Introducere

Transformata Laplace are multe aplicaţii importante în matematică, fizică, optică,

inginerie electrică, automatică, prelucrarea semnalelor şi teoria probabilităţilor. În
matematică, este folosită la rezolvarea ecuaţiilor diferenţiale şi integrale. În fizică, este
folosită la analiza sistemelor liniare invariante în timp cum ar fi circuite electrice, oscilatori
armonici, dispozitive optice şi sisteme mecanice. În aceste analize, transformata Laplace
este adesea interpretată ca o transformare din domeniul timp, în care intrările şi ieşirile sunt
funcţii de timp, în domeniul frecvenţă, unde aceleaşi intrări şi ieşiri sunt funcţii de frecvenţa
unghiulară complexă, sau radiani pe unitatea de timp. Dată fiind o descriere matematică sau
funcţională simplă a unei intrări sau a unei ieşiri a unui sistem, transformata Laplace oferă o
descriere funcţională alternativă care adesea simplifică procesul analizei comportamentului
acelui sistem, sau pe cel de sintetizare a unui sistem pe baza unui set de specificaţii.
Metoda operaţională sau metoda transformatei Laplace constituie o modalitate de
rezolvare a ecuaţilor si sistemelor de ecuaţii diferenţiale. În esenţă transformarea Laplace
este o transformare integrală a funcţiilor, adică o transformare care are o formulă integrală.
Se ştie ca operaţia de integrare imbunatăţeşte proprietăţile funcţiilor: integrala unei funcţii
continue este o funcţie derivabilă. Se poate astepta ca funcţiile transformate astfel să aibă
proprietăţi mai bune, şi deci să se poată efectua cu ele calcule mai eficiente.
Intr-adevăr, vom vedea, că transformata Laplace are proprietăţi deosebit de
convenabile. Spre exemplu, ea transformă derivata funcţiei original în înmulţire cu variabila
funcţiei imagine. Astfel ecuaţii diferenţiale se pot transforma în ecuaţii algebrice, a căror
rezolvare este mult mai simplă. Transformând rezultatul acestor calcule algebrice înapoi,
putem obtine soluţiile ecuaţilor diferenţiale.

1
1. Funcţii original. Transformata Laplace

Fie f : R → C o funcţie cu următoarele proprietăţi:

• f(t) = 0 pentru orice t<0

• f(t) este o funcţie continuă pe porţiuni pe semidreapta t ≥ 0
• f(t) are o crestere cel mult exponenţială, adică există M si s0 ≥ 0 ca
| f(t)| ≤ M ⋅ es0t,
(1.1)
să fie adevarată pentru orice valoare a lui t ≥ 0.
Funcţia f se numeste funcţie original, iar s0 se numeste indice de crestere exponenţială
pentru f. Mulţimea acestor funcţii se notează cu Ơ.
Fie f ϵ Ơ o funcţie original, cu indicele s0. Considerăm semiplanul drept S(s0) = { s ϵ C |
Re s > s0 } din planul complex al variabilei s. Atunci pentru orice s ϵ S (s0), integrala
improprie
∞
(1.2)
∫ 0
f (t )e −st dt

este absolut convergentă.

Demonstraţie.

Conform celei de a treia condiţi din definiţia funcţiei original există M > 0 astfel încat

ƒ(t) ≤ Mes0t, pentru orice t ≥ 0. Scriind s = σ + ir, rezultă că ƒ(t)e-st = ƒ(t)e-σ te-irt deci

ƒ(t)e-st = ƒ(t)e-σ t│ ≤ Me(so-σ )t, pentru orice t ≥ 0, unde am folosit şi faptul că eix = 1

pentru orice x ϵ R. Aplicând criteriul de comparaţie pentru integrale impropri, este suficient

să observăm că integrala

∞ e ( so −σ ) t ∞
∫0
e ( s0 −σ ) t dt =
s0 −σ 0
(1.3)

este convergentă pentru σ =Re s > s , cu valoarea 1/(σ - s ).

0 0

2
Să observăm că pentru orice s ϵ S (s ). Există
0

∞ R
F ( s ) = ∫ f (t )e −st dt = lim ∫ f (t )e −st dt
0 R →∞ 0

(1.4)

şi in plus,

M . (1.5)
F ( s) ≤
σ − s0

Putem enunţa acum următoarea

Fie f ϵ Ơ o funcţie original, cu indicele s . Funcţia

0

∞
F : S ( s0 ) →C , F ( s ) = ∫ f (t )e −st dt ,
0

(1.6)

se numeşte transformată Laplace a lui f.. Vom nota

f (t ) 
→
L
F ( s)

sau

∞
F ( s ) = L ∫ ( f (t ))( s )
0

sau

F =L ( f )

3
Asocierea f → F se numeşte transformata Laplace.

Exemplul care urmează este important, pentru faptul că, datorită proprietăţiilor

transformatei Laplace, transformata a multor funcţii se reduce la acest caz.

Funcţia treaptă unitară u definită astfel

0,d a < 0c a t
u(t) = {
1,d a ≥ 0c a t
(1.7)

aparţine lui Ơ, şi are indicele s = 0. Să calculăm transformata ei Laplace.

0

Transformata ei Laplace este funcţia complexă U : S(0) → C, definită prin:

∞ (1.8)
U ( s ) = L (u (t ))( s ) = ∫ e −st dt
0

Dar

4
 ∞ T 1 − e −sT 1
∫0
e −st dt = lim
T →∞ 0 ∫ e −st dt = lim
T →∞ s
=
s

(1.9)

Pe scurt

1
L (1)( s ) = .
s

Faptul fundamental care asigură utilitatea transformatei Laplace este următoarea proprietate

Fie f ϵ Ơ o funcţie original cu indicele s . Atunci funcţia complexă F:S(s ) → C, F = L(f)

0 0

este oloformă in semiplanul drept S(s ) = (Re s > s ).

0 0

În aceste condiţii avem

lim F ( s ) = 0.
Re s →∞

Înrt-adevăr, dacă │f(t)│ ≤ Me , atunci am văzut că

sot

M
F (s) ≤
Re s − s 0

pentru Re s ≥ s
o.

Rezultă deci că nu orice funcţie complexă este transformata Laplace a unei funcţii din Ơ.

Spre exmplu, F(s) = 1 nu satisface condiţia anterioară, deci ea nu este imaginea nici unei

funcţii original
.

5
2. Transformata Laplace inversă.

Am vazut că, dată fiind o funcţie original f(t), imaginea sa F(p)

este complet determinată. Se pune acum problema inversă, să se determine originalul f(t)

când se cunoaşte imaginea sa F(p).

