnie
era m a i speriată ca niciodată, m a i speriată şi m a i puţin
î n c r e z ă t o a r e . Ce l-ar p u t e a opri, Ştefan? N - a m mai
simţit niciodată nimic a s e m ă n ă t o r cu acea P u t e r e .
— D a r tu n-ai...? Ştefan se întoarse repede către
ea. Bonnie, n-ai auzit ce a spus Elena la sfârşit?
— N u . Ce vrei să spui? N - a m auzit nimic: e r a m în
mijlocul u n u i u r a g a n .
— Bonnie...
O c h i i lui Ştefan p r i v e a u în zare, gânditori, şi el
vorbi ca p e n t r u sine.
— Asta î n s e a m n ă că p r o b a b i l nici el n-a auzii
Aşadar nu ştie, şi n-o să încerce să ne oprească.
— Să ne oprească să ce? Ştefan, despre ce vorbeşl I
tu?
— Să găsim o victimă. Ascultă, Bonnie, Elena mi-a
spus că d a c ă d ă m de u r m a . u n e i victime care i-a su
pravieţuit lui Klaus, p u t e m găsi o cale de a-1 opri.
Bonnie era la fel de n e d u m e r i t ă .
— D a r . . . de ce?
— P e n t r u că vampirii şi d o n a t o r i i l o r . . . p r a d a
l o r . . . au acces u n u l la m i n t e a celuilalt în scurta pe­
rioadă în care fac schimbul de sânge. U n e o r i , în felul
Reuniunea »211
acesta d o n a t o r u l p o a t e să afle unele lucruri despre
vampir. Nu î n t o t d e a u n a , d a r de m u l t e ori. Asta tre­
buie să se fi întâmplat, şi Elena o ştie.
— T o a t e b u n e şi frumoase — cu o mică excepţie,
spuse Bonnie sarcastic. Vrei, te rog, să-mi spui şi mie
cine naiba ar fi p u t u t supravieţui u n u i atac al lui Klaus?
Se aştepta ca Ştefan să se dezumfle, d a r nu se în­
tâmplă aşa.
— U n v a m p i r , spuse e l simplu. U n o m p e care
Klaus 1-a transformat într-un v a m p i r ar p u t e a fi o vic-
limă. A t â t a t i m p cât au schimbat sânge, minţile lor au
intrat în c o m u n i u n e .
— O h . Oh. A ş a d a r . . . . d a c ă p u t e m găsi un v a m p i r
pe care 1-a făcut el... d a r unde?
— P o a t e că în E u r o p a . Ştefan începu să m ă s o a r e
c a m e r a cu paşi mari, cu ochii îngustaţi, gândindu-se.
Klaus are o istorie lungă în spate, şi unii dintre vam­
pirii lui trebuie să fie acolo. Poate că ar trebui să mă
duc să c a u t unul.
Bonnie se p a n i c ă brusc.
— D a r , Ştefan, nu poţi să ne laşi. Nu poţi!
Ştefan se opri acolo u n d e se afla, în cealaltă p a r t e a
camerei, şi r ă m a s e nemişcat. în cele din u r m ă , se în-
i (>arse către ea.
— Nu vreau s-o fac, spuse el încet. Şi va trebui să
ne g â n d i m m a i întâi la o altă soluţie... poate reuşim să
p u n e m d i n n o u m â n a pe Tyler. O să aştept o
s ă p t ă m â n ă , p â n ă s â m b ă t a viitoare. D a r s-ar p u t e a să
212 • Jurnalele Vampirilor

fiu nevoit să plec, B o n n i e . O ştii la fel de b i n e ca şi

mine.
U r m ă o tăcere lungă. Bonnie se l u p t ă cu fier­
binţeala din ochi, h o t ă r â t ă să se p o a r t e ca o p e r s o a n ă
m a t u r ă . Nu era un copil şi avea să o dovedească a c u m ,
o d a t ă p e n t r u t o t d e a u n a . Se uită în ochii lui Ştefan şi
încuviinţă încet din cap.

Vineri, 19 iunie, 11.45p.m.

