UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ

VETERINARĂ A BANATULUI DIN TIMIŞOARA

REFERAT PRATOLOGIE

Dan Iuliana- Maria

Facultatea de Management Agricol
IMAPA
Anul II
Grupa 623-a

2009-2010
 Importanţa gazonului

În grădină, gazonul este un element cu o foarte mare valoare decorativă, care

creează o atmosferă de calm şi linişte, întinderile mari de gazon introducând în peisaj o
notă de solemnitate şi romantism.
Gazonul are şi o importanţă sanitară, datorită însuşirii de a contribui la
împrospătarea aerului, modificarea temperaturii şi umidităţii. În timpul verii, în zilele cu
temperaturi ridicate, gazonul se încălzeşte mult mai puţin decât nisipul, pietrişul,
cărămida, betonul etc. Şi de aceea stratul de aer care vine în contact cu gazonul este mai
rece. De asemenea, frunzele plantelor care intră în compoziţia gazonului, având o
compoziţie lipicioasă, reţin o mare parte din particulele de praf, participând astfel la
purificarea aerului. În general, termenul de "gazon" defineşte o suprafaţă acoperită cu
ierburi în special graminee, supusă unor lucrări de îngrijire şi destinată a îndeplini
anumite funcţii decorative, recreative sau sanitare.
După destinaţie, compoziţie şi mod de întreţinere se distinge gazonul pentru
peluze şi pentru terenuri sportive la care se adaugă gazonul alcătuit din specii rustice,
întâlnit pe terenuri cu condiţii mai grele de vegetaţie.
Ierburile graminee indicate pentru gazon se pot clasifica după înălţime, mod de
înfrăţire (îndesire), rezistenţa la tasare etc.
Pentru obţinerea gazonului se folosesc frecvent specii din genurile: Agrostis,
Cynosurus, Deschampsia, Festuca, Lolium, Phleum, Poa, de talie medie şi mică şi care
prin tundere se îndesesc mult.
De cele mai multe ori speciile graminee folosite pentru gazon nu se cultivă
singure ci in amestec de minimum 3, compoziţia fiind aleasă în funcţie de temperamentul
lor, cerinţele nutritive, umiditatea din sol, rezistenţa la temperaturi scăzute, la tundere,
rapiditatea de creştere etc.

-1-
 Se pot realiza combinaţii de graminee şi floricole (gazon mauritan) care să
vegeteze bine în diferite condiţii dar care au şi o mare valoare decorativă.

Întreţinerea gazonului

Gazonul conferă curţii sau grădinii prospeţime şi curăţenie, iar lipsa întreţinerii şi
îngrijirii corespunzătoare îi poate da un aspect inestetic şi poate duce la deteriorarea şi
distrugerea sa în timp.
Întreţinerea gazonului presupune, în primul rînd, tunderea şi udarea, în perioadele
uscate (mai precis, primăvara şi vara).
Tunderea gazonului, cea mai importantă operaţiune de întreţinere a gazonului,
stimulează îndesirea stratului vegetal şi duce la extinderea pe orizontală ierbii, care va
ocupa toată suprafaţa de pămînt disponibilă. Repetarea acestei operaţiuni favorizează
creşterea soiurilor de iarbă cu fir subţire, în detrimentul celor cu fir gros. Iarba netunsă se
va dezvolta pe verticală, va produce pai şi se va îngălbeni la bază.
Tunderea nu este necesară numai pentru menţinerea aspectului estetic, ci îngreunează
totodată procesul de creştere a buruienilor - seminţele lor vor ajunge mai greu la sol şi vor