Răpunsul este dat de urmatoarea:

Teoremă:

Dacă f(t) este o funcţie original, având indicele de creştere s , iar F(p) este imaginea sa,
0

egalitatea:

6
 1 a +i∞
f (t ) = ∫ F ( p ) e pt dp , a > s 0
2πi a −i∞

(2.1)

are loc în toate punctele în care f(t) este continuă.

În fiecare punct de discontinuitate, valoarea funcţiei în membrul drept este egală cu:

1 (2.2)
[ f ( c − 0) + f ( c + 0) ]
2

3. Tabel cu transformate Laplace

Tabelul 1

7
8
1
11 1

2 eat
12
3

13
4 ; p > -1

5
14

15
7

16
8

917

18
10
19

9
20

21

22

23

24

25

26

27

28

10
2
9

3
0

3
1

3
2

3
3

3
4

3
5
3
6
3
7

11
4. Proprietătile transformării Laplace

4.1 Teorema asemănării.

Dacă f ϵ Ơ şi f ( t ) 
→
t
F (s) , atunci pentru orice număr real strict pozitiv λ > 0,

1 s
λ( f ( λt ) )( s ) = L ( f ( t ) )  . (4.1)
λ λ 

Într-adevăr,

v v
∞ λt =v ∞ −s 1 1 ∞ −s 1 s
( f ( λt ) )( s ) = ∫0 ∫ f ( v )e
λ∫
dt = λ
dv = f ( v )e λ
dv = F  .
0 λ 0 λ λ

4.2 Teorema deplasării

Dacă f ϵ Ơ şi f (t ) →
L
F ( s ) atunci pentru orice a ϵ C,

L(f (t) eat )(s) = L(f (t))(s – a) (4.2)

Într-adevăr,

L ( f ( t )e at )( s ) = ∫0 f ( t )e at e −st dt = ∫0 f ( t )e −( s −a ) t dt = F ( s − a ).
∞ ∞

4.3 Linearitatea transformării Laplace.

Dacă f şi g sunt funcţii original atunci rezultă din proprietatea integralei că pentru orice
α, β ϵ C,

L(αf + βg)(s) = αL(f)(s) + βL(g)(s)

12
4.4 Teorema întârzierii
Dacă f ϵ Ơ şi f ( t ) →
t
F ( s ) , atunci pentru orice τ > 0, transformata Laplace a întârziatului

 0 d a c at < τ
fτ ( t ) =  (4.3)
 f ( t − t ) d a c at ≥ τ
este e −sτ F ( s ), sau pe scurt
L ( f ( t −τ ) )( s ) = e −sτ L ( f ( t ) )( s )

(4.4)
Demonstraţie:

∞ ∞ t −τ =θ ∞ ∞
( f ( t )( s ) ) = ∫0 fτ ( t ) e −st dt = ∫ f ( t −τ ) e −st dt =
τ ∫ f (θ )e
0
− s ( τ +θ )
dθ = ∫ f ( theta )e −sθ dθ = e −sτ F ( s )
0

4.5 Teorema derivării originalului

Fie f ϵ Ơ, o funcţie original, astfel că derivatele sale există până la ordinul n, şi

f ′, f ′′, … , f(n) ϵ Ơ. Dacă există şi limtele laterale f(k)(0+)= lim t → 0 f ( t ) , 0 ≤ k ≤ n, atunci

(k)

t >0

L(f ′(t)) = sL(f (t))(s) - f(0+), (4.5)

L(f ′′(t)) = s2L(f (t))(s) – sf(0+) – f ′(0+) (4.6)
L(f ′′′(t)) = s3L(f (t))(s) – s2f(0+) – sf ′(0+) – f ′′(0+) (4.7)

4.6 Teorema derivării imaginii

Presupunem că f ϵ Ơ si f ( t ) → F ( s ) . Atunci tnf(t) ϵ Ơ şi L(tnf(t)(s)) = (-1)nF(n)(s)
L

L(f(t))(n)(s) = L((- 1)ntnf(t))(s) (4.8)

4.7 Teorema integrării originalului

Dacă f ϵ Ơ si f ( t ) →
L
F(s)

∫ f (τ)dτ
t
g(t) = 0
(4.9)

deci g este o prmitivă a lui f, atunci

1
L(g(t)(s)) = = F (s) (4.10)
s

13
 1
L  ∫0 f (τ ) dτ ( s ) = L ( f ( t ) )( s )
t
(4.11)
  s
Într-adevăr, avem evident g ϵ Ơ g′ = f aproape peste tot deci L(g′(t)(s)) = F(s) adică

∞ ∞ ∞
F ( s ) = ∫ g ' (t )e −st dt = g (t )e −st dt +∫ g (t )e −st dt = sL( g (t )( s ) ) − g ( 0 + ) = sL ( g (t ) )( s )
0 0 0

deoarece g(0+) = 0.
4.8 Teorema integrării imaginii
Fie f ϵ Ơ de indice s0, f ( t ) →
L
F ( s ) şi fie G(s) primitiva lui F(s) în semiplanul S(s0),

f (t)
presupusă olomorfă în punctul de la infinit , cu G(∞) = 0. Dacă ∈ Ơ, atunci
t
f (t) L
→ − G ( s )
t
 f (t ) 
∫ L ( f ( t ) )( s ) ds = L  − t 
( s ) (4.12)

f (t )
Într-adevăr, fie g ( t ) = , t > 0, deci f(t) = tg(t). Conform teoremei derivării imaginii,
t
rezultă
F(s) = -Ф′(s), unde Ф(s) = L(g(t)(s)). Dar G′(s) = F(s) deci G +Ф = C, constant. Dar Ф(∞) =
0 şi G(∞) = 0, deci C = 0 prin urmare G = Ф, deci

 f (t) 
L ( s )  = Φ( s ) = −G( s )
 t 
4.9 Imaginea funcţiilor periodice
Presupunem că f ϵ Ơ şi că există T >0 astfel încât f(t + T) = f(t) pentru orice t ≥ 0. Notăm
f0(t)[u(t) – u(t – T)];
Dacă f(t) L → F(s) şi f0(t) L → F0(s), atunci într-un semiplan drept:
1 1
L ( f ( t ) )( s ) = L ( f 0 ( t ) )( s ) = ∫ f (τ )e
T
−s τ
−sT
dτ (4.13)
1−e 1 − e −sT 0

Demonstraţie
∞ ∞ ( k +1) T
. F ( s ) = ∫0 f ( t ) e dt = ∑∫kT f ( t ) e −st dt .
−st

k =0

Dar

14
 ( k +1) T t =τ +kT
f ( t )e −st dt ∫ f (τ + kT )e ∫ f (τ )e dτ = e −skT F0 ( s )
T T
−s (τ +kT )
∫ dτ = e −skT −sτ
=
kT 0 0