ragă Jurnalule,

Oh, Doamne, ce ne facem? Asta a fost cea

mai lungă săptămână din viaţa mea.
Astăzi a fost ultima zi de şcoală şi mâine pleacă Ştefan.
Se duce în Europa ca să caute un vampir transformat de
către Klaus. Ştefan spune că nu vrea să ne lase lipsiţi de
apărare. Dar o să plece.
N-am reuşit să-l găsim pe Tyler. Maşina lui a
dispărut de la cimitir, dar el n-a venit la şcoală. A lipsit
la toate examenele finale de săptămâna asta. Nu că noi
ceilalţi ne-am descurca mult mai bine. Tare aş vrea ca
„Robert E. Lee" săfie ca şcolile care au examenelefinale
înainte de absolvire. Nici nu mai ştiu dacă zilele astea
scriu în engleză sau în swahili.
214 • Jurnalele Vampirilor
îl urăsc pe Maus. Din ce am văzut, e la fel de nebun
ca şi Katherine — şi încă şi mai crud. Ceea ce i-afăcut
lui Vickie — dar nici nu pot vorbi despre asta, fiindcă o
să încep să plâng din nou. La petrecerea lui Caroline doar
s-a jucat cu noi, ca o pisică cu un şoarece. Şi să o facă de
ziua de naştere a lui Meredith — deşi bănuiesc că n-avea
cum să ştie asta. Deşi pare să ştie o mulţime de lucruri.
Mu vorbeşte ca un străin, nu aşa cum vorbea Ştefan la
început când a venit în America, şi ştie totul despre tot ce
e american, chiar şi cântece din anii '50. Poate că e aici
de ceva vreme
B o n n i e se opri din scris. G â n d u r i l e i se succedau
într-un ritm n e b u n . în t o a t ă această v r e m e ei se gân­
diseră la victime din E u r o p a , la vampiri. D a r din felul
în care vorbea Klaus, era clar că se afla în America de
m u l t ă vreme. Nu p ă r e a deloc străin. Şi alesese să atace
de ziua lui M e r e d i t h . . .
Bonnie se ridică, întinse m â n a spre telefon şi formă
n u m ă r u l lui M e r e d i t h . O voce s o m n o r o a s ă de bărbat
răspunse.
— D o m n u l e Sulez, sunt Bonnie. P o t să vorbesc cu
Meredith?
— Bonnie! Tu ştii cât e ceasul?
— D a , spuse Bonnie şi se g â n d i r e p e d e . D a r c
v o r b a d e . . . e v o r b a de e x a m e n u l pe care l-am avut
azi. Vă rog, trebuie să vorbesc cu ea.
Reuniunea • 215
U r m ă u n m o m e n t p r e l u n g d e tăcere, apoi u n oftat
adânc.
— Stai p u ţ i n .
Bonnie aşteptă p i a n o t â n d n e r ă b d ă t o a r e . în cele din
u r m ă se auzi un clic c â n d un alt receptor fu ridicat.
— Bonnie? se auzi vocea lui M^eredith. Ce s-a în­
tâmplat?
— N i m i c . A d i c ă . . . Bonnie era chinuitor de conşti­
entă de linia deschisă, de faptul că tatăl lui Bonnie nu
pusese receptorul jos şi ar p u t e a să asculte. E despre....
problema aia g e r m a n ă la care lucram. Ştii tu. C e a la
care n-am găsit rezolvare p e n t r u e x a m e n u l final. Ştii
c u m am căutat acea singură p e r s o a n ă care ar p u t e a să
ne ajute să o rezolvăm? Ei bine, cred că ştiu cine e.
— C h i a r ştii?
Bonnie simţea că M e r e d i t h se chinuieşte să
găsească cuvintele potrivite.
- - E i , cine e? Asta implică nişte convorbiri inte­
rurbane?
— N u , spuse Bonnie, nu implică. E ceva mult m a i
a p r o a p e de noi, M e r e d i t h . Foarte a p r o a p e . De fapt, ai
putea zice că e chiar în curtea ta din spate, agăţat de
arborele familiei tale.
U r m ă o tăcere atât de lungă încât Bonnie se întrebă
rlacă M e r e d i t h m a i era la capătul firului.
— Meredith?
— Mă g â n d e a m . O a r e soluţia asta are legătură cu
coincidenţa?
216 • Jurnalele Vampirilor
— Deloc.
Bonnie se relaxa şi zâmbi uşor, a m a r . M e r e d i t h se
prinsese.
— Nu are deloc de-a face cu coincidenţa, continuă
ea. E m a i degrabă un caz de istorie care se repetă. R e -
petându-se în m o d deliberat, d a c ă înţelegi ce vreau să
spun.
— D a , răspunse M e r e d i t h . P ă r e a să-şi revină
dintr-un şoc, şi nici nu era de mirare. Ştii, spuse ea,
cred că s-ar p u t e a să ai dreptate. D a r a m a i r ă m a s să
o convingem p e . . . p e r s o a n a asta... să ne ajute.
— Crezi că ar p u t e a fi o p r o b l e m ă ?
— C r e d că ar p u t e a . U n e o r i oamenii devin foarte
zăpăciţi... c â n d e vorba de un e x a m e n . U n e o r i chiar
îşi pierd într-un fel minţile.
I n i m a lui Bonnie se strânse. Asta era ceva la care nu
se gândise. Şi d a c ă el nu putea să le s p u n ă nimic? Şi
d a c ă îşi pierduse într-atât minţile?
— T o t ce p u t e m face e să î n c e r c ă m , spuse, stră-
duindu-se să sune foarte optimistă. M â i n e va trebui să
încercăm.
— S-a făcut. T r e c să te iau la p r â n z . N o a p t e b u n a ,
Bonnie.
— N o a p t e b u n ă , M e r e d i t h . Bonnie a d ă u g ă : îmi
p a r e rău.
— N u , cred s-ar p u t e a să fie foarte bine aşa. Pentru
ca istoria să nu continue să se repete la nesfârşit. Pa.
Reuniunea » 2 1 7
Bonnie apăsă pe b u t o n u l de închidere al receptoru­
lui. Apoi rămase nemişcată câteva m i n u t e , cu degetul
pe buton, privind ţintă peretele. în cele din u r m ă aşeză
telefonul în suportul lui şi îşi deschise din n o u jurnalul.
Puse p u n c t la ultima propoziţie şi m a i a d ă u g ă u n a .
Mâine ne ducem să stăm de vorbă cu bunicul lui
Meredith.
— S u n t un idiot, spuse Ştefan a d o u a zi, în maşina lui
Meredith.
Se î n d r e p t a u către West Virginia, către ospiciul
u n d e e r a i n t e r n a t bunicul lui M e r e d i t h . U r m a să fie
un d r u m destul de lung.
— S u n t e m cu toţii nişte idioţi. Cu excepţia lui Bon­
nie, spuse M a t t .
Cu t o a t ă neliniştea ei, B o n n i e simţi o c ă l d u r ă
plăcută la auzul acestor cuvinte.
D a r M e r e d i t h clătina din cap, cu ochii la d r u m .
— Ştefan, n-aveai c u m să-ţi dai seama, aşa că nu te
mai învinovăţi. Nu ştiai că de fapt Klaus atacase pe­
trecerea lui Caroline chiar în ziua atacului asupra bu­
nicului m e u . Şi nici eu şi nici M a t t nu ne-am gândit
că el ar fi p u t u t fi în A m e r i c a de a t â t a timp p e n t r u că
nu l-am văzut niciodată pe Klaus şi nici nu l-am auzit
vorbind. N o i ne g â n d e a m la o a m e n i pe care îi putuse
ataca în E u r o p a . De fapt, Bonnie este singura care ar
fi putut p u n e lucrurile c a p la c a p , p e n t r u că ea avea
toate informaţiile.
218 • Jurnalele Vampirilor
B o n n i e scoase l i m b a la ea. M e r e d i t h o v ă z u în
oglinda retrovizoare şi ridică o sprânceană.
— Asta p e n t r u că nu vreau să te umfli p r e a mult în
p e n e , spuse.
— N-o s-o fac; modestia este u n a dintre cele m a i
fermecătoare calităţi ale mele, replică Bonnie.
M a t t pufni, d a r apoi spuse:
— Eu tot cred că a fost o chestie foarte deşteaptă.
Şi căldura plăcută reveni.
Ospiciul era un loc îngrozitor. Bonnie se strădui din
r ă s p u t e r i să-şi a s c u n d ă g r o a z a şi scârba, d a r ştia că
M e r e d i t h îşi d ă d e a seama. M e r e d i t h avea umerii în­
cordaţi într-o atitudine m â n d r ă , de a p ă r a r e , pe când
p ă ş e a de-a lungul coridoarelor î n a i n t e a lor. Bonnie,
care o cunoştea de mulţi ani, vedea umilinţa sub acea
m â n d r i e . Părinţii lui M e r e d i t h considerau situaţia bu­
nicului ei un asemenea stigmat încât nu îngăduiau să-i
fie p o m e n i t n u m e l e în faţa străinilor. Fusese o pată
peste întreaga familie.
I a r a c u m , p e n t r u p r i m a oară, M e r e d i t h dezvăluia
acel secret u n o r străini. Bonnie simţi dragoste şi admi­
raţie p e n t r u p r i e t e n a ei. E r a a t â t de tipic p e n t r u
M e r e d i t h să facă asta în linişte, cu demnitate, nelăsând
pe n i m e n i să v a d ă cât o afecta. D a r ospiciul tot era
groaznic.
Nu era împuţit sau plin cu n e b u n i care delirau sau
lucruri de genul ăsta. Pacienţii a r ă t a u curaţi şi b i n e
Reuniunea • 219
îngrijiţi. D a r era ceva în mirosul steril de spital şi în ho­
lurile pline de scaune cu rotile nemişcate şi ochi cu pri­
viri goale care o făcea pe Bonnie să vrea să o ia la fugă.
E r a ca o clădire plină de zombi. Bonnie văzu o bă­
trână, al cărei scalp roz se întrezărea prin părul alb rar,
prăbuşită cu capul pe masă lângă o păpuşă de plastic
goală. C â n d Bonnie întinse m â n a disperată, găsi m â n a
lui M a t t aşteptând-o deja. O u r m a r ă pe M e r e d i t h aşa,
ţinându-se atât de strâns de m â n ă încât îi durea.
— Asta e c a m e r a lui.
î n ă u n t r u era un alt zombi, de d a t a asta cu p ă r u l alb
în care se m a i vedea câte un fir la fel de negru ca părul
lui M e r e d i t h . F a ţ a era o reţea de riduri şi încreţituri,
ochii, cu contur roşiatic, erau urduroşi şi priveau în gol.
— Bunicule, spuse M e r e d i t h , î n g e n u n c h i n d în faţa
scaunului lui cu rotile. Bunicule, sunt eu, M e r e d i t h .
Am venit să te văd. V r e a u să te întreb ceva i m p o r t a n t .
Nici o sclipire în ochii aceia b ă t r â n i .
— U n e o r i ne recunoaşte, spuse M e r e d i t h calm, pe
un ton lipsit de emoţie. D a r în ultimul t i m p nu p r e a o
mai face.
B ă t r â n u l c o n t i n u a să privească în gol.
Ştefan se lăsă pe vine.
— Lasă-mă să încerc eu, spuse încet Ştefan.
Uitându-se la chipul ridat, începu să vorbească
blând, pe un ton liniştitor, aşa c u m îi vorbise lui Vickie.
D a r ochii negri înceţoşaţi nici m ă c a r n u clipiră.
C o n t i n u a r ă să privească fără ţintă. Singura mişcare
220 • Jurnalele Vampirilor
era un uşor t r e m u r , neîntrerupt, în mâinile noduroase
care se sprijineau pe braţele scaunului.
Şi indiferent ce făcură M e r e d i t h şi Ştefan, acesta fu
singurul răspuns pe care îl primiră. In cele din u r m i
încercă şi Bonnie, folosindu-se de puterile ei p a r a n o r ­
male. Simţea ceva în b ă t r â n , o scânteie de viaţă î n c h i s !
în c a r n e a ca o temniţă. D a r nu p u t e a ajunge la ea.
— î m i p a r e r ă u , spuse, aşezându-se din n o u si
dându-şi p ă r u l din ochi. E inutil. Nu p o t să fac nimic.
— Poate venim altă dată, spuse M a t t , d a r Bonnie
ştia că nu va m a i fi o altă dată: Ştefan pleca m â i n e .
Şi p ă r u s e o idee a t â t de b u n ă . . . c ă l d u r a p l ă c u t !
care o încălzise m a i d e v r e m e devenise a c u m cenuşa,
şi-şi simţea inima ca o b u c a t ă de p l u m b . Se întoarse
şi-1 văzu pe Ştefan îndreptându-se deja spre uşă.
M a t t îi puse o m â n ă sub cot p e n t r u a o ajuta să se ri
dice şi să o c o n d u c ă afară. Şi d u p ă ce r ă m a s e în pi
cioare un minut, cu capul lăsat în jos într-un gest dc
descurajare, Bonnie îl u r m ă . E r a greu să găsească atâla
energie să p u n ă un picior în faţa celuilalt. întoarst
capul înapoi să v a d ă dacă M e r e d i t h venea d u p ă ei...
Şi ţipă. M e r e d i t h stătea în mijlocul camerei, cu faţl
către uşă, şi pe chipul ei se citea d e p r i m a r e a . D a r iu
spatele ei, silueta din c ă r u c i o r se clintise în sfârşii
Intr-o explozie tăcută de mişcare, se înălţase deasupra
ei, cu bătrânii ochi urduroşi larg deschişi şi g u r a des­
chisă şi mai larg. Bunicul lui M e r e d i t h a r ă t a ca şi e u m
încremenise în plin salt — cu braţele desfăcute, < n
Reuniunea • 221
gura căscată într-un urlet tăcut. Ţipetele lui Bonnie
reverberară îndelung.
Apoi totul p ă r u să se întâmple d e o d a t ă . Ştefan se
năpusti înapoi, M e r e d i t h se răsuci, M a t t o a p u c ă pe
Bonnie. D a r b ă t r â n u l nu sări. R ă m a s e nemişcat dea­
supra t u t u r o r , holbându-se peste capetele lor, p ă r â n d
să v a d ă ceva ce n i m e n i nu reuşea să zărească. în cele
din u r m ă , din g u r a lui ieşiră sunete, sunete care for­
mară un singur cuvânt, ca un bocet:
— Vampir! Vampir!
Infirmierii u m p l u r ă c a m e r a , împingându-i deopar­
te' pe Bonnie şi pe ceilalţi, imobilizându-1 pe b ă t r â n .
Strigătele lor se a d ă u g a r ă hărmălaiei.
— Vampir! Vampir! ţipa ascuţit bunicul lui Meredith,
<a şi c u m ar fi avertizat oraşul.
Bonnie se simţi cuprinsă de p a n i c ă — oare bătrâ­
nul se uita la Ştefan? E r a o acuzaţie?
— Vă rog, trebuie să plecaţi a c u m , îmi p a r e rău,
< Iar trebuie să plecaţi, le s p u n e a o soră.
E r a u scoşi d i n c a m e r ă . M e r e d i t h se împotrivi pe
când era împinsă către coridor.
— Bunicule...
— Vampir! c o n t i n u ă să urle vocea stranie. Şi apoi:
I .cmn de frasin! V a m p i r ! L e m n de frasin...
Uşa se trânti în u r m a lor.
M e r e d i t h icni, luptându-se cu lacrimile. Bonnie îşi
înfipsese unghiile în b r a ţ u l lui M a t t . Ştefan se întoarse
către ei, cu ochii lui verzi dilataţi de şoc.
222 • Jurnalele Vampirilor
— Am spus că a c u m trebuie să plecaţi, r e p e t a
n e r ă b d ă t o a r e sora iritată.
Cei p a t r u o ignorară. Se uitau u n u l la altul, nedu­
m e r i r e a uluită lăsând locul înţelegerii pe chipurile lor.
— Tyler a spus că există un singur fel de l e m n care
p o a t e să-i facă r ă u . . . , începu M a t t .
— Lemn defrasin, spuse Ştefan.
— Va trebui să aflăm u n d e se ascunde, spuse Ştefan
pe d r u m u l de întoarcere spre casă. C o n d u c e a el, pen­
tru că M e r e d i t h nu m a i e r a în stare. Asta e p r i m u l
lucru pe c a r e îl a v e m de făcut. D a c ă a c ţ i o n ă m în
pripă, s-ar p u t e a să se p r i n d ă şi să se ţină deoparte.
Ochii lui verzi străluceau cu un amestec ciudat de
triumf şi h o t ă r â r e încrâncenată, şi vorbea repede, cu o
voce întretăiată.
T o ţ i e r a u tensionaţi, îşi spuse Bonnie, ca şi c u m
înghiţiseră droguri toată n o a p t e a . Nervii lor e r a u atât
de întinşi că se p u t e a î n t â m p l a orice.
Şi m a i avea şi sentimentul u n u i cataclism iminent.
Ca şi c u m se a p r o p i a un m o m e n t crucial, ca şi c u m
toate evenimentele petrecute de la petrecerea lui Ca-
roline trebuiau să ajungă la un d e z n o d ă m â n t .
In n o a p t e a asta, îşi spuse. In n o a p t e a asta se în­
t â m p l ă totul. P ă r e a ciudat de potrivit ca să fie în ajun
de solstiţiu.
— în ajun de ce? spuse M a t t .
Bonnie nici nu-şi dăduse seama că vorbise cu glas tare.
Reuniunea • 223
— Ajunul solstiţiului, spuse. Asta e azi. Z i u a de di­
naintea solstiţiului de vară.
— N u - m i spune. Druizii, da?
— Ei îl sărbătoreau, confirmă Bonnie. E o zi p o ­
trivită p e n t r u magie, p e n t r u m a r c a r e a schimbării
a n o t i m p u r i l o r . Şi Ezită. Ei, e la fel ca orice altă
sărbătoare, la fel ca Halloweenul în solstiţiul de iarnă.
O zi c â n d graniţa dintre l u m e a vizibilă şi cea invizi­
bilă e foarte subţire. C â n d poţi să vezi stafii, se spune.
C â n d se î n t â m p l ă multe lucruri.
— L u c r u r i , spuse Ştefan, i n t r â n d pe a u t o s t r a d a
care d u c e a către Fell's C h u r c h , se vor întâmpla.
D a r nici u n u l dintre ei nu-şi d ă d e a s e a m a cât de
curând.
D o a m n a Flowers e r a în g r ă d i n a din spate. Veniseră
direct la p e n s i u n e ca s-o caute. T u n d e a tufişurile de
trandafiri, înconjurată de mirosurile verii.
Se încruntă şi clipi m ă r u n t când se repeziră cu toţii
către ea şi o întrebară repede unde puteau găsi un frasin.
— M a i încet, m a i încet, spuse ea, uitându-se cu
atenţie la ei de sub borul pălăriei sale de paie. Ce vreţi
