Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
25Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Picaturile Sufletului

Picaturile Sufletului

Ratings:

5.0

(3)
|Views: 136 |Likes:
Published by Andrei S
O viziune asupra devenirii.

Numai bine.
O viziune asupra devenirii.

Numai bine.

More info:

Published by: Andrei S on Nov 06, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

04/24/2013

pdf

text

original

 
Era târziu, iar cartea atîrna din ce în ce mai greu. Iritat
ş
i confuz, otrânte
ş
te pe jos. "Ce nevoie am eu de mercur, de jupiter, de salpetru
ş
i desulf?" Se ridicã nervos,
ş
i se îndreaptã cãtre geam. Ploua drept
ş
i rar, oploaie de varã. Citise undeva cã un anumit ordin de cãlugãri tibetani seantrenau numãrând picãturile de ploaie ce cãdeau pe cre
ş
tetul capuluilor. Erau convin
ş
i cã dacã vor deveni con
ş
tien
ţ
i de fiecare, în decursulunei vie
ţ
i vor atinge Nirvana. "Nu cred sã fie atât de simplu," gândeatîn
ă
rul. Se îmbrac
ă
 
ş
i iese pe u
ş
ã, afarã.Avea o casã rãmasã de la bunicii sãi, cas
ă
în care, de altfel, se
ş
inãscuse. Din depãrtare ea pãrea sprijinitã de munte… era locul în carese sim
ţ
ea cel mai bine. Ora
ş
ul îl sufoca în ultima vreme
ş
i vroia sãtrãiascã sub cerul liber, precum dacii lui iubi
ţ
i. Locul era înconjurat depãduri dese
ş
i verzi iar lui îi plãcea ploaia. Profita de ocazie, cândajungea pe acolo, sã mai numere câ
ţ
iva stropi de ploaie iar mun
ţ
ii îlascundeau de restul lumii.Ap
ă
rea acolo singur,
ş
i rareori vorbea cu vecinii afla
ţ
i, totu
ş
i, la orelativã depãrtare. Î
ş
i închipuia cã a
ş
a se trãia în timpuri imemoriale,atunci când oamenii trãiau întru spirit, nu grupa
ţ
i, unii lângã al
ţ
ii, îndiferite a
ş
ezãminte, ci dispersa
ţ
i, pe tot globul. Nevoia de comunicare nuexista cãci erau, to
ţ
i, în legãturã cu con
ş
tiin
ţ
a universalã. Aglomerãrilede oameni egoi
ş
ti, credea el, creaz
ă
o tensiune energeticã asuprapãmântului, secãtuindu-l. Oamenii la care se gândea el, participau lacrearea
ş
i sus
ţ
inerea energiei pãmântului
ş
i, implicit, a universului.Uitându-se cu drag la mun
ţ
ii din jurul sãu, îi considera un fel debaterii de energie. Se gândea cã existã un motiv anume pentru carestr
ă
bunii s
ă
i trãiau în special în zonele muntoase.
Ş
i-ar fi dorit sã senascã în acele vremuri. Sã trãiascã
ş
i sã cunoascã acele mistere pierduteîn negura timpului. Bunicul sãu îi povestea adesea despre strãmo
ş
ii lordin negurile timpului. Acei oameni bravi, care priveau moartea ca pe unprilej de bucurie fiind convin
ş
i cã vor rena
ş
te, mai glorio
ş
i.Îi plãcea sã cutreiere vãile
ş
i dealurile din apropiere, imaginându-
ş
icum ar fi arãtat acele locuri
ş
i oamenii care le locuiau, acum mii, sauchiar zeci de mii de ani. Noaptea o petrecea cu ochii a
ţ
inti
ţ
i c
ă
tre cerulînstelat. Î
ş
i închipuia cã dacã s-ar fi uitat îndeajuns de mult la astre, arfi început sã se mi
ş
te, numai pentru el, descriind în
ţ
elesuri ascunse. Înfapt, de mic copil manifestase o afinitate specialã pentru misterele deorice fel.Ploaia îl calma
ş
i îi dãdea speran
ţ
e. Numãra picãturile de ploaie
ş
isim
ţ
ea cã se apropie, încet, de cer. Se plimba vis
ă
tor printre copaci
ş
i i sepãrea cã aude vocea ploii r
ă
sunând din frunzele copacilor. Îi cânta uncântec strãvechi, despre
ş
tiin
ţă
, despre zei
ş
i despre cuvinte.
Ş
tia deja cãnatura cuprinde toate tainele universului. Rãspunsul tuturor întrebãrilorsale era peste tot în jurul sãu. În fiecare frunz
ă
sau picãturã de ploaie, în
 
fiecare zbor de albinã, rãspunsul, era peste tot în jurul sãu, dar lui îilipsea în
ţ
elepciunea de a-l în
ţ
elege. Se gândea, adesea, ca însã
ş
i fiin
ţ
a luiera o parte din rãspuns.Siguran
ţ
a pe care i-o dãdea aceast
ă
 