-2-
fi sufocate de iarba deja existentă. Prin această operaţiune, de fapt, se elimină aproape de
la sine toate buruienile cu tulpină, îngrădindu-se posibilitatea ca ele să se înmulţească.
Pentru ca tunderea gazonului să se facă într-un mod cît mai adecvat, specialiştii
sugerează ca această operaţiune să se efectueze numai cu ajutorul unei maşini de tuns
iarba, mai ales în cazul gazonului care se întinde pe o suprafaţă destul de mare.
Există mai multe tipuri de astfel de maşini, fiecare prezentînd avantajele şi
dezavantajele ei. De exemplu, cea pe bază de motor cu benzină este o maşină autonomă
şi puternică, dar care prezintă însă şi unele dezavantaje: are un preţ destul de ridicat şi e
destul de costisitoare ca întreţinere (alimentarea cu combustibil, schimbarea uleiului şi a
bujiilor), are o greutate destul de mare (tasează solul şi e greu de manevrat), porneşte
greu pe vreme rece. De aceea, se poate opta pentru maşinile electrice, care sînt mai
ieftine, mai uşoare şi mai fiabile, dar necesită un cablu electric lung, care poate încurca
destul de tare în timpul tunderii şi prezintă un oarecare risc de electrocutare pe timp
ploios. Există şi o alternativă mai practică: maşinile electrice cu acumulator. Acestea sînt
însă un pic mai greoaie decît cele cu cablu şi trebuie avut grijă în permanenţă ca
acumulatorul să fie încărcat din timp. Cele mai accesibile par să fie însă maşinile
mecanice de tuns iarba: sînt ieftine, uşoare, fiabile şi autonome. Singura problemă este că
acestea nu pot tunde iarba înaltă.
Maşinile de tuns iarba au un coş detaşabil în care se poate colecta iarba tăiată.
Dacă iarba nu creşte mai mult de 35 la sută, tunderea se va face mai repede şi iarba nu va
mai trebui adunată; aceasta va fi împrăştiată pe sol şi va contribui la fertilizare, prin
descompunere. Dacă, în schimb, iarba creşte mai înaltă, la tăiere va trebui montat coşul
colector, deoarece firele de iarbă vor fi prea lungi pentru a fi împrăştiate pe sol în mod
uniform şi vor rezulta brazde (ca la cosit). De asemenea, în această situaţie, gazonul va
pierde din frumuseţe deoarece iarba va începe să se îngălbenească la bază. Odată coşul
colector montat, apar două operaţiuni suplimentare ce trebuie efectuate în timpul tunderii:
golirea recipientului şi depozitarea reziduurilor, de preferat, în lada cu compost.
În mod ideal, gazonul se tunde cînd este perfect uscat şi cînd, prin această
operaţiune, se înlătură între 25 şi 35 la sută din înălţimea sa. În condiţiile climatului
existent la noi, este indicat ca gazonul să fie tuns cel puţin o dată pe săptămînă. De

-3-
preferat ar fi totuşi ca operaţiunea să se desfăşoare de două ori pe săptămînă, de
primăvara pînă toamna, dar lipsa timpului disponibil împiedică de multe ori acest lucru.
Udarea gazonului este necesară de fiecare dată cînd se constată uscarea solului la
mai mult de două sau trei degete în adîncime. În ceea ce priveşte momentul zilei propice
udării, părerile specialiştilor sînt împărţite: unii recomandă dimineaţa, iar alţii, seara.
Udarea de dimineaţă nu va produce şoc termic (diferenţa de temperatură între apă şi
plante) şi nu va favoriza apariţia mucegaiurilor şi a altor boli. În schimb, marele
dezavantaj al udării de dimineaţă constă în faptul că o mare parte din apa de udare se
pierde prin evaporare, imediat ce soarele devine puternic.
Cantitatea de apă va trebui în aşa fel dozată încît să pătrundă doar pînă la adîncimea la
care se află rădăcinile gazonului. Prea puţină apă va stimula dezvoltarea rădăcinilor spre
suprafaţa solului şi va rezulta un gazon sensibil la secetă. În schimb, o cantitate de apă
prea mare, pe lîngă risipă, va determina apariţia buruienilor cu rădăcini adînci.
1. Cu stropitoarea de mână: are avantajul că fiecare plantă în parte va primi, în
funcţie de necesităţile specifice, cantitatea exactă de umezeală, iar apa ajunge direct la
rădăcini. Dezavantaje: udarea manuală solicită experienţă şi informaţii despre cantitatea
necesară fiecărei plante în funcţie de dimensiuni şi sezon, dar, mai ales, timp alocat
acestei operaţiuni.