Atunci pentru orice s real şi pozitiv,

( )
∞
1
F ( s ) = ∑e − skT F0 ( s ) = F0 ( s ) 1 + e − sT + e −2 sT +  = F0 ( s )
k =0 1 − e − sT
Conform principiului identităţii, relaţia are loc pentru orice s cu Re(s) suficient de mare.
4.10 Teorema valorii iniţiale
Dacă

f ( t ) = ( a1 + a2t + a3t 2 + ) u ( t ) →

a1 a2 2a3
L
F ( s) = + + + ,
s s2 s2
dezvoltările fiind convergente în jurul lui t = 0 şi respective s = ∞ şi dacă există

lim f ( t ) = f ( 0 + ) F ( s ) , atunci
t →0 , şi limita lim
s →∞
t >0

lim sF ( s ) = f ( 0+ ) (4.14)
s →∞

sF ( s ) = a1 şi lim f ( t ) = a1
Într-advăr, lim
s →∞
t →0
t >0

4.11 Teorema valorii finite

Dacă f ϵ Ơ este derivabilă cu f ′ ϵ Ơ şi există f(∞) = lim

t →∞ , atunci

lim sF ( s ) = f ( ∞ ) (4.15)
s →∞

Înrt-adevăr integrând prin părţi, avem

∞
∫ f ' ( t )e −st dt = sF ( s ) − f ( 0 + ).
0

Dacă s → 0, rezultă
∞
∫ f ' ( t ) dt = limsF ( s ) − f ( 0 + ) ,
0 s →0

deci
lim sF ( s ) = f ( ∞ ) .
s →0

Cu ajutorul acestor proprietăţi se pot calcula transformatele Laplace ale funcţiilor

elementare. Exemplele de mai jos prezintă aceste calcule pentru câteva dintre ele.
Exemplu:
Pentru f(t) = eat avem

15
 1
L(eat)(s) =
s −a
Într-adevăr,
1
L(eat)(s) = L(eat ∙ 1)(s) = L(1)(s – a) =
s −a
Exemplu:
Pentru f(t) = sinωt avem
ω
L(sinωt)(s) = .
s + ω2
2

Similar
ω
L(cosωt)(s) =
s + ω2
2

λ
L(sinhλt)(s) =
s + λ2
2

s
L(coshλt)(s) =
s + λ2
2

Soluţie

 e iωt − e −iωt 
( s ) = 2i L (e )( s ) − 2i L (e )( s ) =
1 iωt 1 −iωt
L(sinωt)(s) = L  
 2i 

1 1 1  ω
=  − = 2 .
2i  s − iω s + iω  s + ω 2

Exemplu:
Pentru f(t) = tn avem

n!
L(tn)(s) =
s n +1
Într-adevăr,
(n)
1  n!
L(tn)(s) = L((-t) ∙ (-tn-1))(s) = L(- tn-1)′(s) = ∙∙∙ = (-1)n   =
s s n +1

Fie semiplanul dreptunghiular f : R → R, f(t) = A[u(t – a) – u(t – b)], unde A si 0 < a < b
sunt constante.
Atunci avem

16
 
L(f(t))(s) = A  e
−as 1 1  A −as
− e −bs  = e − e −bs . ( )
 s s s
1
Cazul particular a = 0, b = ε > 0, A = se numeşte impuls unitar de durată ε aplicat la
ε
momentul t = 0, şi se notează δ(ε) : R → R,

1
δ(ε) (t) = [u ( t ) − u ( t − ε ) ]
ε

Transformata Laplace a lui δ(ε) este

1
εs
(
1 − e −εs )
Dacă ε 0 atunci

lim
1
ε →0 εs
( )
1 − e −εs = 1,

şi obţinem un “candidat” -limε→0 δ(ε) - pentru o “funcţie” care este transformata Laplace
egală cu funcţia
constantă 1. Această limită este însă o “funcţie” potrivită doar într-un sens generalizat al
funcţiilor.

17
5. Transformatele Laplace ale unor funcţii uzuale
Transformata Laplace a unei funcţii f(t), notată cu simbolul L[f(t)] sau F(s), este definită cu
ajutorul integralei:
∞
L [ f (t )] = F ( s ) = ∫ f (t ) ⋅ e −st dt
0

unde operatorul s este un număr complex de forma :

s = σ + jω

Pentru simplificare, deşi s este un număr complex, el nu se va reprezenta subliniat.

In relaţia.
∞
L [ f (t )] = F ( s ) = ∫ f (t ) ⋅ e −st dt
0

f(t) se numeşte funcţie original, iar F(s) se numeşte imagine.

Pentru a se putea aplica transformata Laplace unei funcţii f(t), funcţia trebuie să
îndeplinească următoarele condiţii: f(t) să fie neteda pe porţiuni; f(t) trebuie să crească mai
lent decât funcţia e σt , deoarece în caz contrar integrala nu are limită; f(t)=0 pentru t < 0. În
general, toate funcţiile din electrotehnică satisfac primele doua condiţii.
A treia condiţie nu este satisfăcută în cazul condensatoarelor de către tensiunea la
bornele condensatorului uc si atunci se procedează astfel:
t 0 t t
1 1 1 1
uC =
C ∫
−∞
idt =
C ∫
−∞
idt + ∫ idt =U C0 + ∫ idt
C 0 C 0

Funcţia uc s-a descompus în două componente din care prima Uc0 este constantă. Cu această
descompunere este îndeplinită şi cea de a treia condiţie în transformata Laplace.
În cele ce urmează se dau transformatele Laplace ale celor mai uzuale funcţii.
5.1 Transformata Laplace a funcţiei impuls unitate.
Funcţia impuls unitate a lui Dirac este reprezentată în figura 5.1 şi este definită de relaţiile :

18
  0, t < 0

δ (t ) =  ∞ , t = 0 (5.1)
 0, t > 0


şi
ε

∫ δ (t ) ⋅ dt = 1; (ε →1)
0

(5.2)
Fig.5.1 funcţia impuls unitate Fig.5.2 funcţia treaptă unitate

Aplicând transformata Laplace funcţiei impuls se obţine:

∞ ε
L [δ (t )] = ∫ δ (t ) ⋅ e −st dt = ∫ δ (t ) ⋅ e −st dt
0 0

deoarece integrala de la ε la ∞ este nulă, conform relaţiei

t 0 t t
1 1 1 1
uC =
C ∫ idt =
−∞
C ∫ idt +
−∞
∫
C 0
idt =U C0 + ∫ idt .
C 0

Întrucât ε → 0 , exponenţiala e −st poate fi considerată egală cu unitatea în intervalul 0 ÷ ε

, deci în final:
ε
L [δ (t )] = ∫ δ (t )dt = 1
0

19
  0, t < 0

conform definiţiei δ (t ) =  ∞ , t = 0 .
 0, t > 0

5.2 Imaginea funcţiei treaptă unitate γ(t ) .
Funcţia treaptă unitate este reprezentată în figura 5.2 şi este definită astfel:

 0, t ≤ 0
γ (t ) =  (5.3)

 1, t > 0

Aplicând relaţia
∞
L [ f (t )] = F ( s ) = ∫ f (t ) ⋅ e −st dt
0

se obţine imaginea:
∞ ∞
1
L [γ (t )] = ∫ γ (t ) ⋅ e −st dt = ∫ e −st dt = (5.4)
0 0
s

5.3 Imaginea unei sume de funcţii.

Este egală cu suma imaginilor funcţiilor:
∞ ∞
L [ f1 (t ) + f 2 (t ) + ] = ∫ f 1 (t ) ⋅ e −st
dt + ∫ f 2 (t ) ⋅ e −st dt +  = L [ f1 (t )] + L [ f 2 (t )] + 
0 0

(5.5)
5.4 Imaginea unei derivate.
Aplicând relaţia
∞
L [ f (t )] = F ( s ) = ∫ f (t ) ⋅ e −st dt
0

şi integrând prin părţi, se obţine:

20
 ∞
 df  ∞ df −st ∞
L = ∫ e dt = f (t ) ⋅ e −st + s ∫ f (t )e −st dt = sL [ f (t )] − f (0) (5.6)
 dt  0 dt 0 0
5.5 Imaginea unei integrale.
Este dată de relaţia:

ε  1
L ∫ f (t )dt  = L [ f (t )]
0  s
(5.7)
care se deduce imediat din

∞
 df  ∞ df −st ∞
L = ∫ e dt = f (t ) ⋅ e −st + s ∫ f (t )e −st dt = sL [ f (t )] − f (0)
 dt  0 dt 0 0

5.6 Imaginea unei exponenţiale e at

∞ ∞
1
L [e ] = ∫ e ⋅ e
at at −st
dt = ∫ e ( a −s ) t dt =
0 0
s −a

(5.8)
Procedând astfel, se pot deduce imaginile diverselor funcţii.

6. Determinarea funcţiei original când se cunoaşte imaginea sa

În principiu, cunoscând funcţia imagine, pentru a obţine funcţia original, se
urmăreşte scrierea funcţiei imagine sub una din formele date în tabel, iar originalul se obţine
prin identificarea din acest tabel.
În majoritatea cazurilor întâlnite în electrotehnică, funcţia imagine rezultă sub forma
unei fracţii raţionale (raportul a doua polinoame în s) de forma :

P1 ( s )
F ( s) =
P2 ( s )

în care gradul polinomului de la numitor P2(s) este mai mare cu cel puţin o unitate decât
gradul polinomului de la numărător P1(s).
Rezolvând ecuaţia P2(s) = 0, se găsesc rădăcinile s1,s2,…,sn şi (după cum se ştie din

P1 ( s )
algebră), fracţia raţională F ( s ) = poate fi scrisă sub forma:
P2 ( s )

21
 P1 ( s ) C1 C2 Cn
F ( s) = = + + + (6.1)
P2 ( s ) s − s1 s − s 2 s − sn

în care constantele C1, C2, . . ., Cn se determină prin identificare.

Având scrisă funcţia imagine sub forma sumei

P1 ( s ) C1 C2 Cn
F ( s) = = + + + , conform tabelului rezultă funcţia original
P2 ( s ) s − s1 s − s 2 s − sn

sub forma unei sume de exponenţiale:

n
f (t ) = ∑ Ck ⋅ e sk t
k =1

Se pot calcula însă constantele Ck direct din

P1 ( s )
F ( s) =
P2 ( s )

fără a mai fi nevoie să se facă identificarea în

P1 ( s ) C1 C2 Cn
F ( s) = = + + +
P2 ( s ) s − s1 s − s 2 s − sn

unde se formează produsul

(s − sk ) PP1 ((ss))
2

şi se calculează limita sa pentru s → s k , aplicând criteriul lui l'Hopital. Rezultă deci:

 P ( s) 
Ck = lim ( s − sk ) 1  = P1 ( sk ) lim
( s − sk ) = P1 ( sk )
(6.2)
s → sk
 P2 ( s )  s = sk P ( s )
2 P '2 ( sk )

Introducând relaţia de mai sus în

n
f (t ) = ∑ Ck ⋅ e sk t
k =1

se obţine funcţia original

22
 n
P1 ( s k ) s t
f (k ) = ∑ e k (6.3)
k =1 P' 2 ( s k )

în care P'2(sk) reprezintă derivata polinomului P2(s) pentru s=sk. Această relaţie reprezintă
teorema dezvoltării (prin forma) a lui Heaviside

7. Aplicaţii

Exemplu 1:

Să se determine soluţia x(t) a ecuaţiei diferenţiale x − 2 x + x = 1 , cu condiţiile iniţiale

x (0) = 0, şi x ( 0 =1)
Soluţie.
Notăm X(s) = L(x(t)(s)). Avem

1
s 2 X ( s ) − sx ( 0 ) − x (0) − 2( sX ( s ) − x( 0 ) ) + X ( s ) =
s
deci

(s 2
− 2 s + 1) X ( s ) −1 =
1
s
,

23
de unde

s +1
X ( s) =
s ( s − 1)
2

Atunci

A B c
X ( s) = + +
s s − 1 ( s − 1) 2

Şi descompunerea în fracţii simple arată ca A = 1, B = -1, C = 2, deci

1 1 2
X ( s) = − −
s s − 1 ( s − 1) 2

De aici aplicăm formulele de transformare în sens invers, şi obţinem

X(s) = L(1)(s) – L(1)(s – 1) - 2L(1)′(s – 1),

= L(1)(s) – L(et)(s) - 2L(et)(s),
= L(1)(s) – L(et)(s) - 2L( - tet)(s),
= L(1 – et – 2( - t)et)(s).
L(x(t))(s) = L(1 – et + 2tet)(s),
x(t) = 1 – et + 2tet.