ş
tiin
ţă
era aceea
ş
i care îlducea, deseori, în pragul nebuniei. „Dar de data asta va fi altfel.”, î
ş
ispunea mergînd f 
ă
r
ă
 
ţ
int
ă
printre copacii f 
ă
r
ă
vîrst
ă
. Refuza sã maigândeascã, sau s
ă
ra
ţ
ioneze, dorea doar sã simtã. Tânjea dup
ă
acelrãspuns. Se s
ă
turase de c
ă
ut
ă
ri, trebuia sã devinã cãutarea îns
ăş
i. Sãdevinã însu
ş
i întrebarea
ş
i rãspunsul. Reflec
ţ
iile ii veniserã, pe moment,de îndatã ce vãzuse o omidã suspendatã de o frunzã.Se gândea la ea ca la un învã
ţ
ãcel ce urmeazã a fi ini
ţ
iat în mareleordin al naturii. O creaturã remarcabilã. Nu reu
ş
ea sã î
ş
i conteneascãadmira
ţ
ia fa
ţ
ã de aceastã micu
ţ
ã vietate. “Î
ş
i începe via
ţ
a ca o formãlarvar
ă
, inferioarã. Este urâtã
ş
i umflatã, se mi
ş
c
ă
cu greutate, nu vedebine
ş
i mãnâncã aproape întruna, aducând prejudicii naturii. Din pricinaasta, nu dore
ş
te nimeni sã o vadã. Dar, la un moment dat, nu se
ş
tie dece, omida hotãrã
ş
te sã se schimbe. Sã devinã mai bunã.
Ş
i începe sãmediteze închizându-se într-o frunzã, formând o crisalidã. Ea cunoa
ş
teadevãrul universal valabil în jurul c
ă
ruia graviteaz
ă
totul. Dupã operioadã, odatã ce e mul
ţ
umitã de transformare, ea pãrãse
ş
te lãca
ş
ul încare a ars sinele sãu impur,
ş
i î
ş
i ia zborul. În acel moment e deja unIni
ţ
iat.” Tânãrul se apropie timid de coconul în interiorul cãruia sedesfã
ş
ura Marea Oper
ă
a Universului. Se a
ş
ez
ă
pe iarba umedã, cu ochiia
ţ
inti
ţ
i spre el în timp ce ploaia îi încãlzea spatele. Se gândea c
ă
a judecat gre
ş
it, tot timpul acesta. Nu trebuia sã caute rãspunsuri, ci sã lea
ş
tepte a
ş
a cum a
ş
tep
ţ
i soarele în fiecare diminea
ţă
. A
ş
a cum a
ş
teapt
ă
 p
ă
mîntul ploaia binef 
ă
c
ă
toare… Se a
ş
ez
ă
în pozi
ţ
ia lotusului, î
ş
i îndreptãspatele
ş
i închise ochii. Începuse sã numere picãturile de ploaie, urcând,în gând, spre cer, dorind a p
ă
trunde cu gîndul m
ă
car aceast
ă
mic
ă
tain
ă
,ag
ăţ
at
ă
de o ramur
ă
. Dupã un timp, auzea un alt glas al ploii, maimelodios, plin de speran
ţ
ã. Îi cânta despre rãbdare, despre în
ţ
elepciune
ş
i despre dragoste. Prin fa
ţ
a ochilor min
ţ
ii îi trec, pe rând, imaginea uneifurnici care ducea un bob de grâu în spinare, o albinã încãrcatã cupolen, un pãianjen
ţ
esându-
ş
i cu grijã pânza
ş
i multe altele care seperindau prin fa
ţ
a ochilor min
ţ
ii cu vitez
ă
crescînd
ă
.În scurt timp se f 
ă
cuse mai frig
ş
i î
ş
i aminti de cât deschimbãtoare sunt lucrurile. Se gândea la toate, în timp ce ploaia îl udapânã la piele. Dar nu mai sim
ţ
ea nimic. Era adâncit în contemplãri.Vedea cum toate lucrurile formeazã un întreg, cum toate lucrurile suntreprezentãri ale aceluia
ş
i simbol, ale gândului primordial, de la care apornit totul,
ş
i care a existat dintotdeauna. Auzea, din depãrtãri, susurul
 
