Reabilitarea termică a blocurilor de locuinţe – bombă cu ceas dezamorsată

de Ordonanţa nr.69

O dată cu aderarea României la Uniunea Europeană, s-au impus o serie de măsuri

economice, politice, financiare, de integrare şi îndeplinire a aquis-ului comunitar pentru
alinierea la noile standarde impuse.
Pierderile uriaşe de energie, în special în sectorul construcţiilor, au fost subiectul a
numeroase discuţii şi au dus, în final, la elaborarea unui program naţional de reabilitare
termică a clădirilor de locuit multietajate şi a instalaţiilor aferente, realizate după proiecte
tip în perioada 1950-1985. Programul a fost instituit prin Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 174/2002, modificată de mai multe ori şi abrogată în 2009 prin Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 18, privind creşterea performanţei energetice a blocurilor de
locuinţe.
Termosistemele cu polistiren expandat (EPS) s-au impus aproape în unanimitate,
ca soluţie pentru reabilitarea termică a blocurilor de locuinţe, datorită preţului lor scăzut
şi a manoperei uşoare.
Propulsarea cerinţei esenţiale „securitatea la incendiu” pe locul doi în ordinea
priorităţilor celor şase cerinţe esenţiale, după „rezistenţă mecanică şi stabilitate”, ar fi
trebuit să aducă în atenţie proiectarea structurilor împotriva incendiilor, care trebuie
proiectate şi executate astfel încât, în cazul iniţierii unui incendiu:
 Stabilitatea elementelor portante ale construcţiei să poată fi estimată pentru o
perioadă determinată de timp;
 Apariţia şi propagarea focului şi fumului în interiorul construcţiei să fie limitate;
 Propagarea incendiului la construcţiile învecinate să fie limitată;
 Utilizatorii să poată părăsi clădirea sau să fie salvaţi prin alte mijloace;
 Să fie luată în considerare securitatea echipelor de intervenţie.
Polistirenul, tratat cu anumite subtanţe, la fel ca şi lemnul, poate fi ignifugat, dar
nu poate fi făcut incombustibil. Când este expus la foc, acesta se micşorează şi arde uşor
cu jet şi flacără persistentă de culoare galben, uneori cu nuanţe albăstrui. Când nu există
suficient oxigen, polistirenul arde mocnit, punând în primejdie stabilitatea structurală a
construcţiei datorită faptului că incendiul este semnalat târziu, nefiind semne exterioare
de foc. Conform noilor euroclase, termosistemele care au în alcătuire polistiren se
încadrează în clasele B şi C de reacţie la foc.
În ţările vestice, pentru izolarea clădirilor se foloseşte cu preponderenţă vata
minerală, bazaltică, de sticlă sau cu fibre ceramice, fiind singurul material incombustibil
cu proprietăţi de izolare termică şi acustică.
În Anglia, normele de proiectare recomandau pentru pereţii exteriori, o grosime
de 270 mm a stratului de vată minerală, în anul 2003. În America de sud este obligatorie
prevederea unui strat de vată minerală în alcătuirea pereţilor exteriori la clădirile
rezidenţiale. Vata minerală acţionează ca o barieră împotriva răspândirii focului atât din
exterior spre interior, cât şi invers. Vata minerală e încadrată în clasa A1 sau A2 de
reacţie la foc.
În România, polulaţia este slab informată despre proprietăţile diverselor materiale
de construcţii, deseori argumentul decisiv în alegerea unei soluţii tehnice, fiind costul.
Deşi preţul vatei minerale este mai ridicat decât cel al polistirenului, utilizarea acesteia ca
termoizolaţie creşte performanţa clădirii şi scade riscul de incendiu.
 La ora actuală, odată cu diminuarea drastică a veniturilor din sectorul de stat,
sistarea fondurilor guvernamentale pentru izolarea termică a imobilelor multietajate şi
înlocuirea cu garantarea împrumuturilor bancare, prin OUG nr 69/2010, va opri probabil
complet lucrările de reabilitare termică. În condiţiile în care statul acoperea 50% din
cheltuieli, iar consiliile locale 30%, proprietarul unui apartament de bloc trebuia să achite
între 1500...3000 euro pentru termoizolarea locuinţei sale. Câşi români îşi vor permite să
plătească între 7500...15000 de euro şi câte blocuri vor mai fi reabilitate având în vedere
că pentru demararea acţiunilor de reabilitare, majoritatea locatarilor unui imobil trebuie
să fie de acord.