Exemplu 2:
y + 2 y + 5 y = sin( 3t ), y(0) = 1 y ( 0 ) = −1

Prima dată se aplică transformata Laplace

L( y ) + 2 L( y ) + 5 L( y ) = L( sin ( 3t ) )

Stiind că:

L( y ) = s 2 L( y ) − sy ( 0 ) − y ( 0 ) = s 2 L( y ) − s +1 ,

şi

24
L( y ) = sL ( y ) − y ( 0 ) = sL ( y ) −1

obţinem

3
s 2 L( y ) − s + 1 + 2( sL ( y ) − 1) + 5 L( y ) =
s +9
2

După câteva operaţii algebrice simple obţinem

(s 2
+ 2 s + 5 ) L( y ) = s + 1 +
3
,
s +9
2

Ce implică

3
s +1+
s +1 3
L( y ) = 2 s + 9 = 2
2
+ 2
( s + 2s + 5) ( s + 2s + 5) ( s + 9)( s 2 + 2s + 5)
Acum avem nevoie de transformata Laplace inversă:

Pentru primul termen avem

s +1 s +1
= 2 = L( e −t cos ( 2t ) )
( s + 2s + 5) ( s + 1) + 4
2

Pentru al doilea termen avem

3 As + B Cs + D
= + 2
(s 2
+ 9 )( s + 2 s + 5)
2
s + 9 s + 2s + 5
2 .

Şi obţinem

3 3 3 6
A=− , B =− , C= , D =−
26 13 26 13

Deci avem

3 3  s+2 s+4 
= − 2 + 2 
(s 2
)(
+ 9 s + 2s + 5
2
) 26  s + 9 s + 2s + 5 

s+2 s 2  2 
= 2 + 2 = L cos ( 3t ) + sin ( 3t ) 
s +9 s +9 s +9
2
 3 

25
 s+4 s +1 3  3 
= + = L e −t cos( 2t ) + e −t sin ( 2t ) 
s + 2 s + 5 ( s + 1) + 4 ( s + 1) + 4
2 2 2
 2 

În final obţinem:
3  2 3 −t 
y ( t ) = e −t cos ( 2t ) +  − cos ( 3t ) − sin ( 3t ) + e cos ( 2t ) + e sin ( 2t ) 
−t

26  3 2 

Exemplu 3
Transformata Laplace X(s) a unui semnal x(t) este :
s+2
X ( s) =
( s − 1) 2 ( s + 3)
Să se determine x(t) în urmatoarele condiţii:
a) Re(s) < -3
b) -3 > Re(s) <1
c) Re(s) >1

Rezolvare:
s+2 A1 A2 B
X ( s) = = + +
( s − 1) ( s + 3)
2
s − 1 ( s − 1) 2
s+3
s +2 1
=> B = ( s + 3) X ( s ) s =−3 = s =−3 =−
( s −1) 2 16

s +2 3
A2 = ( s − 1) X ( s )
2
s =1 = s =1 =
s +3 4

A1 =
d
ds
[
( s −1) 2 X ( s ) ] s =1 =
s +3 −s −2
( s + 3) 2
s =1 =
1
16

1 3 1
s +2
X ( s) = = 16 + 4 + 16
( s − 1) 2 ( s + 3) s − 1 ( s − 1) 2 s + 3
1 t 3 1 3t
a) DC: Re(s) < -3 => x(t ) = e σ ( −t ) − te t σ ( −t ) + e σ ( −t )
16 4 16
1 t 3 1
b) Dc: -3 < Re(s) < 1 => x (t ) = e σ ( −t ) − te t σ ( −t ) − e 3t σ (t )
16 4 16
1 t 3 1
c) Dc: Re(s) >1 => x (t ) = e σ (t ) + te t σ (t ) − e 3t σ (t )
16 4 16
Exemplu 4
Funcţia de transfer a unui sistem liniar invariant în timp şi cauzual este dată de expresia:

26
 s+2
H (s) =
s + 2s + 2
2

Să se determine şi să se deseneze răspunsul dacă la intrarea sa se aplică semnalul

−2 t
x (t ) = e

Rezolvare:
Y(t) = x(t) * y(t) ⇔ Y(s) = X(s) ∙ H(s)
s +2 s +2
H (s) = =
s + 2 s + 2 ( s − s1 )( s − s 2 )
2

Cu poli complecsi s1,2 = −1 ± j ⇒σ p max = −1

Sistemul este cauzual: DC este Re(s) > -1

jω
DC pentru H(s)
1 σ
-2

-1
-1

Fig. 7.1

−2 t e −2t , t ≥ 0
x(t ) = e =  2t = e −2t σ (t ) + e 2 t σ (−t )
e ,t < 0
1 1 −4
=> X ( s ) = − = 2 cu DC: -2 < Re(s) < 2
s+2 s−2 s −4

Y(s) = X(s) ∙ H(s) =

−4 s+2 −4
⋅ 2 =
s − 4 s + 2s + 2 ( s − 2)( s 2 + 2s + 2)
2

Domeniul de convergenţă este intersecţia DC pentru H(s) si DC pentru X(s):

-1 < Re(s) < 2
−4 A Bs + c
Y ( s) = = + 2
( s − 2)( s + 2 s + 2) s − 2 s + 2s + 2
2

27
 A(s2 + 2s + 2) + (Bs + C)(s – 2) = - 4
2
 A =−
5
8
B=
5
2
C=
5
2 1 2 s +4 2 1 2  s +1 3 
⇒ Y (s) = − ⋅ + ⋅ 2 =− ⋅ +  +
5 s − 2 5 s + 2s + 2 5 s − 2 5  ( s + 1) + 1 ( s + 1) + 1

y (t ) =
2 2t
5
2
[ ]
e σ ( −t ) + e −t cos( t ) + 3e −t sin( t ) σ (t )
5

Exmplu 5

Se consideră circuitul de mai jos cănd întrerupătorul este închis la momentul t = 0 cu V c =

1.0 V.

Să se determine curentul i(t) care străbate circuitul.

Fig. 7.2

1
C ∫ idt + Ri = V

1
∫ idt + 10 i =5
3

10 −6

28
Înmulţind cu 10-6

∫ idt +10 −3 i = 5 ×10 −6

Aplicând transformata Laplace

I 1  5 ×10 −6
 + ∫ idt   + 10 I +
−3

s s   t =0  s

În acest exemplu ştim că Vc(0) = 1.0 V

Deci:

1 1
Vc ( 0 ) = idt  = ∫ idt  = 1
C ∫  t =0 C   t =0

Rezultă:

1 
−6 ∫
idt  = 1
10   t =0

Deci :

 idt 
∫
=10 −6
 
t =0

Notăm:

 idt 
∫
= q0
 
t =o

 I 10 −6  5 ×10 −6

s + s 
 + 10 −3
I =
  s

Lăsând termenii cu I în partea stângă şi scăzând

10 −6
s

29
în ambele părţi, avem:

−6
1 −3  5 ×10 10 −6 4 ×10 −6
 + 10 I = − =
s  s s s

(1 +10 −3
s ) I = 4 ×10 −6

4 ×10 −6 1
I = = 4 ×10 −3
s 1000 + s

Găsind transformata Laplace inversă rezultă:

i = 4 ×10 −3 e −1000 t

Fig. 7.3

Exmplu 6

Să se determine curentul i(t) pentru circuitul de mai jos, stiind că, V(t) = 10 sin5t V, R = 4 Ω
si L = 2 H

30
 Fig. 7.4

di
Ri + L =V
dt
di
4i + 2 = 10 sin 5t
dt
5
4 I + 2( sI − i ( 0 ) ) = 10
s + 25
2

Presupunem că i0 = i(0) = 0

50
4 I + 2 sI =
s + 25
2

25
( 2 + s) I =
s + 25
2

Deci:

25 A Bs + c
I= = + 2
( s + 2) ( s + 25) s + 2 s + 25
2

25 = A(s2 + 25) + (Bs + C)(s + 2)

Trebuie să găsim A, B si C.