izvorului ce îi înconjura casa. Sunetul acesta îi evoc
ă
timpul. “Apa estemereu aceea
ş
i
ş
i la izvor
ş
i la vãrsare
ş
i între cele douã puncte. Estemereu aceea
ş
i apã. În acela
ş
i mod, timpul este mereu acela
ş
i. Trecutul
ş
iviitorul sunt manifestãri ale prezentului. Doar privind via
ţ
a prin cele treidimensiuni poate cineva s
ă
îi în
ţ
eleag
ă
rostul.” Se gândea la toateacestea când ploaia se opri. Realizase abia dupã un timp cã în jurul sãuera lini
ş
te, iar el încã mai numãra picãturile spiritului. Sim
ţ
ea cumspa
ţ
iul din jurul sãu se lãrgea, incluzând
ş
i pâraiele,
ş
i pãdurea,
ş
imun
ţ
ii devenind un amalgam difuz, neconturat. Casa se mic
ş
ora
ş
i seîndepãrta. Sim
ţ
ea c
ă
plute
ş
te, însã nu îndrãznea sã deschidã ochii.Încerca sã î
ş
i imagineze unde se putea afla dar îi venea în minte numaiimensitatea cosmosului. În cele din urm
ă
, deschise ochii, timid…Prima senza
ţ
ie pe care o sim
ţ
i fuse una de imponderabilitate.Încercã sã caute un echilibru, dar în scurt timp î
ş
i dãdu seama cã nu arecentru de greutate. Abia apoi c
ă
pãt
ă
senza
ţ
ia de vid. Se afla într-un vid,imens, infinit
ş
i întunecat. Încercã sã respire, dar nu reu
ş
i. Încerc
ă
sã îicuprindã marginile, întinzându-se, dar nu reu
ş
i. Nu
ş
tia ce sã facã,
ş
idevenea deosebit de confuz. Deodatã, însã, parcã dupã un veac dea
ş
teptare, auzi un glas ca o pâlpâire. „Umple vidul.” Îi
ş
opti vocea. „Darcu ce?” se întreba, neluând în seam
ă
provenien
ţ
a vocii.Încerca sã î
ş
i aducã aminte de lucrurile pe care le
ş
tia, dar nuputea. Nu îi mai rãmãsese decât o con
ş
tiin
ţă
, purã, primordialã. Nuputea decât sã î
ş
i imagineze. Sim
ţ
ea nevoia de luminã, multã lumin
ă
,astfel c
ă
î
ş
i imagin
ă
mul
ţ
i a
ş
tri lumino
ş
i în jurul sãu. Acum vedealumina, o sim
ţ
ea p
ă
trunzându-l, înc
ă
lzindu-l. Era acum o con
ş
tiin
ţ
ãluminatã, se gândea. “Ce rost are atâta spa
ţ
iu, imens
ş
i nesfâr
ş
it?” Ar fitrebuit sã îl umple, dup
ă
cum sunase imboldul. Dar cu ce?Începuse sã î
ş
i dea seama cã orice gând ar fi avut s-ar fimaterializat
ş
i începu sã experimenteze în acest sens. Unele gândurierau folositoare, altele nu, îns
ă
c
ă
p
ă
ta experien
ţă
 
ş
i devenea din ce în cemai sigur pe el.Preocupat de inten
ţ
ii creatoare ce se materializau într-o realitatenebãnuit
ă
, sim
ţ
i, deodatã, la o distan
ţ
ã de nedescris, o prezen
ţă
stranie.P
ă
rea a fi un punct luminos. Dar era strãin de el… Descoperise cã puteasim
ţ
i orice în întinderea aceea fãrã sfâr
ş
it
ş
i, mai mult, întinderea îipãrea a fi doar o extensie a sa. Dar asta era ceva diferit. Nu în
ţ
elegea decând, de unde
ş
i cum apãruse. Se obi
ş
nuise cu stranietatea situa
ţ
iei încare se afla, a
ş
a c
ă
nu îl mira prea mult incidentul. Se concentrã intensasupra lui, îl sondã cu aten
ţ
ie
ş
i descoperã întrânsul o altã întindere fãrãmargini, dar plinã de luminã, închisã ca într-o cochilie goal
ă
. Luminasemãna cu a sa, însã ea exista independent de o sursã. Era o luminãpurã
ş
i deosebit de puternic
ă
,
ş
i avea impresia c
ă
vibra. Se întreba ce

Activity (25)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
ionel26 liked this
pantone209 liked this
cori50 liked this
pantone209 liked this
cristinarogojina liked this
Liliana liked this
Liliana liked this
Diana added this note
Superba! Multumesc din suflet :D
Doru liked this

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->