You are on page 1of 10

PREGATIREA OMULUI

PENTRU MOARTE

CIOCIAN OANA
Despre moarte…
Moartea, iata ultimul mare subiect tabu al timpurilor
noastre. Se poate vorbi deschis despre orice traire, dar
nu si despre moarte. Muribunzilor li se refuza astfel
ultima sansa de a vorbi despre sentimentele lor, despre
nevoile si starile lor, cu familia si prietenii. Sunt insotiti
din punct de vedere medical dar sufleteste si social sunt
izolati si astfel cea mai mare dintre nevoile lor este
ignorata. A vorbi despre moarte, mai ales cu
muribundul, este considerat dureros si stanjenitor si
astfel marea trecere se intampla in singuratate si teama.
Dr. Elizabeth Kubler- Ross
STADIILE AGONIEI

Atunci cand o persoana afla ca sufera de o boala


incurabila, trece prin mai multe stadii si anume:
Negarea;
Supararea;
Negocierea;
Depresia;
Acceptarea;
NEGAREA
 Negarea functioneaza ca un amortizor de protectie impotriva
loviturilor provocate de vestile socante, dand posibilitatea
pacientului sa isi vina in fire si odata cu trecerea timpului sa isi
mobilizeze alte mijloace de aparare radicale.
 Negarea este de obicei o stare temporara de aparare, ce este foarte
curand inlocuita de o acceptare partiala.
 In orice caz aceasta nu inseamna ca pacientul, mai tarziu, nu va fi
doritor si chiar fericit si usurat cand va putea sta de vorba cu cineva
despre moartea lui iminenta.
 Un asemenea dialog va avea loc in momentul convenabil pentru
pacient, atunci cand el(si nu intelocutorul) este pregatit sa
recunoasca situatia.
SUPARAREA
 Atunci cand primul stadiu nu mai poate fi mentinut, acesta este
inlocuit de trairi afective negative, ca supararea, furia, invidia si
ranchiuna. Pentru bolnav urmatoarea intrebare devine logica: “De
ce eu?”
 In contrast cu stadiul negarii, este foarte greu sa te descurci in fata
acestui stadiu al supararii, din punctul de vedere al familiei
bolnavului si al personalului mediacal care il ingrijeste. Motivul
acestui lucru este faptul ca supararea este imprastiata in toate
directiile si proiectata in mediul inconjurator, periodic aproape la
intamplare.(ex: doctorii nu sunt buni de nimic, nu stiu ce analize sa
ceara, ce regim sa prescrie, tin pacientii prea mult in spital;
asistentele sunt si ele tinta supararii lor chiar mai des decat medicii;)
 Problema aici, este ca foarte putini se pun in pielea bolnavului,
pentru a se putea intreba de unde vine aceasta suparare a sa.
 Poate si noi am fi la fel de suparati daca toate treburile din viata
noastra s-ar intrerupe prematur, daca toate constructiile pe care le-
am inceput ar ramane neterminate, urmand a fi incheiate de
altcineva, etc?
 Tragedia este ca nu ne gandim la motivele care au dat nastere
supararii si o luam prea personal, cand in definitiv supararea
pacientului nu are nimic sau prea putin de a face cu oamenii care
devin tinta lui.
 De vreme ce personalul medical sau familia reactioneaza ca la un
afront personal in fata acestei suparari, pacientii vor raspunde la
randul lor cu o suparare de o intensitate superioara, obtinand in
final, alimetarea comportamentului ostil al pacientului.
NEGOCIEREA
 Cel de-al treilea stadiu, cel al negocierii este mai putin cunoscut,
insa in egala masura de util pacientului, desi numai pentru perioada
scurte de timp.
 Negocierea este o incercare de amanare. Trebuie sa cuprinda un
premiu oferit “pentru buna purtare” si stabileste, de asemenea,
un“termen limita” auto-impus.( ex: inca o reprezentatie, nunta
fiului)
 Cele mai multe invoieli sunt facute cu Dumnezeu si sunt tinute
secrete.
 Din punct de vedere psihologic, promisiunile, pot fi asociate cu o
vina recunoscuta tacit, fiind asadar util sa se poarte discutii cu
bolnavul si sa nu fie ignorate complet de personalul medical.
DEPRESIA
 Ceea ce adesea au tendinta sa uite cei care lucreaza cu pacientii aflati
in stadiul terminal, este durerea sufleteasca pregatitoare, pe care
bolnavul trebuie sa o sufere pentru a se pregati pentru separarea sa
finala de acesta lume.
 Solutia pentru ca pacientul sa treaca mai usor prin acest stadiu nu
este sa il incurajam sa priveasca partea insorita a lucrurilor, este fapt
ar insemna sa nu ia in calcul moartea sa iminenta. Pacientul se afla
intr-un proces de pierdere a tot ceea ce il inconjoara, ca si a tuturor
celor pe care ii iubeste. Daca este lasat sa isi exprime durerea, el va
gasi mai usor o acceptare finala si va fi recunoscatorcelor care vor
sta alaturi de el in timpul acestui stadiu de depresie, fara a-i spune
tot timpul sa nu fie trist.
 Pe timpul manifestarii evidente a durerii sufletesti, nu este nevoie de
cuvinte, ci mai degraba de o strangere de mana, sau pur si simplu
acompanierea in liniste.
ACCEPTAREA
 Accepatrea nu trebuie sa fie interpretata in mod gresit ca fiind un
stadiu de fericire, acesta fiind un stadiu aproape golit de trairi
afective.
 Este ca si cum durerea ar fi disparut, ca si cum lupta s-ar fi sfarsit,
iar acum ar fi venit timpul pentru odihna finala dinaintea “lungii
calatorii”, dupa cum o denumesc unii pacienti.
 In acest stadiu pacientul isi diminueaza sfera de interes, vizitatorii
nu sunt doriti de acesta, nu mai are aceeasi dispozitie de vorba ca de
obicei, etc.
 Comunicarea pacientului cu cel sau cei care ii sunt aproape este
non-verbala, il putem confirma prin simpla prezenta ca ii vom fi
alaturi pana la sfarsit.
VA MULTUMESC

You might also like