voi? Un frasin? E u n u l c h i a r dincolo de stejarii ăia
de-acolo din spate. Ei, staţi p u ţ i n . . . , a d ă u g ă c â n d toţi
se năpustiră într-acolo.
Ştefan tăie o fâşie circulară de coajă de pe o crean­
gă cu briceagul pe care M a t t îl scoase din b u z u n a r .
O a r e de c â n d a î n c e p u t să p o a r t e la el aşa ceva? se
224 • Jurnalele Vampirilor
î n t r e b ă Bonnie. Se m a i întrebă şi ce credea d o a m n a
Flowers despre ei a t u n c i c â n d se întoarseră, cei doi
băieţi c ă r â n d pe u m e r i creanga de a p r o a p e doi metri,
plină de frunze.
D a r d o a m n a Flowers d o a r se uită la ei, fără să
s p u n ă nimic. Apoi, c â n d se a p r o p i a r ă de casă, strigă
d u p ă ei:
— A venit un p a c h e t p e n t r u tine, băiete.
Ştefan întoarse capul, ţinând nemişcată creanga pe
umăr:
— P e n t r u mine?
— Avea n u m e l e tău pe el. Un p a c h e t şi o scrisoare.
Le-am găsit pe v e r a n d a din faţă, în d u p ă - m a s a asta.
Le-am dus sus, în c a m e r a ta.
Bonnie se uită la M e r e d i t h , apoi la M a t t şi la Şte­
fan, şi le văzu privirea uimită şi suspicioasă, la fel ca a
ei. T e n s i u n e a din aer crescu brusc, într-un fel a p r o a p e
insuportabil.
— D a r de la cine ar p u t e a să fie? C i n e ar p u t e a să
ştie că eşti aici..., începu ea în v r e m e ce u r c a u scările
către m a n s a r d ă .
Şi apoi se opri, simţind g r o a z a ca un j u n g h i în
coaste. P r e m o n i ţ i a b â z â i a în ea ca o m u s c ă supără­
toare, d a r o împinse d e o p a r t e . Nu a c u m , îşi spuse, nu
acum.
D a r nu avea c u m să nu v a d ă p a c h e t u l de pe masa
lui Ştefan. Băieţii r e z e m a r ă creanga de frasin de pe­
rete şi se d u s e r ă să se uite la el, un p a c h e t lunguieţ,
Reuniunea • 225
destul de plat, înfăşurat în hârtie m a r o , cu un plic crem
deasupra.
Pe plic, cu un scris ciudat şi familiar, era mâzgălit
Ştefan.
Scrisul de pe oglindă. R ă m a s e r ă toţi privind lung
pachetul, ca şi c u m era un scorpion.
— Ai grijă, spuse M e r e d i t h c â n d Ştefan întinse
încet m â n a către el.
B o n n i e ştia ce voia să s p u n ă M e r e d i t h . Avea
senzaţia că obiectul acela ar p u t e a să explodeze, sau să
împrăştie un gaz otrăvitor, sau să se transforme în ceva
cu colţi şi gheare.
Plicul pe care îl l u ă în m â n ă Ştefan e r a p ă t r a t şi
gros, făcut dintr-o hârtie b u n ă cu o textură delicată.
La fel ca invitaţia u n u i prinţ la un bal, îşi spuse Bon­
nie. D a r , total nepotrivit, pe suprafaţa lui se vedeau
şapte u r m e de degete m u r d a r e , iar marginile erau so­
ioase. Ei, nici în vis Klaus nu arătase p r e a curat.
Ştefan întoarse plicul şi pe spate, apoi îl deschise.
Scoase o singură foaie de hârtie groasă. Ceilalţi trei se
înghesuiră î n j u r , uitându-se peste u m ă r u l lui în v r e m e
ce el o desfăcea. Apoi M a t t exclamă:
— Ce n a i b a . . . e goală!
Aşa şi era. Pe ambele părţi. Ştefan o răsuci şi o cer­
cetă cu grijă. F a ţ a lui era î n c o r d a t ă , şi pe ea nu se
p u t e a citi nimic. D a r ceilalţi se relaxară, şi scoaseră su­
nete de n e m u l ţ u m i r e . O farsă tâmpită. M e r e d i t h în­
tinsese m â n a către p a c h e t , care p ă r e a suficient de plat
226 • Jurnalele Vampirilor
p e n t r u a fi şi el gol, c â n d Ştefan încremeni brusc şi res­
piraţia i se tăie cu un şuierat. Bonnie se uită repede
peste u m ă r u l lui şi tresări. M â n a lui M e r e d i t h rămase
nemişcată pe pachet, iar M a t t înjură.
Pe hârtia albă, ţinută de mâinile încordate ale lui
Ştefan, începeau să a p a r ă litere. E r a u negre, cu linii
trasate prelung, ca şi c u m fiecare dintre ele era crestată
de către un cuţit invizibil în v r e m e ce Bonnie privea.
Le citi, şi t e a m a din a d â n c u l ei crescu.
Ştefan —
Mu vrei să încercăm să rezolvăm asta ca nişte gen­
tlemeni? Fata e la mine. Vino la vechea fermă din
pădure după ce se întunecă şi o să stăm de vorbă, doar
noi doi. Vino singur şi o să-i dau drumul. Vino cu alt­
cineva şi o să moară.
Nu exista nici o s e m n ă t u r ă , d a r în p a r t e a de jos
a p ă r u r ă cuvintele: Asta e între noi doi.
— C a r e fată? întrebă Matt, uitându-se de la Bonnie
la M e r e d i t h ca şi c u m voia să se asigure că m a i erau
acolo. C a r e fată?
Cu o mişcare scurtă, degetele subţiri ale lui M e r e ­
dith rupseră pachetul şi scoaseră ce se afla înăuntru. O
eşarfă de un verde pal, cu un desen de frunze şi lujeri
de viţă. Bonnie şi-o a m i n t e a foarte bine, şi o imagine
îi a p ă r u brusc în faţa ochilor. Confetti şi cadouri, or­
hidee şi ciocolată.
Reuniunea • 227
— Caroline, şopti, şi închise ochii.
Ultimele d o u ă s ă p t ă m â n i fuseseră atât de ciudate,
a t â t de diferite de viaţa obişnuită de licean î n c â t
a p r o a p e că uitase că m a i exista şi Caroline. Caroline
plecase să locuiască într-un a p a r t a m e n t în alt oraş ca
să scape, ca să fie în siguranţă — d a r M e r e d i t h îi spu­
sese încă de la început: Poate să vină după tine în Heron,
sunt sigură.
— D o a r se j u c a din n o u cu noi, m u r m u r ă Bonnie.
Ne-a lăsat să ajungem p â n ă aici, chiar şi să m e r g e m
să î n c e r c ă m să vorbim cu bunicul tău, M e r e d i t h , şi pe
urmă...
— Probabil că a ştiut, încuviinţă Meredith. T r e b u i e
să fi ştiut tot timpul că e r a m în c ă u t a r e a unei victime.
Şi a c u m ne-a d a t şah m a t . Asta d a c ă nu c u m v a . . .
In ochii ei negri se aprinse brusc o luminiţă de spe­
ranţă.
— Bonnie, nu crezi că e posibil ca eşarfa să fi fost
scăpată de Caroline în seara petrecerii? I a r el d o a r să
o fi găsit şi luat?
— Nu.
P r e m o n i ţ i a b â z â i a tot m a i a p r o a p e şi B o n n i e în­
cercă din n o u să o alunge. Nu o voia, nu voia să ştie.
D a r era sigură de un lucru: ăsta nu e r a un bluf. Klaus
pusese m â n a p e Caroline.
— Ce p u t e m face? î n t r e b ă ea încet.
— Ştiu ce nu o să facem, şi asta e să ascultăm ce
zice el, spuse M a t t . „Să î n c e r c ă m să rezolvăm asta ca
228 • Jurnalele Vampirilor
nişte g e n t l e m e n i " — e un gunoi, nu un g e n t l e m a n .
Asta e o c a p c a n ă .
— Sigur că e o c a p c a n ă , replică M e r e d i t h , n e r ă b ­
dătoare. A aşteptat p â n ă când am aflat cum p u t e m să-i
facem r ă u şi a c u m încearcă să ne despartă. D a r n-o
să-i m e a r g ă !
Bonnie îl u r m ă r i s e pe Ştefan cu o t e a m ă tot m a i
m a r e . Pentru că, în vreme ce M a t t şi Meredith vorbeau
indignaţi, el îndoise calm scrisoarea şi o pusese la loc în
plicul ei. A c u m stătea şi privea plicul, cu faţa încreme­
nită, fără să dea atenţie la ceea ce se petrecea în j u r u l
lui. I a r privirea din ochii lui verzi o speria pe Bonnie.
— Am p u t e a să facem să se întoarcă totul asupra
lui, spunea M a t t . Nu-i aşa, Ştefan? Ce crezi?
— C r e d , spuse Ştefan cu grijă, c o n c e n t r â n d u - s e
asupra fiecărui cuvânt, că o să mă duc în p ă d u r e d u p ă
ce se întunecă.
M a t t încuviinţă din cap şi, la fel c u m făcea înaintea
meciurilor, începu să schiţeze un plan.
— în regulă, tu te duci să-i distragi atenţia. Şi, între
timp, noi t r e i . . .
— V o i trei, c o n t i n u ă Ştefan pe acelaşi t o n , pri-
\indu-l în ochi, vă duceţi In pat.
U r m ă o tăcere care lui Bonnie, cu nervii ei în­
cordaţi, i se p ă r u fără sfârşit. Ceilalţi p u r şi simplu se
holbau la Ştefan.
î n cele din u r m ă , M e r e d i t h spuse p e u n ton
a p r o a p e vesel:
Reuniunea • 229
— Ei, o să fie greu să-1 p r i n d e m d a c ă stăm în pat,
asta dacă nu e el suficient de amabil ca să vină în vizită.
G l u m a ei d e s t r a m ă tensiunea şi M a t t adăugă, ex­
p i r â n d profund:
— Bun, Ştefan, înţeleg ce crezi despre asta...
D a r Ştefan îl întrerupse:
— Vorbesc foarte serios, M a t t . Klaus are dreptate:
asta e între el şi mine. Şi spune că trebuie să vin singur,
altfel o să-i facă r ă u lui Caroline. Aşa că o să mă duc
singur. Asta e h o t ă r â r e a m e a .
— E sfârşitul tău, izbucni Bonnie, a p r o a p e isterică.
Ştefan, ai înnebunit. Mu poţi să faci asta.
— O să vezi.
— N-o să te lăsăm...
— Tu crezi, spuse Ştefan, uitându-se la ea, că m-aţi
p u t e a opri d a c ă aţi încerca?
T ă c e r e a care u r m ă fu deosebit de stânjenitoare.
Bonnie avu senzaţia că într-un fel Ştefan se schimbase
chiar în faţa ochilor ei. F a ţ a lui deveni m a i ascuţită,
ţinuta diferită, ca şi c u m ar fi vrut să-i amintească de
muşchii lui de p r ă d ă t o r , supli şi tari, de sub cămaşă.
Dintr-odată p ă r u distant, un străin. î n s p ă i m â n t ă t o r .
Bonnie îşi întoarse privirea.
— H a i să fim raţionali, spuse M a t t , schimbând tac­
tica. H a i să r ă m â n e m calmi şi să discutăm asta...
— Nu avem ce discuta. Eu mă d u c . Voi nu.
— Ne datorezi m a i mult de-atât, Ştefan, spuse M e ­
redith, şi Bonnie se simţi recunoscătoare p e n t r u vocea
230 • Jurnalele Vampirilor
ei calmă. în regulă, deci ne poţi sfâşia pe toţi bucăţică
de bucăţică; bun, nu negăm. Am înţeles ce vrei să spui.
D a r d u p ă t o a t e cele p r i n c a r e a m fost î m p r e u n ă ,
m e r i t ă m totuşi o discuţie serioasă înainte să fugi
de-aici.
— Ai spus că e r a şi l u p t a fetelor, a d ă u g ă M a t t .
C â n d ai h o t ă r â t că nu m a i era?
— C â n d am aflat cine e asasinul! spuse Ştefan. D i n
cauza m e a e aici Klaus!
— N u , nu e! strigă Bonnie. Tu ai pus-o pe Elena să
o o m o a r e pe Katherine?
— Eu am făcut-o pe K a t h e r i n e să se î n t o a r c ă la
Klaus! Asta a declanşat totul. Şi eu am implicat-o pe
Caroline; d a c ă nu e r a m eu, ea n-ar fi urât-o niciodată
pe Elena, n-ar fi complotat niciodată cu Tyler. Am o
obligaţie faţă de ea.
— Tu d o a r vrei să crezi asta, a p r o a p e că ţipă Bon­
nie. Klaus ne urăşte pe toţi! C h i a r crezi că o să te lase
să pleci de aici? C h i a r crezi că are de g â n d să ne lase
pe toţi în pace?
— N u , spuse Ştefan, şi luă creanga r e z e m a t ă de pe­
rete.
Scoase briceagul lui M a t t din b u z u n a r şi începu si
cureţe rămurelele, transformând creanga într-o suliţă
dreaptă, albă.
— O h , grozav, porneşti într-un duel! spuse M a u ,
furios. Nu-ţi dai seama ce prostie e asta? Intri direct
în cursa pe care ţi-a întins-o! F ă c u un pas către
Reuniunea • 231
Ştefan. Poate că nu crezi că noi trei am fi în stare să te
oprim...
— N u , M a t t , se auzi vocea joasă, egală, a lui M e ­
redith venind din cealaltă p a r t e a camerei. E inutil.
Ştefan se uită spre ea, şi muşchii din jurul ochilor i se
încordară. D a r ea d o a r îl privi, cu chipul calm şi senin.
— Aşadar, Ştefan, eşti hotărât să te întâlneşti faţă în
faţă cu Klaus. în regulă. D a r înainte să pleci, cel p u ţ i n
asigură-te că ai o şansă de a învinge.
C a l m ă , î n c e p u să-şi desfacă nasturii de la gulerul
bluzei sale elegante.
B o n n i e se simţi şocată, chiar d a c ă şi ea oferise
acelaşi lucru cu o s ă p t ă m â n ă în u r m ă . D a r asta se în­
t â m p l a s e c â n d e r a singură cu el, p e n t r u n u m e l e lui
D u m n e z e u , îşi spuse. Apoi ridică din umeri. în public
sau între p a t r u ochi, ce m a i conta?
Se uită la M a t t , pe chipul căruia se citea conster­
n a r e a . Apoi văzu c u m fruntea i se î n c r u n t ă şi a p a r e
acea expresie î n c ă p ă ţ â n a t ă , de h o t ă r â r e iraţională,
care îi îngrozea pe antrenorii echipelor de fotbal ad­
verse. Ochii lui albaştri se întoarseră către ai ei şi ea în­
cuviinţă din cap, împingându-şi înainte bărbia. F ă r ă
nici un cuvânt, trase în jos fermoarul gecii subţiri pe
care o p u r t a , în v r e m e ce M a t t îşi scoase tricoul.
Ştefan se uită lung, pe r â n d , la cei trei prieteni care
se d e z b r ă c a u cu un a e r î n c r â n c e n a t în c a m e r a lui şi
încercă să-şi ascundă şocul. D a r clătină din cap, ţinând
în faţa lui suliţa albă ca pe o a r m ă .
232 • Jurnalele Vampirilor
— N u , rosti.
— Nu fi prost, Ştefan, se răsti M a t t .
C h i a r şi în t u l b u r a r e a acelui m o m e n t teribil ceva
din interiorul lui Bonnie se opri p e n t r u o clipă ca să-i
a d m i r e pieptul gol.
— S u n t e m trei. Ar trebui să te poţi h r ă n i îndeajuns
fără să faci r ă u nici u n u i a dintre noi.
— Am spus nu! Nu vreau să mă răzbun, şi nu vreau
să lupt cu r ă u împotriva răului! N u , în nici un caz.
C r e d e a m că tu o să înţelegi asta, spuse Ştefan, şi privi­
rea pe care i-o a r u n c ă lui M a t t era a m a r ă .
— înţeleg că o să mori acolo! strigă M a t t .
— Are dreptate!
Bonnie îşi a p ă s ă încheieturile degetelor pe b u z e .
Presimţirea era m a i puternică decât mecanismul ei de
a p ă r a r e . Nu voia să cedeze, d a r nu m a i avea puterea
să reziste. Infiorându-se, o simţi c u m devine victo­
rioasă şi auzi cuvintele în m i n t e a ei.
— Nimeni nu poate să i se pună împotrivă şi să rămână în
viaţă, spuse ea cu d u r e r e . Asta a spus Vickie, şi e
adevărat. O simt, Ştefan. N i m e n i nu p o a t e să i se p u n ă
împotrivă şi să r ă m â n ă în viaţă!
P e n t r u o clipă, d o a r o clipă, i se p ă r u că el ar p u t e a
să o asculte. Apoi chipul lui deveni din n o u de cre­
m e n e şi el vorbi pe un ton rece:
— Asta nu e p r o b l e m a voastră. Lăsaţi-mă să-mi
fac eu griji.
— D a r d a c ă nu ai c u m să învingi...., începu M a t t .
Reuniunea • 233
— Nu asta a spus Bonnie! replică Ştefan încordat.
— Ba da, asta a spus! Ce d r a c u ' vrei să zici? strigă
Matt.
E r a greu să-1 faci pe M a t t să-şi p i a r d ă c u m p ă t u l ,
d a r o d a t ă ce şi-1 pierdea, nu se c a l m a p r e a uşor.
— Ştefan, m - a m s ă t u r a t . . .
— Şi eu m - a m săturat! replică Ştefan, a p r o a p e ur­
lând, pe un ton pe care Bonnie nu-1 m a i auzise nicio­
d a t ă folosindu-1. M - a m săturat de voi, m - a m săturat
de discuţiile voastre şi de lipsa voastră de c u r a j . . . ca şi
de premoniţiile voastre! Asta e p r o b l e m a meal
— C r e d e a m că suntem o e c h i p ă . . . , strigă M a t t .
— Nu suntem o echipă. Voi sunteţi o m â n ă de oa­
m e n i proşti. Deşi vi s-au î n t â m p l a t atâtea, în a d â n c u l
sufletului vostru nu vreţi d e c â t să vă duceţi m a i de­
p a r t e vieţile voastre m ă r u n t e şi sigure în casele voastre
m ă r u n t e şi sigure p â n ă c â n d o să ajungeţi în m o r m i n ­
tele voastre m ă r u n t e şi sigure! Eu nu sunt deloc ca voi
şi nici nu vreau să fiu! V - a m suportat atâta vreme pen­
tru că a trebuit să o fac, d a r gata, s-a terminat. Se uită
pe r â n d la fiecare, şi continuă, a p ă s â n d pe fiecare cu­
vânt: N u a m nevoie d e nici u n u l dintre voi. N u v ă
vreau cu m i n e , şi nu vreau să veniţi d u p ă mine. N-o să
faceţi decât să-mi distrugeţi strategia. I a r pe cel care
totuşi vine d u p ă m i n e , am să-1 o m o r .
Şi cu o u l t i m ă privire u c i g ă t o a r e , se întoarse pe
călcâie şi ieşi din c a m e r ă .