Pentru s = −2 avem:

25 = 29A

31
Rezultă că A = 25/29

După aceea luăm coeficienţii lui s2 de unde rezultă:

0=A+B

şi obţinem

25
B =−
29

Acum coeficienţii lui s:

0 = 2B + C

şi obţinem

50
C=
29

Deci:

25
I=
( s + 2) ( s 2 + 25 )

25 25 s 50 1
= − +
29 ( s + 2 ) 29 s + 25 29 s + 25
2 2

25  1 s 2 5 
=  − 2 + 
29  s + 2 s + 25 5 s 2 + 25 

De unde rezultă:

25  −2t 2 
i=  e − cos 5t + sin 5t  A
29  5 

32
 Fig. 7.5

Exemplu 7

În circuitul de mai jos, condesatorul la momentul t = 0 nu este încărcat. Dacă se închide

întrerupatorul, să se găsească curenţii i1 şi i2, încărcarea condesatorului C t >0.

33
 Fig 7.6

Pentru primul ochi de retea avem:

1
R ( i1 + i 2 ) + ∫i1 =E
C
1
10 ( i1 + i 2 ) +
0. 2 ∫
i1 = 5

10 ( i1 + i 2 ) + 5∫ i1 = 5

2i1 + 2i 2 + ∫ i1 =1 ...(1)

Pentru al doilea ochi avem:

10( i1 + i2 ) + 40i 2 = 5
10 i1 + 50 i 2 = 5

2i1 + 10 i2 = 1
1
i2 = (1 − 2i1 ) …(2)
10

Substituind i2 în 1 avem:
1
2i1 + (1 − 2i1 ) + ∫ i1 dt = 1
5
8 4
i1 + ∫ i1 dt =
5 5

8i1 + ∫ i1 dt = 4

Mai departe luăm transformata Laplace a ambelor părţi.

{
L ∫ i1 dt = } I1 1 
s
+ ∫ i1 ( t ) dt 
s 
 t =0

I1 q0
= +
s s

În acest exemplu . q0 = 0

Deci

34
L {∫ i dt } = Is
1
1

I  4
8 I 1 + 5 1  =
s s

 5 4
 8 + I 1 =
 s s

( 8s + 5) I 1 = 4

4 1 1
I1 = =
8s + 5 2 5
s+
8

Acum luând transformata Laplace inversă

5
1 −8 t
i1 = e
2

şi folosind rezultatul 2 de mai sus obţinem:

1
i2 = (1 − 2i1 )
10

1  
5
1 −t
= 1 − 2 × e 8 
10 
 2 


1  5
− t 
= 1 − e 8 
10  
 

Pentru încărcarea condensatorului avem nevoie mai întai de tensiunea pe condensator:

VC = 5 − 10 ( i1 + i2 )

 1 −5 t 1 
5
− t 
= 5 −10  e 8 +  1 − e 8 

2 10
  

35
 5
− t
= 4 − 4e 8

Stiind că

q
VC =
C

avem:

q = C ×VC

 5
− t 
=0.2 ×
4 −4e
8 

 

 5
− t 
=0.8
1 −e
8 

 

Graficul pentru q(t):

36
 Fig. 7.7

Exemplu 8
În circuitul de mai jos, condesatorul are o încarcare iniţială de 1 mC şi comutatorul se află
în poziţia 1 de o durată destul de lungă de timp încat starea lui să fie stabilă. Comutatorul
este trecut din poziţia 1 în poziţia 2 la momentul t = 0. Să se calculeze curentul tranzitoriu
i(t) pentru t > 0.

Fig. 7.8

37
Poziţia 1 după o durată lungă de timp. :

10
i0 = = 2A
5

Poziţia 2: (t ≥ 0)

Aplicăm legea a doua a lui Kirchhoff

În poziţia 2 nu avem tensiuni electromotoare:

di 1
5i + 0.1 +
dt 200 ×10 −6 ∫ idt = 0

di
5i + 0.1 + 5000 ∫ idt = 0
dt

Găsind transformata Laplace

I q 
5 I + 0.1( sI − i0 ) + 5000  + 0  = 0
s s 

 I 10 −3 
5 I + 0.1( sI − 2 ) + 5000 
s + s  =0
 

I 5
5 I + 0.1sI − 0.2 + 5000 + =0
s 8

Înmultind cu 10s avem:

50 sI + s 2 I − 2 s + 50000 I + 50 = 0

(s 2
+ 50 s + 50000 ) I = 2 s − 50

2 s − 50
I=
s + 50 s + 50000
2

38
 2s − 50
=
s + 50 s + 625 + 49375
2

2 s − 50
=
( s + 25 ) 2 + 49375

s − 25
=2
( s + 25 ) 2 + 222 .2 2

 s + 25 50 
= 2 − 

 ( s + 25 ) + 222 .2 ( s + 25 ) + 222 .2 2
2 2 2


 s + 25 50 222 .2 
= 2 − 

 ( s + 25 ) + 222 .2 222 .2 ( s + 25 ) 2 + 222 .2 2
2 2


Deci curentul tranzitoriu este:

 50 
i = 2 e −25 t cos 222 .2t − e −25 t sin 222 .2t 
 222 . 2 

= e −25 t ( 2 cos 222 .2t − 0.45 sin 222 .2t )

Partea trigonometrică din expresia de mai sus se poate exprima ca fiind:

2 cos 222.2t − 0.45 sin 222.2t = R cos(222.2t + α)

R = 2 2 + 0.45 2 = 2.05

0.45
α = arctan = 0.22131
2

Deci

i = 2.05 e −25 t cos ( 222 .2t + 0.22 )

39
 Fig. 7.9

Exemplu 9

Pentru circuitul de mai jos, să se gasească curentul i2 stiind că în momentul t =, 0 i1şi i2 sunt
0.

Fig. 7.10

i1(0) = i2(0) = i1'(0) = i2'(0) = 0.