înnebunit, spuse M a t t , r ă m â n â n d cu ochii
la uşa pe care dispăruse Ştefan.
— N u , n-a înnebunit, spuse M e r e d i t h .
V o c e a ei era tristă şi liniştită, d a r în ea se simţea şi
un soi de a m u z a m e n t .
— Nu înţelegi ce face Ştefan? spuse M e r e d i t h când
M a t t se întoarse către ea. Ţ i p ă la noi, ne face să-1 u r â m
ca să încerce să ne îndepărteze. Se p o a r t ă cât m a i urât
cu p u t i n ţ ă p e n t r u ca să fim furioşi pe el şi să-1 lăsăm să
facă asta singur. M e r e d i t h se uită către uşă şi ridică
din sprâncene, a d ă u g â n d : Deşi „pe cel care totuşi vine
d u p ă m i n e am să-1 o m o r " a fost p u ţ i n c a m exagerat.
D e o d a t ă , B o n n i e chicoti fără să vrea, un chici >i
sălbatic.
— C r e d că chestia asta a luat-o de la D a m o n . „S.i
vă fie clar, nu am nevoie de nici u n u l dintre voi!"
Reuniunea • 235
— „ O m â n ă d e o a m e n i proşti", a d ă u g ă M a t t . D a r
tot nu înţeleg. T o c m a i ai avut o premoniţie, Bonnie, şi
de obicei Ştefan nu-ţi ignoră premoniţiile. D a c ă nu
există nici o şansă de a lupta şi de a învinge, ce rost are
să se m a i ducă?
— Bonnie nu a spus că nu există nici o şansă de a
lupta şi de a învinge. A spus că nu există nici o şansă
de a l u p t a şi de a rămâne în viaţă. N u , Bonnie? spuse
M e r e d i t h şi se uită la ea.
Chicotelile se stinseră. M i r a t ă ea însăşi, Bonnie în­
cercă să-şi cerceteze premoniţia, d a r nu ştia decât cu­
vintele care i se iviseră în m i n t e . Nimeni nu poate să i se
pună împotrivă şi să rămână în viaţă.
— Vrei să spui că Ştefan c r e d e . . . în ochii lui M a t t
a r d e a o indignare prevestitoare de furtună. C r e d e că
o să se d u c ă şi o să-1 oprească pe Klaus chiar d a c ă el
însuşi o să m o a r ă ? Ca un miel sacrificat?
— M a i degrabă ca Elena, spuse M e r e d i t h gravă. Şi
p o a t e . . . ca să fie cu ea.
— N u , n u . Bonnie clătină din cap. Poate că nu ştia
p r e a multe despre p r e m o n i ţ i e , d a r asta ştia. Nu crede
aşa ceva, sunt convinsă. Elena e specială. Ea este ceea
ce este p e n t r u că a m u r i t p r e a t â n ă r ă : a lăsat atât de
multe lucruri n e t e r m i n a t e în p r o p r i a ei viaţă, şi... ei,
ea e un caz special. D a r Ştefan e v a m p i r de cinci sute
de ani şi cu siguranţă nu ar m u r i t â n ă r . Nu există nici
o g a r a n ţ i e că ar p u t e a ajunge alături de Elena. Ar
p u t e a să se d u c ă î n t r - u n alt loc, s a u . . . sau p u r şi
236 • Jurnalele Vampirilor
simplu să dispară. Şi el ştie asta. Sunt sigură că ştie asta.
C r e d că d o a r îşi ţine promisiunea pe care i-a făcut-o,
să îl oprească pe Klaus, indiferent cu ce preţ.
— Sau cel p u ţ i n să încerce, spuse încet M a t t , şi
s u n ă ca şi c u m repeta cuvintele cuiva. C h i a r d a c ă ştie
că o să piardă. Ridică dintr-odată privirea către fete.
M ă d u c d u p ă el.
— Bineînţeles, spuse M e r e d i t h , calmă.
M a t t ezită.
— A ă ă . . . probabil că n-am nici o şansă să vă con­
ving să r ă m â n e ţ i aici, nu?
— D u p ă t o a t ă discuţia aceea î n ă l ţ ă t o a r e despre
m u n c a în echipă? Nici gând.
— Mă t e m e a m de chestia asta. A ş a d a r . . .
— Aşadar, spuse Bonnie, p l e c ă m de aici.
A d u n a r ă toate armele pe care le p u t u r ă găsi. Bricea­
gul lui M a t t pe care Ştefan îl lăsase acolo. P u m n a l u l cu
m â n e r de ivoriu de pe c o m o d a lui Ştefan, un cuţit
m a r e de tăiat c a r n e a din bucătărie.
Afară, nu se zărea nici u r m ă de d o a m n a Flowers.
Cerul era de un purpuriu pal, cu n u a n ţ e de caisiu către
apus. Amurgul ajunului de solstiţiu, îşi spuse Bonnie,
şi simţi c u m p ă r u l de pe b r a ţ e i se ridică uşor.
— K l a u s v o r b e a de v e c h e a fermă din p ă d u r e —
asta trebuie să fie casa F r a n c h e r , spuse M a t t . U n d e 1-a
a r u n c a t K a t h e r i n e pe Ştefan în fântâna părăsită.
Reuniunea • 237
— E logic. P r o b a b i l că se foloseşte de tunelul lui
K a t h e r i n e ca să t r e a c ă pe sub r â u , spuse M e r e d i t h .
Asta d a c ă Cei V e c h i nu sunt a t â t de puternici încât
p o t să traverseze apele curgătoare în siguranţă.
Aşa e, îşi aduse a m i n t e Bonnie, creaturile malefice
nu p o t traversa apele curgătoare, şi cu cât erau m a i
malefice, cu atât e r a m a i greu p e n t r u ele.
— D a r n o i nu ştim nimic despre Cei O r i g i n a r i ,
spuse ea cu voce tare.
—- N u , şi asta î n s e a m n ă că trebuie să a v e m grijă,
spuse M a t t . Eu cunosc destul de bine p ă d u r e a asta, şi
ştiu p o t e c a pe care o va folosi probabil Ştefan. C r e d
că ar trebui ca noi să o l u ă m pe un alt d r u m .
— P e n t r u ca Ştefan să nu ne v a d ă şi să ne o m o a r e ?
— P e n t r u ca să nu ne v a d ă Klaus, sau m ă c a r nu pe
toţi. Aşa p o a t e am avea o şansă să ajungem la C a -
roline. I n t r - u n fel sau altul, trebuie să o scoatem pe
Caroline din ecuaţie; a t â t a t i m p cât Klaus are posibi­
litatea de a a m e n i n ţ a că îi va face r ă u , p o a t e să îl
forţeze pe Ştefan să facă tot ce vrea el. Şi î n t o t d e a u n a
e m a i b i n e să-ţi croieşti d i n a i n t e planul, ca să ai un
avantaj în faţa d u ş m a n u l u i . K l a u s i-a cerut lui Ştefan
să se întâlnească d u p ă ce se întunecă; ei bine, noi v o m
fi acolo înainte să se î n t u n e c e şi p o a t e că reuşim să-1
l u ă m p r i n surprindere.
Bonnie era profund impresionată de această strategie.
Nu e de mirare că e căpitanul echipei de fotbal, îşi spuse.
Eu m-aş fi năpustit p u r şi simplu într-acolo, ţipând.
238 • Jurnalele Vampirilor
M a t t o luă pe o p o t e c ă a p r o a p e invizibilă p r i n t r e
stejari. Vegetaţia pădurii era foarte b o g a t ă în această
p e r i o a d ă a anului, cu muşchi, ierburi, plante cu flori şi
ferigi. Bonnie trebui să aibă încredere că M a t t ştia pe
u n d e merge, p e n t r u că ea h a b a r n-avea. D e a s u p r a ca­
petelor lor, păsările îşi încheiau ultimele triluri înainte
de a-şi căuta culcuşul de n o a p t e .
L u m i n a zilei scăzu. Fluturi de n o a p t e şi insecte cu
aripi diafane t r e c u r ă pe lângă faţa lui Bonnie. D u p ă
ce străbătu cu paşi împiedicaţi o p o r ţ i u n e cu hulubiţe
acoperite cu melci fără cochilie c a r e se o s p ă t a u din
pălăriile lor, se simţi foarte fericită că de d a t a asta îşi
pusese blugii.
In cele din u r m ă , M a t t se opri.
— Ne a p r o p i e m , spuse el încet. Există un soi de
stâncă de u n d e p u t e m privi în jos şi s-ar p u t e a să nu
fim văzuţi de Klaus. Păşiţi în linişte şi cu grijă.
Bonnie nu m a i păşise niciodată cu a t â t a grijă. Din
fericire, covorul de frunze era u m e d şi nu trosnea. Câ­
teva m i n u t e mai târziu, M a t t se lăsă pe b u r t ă şi le făcu
s e m n să-1 imite. B o n n i e c o n t i n u a să-şi repete, cu
hotărâre, că nu-i păsa de miriapodele şi râmele pe care
le găseau mâinile ei care alunecau pe p ă m â n t u l moale,
şi nici de pânzele de păianjen care i se lipeau pe faţă.
A c u m era o p r o b l e m ă de viaţă şi de m o a r t e , şi ea era
capabilă să facă asta. Nu era o prostuţă, nu era un co­
pilaş, ci o p e r s o a n ă competentă.
— Uite, şopti M a t t , şi vocea abia i se auzea.
Reuniunea • 239
Bonnie se târî pe b u r t ă p â n ă lângă el şi se uită.
Sub ei se întindea casa fermei F r e n c h e r — sau ceea
ce mai rămăsese din ea. Se năruise la p ă m â n t cu mult
timp în u r m ă şi p ă d u r e a îşi revendicase încet-încet te­
renul. A c u m era d o a r o fundaţie, pietre acoperite de
buruieni înflorite şi scaieţi înţepători, şi un h o r n înalt,
c a u n m o n u m e n t stingher.
— Uite-o acolo. C a r o l i n e , şopti abia auzit M e r e -
dith în u r e c h e a lui Bonnie.
Caroline era o siluetă întunecată rezemată de h o r n .
R o c h i a ei verde pal se distingea în l u m i n a care se stin­
gea, d a r p ă r u l ei roşcat p ă r e a negru. C e v a alb strălu­
cea pe faţa ei şi d u p ă o clipă Bonnie îşi d ă d u s e a m a că
e r a un căluş. Scotch sau un b a n d a j . D i n poziţia ei ciu­
d a t ă — cu mâinile la spate, cu picioarele întinse în
faţă, drepte — Bonnie b ă n u i că era legată.
Biata Caroline, îşi spuse, iertându-i toate lucrurile
urâte, meschine şi egoiste pe care le făcuse de-a lungul
timpului şi care, d a c ă stăteai să te gândeşti, erau foarte
multe. D a r Bonnie nu-şi p u t e a închipui ceva m a i r ă u
decât să fii răpită de un v a m p i r psihopat care deja ţi-a
o m o r â t câţiva colegi de clasă, şi apoi să trebuiască să
aştepţi, iar viaţa să-ţi d e p i n d ă de un alt v a m p i r care
avea destule motive să te urască. In fond, la început
Caroline îl dorise p e n t r u ea pe Ştefan, şi o urase şi în­
cercase să o umilească pe Elena p e n t r u că îl cucerise
pe Ştefan. Ştefan Salvatore era ultima p e r s o a n ă care
ar trebui să îşi arate b u n ă v o i n ţ a faţă de Caroline.
240 • Jurnalele Vampirilor
— U i t e ! spuse M a t t . Ala nu e Klaus?
Bonnie văzuse şi ea acea mişcare de partea cealaltă a
hornului. îşi încorda privirea şi îl văzu apărând, cu im­
permeabilul lui cafeniu-deschis fluturându-i fantomatic
în jurul picioarelor. Se uită în jos către Caroline şi ea se
strânse, încercând să se tragă cât mai departe. Râsul lui
răsună atât de limpede în aerul tăcut încât Bonnie tresări.
— El e, şopti ea, lăsându-se în jos în spatele ferigi­
lor care o ascundeau. D a r u n d e e Ştefan? E a p r o a p e
întuneric a c u m .
— P o a t e că s-a deşteptat şi a h o t ă r â t să nu vină,
spuse M a t t .
— N-avem noi norocul ăsta, r e m a r c ă M e r e d i t h .
Se uita printre ferigi către sud. Bonnie îşi î n d r e p t ă
şi ea privirea în acea direcţie şi tresări.
Ştefan stătea la marginea luminişului, u n d e apăruse
ca din senin. Nici m ă c a r Klaus nu-1 văzuse venind, îşi
spuse Bonnie. Stătea tăcut, fără să încerce să se ferească
sau să ascundă ţepuşa albă de frasin pe care o avea în
m â n ă . în ţinuta lui şi în felul în care privea scena de di­
naintea sa era ceva care o făcu pe Bonnie să-şi aducă
aminte că în secolul al cincisprezecelea fusese un aristo­
crat, un m e m b r u al nobilimii. Nu spunea nimic, aştepta
doar să fie observat de Klaus, fără să se grăbească.
Şi când, în cele din u r m ă , Klaus se întoarse către
sud, rămase nemişcat, iar Bonnie avu impresia că era
surprins de felul în care Ştefan se furişase nevăzut p â n ă
la el. D a r apoi Klaus râse şi-şi desfăcu larg braţele.
?
Reuniunea • 241
— Salvatore! Ce coincidenţă; tocmai mă g â n d e a m
la tine!
Ştefan îl privi calm pe Klaus din cap p â n ă în picioare,
apoi de la cozile impermeabilului său ponosit p â n ă la
capul cu părul ciufulit de vânt. D a r tot ce spuse fu:
— Mi-ai cerut să vin. Am venit. Dă-i d r u m u l fetei
să plece.
— Am spus eu asta? P ă r â n d sincer surprins, Klaus
îşi duse mâinile la piept. Apoi clătină din cap, chico­
tind. Nu cred. H a i să stăm m a i întâi de vorbă.
Ştefan încuviinţă din cap, ca şi c u m Klaus confir­
m a s e ceva n e p l ă c u t la care el se aşteptase. îşi luă
ţepuşa de pe u m ă r şi o ţinu în faţa lui, m â n u i n d uşor,
cu î n d e m â n a r e , b u c a t a lungă de lemn.
— Ascult, spuse.
— Nu-i atât de prost pe cât p a r e , m u r m u r ă M a t t
din spatele ferigii, cu o n o t ă de respect în voce. Şi nu
e atât de n e r ă b d ă t o r să fie o m o r â t pe cât îl c r e d e a m ,
adăugă. Acţionează cu grijă.
Klaus a r ă t ă către Caroline, iar vârfurile degetelor
lui îi atinseră p ă r u l roşcat.
— De ce nu vii aici, ca să nu trebuiască să m a i stri­
găm? spuse.
D a r nu a m e n i n ţ ă să-i facă r ă u prizonierei sale, ob­
servă Bonnie.
— Te a u d foarte bine, replică Ştefan.
— Bun, şopti M a t t . Bravo, Ştefan!
242 • Jurnalele Vampirilor
D a r Bonnie o studia pe Caroline. F a t a se zbătea,
răsucindu-şi capul înainte şi înapoi, ca şi c u m era dispe­
rată sau o durea ceva. D a r Bonnie avea o senzaţie ciu­
dată în legătură cu mişcările lui Caroline, mai ales acele
smucituri violente ale capului, ca şi c u m fata se chinuia
să ajungă la cer. La cer... Privirea lui Bonnie urcă m a i
sus, u n d e întunericul era deplin şi o lună în descreştere
strălucea deasupra copacilor. De aceea putea să vadă că
acum culoarea părului lui Caroline era roşcată: e lumina
lunii, îşi spuse. Apoi, cu un şoc, privirea ei se opri pe co­
pacul de deasupra lui Ştefan, ale cărui r a m u r i foşneau
uşor, deşi nu era nici o u r m ă de vânt.
— M a t t ? şopti ea, a l a r m a t ă .
Ştefan era c o n c e n t r a t asupra lui Klaus, cu fiecare
simţ, fiecare muşchi, fiecare a t o m al Puterii sale în­
cordat şi î n d r e p t a t către Cel Vechi din faţa lui. D a r în
acel copac de d e a s u p r a lui...
T o a t e gândurile legate de strategie, de a-1 î n t r e b a
pe M a t t ce să facă, dispărură din m i n t e a lui Bonnie.
Ţ â ş n i din ascunzătoarea ei şi ţipă:
— Ştefan! D e a s u p r a ta! E o c a p c a n ă !
Ştefan sări într-p. p a r t e , agil ca o pisică, în aceeaşi
clipă în care ceva plonja pe p ă m â n t , exact în locul în
care fusese el cu un m o m e n t în u r m ă . L u n a l u m i n a
perfect scena, suficient p e n t r u ca Bonnie să v a d ă scli­
pirea albă a dinţilor dezgoliţi ai lui Tyler.
Şi să v a d ă fulgerarea albă a ochilor lui Klaus c â n d
se răsuci către ea. P e n t r u o clipă, t i m p u l î n c r e m e n i ,
Reuniunea • 243
Bonnie se uită nemişcată la Klaus, apoi un fulger spin­
tecă cerul cu un bubuit.
I n t r - u n cer perfect senin.
Abia m a i târziu Bonnie realiză ciudăţenia — oroa­
rea — acelei clipe. In acel m o m e n t nici nu observă că
cerul era senin şi spuzit de stele şi că zigzagul care ful­
geră albastru coborî şi lovi p a l m a întinsă a lui Klaus.
U r m ă t o r u l lucru pe care îl văzu era atât de înspăimân­
tător încât tot restul fu uitat: Klaus îşi strânse degetele
peste acel fulger, adunându-l c u m v a în p u m n , şi îl
a r u n c ă spre ea.
Ştefan urla, spunându-i să plece, pleacă! Bonnie îl
auzi, în v r e m e ce se holba, paralizată, şi apoi ceva o
a p u c ă şi o trase într-o p a r t e . Fulgerul p o c n i pe deasu­
p r a capului ei, cu un sunet ca de bici uriaş care ples­
neşte, şi se simţi un miros de ozon. Bonnie se a r u n c ă
pe b u r t ă în muşchi şi se rostogoli ca să-i strângă m â n a
lui M e r e d i t h şi să-i m u l ţ u m e a s c ă p e n t r u că o salvase,
d a r descoperi că era M a t t .
— Stai aici! Aici! strigă el şi o luă la fugă.
Cuvintele astea blestemate. Ele o c a t a p u l t a r ă pe
B o n n i e în picioare, şi în clipa u r m ă t o a r e , î n a i n t e să
ştie ce face, alerga d u p ă el.
Şi apoi t o a t ă l u m e a se transformă într-un haos.
K l a u s se răsucise înapoi c ă t r e Ştefan, care se
încleştase în luptă cu Tyler, bătându-1. Tyler, în forma
lui de lup, scoase nişte sunete îngrozitoare când Ştefan
îl a r u n c ă la p ă m â n t .
244 • Jurnalele Vampirilor
M e r e d i t h alerga spre C a r o l i n e , î n c e r c â n d să se
apropie de ea din spatele hornului, ca să nu fie zărită
de Klaus. Bonnie o văzu c u m ajunge lângă Caroline şi
v ă z u fulgerarea p u m n a l u l u i de argint al lui Ştefan
c â n d M e r e d i t h tăie frânghiile din j u r u l încheieturilor
lui Caroline. Apoi M e r e d i t h o trase pe Caroline, pe
j u m ă t a t e târând-o, p e j u m ă t a t e d u c â n d - o î n braţe, î n
spatele h o r n u l u i ca să-i dezlege şi picioarele.
Un sunet ca de c o a r n e de cerb care se lovesc o făcu
pe Bonnie să se răsucească. Klaus se repezise la Ştefan
cu o altă c r e a n g ă m a r e , a lui — p r o b a b i l că p â n ă
atunci zăcuse pe p ă m â n t . P ă r e a la fel de ascuţită ca şi
a lui Ştefan, o lance folositoare. D a r Klaus şi Ştefan
nu încercau d o a r să se străpungă cu lăncile lor; folo­
seau beţele ca pe nişte bâte de scrimă. R o b i n H o o d , îşi
spuse Bonnie uluită. Micul J o h n şi R o b i n . Aşa arătau
cei doi, căci Klaus era mult m a i înalt decât Ştefan şi cu
oase m a i m a r i .
Apoi Bonnie văzu altceva şi strigă, d a r fără ca sune­
tul să răsune în aer. în spatele lui Ştefan, Tyler se ridicase
de jos şi se ghemuise, la fel c u m făcuse în cimitir înainte
să se repeadă la gâtul lui. Ştefan. Ştefan era cu spatele la
el. Iar Bonnie nu avea c u m să-1 avertizeze la timp.
D a r uitase de M a t t . Cu capul în jos, ignorând ghea­
rele şi colţii, se n ă p u s t e a asupra lui Tyler, placându-1
ca un fundaş dintre cei m a i buni, înainte ca Tyler să
p o a t ă sări. Acesta se p r ă b u ş i într-o p a r t e , cu M a t t
deasupra lui.
Reuniunea • 245
B o n n i e se simţea copleşită. A t â t e a lucruri se în­
t â m p l a u în acelaşi timp. M e r e d i t h tăia frânghia legată
în j u r u l picioarelor lui Caroline, M a t t revărsa a s u p r a
lui Tyler o ploaie de p u m n i care cu siguranţă l-ar fi
descalificat pe terenul de fotbal; Ştefan răsucea b â t a
aceea de frasin ca şi c u m se antrenase îndelung p e n t r u
asta. Klaus r â d e a extaziat, p ă r â n d fericit de confrun­
tare, în v r e m e ce schimbau lovituri cu o viteză şi o acu­
rateţe letale.
D a r a c u m M a t t p ă r e a s ă aibă p r o b l e m e . T y l e r î l
strângea cu p u t e r e şi m â r â i a , î n c e r c â n d să ajungă la
gâtul lui. Disperată, Bonnie se uită î n j u r d u p ă ceva ce
p u t e a fi folosit drept a r m ă , uitând cu totul de cuţitul pe
care îl avea în b u z u n a r . O c h i i ei c ă z u r ă pe o c r e a n g ă
uscată de stejar. O ridică de jos şi o luă la fugă către
locul în care se luptau Tyler şi M a t t .
D a r ajunsă acolo, ezită. Nu î n d r ă z n e a să se folo­
sească de c r e a n g ă de t e a m ă să nu-1 lovească pe M a t t
cu ea. El şi cu Tyler se rostogoleau pe p ă m â n t , într-un
vârtej de mişcări haotice.
Apoi M a t t ajunse din n o u d e a s u p r a lui Tyler,
a p ă s â n d u - i în j o s capul, î m p i n g â n d de la distanţă.
Bonnie vru să profite de acest m o m e n t şi se pregăti să
lovească. D a r Tyler o văzu pe ea. într-o izbucnire de
forţă s u p r a n a t u r a l ă , îşi strânse picioarele şi îl a r u n c ă
pe M a t t de pe el, în spate. C a p u l lui M a t t se lovi de
un c o p a c cu un sunet pe care Bonnie nu avea să-1 uite
niciodată. Sunetul înfundat al u n u i p e p e n e stricat care
246 • Jurnalele Vampirilor
pocneşte. M a t t alunecă de-a lungul trunchiului copa­
cului şi r ă m a s e nemişcat.
Bonnie gâfâia, uluită. Ar fi vrut să se d u c ă la M a t t ,
d a r Tyler era în faţa ei, răsuflând greu, cu salivă ames­
tecată cu sânge scurgându-i-se din g u r ă pe b ă r b i e .
S e m ă n a şi m a i mult cu un animal decât păruse în ci­
mitir. Ca într-un vis, Bonnie ridică băţul, d a r îl simţea
t r e m u r â n d u - i în m â n ă . M a t t zăcea nemişcat — oare
m a i respira? Bonnie auzi suspinul din propria-i respi­
raţie în v r e m e ce îl înfrunta pe Tyler. T o t u l era ridicol;
ăsta e r a un băiat de la şcoala ei. Un băiat cu care d a n ­
sase anul trecut la balul celor dintr-a Xl-a. C u m p u t e a
să o ţină el departe de M a t t , c u m p u t e a el să încerce să
le facă r ă u tuturor? C u m p u t e a să facă asta?
— Tyler, te rog..., începu ea, v r â n d să îl convingă,
să îl i m p l o r e . . .
— Singurică în p ă d u r e , fetiţă? spuse el, şi vocea lui
era un m â r â i t gros şi gutural, care p r i n d e a în cele din
u r m ă forma cuvintelor.
în acea clipă Bonnie ştiu că el nu era băiatul cu care
fusese ea colegă. Ăsta era un animal. O h , D o a m n e , ce
urât e, îşi spuse ea. Şiroaie de bale amestecate cu sânge
i se prelingeau din gură. Şi ochii aceia galbeni cu pu­
pilele ca o fantă îngustă — în ele văzu c r u z i m e a re­
chinului, şi a crocodilului, şi a viespii care îşi d e p u n e
ouăle în trupul viu al unei omizi. T o a t ă cruzimea reg­
nului animal se oglindea în acei doi ochi galbeni.
Reuniunea • 247
— Cineva ar fi trebuit să te prevină, spuse Tyler,
lăsându-şi în jos falca p e n t r u a r â d e aşa c u m r â d câi­
nii. Că d a c ă te duci singură în p ă d u r e , te-ai p u t e a în­
tâlni cu cel m a i m a r e şi m a i r ă u . . .
— Ticălos! încheie o altă voce propoziţia p e n t r u el
şi, cu un sentiment de gratitudine care se a p r o p i a de
veneraţie, Bonnie o văzu pe M e r e d i t h lângă ea.
Meredith, ţinând în m â n ă p u m n a l u l lui Ştefan, care
strălucea cu ape în l u m i n a lunii.
— Argint, Tyler, spuse M e r e d i t h , fluturându-1
a m e n i n ţ ă t o r . O a r e ce face argintul m e m b r e l o r u n u i
vârcolac? Vrei să vezi?
T o a t ă eleganţa şi răceala lui M e r e d i t h , toată nepă­
sarea u n u i observator detaşat dispăruseră. Aceasta era
a d e v ă r a t a M e r e d i t h , o M e r e d i t h războinică, şi, deşi
zâmbea, erafurioasă.
— Da! strigă Bonnie plină de bucurie, simţind un
val de forţă străbătând-o.
D i n t r - o d a t ă se p u t e a mişca. Ea şi M e r e d i t h , îm­
p r e u n ă , e r a u puternice. M e r e d i t h îl p â n d e a pe Tyler
dintr-o p a r t e , Bonnie stătea pregătită de atac cu b â t a
în p a r t e a cealaltă. Brusc, avu o d o r i n ţ ă copleşitoare,
aşa c u m nu m a i avusese niciodată, să îl lovească atât
de tare pe Tyler încât să-i z b o a r e capul de pe u m e r i .
Simţi c u m braţul i se u m p l e a de p u t e r e a de a acţiona.
I a r Tyler, cu instinctul lui de animal, p e r c e p u forţa
aflată d i n a i n t e a lui, o p e r c e p e a dinspre a m â n d o u ă ,
strângându-1 între ele. Se d ă d u în spate, apoi se opri şi
248 • Jurnalele Vampirilor
î n c e p u să se rotească p r e c a u t p e n t r u a încerca să
scape. Fetele îi d ă d e a u ocol, fără a-1 scăpa din priviri,
î n clipa u r m ă t o a r e alcătuiau u n minisistem orbital:
Tyler se răsucea în mijloc, Bonnie şi M e r e d i t h se în­
vârteau în j u r u l lui în cerc, aşteptând m o m e n t u l p o ­
trivit p e n t r u a ataca.
U n u , doi, trei. Un semnal tăcut trecu de la M e r e d i t h
la Bonnie. în clipa în care Tyler sări la Meredith, în­
cercând să-i zboare din m â n ă p u m n a l u l , Bonnie lovi.
Amintindu-şi de sfatul unui prieten care încercase să o
înveţe să joace baseball, îşi închipui că nu loveşte capul
lui Tyler, ci prin capul lui, lovind ceva aflat de cealaltă
parte a capului. îşi puse în acea lovitură toată greuta­
tea trupului ei m ă r u n t şi şocul impactului a p r o a p e că îi
dezrădăcina dinţii. îi smulse braţul din u m ă r cu o du­
rere agonizantă şi făcu b ă ţ u l să ricoşeze. D a r T y l e r
căzu la fel ca o pasăre împuşcată în înaltul cerului.
— Am reuşit! Da! Grozav! Da! strigă Bonnie, a r u n ­
c â n d cât colo băţul.
Triumful ţâşni din ea într-un strigăt primitiv.
— Noi am reuşit! Apucă trupul greu de c o a m a de p ă r
de pe ceafă şi îl trase de. pe M e r e d i t h , u n d e căzuse.
Noi... Apoi se întrerupse, căci cuvintele îi încremeni­
seră în gâtlej. Meredith! strigă.
— E-n regulă, rosti, gâfâind, M e r e d i t h , cu vocea
crispată de durere.
Şi de sfârşeală, îşi spuse Bonnie, simţindu-se ca şi
c u m primise în c a p un duş rece ca g h e a ţ a . T y l e r îi
Reuniunea • 249
sfâşiase cu ghearele piciorul p â n ă la os. Pe coapsa lui
M e r e d i t h , în jeanşi, se căscau găuri uriaşe, ca şi în pie­
lea albă care se vedea bine prin ţesătura ruptă. Şi, spre
deplina groază a lui Bonnie, p u t e a să v a d ă şi sub piele,
v e d e a c a r n e a şi muşchii sfâşiaţi şi sângele roşu
curgând.
— M e r e d i t h , strigă ea disperată.
T r e b u i a u să o d u c ă pe M e r e d i t h la un doctor. T r e ­
b u i a u să se o p r e a s c ă a c u m cu toţii; t r e b u i a u să
înţeleagă cu toţii. C i n e v a e r a r ă n i t aici; t r e b u i a u să
c h e m e o a m b u l a n ţ ă , să sune la 9 1 1 .
— M e r e d i t h , spuse, a b i a p u t â n d să m a i respire,
gata să izbucnească în plâns.
— Leag-o cu ceva, spuse M e r e d i t h , albă la faţă.
Şoc. I n t r a în şoc. Şi atât de mult sânge; atât de mult
sânge curgea. O h , D o a m n e , îşi spuse Bonnie, Te rog,
ajută-mă. Se uită î n j u r d u p ă ceva cu care să lege rana,
d a r nu exista nimic.
Ceva căzu pe p ă m â n t lângă ea. O bucată de coardă
de nailon, cea pe care o folosiseră p e n t r u a-1 lega pe
Tyler, cu capetele zdrenţuite. Bonnie ridică privirea.
— Asta ţi-e de folos? î n t r e b ă Caroline nesigură, şi
dinţii îi c l ă n ţ ă n e a u .
E r a în rochia ei verde, cu părul roşcat răvăşit şi lipit
de faţă cu sânge şi sudoare. C h i a r în v r e m e ce vorbea,
se clătină şi căzu în g e n u n c h i lângă M e r e d i t h .
— Şi tu eşti rănită? icni Bonnie.
250 • Jurnalele Vampirilor
Caroline clătină din cap, d a r apoi se aplecă înainte,
chinuită de greaţă, şi Bonnie văzu semnele de pe gâtul
ei. D a r a c u m nu avea v r e m e să-şi facă griji p e n t r u C a ­
roline. M e r e d i t h era m a i i m p o r t a n t ă .
Bonnie legă c o a r d a deasupra rănilor lui M e r e d i t h ,
î n c e r c â n d disperată să-şi a d u c ă a m i n t e ce învăţase de
la sora ei M a r y . M a r y era infirmieră. M a r y spunea că
un garou nu trebuie strâns p r e a tare şi nici lăsat p r e a
mult t i m p , altfel a p a r e c a n g r e n a . D a r t r e b u i a să
oprească sângele care curgea din r a n ă . O h , M e r e d i t h .
— B o n n i e . . . ajută-1 pe Ştefan, m u r m u r ă cu răsu­
flarea tăiată Meredith, cu o voce abia auzită. O să aibă
nevoie...
Se lăsă moale pe spate, respirând greu, cu ochii în-
tredeschişi privind către cer.
U d . T o t u l e r a ud. Mâinile lui Bonnie, hainele ei,
p ă m â n t u l . Ud de sângele lui M e r e d i t h . I a r M a t t con­
tinua să zacă sub copac, fără cunoştinţă. Nu p u t e a s-o
părăsească, mai ales cu Tyler acolo. Ar p u t e a să se tre­
zească.
Ameţită, se întoarse către Caroline, care t r e m u r a
şi v o m a , cu faţa î m b r o b o n a t ă de sudoare. Nu-i p u t e a
fi de folos, îşi spuse Bonnie. D a r nu avea de ales.
— Caroline, ascultă-mă, spuse. L u ă de jos b u c a t a
cea m a i m a r e din băţul pe care îl folosise împotriva lui
Tyler şi o puse în m â n a lui Caroline. R ă m â i aici cu
M e r e d i t h şi M a t t . Slăbeşte garoul ăla c a m la fiecare
d o u ă z e c i de m i n u t e . I a r d a c ă T y l e r î n c e p e să îşi
Reuniunea • 251
revină, chiar şi d a c ă vezi d o a r un spasm al muşchilor,
loveşte-1 cât poţi de tare cu asta. înţelegi? C a r o l i n e ,
adăugă, asta e m a r e a ta şansă de a dovedi că eşti b u n ă
la ceva. Că nu eşti total inutilă. Ai priceput? Prinse pri­
virea furişată a ochilor verzi şi repetă: Ai priceput?
— D a r ce faci tu?
Bonnie se uită înspre luminiş.
— N u , Bonnie. Caroline o prinse de m â n ă , şi, cu o
p a r t e a mintii sale, Bonnie observă unghiile rupte, ur­
mele de arsură pe încheieturi de la frânghie. Stai aici,
u n d e eşti în siguranţă. Nu te duce la ei. Nu poţi să faci
nimic...
B o n n i e îşi trase m â n a şi o p o r n i către luminiş în­
ainte să-i dispară hotărârea. în inima ei ştia foarte bine
câtă dreptate avea Caroline. Nu p u t e a face nimic. D a r
în minte îi răsuna ceva ce spusese M a t t înainte să plece
cu toţii înspre locul acesta. Cel p u ţ i n să încerce. Bon­
nie trebuia să încerce.
Şi totuşi, în u r m ă t o a r e l e câteva m i n u t e , nişte mi­
n u t e îngrozitoare, nu p u t u decât să privească.
P â n ă a c u m , Ştefan şi Klaus schimbaseră lovituri cu
o a s e m e n e a violenţă şi precizie încât lupta lor fusese
ca un d a n s frumos şi letal. D a r fusese o confruntare
egală, sau a p r o a p e egală. Ştefan rezistase.
A c u m , Bonnie îl văzu pe Ştefan apăsându-1 în jos
pe Klaus cu lancea lui de frasin, forţându-1 să se aşeze
în genunchi, să se d e a pe spate, m a i mult şi m a i mult,
ca un d a n s a t o r de limbo care vrea să v a d ă cât se p o a t e
252 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea • 253