40
Pentru prima buclă avem:

10i1 + 10( i1 − i 2 ) = 4

20 i1 −10 i2 = 4

10 i1 − 5i2 = 2

1
i1 = ( 2 + 5i2 )..... (1)
10

Pentru a doua buclă avem:

di 2
20i2 + 0.1 + 10 (i 2 − i1 ) = 0
dt

di 2
− 10i1 + 30 i 2 + 0.1 =0
dt

di 2
− 100 i1 + 300 i 2 + =0
dt

Substituind rezultatul din 1 obţinem:

− 100 ×
1
( 2 + 5i2 ) + 300i2 + di 2 = 0
10 dt

di 2
− 10( 2 + 5i 2 ) + 300i2 + =0
dt

di 2
250 i2 + = 20
dt

Acum aplicând transformata Laplace:

20
250 I 2 + ( sI 2 − i 2 ( 0 ) ) =
s

41
 20
( 250 + s ) I 2 = (din moment ce i2(0) = 0 )
s

20
I2 =
s ( s + 250 )

Fie

20 A B
= +
s( s + 250 ) s s + 250

Deci

20 = A( s + 250 ) + Bs

20 2
20 = 250 A ⇒ A = =
250 25

2
A+ B =0⇒ B = −
25

Rezultă

20 2 1 1 
=  − 
s ( s + 250 ) 25  s s + 250 

Aplicând transformata Laplace inversă:

i2 =
2
25
(1 − e −250 t )

42
 Fig.7.11

Exemplu 10

Un impuls dreptunghiular vR(t) se aplică circuitului RC arătat în figura de mai jos. Să se

gasească raspunsul v(t).

vR(t):

Fig. 7.12

Se consideră că v(t) = 0 V pentru orice t < 0 implică v(0-) = 0 V

v R ( t ) = u ( t ) − u ( t − 2)

Pentru a rezolva această problemă trebuie să lucrăm în tensiune şi nu în curent.

Începem cu

1
Ri +
C ∫ idt =V

43
 Tensiunea pe condensator este dată de relaţia:

1
.v =
C ∫ idt

dv
C =i
dt

Deci pentru acest exemplu:

dv
RC + v = u (t ) − u (t − 2)
dt

Înlocuind valorile cunoscute:

RC = 10 6 ×10 −6 = 1

După aceea

dv
+ v = u ( t ) − u( t − 2)
dt

Aplicând transformat Laplace:

1 e −2 s
( sV − v0 ) + V = −
s s

Stiind că v0 = 0, avem:

1 e −2 s
( s +1)V = −
s s

1 e −2 s
V = −
s ( s +1) s ( s +1)

1 1   e −2 s e −2 s 
= −  −  − 
 s s +1   s s + 1 

1 1 e −2 s e −2 s
= − − +
s s +1 s s +1

44
Aplicând transformata Laplace inversă:

v( t ) = (1 − e −t )u ( t ) + ( −1 + e −t +2 )u ( t − 2 )

= (1 − e −t )u ( t ) + ( −1 + e −t e 2 )u ( t − 2 )

= (1 − e −t )u ( t ) + ( − 1 + e −t )u ( t − 2 ) + e −t ( e 2 − 1)u ( t − 2 )

( ) ( )
= 1 − e −t ( u ( t ) − u ( t − 2 ) ) + e −t e 2 − 1 u ( t − 2 )

Fig. 7.13

45
Exemplu 11

Se consideră :

a) Circuitul electric din figura 7.14, alimentat la o tensiune electromotoare constantă E.

b) Un condensator încărcat la tensiunea Uco (fig.7.15),care urmează a se descărca pe un
circuit R,L..

Se cere:

a) Determinarea curentului de regim tranzitoriu i(t) prin bobină, la închiderea

întrerupătorului k.

b) Curentul de descărcare.
Rezolvare:
a) Înainte de comutaţie, curentul prin bobină era dat de relaţia :
E
i ( 0) =
2R

Ecuaţia circuitului după comutaţie (traseul figurat punctat în fig 7.14) este:

di
Ri + L =0
dt

di
Aplicând transformata Laplace relaţiei Ri + L = 0 , se obţine:
dt

RL [i (t )] + Ls L [i (t )] − Li (0) = 0

Fig. 7.14 Fig. 7.15

E
Cu i (0) = , relaţia RL [i (t )] + Ls L [i (t )] − Li (0) = 0 devine:
2R
E
L
E 1
L [i (t )] = 2 R = ⋅
R + sL 2 R R
s+
L

46
 R
E − t
i (t ) = ⋅e L
2R

b) Ecuaţia circuitului (traseul punctat în figura 7.15) este:

t
di 1
L + Ri + ∫ idt −U C0 = 0
dt C0

Aplicând transformata Laplace şi ţinând cont că i( 0) = 0 , se obţine:

1 U C0
Ls L [i (t )] + RL [i (t )] + L [i (t )] =
sC s

Ordonând termenii rezultă:

 1  U C0
L [i (t )] ⋅  R + Ls + =
 sC  s

Expresia din paranteză se numeşte impedanţă operaţională şi se notează cu Z(s) :

1
Z ( s ) = R + Ls +
sC
Această expresie este analoagă cu impedanţa complexă utilizată în studiul regimurilor
permanente sinusoidale:
1
Z = R + jωL +
jωC

Impedanţa complexă se poate obţine din impedanţa operaţională, dacă operatorul s este un
număr pur imaginar
 1  U C0
Revenind la relaţia L [i (t )] ⋅  R + Ls + = se obţine imaginea :
 sC  s
U C0
L [i (t )] =
1
Ls 2 + Rs +
C
Rădăcinile numitorului fiind:

R R2 1
s1, 2 = − ± 2
− = −δ ± ω0'
2L 4L LC

U C0
L [i (t )] =
relaţia 1 se scrie :
Ls 2 + Rs +
C
UC
0 ⋅ 1
L [i (t )] =
L ( )(
s − s1 s − s 2 )

47
Utilizând tabelul1 găsim funcţia original :

U C0
i (t ) =
L
⋅
1
s1 − s 2
(
e s1t − e s2t )

R R2 1
sau, cu s1, 2 = − ± 2
− = −δ ± ω0' :
2L 4L LC

i (t ) =
U C0
2ω L '
( ' '
⋅ e −δt e ω0t − e ω0t )
0

sau încă în final expresia curentului de regim tranzitoriu:

U C0
i (t ) = ⋅ e −δt sh ω0' t
2ω L
'
0

8. Transformata Laplace in Matlab

Transformata Laplace cât si transformata Laplace inversă poate fi calculată usor în
Matlab. Prima dată trebuie specificat că variabilele t şi s au valoare simbolică. Aceasta se
face cu ajutorul comenzii
>> syms t s

48
După aceea definim funcţia f(t). Comanda pentru calcularea transformatei Laplace este
>> F = laplace(f , t , s)
Pentru a face expresia mai usor de citit se pot folosi comenzile, simplify si pretty.
Exemplu:
f(t) = - 1,25 + 3,5te-2t + 1,25e-2t
>> syms t s
>> f = -1.25+3.5*t*exp(-2*t)+1.25*exp(-2*t);

>> F=laplace(f,t,s)
F=
-5 / 4 / s + 7 / 2 / (s+2) ^ 2 + 5 / 4 / (s+2)
>> simplify(F)
ans =
(s-5) / s / (s+2) ^ 2
>> pretty(ans)

s–5
-------------
s(s + 2)2
s −5
care corespunde cu funcţia F ( s ) =
s ( s + 2) 2

Transformata Laplace inversă

Comanda folosită pentru transformata Laplace invarsă este ilaplace. De asemenea trebuie
definite şi simbolurile t şi s.
Să calculăm acum transformata Laplace inversă pentru funcţia anterioară.
s −5
F (s) =
s ( s + 2) 2

>> syms t s
>> F=(s-5)/(s*(s+2)^2);
>> ilaplace(F)
ans =
-5/4+(7/2*t+5/4)*exp(-2*t)
>> simplify(ans)
ans =
-5/4+7/2*t*exp(-2*t)+5/4*exp(-2*t)

49
>> pretty(ans)
5/4 + 7/2 t exp(-2 t) + 5/4 exp(-2 t)
Care este funcţia f(t) = - 1,25 + 3,5te-2t + 1,25e-2t
8.1 Studiul unor sisteme folosind funcţia de transfer în Matlab.
Funcţia de transfer reprezintă transformata Laplace a ieşirii unui sistem în raport cu
transformata Laplace a intrării sistemului. Funcţia de transfer poate oferii informaţii
importante despre comportarea unui sistem în diferite situaţii cât şi despre stabilitatea acelui
sistem fără a mai fi nevoie de simulări care necesită o aparatură adecvată pentru a putea
furniza o marime de intrare şi pentru a putea măsura mărimea de ieşire.
În Matlab, cu ajutorul funcţiei de transfer, se poate studia foarte uşor răspunsul unui sistem
oarecare la diferite semnale cât şi stabilitatea sistemului.
În continuare este ilustrat un program care face exact acest lucru.
Mai jos este prezentată interfaţa acestui program unde se poate defini funcţia de transfer

s 2 + 4s + 3
prin numitorul şi numărătorul,de exemplu H ( s ) = unde num=[1 4 3] şi den=[6
6s 2 + 3s + 1
3 1]. ei şi se poate selecta răspunsul dorit pentru sistem cât şi harta polilor şi zerourilor de
unde se poate determina stabilitatea sistemului.

Codul sursă al programului este prezentat mai jos. Acesta conţine patru case-uri câte unul
pentru fiecare variantă care poate fi selectată.
popup_sel_index = get(handles.popupmenu1, 'Value');
switch popup_sel_index
case 1

50
 m1 = str2num(get(handles.edit11,'String'));;
b1 = str2num(get(handles.edit12,'String'));;
k1 = str2num(get(handles.edit13,'String'));;
m2 = str2num(get(handles.edit21,'String'));;
b2 = str2num(get(handles.edit22,'String'));;
k2 = str2num(get(handles.edit23,'String'));;
num = [ m1 b1 k1 ];
den = [ m2 b2 k2 ];
tutorial_tf = tf(num, den)
bode(tutorial_tf)
case 2
m1 = str2num(get(handles.edit11,'String'));;
b1 = str2num(get(handles.edit12,'String'));;
k1 = str2num(get(handles.edit13,'String'));;
m2 = str2num(get(handles.edit21,'String'));;
b2 = str2num(get(handles.edit22,'String'));;
k2 = str2num(get(handles.edit23,'String'));;
num = [ m1 b1 k1 ];
den = [ m2 b2 k2 ];
tutorial_tf = tf(num, den)
step(tutorial_tf)
case 3
m1 = str2num(get(handles.edit11,'String'));;
b1 = str2num(get(handles.edit12,'String'));;
k1 = str2num(get(handles.edit13,'String'));;
m2 = str2num(get(handles.edit21,'String'));;
b2 = str2num(get(handles.edit22,'String'));;
k2 = str2num(get(handles.edit23,'String'));;
num = [ m1 b1 k1 ];
den = [ m2 b2 k2 ];
tutorial_tf = tf(num, den)
impulse(tutorial_tf)
case 4
m1 = str2num(get(handles.edit11,'String'));;

51
 b1 = str2num(get(handles.edit12,'String'));;
k1 = str2num(get(handles.edit13,'String'));;
m2 = str2num(get(handles.edit21,'String'));;
b2 = str2num(get(handles.edit22,'String'));;
k2 = str2num(get(handles.edit23,'String'));;
num = [ m1 b1 k1 ];
den = [ m2 b2 k2 ];
tutorial_tf = tf(num, den)
pzmap(tutorial_tf)

end
Exemple de ilustrare a funcţionării programului:
Răspunsul unu sistem oarecare în frecvenţă:

Răspunsul unui sistem oareacre la intrare treaptă

52
Răspunsul unui sistem oarecare la intrare impuls

Diagrama polilor şi zerourilor unui sistem oarecare

53
9. Concluzii
Mulţi dintre parametri din univers interacţionează prin ecuaţii diferenţiale. De
exemplu tensiunea de pe o bobină este proporţională cu derivata curentului care o parcurge.
Calculul operaţional se bazează pe realizarea unei corespondenţe între două mulţimi
de funcţii numite original şi imaginile lor obţinute printr-o anumită transformare. Interesul
pe care îl prezintă această corespondenţă se datorează faptului că operaţiilor de derivare şi
de integrare aplicate funcţiilor original le corespund anumite operaţii algebrice care se
aplică imaginilor lor şi care sunt mult mai uşor de rezolvat. Exact acest lucru îl realizează şi
transfomata Laplace.

54
 Transformata Laplace este o metodă matematică bine definită pentru rezolvarea
acestor ecuaţii diferenţiale si o tehnică foarte bună pentru analiza sistemelor când semnalele
sunt continue.
În concluzie transformata Laplace este o unealtă extrem de puternică care are
aplicaţii în multe domenii.

Bibliografie

1. Bânzaru Titu, Neuhaus Nicolae, ,,Matematici speciale” Edit. Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti, 1985

2. Şilov gheorghi evghenevici, ,,Analiză matematică” Edit. Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti, 1993

55
3. Boris Mauer si Frank Neubrander, ,,Laplace transform methods for evolution
equations”, Loisiana State University, Baton Rouge, USA

4. http://ro.wikipedia.org/wiki/Transformat%C4%83_Laplace

5.http://facultate.regielive.ro/cursuri/electronica/regimul_tranzitoriu_si_transform
ata_laplace-30712.html

6. http://www.egr.msu.edu/~aviyente/LT_matlab.pdf

7. http://video.google.com/videosearch?
hl=en&q=laplace+in+matlab&um=1&ie=UTF-
8&ei=VQMxSoCkNoKnsAaLyYW6BA&sa=X&oi=video_result_group&resnu
m=4&ct=title#

8. http://edu.levitas.net/Tutorials/Matlab/controlsys.html

9. http://www.math.umd.edu/~jow/246/matlab_g3.pdf

56