apleca. Şi Bonnie vedea a c u m faţa lui Klaus, cu g u r a aşezată de-a curmezişul lui. Klaus se uită la Ştefan şi

uşor deschisă, privindu-1 pe Ştefan cu ceea ce p ă r e a zâmbi.

uimire şi t e a m ă . — M - a m săturat d e j o a c ă , băieţaş, spuse el şi se în­

Apoi totul se schimbă. d r e p t ă de spate şi îşi a r u n c ă băţul într-o p a r t e . A sosit
C â n d Klaus se aplecase pe spate cât de mult putea, v r e m e a să mori.
c â n d se p ă r e a că avea să se p r ă b u ş e a s c ă sau să se Ii luă din m â n ă băţul la fel de uşor ca şi c u m l-ar fi
frângă, ceva se î n t â m p l ă . luat de la un copil. II smulse cu o mişcare din încheie­
Klaus zâmbi. t u r ă şi îl frânse în d o u ă pe genunchi, a r ă t â n d cât de
Şi apoi începu să î m p i n g ă înapoi. p u t e r n i c era, cât de p u t e r n i c fusese î n t o t d e a u n a . Cu
Bonnie văzu c u m muşchii lui Ştefan se încordează, câtă cruzime se jucase cu Ştefan.
îi văzu braţele devenind rigide, î n c e r c â n d să reziste. U n a dintre j u m ă t ă ţ i o a r u n c ă peste u m ă r , în cea­
D a r Klaus, rânjind nebuneşte, cu ochii larg deschişi, laltă margine a luminişului. Cu cealaltă îl î m p u n s e pe
c o n t i n u ă să se ridice. Se destindea ca un omuleţ pe ar­ Ştefan. Nu cu vârful ascuţit, ci cu celălalt, cel sfărâmat,
curi, c a u n h o p a - m i t i c ă î n s p ă i m â n t ă t o r , d a r încet.
cu n e n u m ă r a t e aşchii î n ţ e p ă t o a r e . II înfipse în pieptul
Foarte încet. Inexorabil. Rânjetul îi devenea din ce în
lui cu o mişcare ce p ă r e a a p r o a p e lipsită de forţă, d a r
ce m a i larg, p â n ă c â n d p ă r u că avea să-i despice faţa.
Ştefan ţipă. O făcu i a r ă şi iară, şi de fiecare d a t ă se
1
Ca pisica de Cheshire .
auzi u n ţipăt.
O pisică, se gândi Bonnie.
Bonnie strigă, d a r fără sunet.
0 pisică şi un şoarece.
Nu îl m a i auzise niciodată pe Ştefan ţipând. Nici nu
A c u m Ştefan era cel care gâfâia şi se î n c o r d a , cu
trebuia să i se s p u n ă ce fel de d u r e r e provocase acele
dinţii încleştaţi, î n c e r c â n d să-1 ţină jos pe Klaus. D a r
ţipete. Nu trebuia să i se spună că lemnul de frasin era
Klaus şi băţul lui coborau, forţându-1 pe Ştefan să se
probabil singurul l e m n letal p e n t r u Klaus, d a r că orice
lase la p ă m â n t .
fel de l e m n era letal p e n t r u Ştefan. Că Ştefan, d a c ă nu
Şi rânjind întruna.
murise încă, atunci era pe m o a r t e . I a r Klaus, cu m â n a
P â n ă când Ştefan ajunse întins pe spate, cu propriul
a c u m ridicată, se pregătea să-i încheie viaţa cu o ultimă
lui b ă ţ apăsându-1 pe gât sub greutatea lăncii lui Klaus,
lovitură p ă t r u n z ă t o a r e . F a ţ a lui Klaus era ridicată în­
1
Personaj din Alice în Ţara Minunilor de Lewis Carroll, cu un
spre l u n ă cu un rânjet de î n c â n t a r e dezgustătoare,
zâmbet foarte larg pe faţă (n.tr.).
2 5 4 • Jurnalele Vampirilor

a r ă t â n d că asta era plăcerea lui, asta era ceea ce îl în­

fiora p â n ă la extaz. Să o m o a r e .
I a r Bonnie nu se p u t e a mişca, nu p u t e a să strige.
L u m e a întreagă p ă r e a că pluteşte în j u r u l ei. T o t u l fu­
sese o greşeală, ea nu era în stare de nimic; p â n ă la
u r m ă , nu era decât un copilaş. Nu voia să v a d ă acea
lovitură finală, d a r nu-şi p u t e a î n t o a r c e privirea. Şi
toate astea nu se p u t e a u întâmpla; şi totuşi se întâm­
plau. D a , se î n t â m p l a u .
K l a u s flutură în aer, î n t r - u n arabesc complicat,
ţepuşa frântă şi, cu un z â m b e t extaziat, începu să o co­
b o a r e către pieptul lui Ştefan.
D i n cealaltă p a r t e a luminişului, o lance străpunse
aerul şi îl lovi în mijlocul spatelui, înfigându-se şi tre­
m u r â n d în c a r n e a lui ca o săgeată uriaşă, ca o j u m ă ­
tate de săgeată uriaşă. Braţele lui Klaus se desfacură
largi, şi scăpă ţepuşa din m â n ă ; rânjetul extaziat de pe
faţa lui dispăru. R ă m a s e în picioare, cu braţele
depărtate, p e n t r u o secundă, apoi se răsuci, iar băţul
de frasin din spatele lui se clătină uşor.
In faţa ochilor lui Bonnie j u c a u p r e a multe valuri
de p u n c t e cenuşii p e n t r u a m a i distinge ceva, d a r auzi
limpede vocea r ă s u n â n d rece şi a r o g a n t ă şi plină de o
h o t ă r â r e n e s t r ă m u t a t ă . D o a r cinci cuvinte, d a r ele
schimbară totul.
— Pleacă de lângă fratele meu.
15
laus ţipă, un ţipăt care îi aminti lui Bonnie
de p r ă d ă t o r i i de mult dispăruţi, de tigrul cu
colţi-sabie şi de m a m u t . O d a t ă cu ţipătul,
din g u r ă îi ieşi o s p u m ă de sânge, transformând acea
faţă frumoasă într-o mască schimonosită de furie.
Mâinile lui pipăiră înfrigurate la spate, î n c e r c â n d
să a p u c e ţepuşa albă de frasin şi să o smulgă. D a r era
înfiptă m u l t p r e a a d â n c . Fusese o a r u n c a r e excelentă.
— D a m o n , şopti Bonnie.
D a m o n stătea la m a r g i n e a luminişului, î n c a d r a t de
stejari. Bonnie îl văzu făcând un pas către Klaus, apoi
altul; paşi m ă r u n ţ i , a m e n i n ţ ă t o r i , în care se ghicea o
intenţie m o r t a l ă .
Şi e r a furios. D a c ă muşchii ei n-ar fi fost încre­
meniţi, Bonnie ar fi fugit văzându-i privirea. Nu m a i
văzuse niciodată a t â t a a m e n i n ţ a r e abia stăpânită.
256 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea • 257

— Pleacă... de l â n g ă . . . fratele m e u , spuse el, şi d o a r o singură p a n ă n e a g r ă pluti în jos. Pe c â n d

a p r o a p e şoptit, cu privirea aţintită a s u p r a lui Klaus, Bonnie privea uluită, mişcarea lui Klaus îl duse în în­

p e c â n d m a i făcea u n pas. tunericul de dincolo de luminiş, şi dispăru.

Klaus ţipă din nou, d a r mâinile lui îşi opriră căuta­ O tăcere de m o r m â n t se aşternu în p ă d u r e .

r e a frenetică. încet, B o n n i e se dezmetici din paralizia ei şi m a i

— Idiotule! N o i nu trebuie să ne l u p t ă m ! Ţ i - a m întâi făcu un pas, apoi o luă la fugă către locul u n d e

spus asta la P u t e m să ne i g n o r ă m ! zăcea Ştefan. Nu deschise ochii c â n d ea se a p r o p i e ;

V o c e a lui D a m o n n u era m a i tare decât înainte. p ă r e a inconştient. Bonnie îngenunche lângă el. Şi apoi

— Pleacă de lângă fratele m e u . simţi c u m o c u p r i n d e un calm desăvârşit, ca cineva

Bonnie o simţea în a d â n c u l ei, această creştere a care înotase în a p ă îngheţată şi în cele din u r m ă simte

Puterii asemenea u n u i tsunami. D a m o n continuă, atât primele s e m n e de necontestat ale hipotermiei. D a c ă

de încet încât Bonnie se chinui să îl a u d ă : nu ar fi avut a t â t de m u l t e şocuri, u n u l d u p ă altul,

— î n a i n t e să-ţi smulg inima. p o a t e că ar fi luat-o la fugă ţ i p â n d sau ar fi fost cu­

Şi a c u m Bonnie se p u t u mişca. Făcu un pas înapoi. prinsă de istericale. D a r aşa, acesta era p u r şi simplu

— Ţ i - a m spus! ţipă Klaus, cu s p u m e la gură. ultimul pas, ultima alunecare în irealitate. Intr-o l u m e

D a m o n nu d ă d u nici un semn că îl auzise. î n t r e a g a care nu avea c u m să existe, şi totuşi exista.

lui fiinţă p ă r e a c o n c e n t r a t ă asupra gâtului lui Klaus, a P e n t r u că era grav, foarte grav. M a i grav de-atât

pieptului său, asupra inimii care b ă t e a î n ă u n t r u şi pe nici nu se p u t e a .

care avea de gând să i-o smulgă. N u m a i văzuse p e n i m e n i rănit î n aşa u n hal. Nici

Klaus ridică de jos lancea întreagă şi îl atacă. m ă c a r pe d o m n u l T a n n e r , şi el m u r i s e din c a u z a

în ciuda sângelui pierdut, b ă r b a t u l cel b l o n d p ă r e a r ă n i l o r sale. N i m i c d i n ceea ce îi spusese v r e o d a t ă

să m a i aibă încă multă forţă. Atacul fu brusc, violent M a r y nu ar p u t e a să ajute asta. C h i a r şi d a c ă a c u m

şi a p r o a p e inevitabil. Bonnie îl văzu pe Klaus năpus- Ştefan s-ar fi găsit pe o b r a n c a r d ă în faţa unei săli de

tindu-se cu l a n c e a la D a m o n şi ea îşi închise ochii -operaţie, tot n-ar fi fost suficient.

a p r o a p e fără să vrea, apoi îi deschise o clipă m a i târ­ în acea stare de calm oribil ridică privirea şi văzu un
ziu c â n d auzi un freamăt de aripi. vârtej de aripi sclipind în lumina lunii. D a m o n stătea

K l a u s îşi repezise l a n c e a direct p r i n locul u n d e lângă ea, şi Bonnie vorbi îndeajuns de calm şi de raţional.

stătuse D a m o n , iar o cioară n e a g r ă se înălţa către cer, — O să-1 ajuţi dându-i sânge?
258 • Jurnalele Vampirilor
El nu p ă r u să o audă. Ochii lui erau de un negru in­
tens, erau doar pupilă. Acea violenţă abia ţinută în frâu,
acea energie feroce cu greu stăpânită, totul dispăruse. In-
genunche şi atinse capul cu p ă r întunecat de pe p ă m â n t .
— Ştefan?
Bonnie închise ochii.
D a m o n e speriat, îşi spuse ea. D a m o n e speriat —
Damon!— şi oh, D o a m n e , nu ştiu ce să fac. Nu e nimic
de făcut — totul s-a t e r m i n a t şi s u n t e m cu toţii
p i e r d u ţ i şi Damon se t e m e p e n t r u Ştefan. N-o să se
ocupe de nimic şi nu are nici o soluţie şi cineva trebuie
să rezolve asta. Şi, oh, D o a m n e , Te rog, ajută-mă pen­
tru că mi-e atât de frică şi Ştefan e pe m o a r t e şi M e -
redith şi M a t t sunt răniţi şi Klaus o să se întoarcă.
Deschise ochii şi se uită la D a m o n . E r a alb, şi faţa
lui a r ă t a îngrozitor de t â n ă r ă în acel m o m e n t , cu ochii
aceia negri uriaşi.
— Klaus o să vină înapoi, spuse încet Bonnie.
Nu se mai temea de D a m o n . Acum, la marginea
luminişului nu m a i erau un p r ă d ă t o r cu o vârstă secu­
lară şi o fată u m a n ă de şaptesprezece ani. E r a u d o a r
d o u ă fiinţe, D a m o n şi Bonnie, care trebuiau să se des­
curce c u m p u t e a u m a i bine.
— Ştiu, răspunse D a m o n .
Ţ i n e a în braţe capul lui Ştefan, fără să p a r ă deloc
stânjenit de asta, şi gestul p ă r e a foarte logic şi inteli­
gent. Bonnie îl simţea t r i m i ţ â n d P u t e r e în Ştefan, şi
m a i simţea că asta nu era suficient.
Reuniunea • 259
— L-ar ajuta sângele?
— Nu foarte mult. Puţin p o a t e .
— T r e b u i e să î n c e r c ă m orice ajută cât de p u ţ i n .
Ştefan m u r m u r ă :
— Nu.
B o n n i e fu surprinsă. C r e d e a că zace inconştient.
D a r a c u m ochii lui erau deschişi, deschişi şi concen­
traţi şi de un verde arzător. E r a u singurul lucru care
p ă r e a viu în el.
— Nu fi prost, spuse D a m o n şi v o c e a lui deveni
aspră. II strânse de m â n ă pe Ştefan p â n ă c â n d înche­
ieturile degetelor i se albiră. Eşti grav rănit.
— N-o să-mi calc promisiunea,
î n c ă p ă ţ â n a r e a a c e e a de neînfrânt se simţea în
vocea lui Ştefan, se citea pe chipul lui palid. Şi c â n d
D a m o n deschise din n o u gura, fără îndoială ca să
s p u n ă că Ştefan avea să o calce bucuros, altfel D a m o n
o să-i r u p ă gâtul, Ştefan a d ă u g ă :
— M a i ales d a c ă n-o să servească la nimic.
U r m ă o tăcere, în v r e m e ce Bonnie încerca să ac­
cepte adevărul c r u d al acestor cuvinte. U n d e ajunse­
seră a c u m , în acest loc cumplit de dincolo de lucrurile
obişnuite, să se prefacă sau să rostească asigurări false
p ă r e a greşit. D o a r adevărul p u t e a fi acceptat. I a r Şte­
fan s p u n e a adevărul.
C o n t i n u a să-şi privească fratele, care se uita în ochii
lui, cu t o a t ă a c e a atenţie îndârjită, furioasă concen­
t r a t ă a s u p r a lui Ştefan la fel c u m m a i d e v r e m e fusese
260 • Jurnalele Vampirilor
c o n c e n t r a t ă a s u p r a lui Klaus. Ca şi c u m asta ar fi
p u t u t în v r e u n fel să ajute.
— Nu sunt grav rănit, sunt m o r t , spuse Ştefan cu
brutalitate, cu privirea aţintită în ochii lui D a m o n .
U l t i m a şi cea mai m a r e bătălie a voinţelor, se gândi
Bonnie.
— Şi trebuie să-i iei de aici pe Bonnie şi pe ceilalţi,
a d ă u g ă Ştefan.
— N-o să te lăsăm, interveni Bonnie.
Ăsta era adevărul; p u t e a să s p u n ă asta.
— Trebuie! Ştefan nu întoarse capul spre ea, rămase
cu privirea la fratele lui. D a m o n , ştii că am dreptate.
Klaus o să se întoarcă dintr-o clipă într-alta. Nu-ţi irosi
viaţa. Nu irosi vieţile lor.
— Puţin îmi pasă de vieţile lor, şuieră D a m o n .
Ăsta e r a adevărul, se gândi Bonnie şi, în m o d ciu­
dat, nu se simţi jignită. Exista o singură viaţă aici de
care îi p ă s a lui D a m o n , şi nu era p r o p r i a lui viaţă.
— Ba da, îţi pasă! replică furios Ştefan. Se încleş­
tase de m â n a lui D a m o n atât de tare, cu o strângere
atât de puternică, de p a r c ă asta e r a o întrecere şi aşa
îl p u t e a forţa pe D a m o n să cedeze. E l e n a a avut o
ultimă dorinţă; ei bine, a c u m asta e a m e a . Tu ai Pu­
tere, D a m o n . V r e a u să o foloseşti ca să-i ajuţi pe ei.
— Ştefan..., şopti Bonnie neajutorată.
— Promite-mi, îi spuse Ştefan lui D a m o n , şi apoi un
spasm de d u r e r e îi contorsiona chipul.
Reuniunea • 261
T i m p d e m u l t e secunde, p r e a greu d e n u m ă r a t ,
D a m o n îl privi p u r şi simplu. în cele din u r m ă rosti, re­
p e d e şi tăios ca lovitura u n u i p u m n a l :
— Promit. D ă d u d r u m u l mâinii lui Ştefan şi, ridi-
cându-se, se întoarse către Bonnie. H a i d e , îi spuse.
— Nu p u t e m să-1 lăsăm...
— Ba da, p u t e m .
A c u m nu mai era nimic t â n ă r pe chipul lui D a m o n .
N i m i c vulnerabil.
— Tu şi prietenii tăi u m a n i plecaţi de aici, de tot.
Eu o să mă întorc.
B o n n i e clătină din cap. îşi d ă d e a s e a m a , î n t r - u n
m o d vag, că D a m o n nu îl t r ă d a pe Ştefan, că a c u m
D a m o n p u n e a idealurile lui Ştefan d e a s u p r a vieţii lui
Ştefan. D a r totul era p r e a încurcat şi de neînţeles pen­
tru ea. Nu pricepea şi nici nu voia să priceapă. T o t ce
ştia era că Ştefan nu p u t e a fi lăsat să zacă acolo.
— Vii acum, spuse D a m o n , î n t i n z â n d m â n a către
ea, şi din glasul lui r ă z b ă t e a din n o u a c e a n o t ă m e ­
talică.
Bonnie se pregăti pentru o luptă, şi apoi se întâmplă
ceva care făcu toată discuţia lor lipsită de sens. Se auzi
o plesnitură ca un bici uriaş şi o fulgerare la fel de pu­
ternică p r e c u m l u m i n a zilei, şi Bonnie fu orbită. C â n d
p u t u să v a d ă p r i n imaginea r ă m a s ă pe retină, ochii ei
se î n d r e p t a r ă către flăcările care m u ş c a u dintr-o scor­
b u r ă recent înnegrită la b a z a u n u i copac.
Klaus se întorsese. Cu fulgerul.
262 • Jurnalele Vampirilor
O c h i i lui Bonnie fugiră apoi spre el, căci e r a singu­
rul lucru care se m a i mişca în luminiş. F l u t u r a ţepuşa
de frasin plină de sânge pe care reuşise să şi-o smulgă
din spate, ca pe un trofeu m a c a b r u .
Paratrăsnet, îşi spuse Bonnie ilogic, şi apoi se auzi
o altă b u b u i t u r ă .
Fulgerul coborî din cerul l i m p e d e s t r ă p u n g â n d
aerul, în ramificaţii uriaşe alb-albăstrui care l u m i n a u
totul asemenea soarelui la amiază. Bonnie u r m ă r i c u m
loveşte un c o p a c , şi apoi altul, fiecare m a i a p r o a p e
decât cel din u r m ă . Flăcările se înălţau ca nişte spi-
riduşi roşii printre frunze.
D o i copaci de-o p a r t e şi de alta a lui Bonnie explo­
dară, cu pocnituri atât de puternice încât m a i degrabă
le simţi d e c â t le auzi, o s t r ă p u n g e r e a t i m p a n e l o r .
D a m o n , ai cărui ochi erau m a i sensibili, ridică o m â n ă
p e n t r u a-i feri.
Apoi strigă: „ K l a u s ! " şi se n ă p u s t i către b ă r b a t u l
blond. N u m a i avea paşii d e v â n ă t o r ; aceasta e r a
g o a n a m o r t a l ă a atacului. I z b u c n i r e a de viteză
ucigătoare a tigrului sau a lupului vânător.
Fulgerul îl prinse în plin avânt.
Bonnie ţipă c â n d îl văzu şi sări în picioare. V ă z u o
lucire albastră de gaze supraîncălzite şi un miros de
ars, şi apoi D a m o n e r a p r ă b u ş i t la p ă m â n t , z ă c â n d
nemişcat, cu faţa în jos. Bonnie vedea fuioare micuţe
de fum ridicându-se din el, la fel ca din copaci.
M u t ă de groază, se uită la Klaus.
Reuniunea • 263
Se clătina p r i n luminiş, ţ i n â n d ţepuşa însângerată
ca pe o crosă de golf. C â n d ajunse lângă D a m o n , se
aplecă d e a s u p r a lui şi z â m b i . Bonnie vru să ţipe din
n o u , d a r n u m a i p u t e a s ă respire. P ă r e a c ă n u m a i
exista aer.
— De tine mă o c u p m a i târziu, îi spuse K l a u s lui
D a m o n , care zăcea inconştient. Apoi ridică faţa către
Bonnie. T u , spuse. De tine am să mă ocup chiar acum.
T r e c u o clipă p â n ă c â n d Bonnie să-şi d e a s e a m a că
el se uita la Ştefan şi nu la ea. Ochii aceia de un albas­
tru electric e r a u aţintiţi a s u p r a chipului lui Ştefan.
Apoi a l u n e c a r ă către mijlocul însângerat al lui Ştefan.
— O să te mănânc a c u m , Salvatore.
Bonnie era singură. Singura care m a i rămăsese în
picioare. Şi era speriată.
D a r ştia ce avea de făcut.
îşi lăsă g e n u n c h i i din n o u m o i şi se prăbuşi pe
p ă m â n t lângă Ştefan.
Şi aşa se t e r m i n ă totul, îşi spuse. î n g e n u n c h e z i
lângă cavalerul tău şi apoi îţi înfrunţi d u ş m a n u l .
Se uită la Klaus şi se aşeză în aşa fel încât să-i fie scut
lui Ştefan. Klaus p ă r u să o observe a c u m pentru p r i m a
oară şi se încruntă, ca şi c u m ar fi găsit un păianjen în
salată. Pe faţa lui pâlpâiră fulgere roşii-portocalii.
— Pleacă din d r u m u l m e u .
— Nu.
Şi aşa începe sfârşitul. D o a r aşa, atât de simplu, cu
un singur cuvânt, şi în c u r â n d o să m o r i într-o n o a p t e
264 • Jurnalele Vampirilor
de vară. O n o a p t e de v a r ă în care luna şi stelele strălu­
cesc pe cer şi focurile a r d la fel ca flăcările de care se
foloseau druizii ca să-i invoce pe cei morţi.
— Bonnie, pleacă, spuse Ştefan cu greutate. Pleacă
atâta v r e m e cât m a i poţi.
— N u , răspunse Bonnie.
î m i p a r e rău, Elena, îşi spuse. Nu-1 p o t salva. Asta
e tot ce p o t face.
— Pleacă din d r u m u l m e u , m â r â i K l a u s p r i n t r e
dinţi.
— Nu.
P u t e a să aştepte şi să-1 lase pe Ştefan să se stingă în
acest fel, în loc să m o a r ă cu dinţii lui K l a u s în gâtul
lui. S-ar p u t e a să nu fie o diferenţă p r e a m a r e , d a r era
tot ce p u t e a oferi.
— B o n n i e . . . , şopti Ştefan.
— Nu ştii cine sunt eu, fată? Am păşit alături de dia­
vol. D a c ă te mişti de-acolo, o să te las să m o r i repede.
Bonnie nu m a i avea voce. Clătină d o a r din cap.
Klaus îşi d ă d u capul pe spate şi râse. î n c ă un firişor
de sânge i se scurse din gură.
— Bine, spuse. C u m vrei: O să muriţi î m p r e u n ă .
N o a p t e de vară, gândi Bonnie. Ajunul solstiţiului.
C â n d hotarul dintre lumi este atât de subţire.
— S p u n e n o a p t e b u n ă , iubito.
N u era v r e m e p e n t r u transă, n u era v r e m e p e n t r u
nimic. Nimic, în afară de un singur apel disperat.
— Elena! ţipă Bonnie. Elena! Elena!
Reuniunea • 265
Klaus se d ă d u înapoi.
P e n t r u o clipă, p ă r u că d o a r n u m e l e avea p u t e r e a
de a-1 speria. Sau că se aştepta ca ceva să r ă s p u n d ă la
strigătul lui Bonnie. R ă m a s e nemişcat, ascultând.
Bonnie îşi a d u n ă puterile, punându-şi toată forţa şi
d o r i n ţ a şi disperarea în strigătul ei, aruncându-şi che­
marea în neant.
Şi nu simţi nimic.
N i m i c nu tulbură n o a p t e a de vară, în afară de poc­
netul flăcărilor. K l a u s se întoarse din n o u către Ştefan
şi Bonnie şi rânji.
Apoi Bonnie văzu ceaţa a l u n e c â n d pe p ă m â n t .
N u . . . n u p u t e a f i ceaţă. T r e b u i e s ă f i e fum d e l a
foc. D a r nu făcea ce face de obicei fumul. Se rotea, ri-
dicându-se în a e r ca un vârtej micuţ sau ca mărăcinii
p u r t a ţ i de v â n t în deşert. Se a d u n a într-o formă care
semăna cu un om.
P u ţ i n m a i d e p a r t e se închega încă u n a . Apoi Bon­
nie o văzu pe a treia. Acelaşi lucru se î n t â m p l a peste
tot în j u r u l lor.
C e a ţ a se ridica din p ă m â n t şi plutea printre copaci.
R o t o c o a l e de ceaţă, fiecare separat şi distinct. Bonnie
privea m u t ă şi v e d e a p r i n fiecare vălătuc de ceaţă,
vedea flăcările, stejarii, cărămizile hornului. Klaus nu
m a i rânjea, nu se mişca, stătea şi el î n c r e m e n i t şi
privea.
Bonnie se întoarse către Ştefan, fără să fie în stare
nici m ă c a r să p u n ă întrebarea.
266 • Jurnalele Vampirilor
— Spirite neliniştite, şopti el răguşit, cu ochii verzi
a r z â n d intens. Solstiţiul.
Şi apoi Bonnie înţelese.
V e n e a u . De peste r â u , u n d e se afla cimitirul cel
vechi. D i n p ă d u r e , u n d e fuseseră săpate n e n u m ă r a t e
m o r m i n t e improvizate în care să fie aşezate trupurile
înainte să putrezească. Spiritele neliniştite, soldaţii care
luptaseră şi muriseră aici în timpul Războiului Civil. O
g a z d ă s u p r a n a t u r a l ă care r ă s p u n d e a strigătului de
ajutor.
P r i n d e a u cu toţii formă î n j u r . E r a u cu sutele.
Bonnie p u t e a chiar să le distingă chipurile a c u m .
Contururile ceţoase se u m p l e a u cu culori palide, ase­
m e n e a u n o r acuarele spălăcite. Văzu o sclipire albastră,
o scânteiere de gri. T r u p e confederate şi unioniste de­
opotrivă. Bonnie zări un pistol înfipt într-un centiron,
luciul unei săbii o r n a m e n t a t e . Şevroni pe o m â n e c ă . O
b a r b ă neagră stufoasă; o b a r b ă albă, îngrijită. O siluetă
măruntă, cât un copil, cu găuri întunecate în locul ochi­
lor şi o tobă agăţată acolo u n d e trebuiau să fie coapsele.
— O h , D o a m n e , şopti ea. O h , Doamne.
Nu era o simplă exclamaţie, ci m a i degrabă un soi
de rugăciune.
Nu că nu se t e m e a de ei, p e n t r u că se temea. T o a t e
coşmarurile pe care le avusese ea v r e o d a t ă despre ci­
mitir deveneau a c u m realitate. La fel ca p r i m u l ei vis
despre Elena, c â n d diverse lucruri ieşeau târându-se
din găurile negre ale p ă m â n t u l u i ; d o a r că aceste
Reuniunea » 2 6 7
lucruri nu se târau, ci z b u r a u , abia a t i n g â n d p ă m â n ­
tul şi p l u t i n d , p â n ă ce se învârtejeau într-o f o r m ă
u m a n ă . T o a t e simţămintele rele pe c a r e le avusese
vreodată Bonnie despre vechiul cimitir — că era viu şi
plin de ochi c a r e u r m ă r e a u , că exista o P u t e r e care
p â n d e a dincolo de t ă c e r e a şi n e m i ş c a r e a ce aştep­
t a u — se d o v e d e a u a d e v ă r a t e . P ă m â n t u l din Fell's
C h u r c h îşi elibera amintirile sângeroase. Spiritele celor
care muriseră aici păşeau din n o u .
Şi Bonnie le p u t e a simţi furia. O speria, d a r o altă
emoţie se năştea în a d â n c u l ei, tăindu-i răsuflarea şi
făcând-o să strângă m a i tare m â n a lui Ştefan. C ă c i ar­
m a t a d e ceaţă avea u n c o n d u c ă t o r .
In faţa celorlalţi plutea o siluetă, foarte a p r o a p e de
locul în care stătea Klaus. Nu avea încă o formă defi­
nită, d a r strălucea şi scânteia ca l u m i n a aurie palidă a
u n e i flăcări de l u m â n a r e . Apoi, î n a i n t e a ochilor lui
Bonnie, p ă r u să capete substanţă din aer, sclipind din
ce în ce m a i p u t e r n i c cu fiecare m i n u t , cu o l u m i n ă
n e p ă m â n t e a s c ă . E r a m a i strălucitoare decât cercul de
foc. E r a atât de strălucitoare încât Klaus îşi d ă d u capul
în spate în faţa ei şi Bonnie clipi, d a r apoi auzi un sunet
înăbuşit şi c â n d se întoarse îl văzu pe Ştefan uitându-se
d r e p t c ă t r e ea, n e t e m ă t o r , cu ochii larg deschişi. Şi
z â m b i n d foarte uşor, ca şi c u m se b u c u r a că acesta era
ultimul lucru pe care avea să îl vadă.
Atunci Bonnie fu sigură.
268 • Jurnalele Vampirilor
Klaus scăpă din m â n ă ţepuşa. Se întorsese cu spa­
tele la Bonnie şi Ştefan p e n t r u a înfrunta fiinţa de
l u m i n ă care p l u t e a î n p o i a n ă a s e m e n i u n u i înger a l
răzbunării. Cu părul auriu fluturat pe spate de un vânt
invizibil, Elena se uită în jos către el.
— A venit, şopti Bonnie.
— Tu ai chemat-o, m u r m u r ă Ştefan.
V o c e a lui se stinse într-o răsuflare grea, chinuită,
d a r c o n t i n u a să zâmbească. O c h i i lui e r a u senini.
— Pleacă de l â n g ă ei, spuse E l e n a , şi v o c e a ei
ajunse în acelaşi t i m p în urechile şi m i n t e a lui Bonnie.
E r a p r e c u m clinchetul u n e i duzini d e clopoţei,
îndepărtaţi şi în acelaşi timp foarte a p r o a p e .
— S-a terminat, Klaus, spuse ea.
D a r K l a u s îşi reveni r e p e d e . B o n n i e v ă z u c u m
umerii i se î n d r e a p t ă dintr-o răsuflare, observă p e n t r u
p r i m a o a r ă gaura din spatele impermeabilului cafeniu
u n d e îl străpunsese ţepuşa albă de frasin. E r a p ă t a t ă
cu roşu stins, şi un n o u val de sânge curse a c u m , c â n d
Klaus îşi flutură braţele.
— Crezi că mi-e frică de tine? strigă el. Se răsuci şi
râse de toate siluetele palide. C r e d e ţ i că mi-e frică de
v r e u n u l din voi? Sunteţi m o r ţ i ! Praf î n vânt! N u m ă
puteţi atinge!
— Te înşeli, spuse Elena cu vocea ei de clopoţei de
vânt.
— E u sunt u n u l d i n t r e Cei V e c h i ! U n O r i g i n a r !
Ştiţi ce î n s e a m n ă asta? K l a u s se răsuci din n o u ,
Reuniunea • 269
adresându-se t u t u r o r , iar ochii lui de un albastru nefi­
resc p ă r e a u să reflecte ceva din strălucirea roşie a fo­
cului. Eu nu am murit niciodată. Fiecare din voi a murit,
a d u n ă t u r ă d e stafii! D a r e u nu. M o a r t e a n u m ă p o a t e
atinge. S u n t invincibili
Ultimul cuvânt fu rostit într-un strigăt atât de pu­
ternic, încât ecoul lui răsună printre copaci. Invincibil...
invincibil... invincibil. Bonnie îl auzi pierind în pocnetul
l a c o m al focului.
E l e n a aşteptă p â n ă ce ultimul ecou se stinse. Apoi
spuse, simplu:
— Nu chiar. Se întoarse să se uite la formele ce­
ţoase din j u r u l ei: El vrea să m a i verse nişte sânge aici.
O n o u ă voce se auzi, o voce c a v e r n o a s ă pe care
Bonnie o simţi ca pe o p i c ă t u r ă de a p ă rece ca gheaţa
care îi alunecă pe spate.
— Eu s p u n că au m u r i t destui o a m e n i .
E r a un soldat unionist într-o tunică la d o u ă rânduri.
— M a i m u l t decât destui, spuse o altă voce, asemă­
n ă t o a r e cu bubuitul unei tobe îndepărtate — un soldat
confederat cu o b a i o n e t ă în m â n ă .
— E timpul ca cineva să oprească omorurile — un
b ă t r â n într-un postav cafeniu, vopsit în casă.
— Nu p u t e m să m a i î n g ă d u i m asta — băiatul
toboşar cu găuri negre în loc de ochi.
— Nu m a i v r e m sânge vărsat! se auziră m a i multe
voci odată. N u m a i v r e m s ă m o a r ă o a m e n i !
270 • Jurnalele Vampirilor
Strigătul trecu de la u n u l la altul, p â n ă c â n d sune­
tul crescu şi deveni m a i puternic ca mugetul focului.
— Nu m a i v r e m sânge!
— Nu mă puteţi atinge! Nu mă puteţi ucide!
— Puneţi m â n a pe el, băieţi!
Bonnie nu ştia cine dăduse ultima c o m a n d ă . D a r
ceilalţi îl ascultară cu toţii, soldaţi confederaţi şi uni-
onişti deopotrivă. Se ridicau, pluteau, se dizolvau din
n o u în ceaţă, o n e g u r ă întunecată a c u m , cu o sută de
mâini. Se prăbuşi asupra lui Klaus a s e m e n e a u n u i val
de ocean, repezindu-se către el şi înghiţindu-1. Fiecare
m â n ă îl înşfacă şi, deşi K l a u s se l u p t a şi d ă d e a din
braţe şi din picioare, erau p r e a mulţi p e n t r u el. In d o a r
câteva clipe fu acoperit, înconjurat, devorat de n e g u r a
întunecoasă. N e g u r a se ridică, rotindu-se asemeni unei
t o r n a d e din care se auzeau abia desluşit nişte ţipete.
— Nu mă puteţi omorî! S u n t n e m u r i t o r !
T o r n a d a se î n d e p ă r t ă în întuneric şi Bonnie nu o
m a i văzu. In u r m a ei se duse un şir de fantome aseme­
n e a cozii unei comete, risipindu-se pe cerul noptatic.
— U n d e îl duc?
Bonnie nu voise să întrebe cu glas tare, d a r rosti cu­
vintele înainte să-şi dea seama. Elena însă o auzi.
— Acolo u n d e nu va m a i face nici un rău, spuse, şi
expresia de pe chipul ei o opri pe Bonnie să m a i în­
trebe ceva.
D i n partea cealaltă a luminişului se auzi un sunet, ca
un ţipăt strident, un muget. Bonnie se întoarse şi îl văzu
Reuniunea • 271
pe Tyler în picioare, în forma lui îngrozitoare pe
j u m ă t a t e om, p e j u m ă t a t e animal. N u m a i era nevoie
de b â t a lui Caroline. Tyler se holba la Elena şi la cele
câteva siluete fantomatice rămase şi îndruga nedesluşit:
— Nu-i lăsa să mă ia! Nu-i lăsa să mă ia şi pe m i n e !
î n a i n t e ca Elena să p o a t ă spune ceva, el se răsuci.
Se uită p e n t r u o clipă la foc, m a i înalt decât capul lui,
apoi se năpusti direct prin el către p ă d u r e a de dincolo.
Prin flăcările care d a n s a u , B o n n i e îl v ă z u p r ă b u ş i n -
du-se la p ă m â n t , î n c e r c â n d să stingă focul care îl atin­
sese, apoi ridicându-se şi alergând din n o u . Pe u r m ă
văpăile se înălţară m a i sus şi ea nu m a i văzu nimic.
D a r îşi amintise ceva: M e r e d i t h . . . şi M a t t . M e r e -
dith stătea în capul oaselor, cu capul în p o a l a lui Ca­
roline, privind. M a t t c o n t i n u a să zacă întins pe spate.
R ă n i t , d a r nu la fel de grav ca Ştefan.
— Elena, spuse Bonnie, atrăgând atenţia siluetei
strălucitoare, apoi d o a r îşi întoarse privirea către Ştefan.
Strălucirea se apropie. Ştefan nici nu clipi. Se uită
în i n i m a luminii şi zâmbi, apoi rosti:
— A fost oprit a c u m . D a t o r i t ă ţie.
— Bonnie a fost cea care ne-a chemat. Şi n-ar fi putut
s-o facă la locul şi m o m e n t u l potrivit fără tine şi ceilalţi.
— Am încercat să-mi ţin promisiunea.
— Ştiu, Ştefan.
Lui B o n n i e nu-i p l ă c e a deloc c u m s u n a discuţia
asta. P r e a s u n a a r ă m a s - b u n — u n u l p e n t r u totdea­
u n a . Propriile ei cuvinte îi reveniră în m i n t e : Ar putea
272 • Jurnalele Vampirilor
să se ducă într-un alt loc, sau... sau pur şi simplu să dispară.
Şi nu voia ca Ştefan să se d u c ă nicăieri. Cu siguranţă,
cineva care s e m ă n a atât de mult cu un înger...
— Elena, spuse ea, nu poţi să... să faci ceva? Nu
poţi să-1 ajuţi?
V o c e a îi t r e m u r a .
I a r expresia Elenei când se întoarse să o privească
pe Bonnie era şi m a i dureroasă. îi amintea de cineva, şi
apoi îşi d ă d u s e a m a de cine. De H o n o r i a Fell. Aşa
arătaseră şi ochii Honoriei Fell, ca şi cum se uita la toate
nedreptăţile invitabile din lume. La toată strâmbătatea,
la toate lucrurile care n-ar fi trebuit să fie şi totuşi erau.
— Pot să fac ceva, spuse Elena. D a r nu ştiu d a c ă
acesta e ajutorul pe care îl vrea el. Se întoarse din n o u
către Ştefan. Ştefan, eu p o t să vindec răul pe care 1-a
făcut Klaus. în n o a p t e a asta eu am P u t e r e a necesară.
D a r nu p o t vindeca ceea ce ţi-a făcut K a t h e r i n e .
Creierul amorţit al lui Bonnie încercă un t i m p să
desluşească asta. C e e a ce a făcut K a t h e r i n e — d a r
Ştefan îşi revenise cu multe luni în u r m ă d u p ă ce fusese
torturat de K a t h e r i n e în criptă. Apoi înţelese. C e e a ce
făcuse K a t h e r i n e fusese,să îl transforme pe Ştefan
într-un vampir.
— A trecut p r e a mult timp, îi spunea Ştefan Elenei.
D a c ă ai putea să mă vindeci, aş fi o m â n ă de ţărână.
— D a . E l e n a nu z â m b i , d o a r c o n t i n u ă să îl pri­
vească fix. Vrei ajutorul m e u , Ştefan?
— Să continui să trăiesc într-o l u m e de u m b r e . . . .
Reuniunea • 273
V o c e a lui Ştefan era a c u m d o a r o şoaptă, ochii lui
verzi priveau în d e p ă r t a r e . Bonnie voia să-1 scuture.
Trăieşte, îi spuse în gând, d a r nu îndrăzni să o rostească
cu voce tare de t e a m ă să nu-1 facă să h o t ă r a s c ă exact
opusul. Apoi se gândi la altceva.
— Să continui să încerci, spuse ea, şi cei doi îşi în­
toarseră privirile.
Ea îi privi, cu bărbia împinsă înainte, şi văzu c u m
pe buzele Elenei înfloreşte uşor un zâmbet. Elena se
întoarse către Ştefan şi acea u m b r ă de z â m b e t a p ă r u
şi pe chipul lui.
— D a , spuse el calm, şi apoi, către Elena: V r e a u
ajutorul tău.
Ea se aplecă şi îl sărută.
Bonnie văzu c u m strălucirea pluteşte de la ea la el,
asemeni u n u i r â u de l u m i n ă scânteietoare care îl în­
ghite. Il copleşi la fel c u m n e g u r a întunecată îl încon­
jurase pe Klaus, la fel ca o cascadă de d i a m a n t e , p â n ă
c â n d tot trupul lui lucea asemeni celui al Elenei. Pen­
tru o clipă, Bonnie îşi imagină că p u t e a vedea c u m sân­
gele din el se topeşte, curgând prin fiecare venă, fiecare
vas capilar, vindecând orice atingea. Apoi strălucirea se
stinse într-o pâlpâire aurie, absorbită de pielea lui Şte­
fan. C ă m a ş a lui era tot sfâşiată, d a r sub ea carnea lui
era n e t e d ă şi tare. Bonnie, cu ochii m a r i de uimire, nu
se p u t u stăpâni să nu întindă m â n a să atingă, să simtă.
E r a la fel ca orice altă piele. G r o a z n i c e l e r ă n i
dispăruseră.
274 • Jurnalele Vampirilor
B o n n i e râse t a r e , cu b u c u r i e şi î n c â n t a r e , şi apoi
ridică privirea, din n o u serioasă.
— E l e n a . . . e şi M e r e d i t h . . .
Fiinţa strălucitoare care era Elena deja traversa lu­
minişul. M e r e d i t h înălţă privirea către ea din poala lui
Caroline.
— Bună, Elena, spuse ea, pe un ton a p r o a p e nor­
mal, d o a r că vocea îi era foarte slabă.
E l e n a se aplecă şi o sărută. Strălucirea se revărsă
iarăşi din ea, c u p r i n z â n d - o pe M e r e d i t h . Şi c â n d se
stinse, M e r e d i t h se ridică pe picioarele ei.
Apoi Elena făcu acelaşi lucru cu Matt, care se trezi cu
o privire confuză, dar alertă. O sărută şi pe Caroline, şi
Caroline se opri din tremurat şi îşi îndreptă spatele.
Apoi Elena se duse la D a m o n .
Z ă c e a în acelaşi loc în care căzuse. Stafiile trecu­
seră peste el, fără să-1 bage în seamă. Strălucirea Ele­
nei pluti pe d e a s u p r a lui, o m â n ă strălucitoare se
întinse p e n t r u a-i atinge părul. Apoi se aplecă şi sărută
capul întunecat de pe p ă m â n t .
In vreme ce lumina scânteietoare se stingea, D a m o n
se ridică în capul oaselor şi scutură din cap. O văzu pe
Elena şi încremeni, apoi, atent la fiecare mişcare şi fără
nici o expresie pe chip, se ridică. Nu spuse nimic, d o a r
privi c u m Elena se întoarce la Ştefan.
El e r a profilat pe foc. Bonnie nu observase că
strălucirea roşiatică devenise m a i intensă, a p r o a p e
eclipsând auriul Elenei. D a r a c u m văzu şi simţi panică.
Reuniunea * 275
— U l t i m u l m e u d a r p e n t r u voi, spuse E l e n a , şi
atunci începu să plouă.
Nu era o furtună cu fulgere şi tunete, ci o ploaie mă­
runtă şi deasă care înmuie totul — chiar şi pe Bonnie —
şi stinse focul. E r a p r o a s p ă t ă şi răcoroasă, şi p ă r e a să
spele toată oroarea ultimelor ceasuri, curăţând luminişul
de tot ce se întâmplase acolo. Bonnie îşi ridică faţa către
picurii de apă, cu ochii închişi, vrând să deschidă larg
braţele şi să-i îmbrăţişeze. In cele din u r m ă ploaia se mai
domoli şi Bonnie se uită din n o u către Elena.
E l e n a îl privea pe Ştefan, şi a c u m nu m a i exista
z â m b e t pe buzele ei. Pe chip i se vedea din n o u dure­
rea tăcută.
— E miezul nopţii, spuse ea. Şi eu trebuie să plec.
Bonnie ştiu imediat, din felul în care rostise aceste
cuvinte, că „să p l e c " nu î n s e m n a p e n t r u m o m e n t , ci
p e n t r u t o t d e a u n a . Elena se ducea într-un loc u n d e nici
o transă şi nici un vis nu p u t e a u ajunge.
I a r Ştefan o ştia şi el.
— D o a r câteva m i n u t e , spuse el, î n t i n z â n d mâinile
către ea.
— îmi p a r e r ă u . . .
— Elena, a ş t e a p t ă . . . trebuie să-ţi s p u n . . .
— N u pot!
Pentru p r i m a oară seninătatea acelei feţe luminoase
se destramă, şi în locul ei se vedeau a c u m nu d o a r o
tristeţe b l â n d ă , ci şi o d u r e r e sfâşietoare.
— Ştefan, nu m a i p o t aştepta. î m i p a r e atât de rău.
276 • Jurnalele Vampirilor
P ă r e a ca şi c u m ea era trasă înapoi, retrăgându-se
dinaintea lor într-o altă dimensiune pe care Bonnie nu
o p u t e a vedea. Poate că în acelaşi loc în care plecase
H o n o r i a o d a t ă ce sarcina ei se încheiase, se g â n d i
Bonnie. Să-şi găsească pacea.
D a r ochii Elenei nu a r ă t a u ca şi c u m ea îşi găsise
p a c e a . Se agăţau de Ştefan, şi ea întinse m â n a spre el,
neajutorată. Nu se atinseră. Locul acela către care era
trasă Elena se afla mult p r e a d e p a r t e .
— E l e n a . . . te rog!
E r a vocea cu care Ştefan o strigase în c a m e r a lui.
Ca şi c u m i se frângea inima.
— Ştefan, strigă şi ea, cu a m b e l e m â i n i întinse
a c u m către el.
D a r devenea din ce în ce m a i mică, dispărea. Bonnie
simţi c u m plânsul îi urcă în piept, c u m îi p u n e un nod în
gât. Nu era drept. T o t ce voiseră ei vreodată fusese să
fie împreună. Iar acum răsplata Elenei pentru că ajutase
oraşul şi îşi îndeplinise sarcina era să fie despărţită în
m o d irevocabil de Ştefan. P u r şi simplu nu era drept.
— Ştefan, strigă din n o u Elena, d a r vocea ei p ă r u
să vină de la m a r e d e p ă r t a r e .
Strălucirea dispăruse a p r o a p e cu totul. Apoi, în
vreme ce Bonnie privea, printre lacrimile pe care nu şi
le m a i p u t e a stăpâni, se stinse definitiv.
L ă s â n d din n o u luminişul cufundat în t ă c e r e .
Dispăruseră toate fantomele din Fell's C h u r c h care se
ridicaseră şi păşiseră pe p ă m â n t p e n t r u o n o a p t e , ca
Reuniunea • 277
să împiedice să se verse şi m a i m u l t sânge. Spiritul lu­
minos care le condusese dispăruse şi el fără u r m ă , şi
chiar şi luna şi stelele erau acoperite de nori.
Bonnie ştiu că faţa lui Ştefan nu era u d ă de la ploaia
care încă m a i cădea m ă r u n t .
Ştefan stătea în picioare, r e s p i r â n d greu, privind
către ultimul loc în care se m a i zărise strălucirea Ele­
nei. I a r tot dorul şi t o a t ă d u r e r e a pe care Bonnie le
văzuse pe chipul lui înainte nu erau nimic faţă de ceea
ce vedea a c u m .
— Nu e drept, şopti ea. Apoi strigă spre cer, fără
să se adreseze cuiva a n u m e : Nu e drept!
Ştefan respira din ce în ce m a i greu. A c u m îşi ridică
şi el faţa, nu cu furie, ci cu o d u r e r e insuportabilă.
Ochii lui cercetau norii, ca şi c u m ar fi p u t u t găsi acolo
o ultimă u r m ă de l u m i n ă aurie, o scânteiere de strălu­
cire. D a r n u p u t e a . Bonnie văzu c u m u n spasm î l
străbate, a s e m ă n ă t o r cu agonia de la ţepuşa lui Klaus.
I a r strigătul care ţâşni din el fu cel m a i cumplit lucru
pe care îl auzise ea vreodată.
— Elena!

16
,m
yJT~^l onnie n u avea să-şi amintească niciodată ce
se m t
âM I ~S â m p l ă exact î n u r m ă t o a r e l e s e c u n d e .
r^"^^ Auzi strigătul lui Ştefan care p ă r u a p r o a p e
să c u t r e m u r e p ă m â n t u l de sub picioarele ei. II văzu pe
D a m o n p o r n i n d către el. Şi apoi văzu străfulgerarea.
O explozie de l u m i n ă a s e m ă n ă t o a r e cu fulgerul lui
Klaus, d o a r că nu era alb-albăstruie. E r a aurie.
Şi atât de puternică, încât Bonnie simţi că soarele
explodase în faţa ochilor ei. T i m p de câteva secunde,
tot ce p u t u distinge fu o. învârtejire de culori. Apoi văzu
ceva în mijlocul luminişului, lângă h o r n . C e v a alb,
asemănător ca formă cu stafiile, d o a r că p ă r â n d să aibă
m a i multă substanţă. Ceva mic şi ghemuit care trebuia
să fie orice altceva decât îi s p u n e a u ochii că ar p u t e a fi.
Căci arăta ca o fată subţirică şi goală, t r e m u r â n d pe
p ă m â n t u l ierbos al luminişului. O fată cu p ă r de aur.
A r ă t a ca Elena.
Reuniunea • 279
Nu acea Elenă strălucitoare, asemenea flăcării unei
l u m â n ă r i , din l u m e a spiritelor, şi nici fata palidă,
n e p ă m â n t e s c de frumoasă, care fusese Elena vampi­
rul. Aceasta era o Elenă a cărei piele albă se înroşea şi
se făcea ca de găină sub ploaia ce se revărsa din cer. O
Elenă care p ă r e a uimită în v r e m e ce ridica încet capul
şi se uita în j u r u l ei, ca şi c u m toate lucrurile cunos­
cute din luminiş i se p ă r e a u străine.
E o iluzie. Sau p o a t e i s-au m a i d a t câteva m i n u t e
să-şi ia rămas-bun. Bonnie c o n t i n u a să-şi repete asta,
d a r nu reuşea nici ea să creadă.
— Bonnie? rosti o voce nesigură.
O voce care nu s e m ă n a deloc cu nişte clopoţei de
vânt. V o c e a unei fete speriate.
G e n u n c h i i lui B o n n i e c e d a r ă . O senzaţie stranie
creştea în ea. î n c e r c ă să o îndepărteze, încă neîndrăz-
n i n d nici m ă c a r să o cerceteze. D o a r stătea şi o privea
pe Elena.
Elena pipăi iarba din faţa ei. Ezitând la început, apoi
din ce în ce m a i h o t ă r â t ă , tot m a i repede. Ridică o
frunză cu degete care p ă r e a u stângace, o puse jos, m â n ­
gâie p ă m â n t u l . O luă apoi repede din nou. înşfacă o în­
treagă m â n ă de frunze ude, le apropie de faţă, le mirosi,
înălţă privirea către Bonnie, şi frunzele se risipiră.
P e n t r u o clipă r ă m a s e r ă a m â n d o u ă în genunchi, ui-
tându-se u n a la alta de la un m e t r u d e p ă r t a r e . Apoi,
t r e m u r â n d , Bonnie întinse m â n a . N u m a i p u t e a res­
pira. Senzaţia creştea în ea, şi creştea.
280 • Jurnalele Vampirilor
M â n a Elenei se ridică şi ea. Se întinse către m â n a
lui Bonnie. Degetele li se atinseră.
Degete adevărate. In lumea adevărată. U n d e se
aflau a m â n d o u ă .
Bonnie scoase un fel de ţipăt şi se aruncă spre Elena.
In clipa următoare o atingea peste tot înnebunită, cu
o încântare neîncrezătoare, sălbatică. Iar trupul Elenei
avea substanţă, era consistent. Ud de la ploaie şi tremu­
rând, dar mâinile lui Bonnie nu treceau prin el. In părul
Elenei erau bucăţele de frunze ude şi fărâme de pământ.
— Eşti aici, spuse printre suspine Bonnie. P o t să te
ating, Elena!
Elena spuse şi ea, cu răsuflarea întretăiată:
— Pot să te ating! Sunt aici! A d u n ă din n o u frun­
zele în mâini. Pot să ating p ă m â n t u l !
— Pot să te v ă d atingându-1!
Asta ar fi p u t u t c o n t i n u a la nesfârşit, d a r M e r e d i t h
le întrerupse. Stătea câţiva paşi m a i d e p a r t e , hol-
bându-se la ele, cu ochii ei întunecaţi enormi, cu faţa
albă. Scoase un sunet înăbuşit.
— Meredith!
Elena se întorsese către ea, întinzând p u m n i i plini
de frunze. îşi deschise larg braţele.
M e r e d i t h , care reuşise să se ţină tare atunci c â n d
corpul Elenei fusese găsit în râu, c â n d Elena apăruse
la fereastra ei ca vampir, c â n d Elena se materializase
în luminiş ca înger, a c u m nu p u t e a decât să stea acolo,
t r e m u r â n d . P ă r e a gata să leşine.
Reuniunea • 281
— M e r e d i t h ! E solidă! Poţi s-o atingi! Vezi?
Bonnie o lovi din n o u uşor pe Elena, veselă.
M e r e d i t h nu se mişcă. Şopti:
— E imposibil...
— E adevărat! Vezi? E adevărat!
Bonnie devenea isterică. Ştia că e isterică, dar nu-i păsa.
D a c ă avea cineva dreptul de a fi isterică, atunci era ea.
— E adevărat, e adevărat, c â n t ă ea veselă. M e r e ­
dith, vino să vezil
M e r e d i t h , care o privise fix pe E l e n a în tot acest
timp, scoase un alt sunet înăbuşit. Apoi, dintr-o singură
mişcare, se a r u n c ă spre Elena. O atinse, şi descoperi că
m â n a ei întâlnea consistenţa cărnii. Se uită la chipul
Elenei. Şi apoi izbucni în lacrimi de nestăpânit.
Plânse, şi plânse, cu capul pe u m ă r u l gol al Elenei.
Bonnie le m â n g â i e b u c u r o a s ă pe a m â n d o u ă .
— Nu credeţi că ar fi bine să-şi p u n ă ceva pe ea?
spuse o voce, şi Bonnie întoarse capul şi o văzu pe Ca-
roline scoţându-şi rochia.
Caroline făcu asta destul de calm, şi rămase apoi în
furoul ei bej de poliester ca şi c u m făcea m e r e u genul
acesta de lucruri. Lipsită total de imaginaţie, îşi spuse
Bonnie, d a r fără r ă u t a t e . E r a clar că existau m o m e n t e
c â n d lipsa de imaginaţie era un real avantaj.
M e r e d i t h şi Bonnie traseră rochia peste capul Ele­
nei. P ă r e a mică în rochie, u d ă şi într-un fel nefirească,
de p a r c ă pierduse obişnuinţa de a m a i p u r t a haine. D a r
oricum, e r a o protecţie în faţa elementelor naturii.
282 • Jurnalele Vampirilor
Apoi Elena şopti:
— Ştefan.
Se întoarse. El stătea acolo, cu D a m o n şi M a t t ,
puţin mai departe de fete. D o a r o privea. Ga şi c u m nu
n u m a i răsuflarea, ci şi viaţa i se oprise, în aşteptare.
Elena se ridică şi făcu un pas şovăitor către el, apoi
altul şi altul. Subţire şi cu o n o u ă fragilitate în rochia
de î m p r u m u t , se clătina, t r e m u r â n d , în v r e m e ce se
apropia de el.
La fel ca m i c a sirenă care învăţa c u m să-şi folo­
sească picioarele, se gândi Bonnie.
El o lăsă să vină a p r o a p e p â n ă la el, stând nemişcat
şi privind-o, apoi se repezi împiedicat către ea. Se cioc­
niră şi se p r ă b u ş i r ă la p ă m â n t , cu braţele încleştate
unul în j u r u l celuilalt, ţinându-se cât de strâns p u t e a u .
Nici u n u l nu spuse nimic.
In cele din u r m ă , Elena se desprinse din îmbrăţişare
şi se uită la Ştefan, iar el îi cuprinse faţa în p a l m e , pri­
vind-o lung. Elena râse tare, cu o bucurie p u r ă , strân-
gându-şi şi desfăcându-şi degetele şi uitându-se
încântată la ele înainte de a le cufunda în părul lui Şte­
fan. Apoi se sărutară.
Bonnie privi fără j e n ă , simţind c u m o p a r t e din bu­
curia ameţitoare se revarsă în lacrimi. O ustura gâtul,
d a r e r a u lacrimi dulci, nu lacrimile sărate ale sufe­
rinţei, şi continua să zâmbească. E r a m u r d a r ă , era u d ă
leoarcă, şi nu m a i fusese niciodată atât de fericită. Se
Reuniunea • 283
simţea ca şi c u m ar fi vrut să danseze şi să cânte şi să
facă tot soiul de lucruri nebuneşti.
C e v a m a i târziu, Elena se uită de la Ştefan la cei­
lalţi, şi faţa ei era a p r o a p e la fel de strălucitoare ca
atunci c â n d plutise în luminiş ca înger. Strălucind ase­
m e n e a unei stele. N i m e n i n-o să-i m a i s p u n ă de-acum
înainte Prinţesa de G h e a ţ ă , se gândi Bonnie.
— Prietenii mei, spuse Elena.
Asta a fost tot, d a r era suficient, cele d o u ă cuvinte
şi suspinul ciudat pe care îl scoase c â n d întinse o m â n ă
către ei. In clipa u r m ă t o a r e erau cu toţii lângă ea, în­
c o n j u r â n d - o , î n c e r c â n d cu toţii să o îmbrăţişeze în
acelaşi timp. C h i a r şi Caroline.
— Elena, spuse Caroline, îmi p a r e r ă u . . .
— Am uitat totul, spuse Elena şi o strânse în braţe
cu tot a t â t a b u c u r i e ca şi pe ceilalţi. Apoi a p u c ă o
m â n ă cafenie p u t e r n i c ă şi o ţinu p e n t r u o clipă lipită
de obrazul ei. M a t t , spuse, şi el îi zâmbi, cu ochii lui
albaştri î n o t â n d în lacrimi.
D a r nu de d u r e r e că o vede în braţele lui Ştefan, se
g â n d i B o n n i e . In acest m o m e n t chipul lui M a t t ex­
p r i m a d o a r fericire.
O u m b r ă căzu peste micul grup, aşezându-se între
el şi l u m i n a lunii. Elena ridică privirea şi întinse din
nou mâna.
— D a m o n , spuse.
L u m i n a limpede şi iubirea c u r a t ă de pe chipul ei
e r a u irezistibile. Sau ar fi trebuit să fie irezistibile, îşi
284 • Jurnalele Vampirilor
spuse Bonnie. D a r D a m o n păşi înainte tară să zâm­
bească, cu ochii lui negri la fel de adânci şi insondabili
ca î n t o t d e a u n a . N i m i c din l u m i n a de stea care
strălucea pe chipul Elenei nu se reflecta în ei.
Ştefan se uită la el netemător, la fel c u m se uitase în
strălucirea d u r e r o a s ă a luminii aurii a Elenei. Apoi,
fără să-şi ia privirea de la el, întinse şi el m â n a .
D a m o n r ă m a s e uitându-se lung la ei, la cele d o u ă
feţe deschise, n e t e m ă t o a r e , la oferta m u t ă a mâinilor
lor. Oferta de afecţiune, de căldură, de b u n ă t a t e . De
legătură. Pe chipul lui nu se citea nimic, şi stătea com­
plet nemişcat.
— H a i d e , D a m o n , spuse încet M a t t .
Bonnie se uită repede la el şi văzu că ochii îi e r a u
atenţi a c u m , în v r e m e ce chipul lui, de v â n ă t o r , e r a
plin de u m b r e .
F ă r ă să se mişte, D a m o n vorbi:
— Eu nu sunt ca voi.
— Eşti m a i p u ţ i n diferit de noi decât crezi, spuse
M a t t . Ascultă, continuă el, cu o n o t ă ciudată de p r o ­
vocare în vocea lui, ştiu că l-ai o m o r â t pe d o m n u l T a n -
n e r ca să te aperi, pentru că aşa mi-ai spus. Şi ştiu că nu
ai venit în Fell's C h u r c h p e n t r u că vraja lui Bonnie te-a
târât aici, fiindcă am ales cu grijă firele de p ă r şi nu am
făcut nici o greşeală. Semeni cu noi mai mult decât vrei
să recunoşti, D a m o n . Singurul lucru pe care nu îl ştiu
este de ce nu ai intrat în casa lui Vickie ca să o ajuţi.
D a m o n răspunse tăios, a p r o a p e a u t o m a t :
Reuniunea • 285
— P e n t r u că nu am fost invitat î n ă u n t r u !
Bonnie îşi aminti. Ea, stând afară, în faţa ferestrei lui
Vickie, cu D a m o n lângă ea. Vocea lui Ştefan: Invită-mă
înăuntru, Vickie. D a r nimeni nu îl invitase pe D a m o n .
— D a r atunci, c u m a intrat Maus...? începu ea, ur-
mându-şi gândurile.
— Asta a fost sarcina lui Tyler, sunt sigur, spuse
D a m o n concis. C e e a ce a făcut Tyler în schimbul aflării
felului p r i n care p u t e a să-şi revendice moştenirea. Şi
mai mult ca sigur că 1-a invitat pe Klaus în casă înainte
chiar ca noi să începem să facem de p a z ă — probabil
înainte ca Ştefan şi cu mine să venim în Fell's C h u r c h .
Klaus era bine pregătit. In n o a p t e a aceea era în casă şi
fata a murit înainte ca eu să ştiu ce se întâmpla.
— De ce nu l-ai c h e m a t pe Ştefan? întrebă M a t t .
în vocea lui nu era nici o acuzaţie. E r a o simplă în­
trebare.
— P e n t r u că n-ar fi p u t u t face absolut nimic! Eu am
ştiut cu ce vă confruntaţi de îndată ce l-am văzut. U n u l
dintre Cei Vechi. Ştefan ar fi fost d o a r ucis, şi, oricum,
nu se m a i p u t e a face nimic p e n t r u fată.
Bonnie auzi n o t a de răceală din vocea lui, şi, c â n d
se întoarse din n o u către Ştefan şi Elena, chipul lui se
înăsprise. E r a ca şi c u m luase o h o t ă r â r e .
— Vedeţi, eu nu sunt ca voi, spuse din n o u .
— Nu contează, răspunse Ştefan.
C o n t i n u a să stea cu m â n a întinsă către el. La fel şi
Elena.
286 • Jurnalele Vampirilor
— I a r u n e o r i băieţii b u n i chim înving, spuse încet
M a t t , ca o încurajare.
— D a m o n . . . , începu Bonnie.
încet, a p r o a p e fără să vrea, se întoarse către ea. Ea
se g â n d e a la acel m o m e n t în care ei doi îngenunchea-
seră d e a s u p r a lui Ştefan şi D a m o n p ă r u s e a t â t de
tânăr. C â n d fuseseră d o a r D a m o n şi Bonnie, la m a r ­
ginea lumii.
P e n t r u o singură clipă, lui Bonnie i se p ă r u că vede
stele în acei ochi negri. Şi simţi în el ceva, un soi de
f r ă m â n t a r e , u n t u m u l t d e sentimente — j i n d u i r e ş i
confuzie şi t e a m ă şi m â n i e , toate amestecate. D a r apoi
totul deveni din n o u de n e p ă t r u n s şi pereţii se ridicară
din n o u în j u r u l lui şi simţurile p a r a n o r m a l e ale lui
B o n n i e nu-i m a i spuseră nimic. I a r acei ochi negri
erau p u r şi simplu opaci.
Se întoarse la cuplul care stătea pe jos. Apoi îşi
scoase j a c h e t a şi trecu în spatele Elenei. I-o puse pe
umeri fără să îi atingă.
— E o n o a p t e rece, spuse.
O c h i i lui se aţintiră a s u p r a ochilor lui Ştefan în
v r e m e ce o înfăşură pe Elena în j a c h e t a neagră.
Apoi se întoarse şi se îndreptă către întunericul dintre
stejari. în clipa următoare Bonnie auzi un foşnet de aripi.
Ştefan şi Elena îşi u n i r ă din n o u mâinile fără nici un
cuvânt şi capul auriu al Elenei se lăsă pe umărul lui Şte­
fan. Peste părul ei, ochii verzi ai lui Ştefan erau întorşi
către peticul de n o a p t e în care dispăruse fratele lui.
Reuniunea • 287
B o n n i e clătină din c a p , simţind u n n o d î n gât.
N o d u l se duse atunci c â n d cineva îi atinse braţul şi ea
ridică privirea către M a t t . Deşi ud p â n ă la piele, deşi
cu bucăţele de muşchi şi ferigă lipite de el, era o ima­
gine m i n u n a t ă . Ea îi z â m b i , simţindu-se din n o u
copleşită de b u c u r i e şi u i m i r e . Simţind acea e m o ţ i e
ameţitoare, năucitoare, c â n d se g â n d e a la ceea ce se
întâmplase în n o a p t e a aceasta. M e r e d i t h şi Caroline
z â m b e a u şi ele, şi un impuls brusc o făcu pe Bonnie
să-1 p r i n d ă pe M a t t de m â i n i şi să-1 î n v â r t ă î n t r - u n
d a n s . în mijlocul luminişului, ridicară în a e r cu pi­
cioarele frunzele u d e şi se răsuciră r â z â n d . E r a u vii, şi
erau tineri, şi era solstiţiul de vară.
— Voiai să fim cu toţii din n o u î m p r e u n ă ! strigă
Bonnie către Caroline, şi o trase pe fata scandalizată în
dansul lor.
I a r M e r e d i t h , u i t â n d de ţ i n u t a ei d e m n ă , li se
alătură.
Şi p e n t r u m u l t ă vreme, în luminiş nu răsună decât
bucuria.
21 iunie, 7:30 a.m.
Solstiţiul de vară
Dragă Jumalule,
Sunt atât de multe de explicat, şi oricum nu ai crede
nimic. Aşa că mă duc să mă culc.
Bonnie
284 • Jurnalele Vampirilor
spuse Bonnie. D a r D a m o n păşi înainte tară să zâm­
bească, cu ochii lui negri la fel de adânci şi insondabili
ca î n t o t d e a u n a . N i m i c din l u m i n a de stea care
strălucea pe chipul Elenei nu se reflecta în ei.
Ştefan se uită la el netemător, la fel c u m se uitase în
strălucirea d u r e r o a s ă a luminii aurii a Elenei. Apoi,
fără să-şi ia privirea de la el, întinse şi el m â n a .
D a m o n r ă m a s e uitându-se lung la ei, la cele d o u ă
feţe deschise, n e t e m ă t o a r e , la oferta m u t ă a mâinilor
lor. Oferta de afecţiune, de căldură, de b u n ă t a t e . De
legătură. Pe chipul lui nu se citea nimic, şi stătea com­
plet nemişcat.
— H a i d e , D a m o n , spuse încet M a t t .
Bonnie se uită repede la el şi văzu că ochii îi e r a u
atenţi a c u m , în v r e m e ce chipul lui, de v â n ă t o r , e r a
plin de u m b r e .
F ă r ă să se mişte, D a m o n vorbi:
— Eu nu sunt ca voi.
— Eşti m a i p u ţ i n diferit de noi decât crezi, spuse
M a t t . Ascultă, continuă el, cu o n o t ă ciudată de p r o ­
vocare în vocea lui, ştiu că l-ai o m o r â t pe d o m n u l T a n -
n e r ca să te aperi, pentru că aşa mi-ai spus. Şi ştiu că nu
ai venit în Fell's C h u r c h p e n t r u că vraja lui Bonnie te-a
târât aici, fiindcă am ales cu grijă firele de p ă r şi nu am
făcut nici o greşeală. Semeni cu noi mai mult decât vrei
să recunoşti, D a m o n . Singurul lucru pe care nu îl ştiu
este de ce nu ai intrat în casa lui Vickie ca să o ajuţi.
D a m o n răspunse tăios, a p r o a p e a u t o m a t :
Reuniunea • 285
— P e n t r u că nu am fost invitat î n ă u n t r u !
Bonnie îşi aminti. Ea, stând afară, în faţa ferestrei lui
Vickie, cu D a m o n lângă ea. Vocea lui Ştefan: Invită-mă
înăuntru, Vickie. D a r nimeni nu îl invitase pe D a m o n .
— D a r atunci, c u m a intrat Maus...? începu ea, ur-
mându-şi gândurile.
— Asta a fost sarcina lui Tyler, sunt sigur, spuse
D a m o n concis. C e e a ce a făcut Tyler în schimbul aflării
felului p r i n care p u t e a să-şi revendice moştenirea. Şi
mai mult ca sigur că 1-a invitat pe Klaus în casă înainte
chiar ca noi să începem să facem de p a z ă — probabil
înainte ca Ştefan şi cu mine să venim în Fell's C h u r c h .
Klaus era bine pregătit. In n o a p t e a aceea era în casă şi
fata a murit înainte ca eu să ştiu ce se întâmpla.
— De ce nu l-ai c h e m a t pe Ştefan? întrebă M a t t .
în vocea lui nu era nici o acuzaţie. E r a o simplă în­
trebare.
— P e n t r u că n-ar fi p u t u t face absolut nimic! Eu am
ştiut cu ce vă confruntaţi de îndată ce l-am văzut. U n u l
dintre Cei Vechi. Ştefan ar fi fost d o a r ucis, şi, oricum,
nu se m a i p u t e a face nimic p e n t r u fată.
Bonnie auzi n o t a de răceală din vocea lui, şi, c â n d
se întoarse din n o u către Ştefan şi Elena, chipul lui se
înăsprise. E r a ca şi c u m luase o h o t ă r â r e .
— Vedeţi, eu nu sunt ca voi, spuse din n o u .
— Nu contează, răspunse Ştefan.
C o n t i n u a să stea cu m â n a întinsă către el. La fel şi
Elena.