-4-
 2. Cu aspersoare semi-profesionale cu sau fără programatoare
mecanice/electronice individuale.
Avantaje:
-cost relativ scăzut al materialelor şi udare uniformă, cu condiţia unei reglări
corecte a unghiurilor de udare pentru aspersoare, dar, mai ales, o poziţionare corectă a
acestora; este vorba de aspersoarele rotative cu/fără dispersie şi aspersoare oscilante,
ambele cu unghi reglabil.
Dezavantaje:
-fiabilitate scăzută a aspersoarelor;
-imposibilitatea reglării cantităţii de apă din sol în funcţie de condiţiile din teren;
-lungimi semnificative de ţeavă pentru alimentarea aspersoarelor ce lucrează
individual;
-lipsa unui programator central obligă la supravegherea şi întreţinerea continuă a
acestui sistem;
-suprafeţele mici rectangulare şi spaţiile verzi înguste nu pot fi irigate cu astfel de
sisteme destul de imprecise.

3. Sisteme profesionale automate de irigat grădina: acestea sunt amplasate sub

nivelul solului, de unde duzele de stropit (microaspersoare tip pop-up) se ridică la
suprafaţă sub presiunea apei numai în timpul funcţionării; la încetarea stropirii, acestea se
retrag automat în pământ, făcând astfel posibilă utilizarea liberă a gazonului şi tunderea
acestuia. Duzele se montează pe aspersoare reglabile astfel încât să se poată acoperi toată
zona ce trebuie stropită. Funcţionarea întregului sistem este dirijată de un panou de

-5-
comandă corelat cu un sensor perceptiv la starea vremii. Programarea regimului de
stropire va lua în considerare starea vremii, precum şi caracteristicile plantelor aflate pe
suprafaţa deservită. În cazul ploilor, există un senzor de ploaie care opreşte panoul de
comandă şi, implicit, stropirea.

Pentru majoritatea scopurilor există două opţiuni pe care le puteţi lua în

considerare, atunci când vă hotărâţi în legătură cu tipul de gazon – un gazon pretenţios,
ornamental, folosind brazde de iarbă fină, sau un gazon util. Unul dintre cei mai
importanţi factori care influenţează această decizie este gradul diferit de îngrijire de care
au nevoie cele două tipuri de gazon.

Gazoanele ornamentale

Când sunt bine îngrijite, gazoanele ornamentale de înaltă calitate sunt admirate de
toată lumea. Ele sunt de o culoare verde luxuriantă şi au o textură mătăsoasă. Din păcate,
îngrijirea lor este dificilă şi necesită mult timp, iar dacă sunt doar puţin neglijate, îşi vor
pierde aspectul lucitor foarte repede. Cel mai des sunt văzute pe terenurile de bowling,
acolo unde jocul necesită o iarbă ca un covor, care să nu aibă nici cea mai mică deviaţie
de nivel. Aici, ele au nevoie de cunoştinţele unui specialist, care să le menţină într-o
formă perfectă. Gazonul ornamental trebuie considerat ca o plantă de grădină. Valoarea
sa este ea însăşi o trăsătură şi chiar una care scoate în evidenţă restul grădinii. Nu este un
gazon deosebit de funcţional; nu suportă să fie călcat în picioare prea mult şi, categoric,

-6-
nu este potrivit pentru locul dejoacă al copiilor. Un gazon ornamental trebuie cosit destul
de scurt, iar cosirea trebuie să se facă în mod frecvent şi regulat, pentru a împiedica
apariţia buruienilor cu frunze late şi a ierburilor sălbatice. Cosirea la dimensiuni mici lasă
să se vadă orice imperfecţiune de nivel, astfel că trebuie să pregătim solul aflat dedesubt
cu foarte mare atenţie, pentru a putea avea un gazon de înaltă calitate.
Diferenţa dintre un gazon ornamental şi unul util constă în tipurile de iarbă care se
folosesc.Iarba folosită la gazonul ornamental are frunze foarte subţiri, creşte relativ încet
şi, de obicei, se fixează greu. în mod normal, acest tip de gazon se face din seminţe,
deoarece amestecurile de seminţe pentru gazoanele ornamentale sunt mai uşor de obţinut
decât brazdele cu iarbă ornamentală, însă perioada dintre germinarea seminţelor şi o bună
acoperire a pământului este una dificilă, iar creşterea unui nou gazon poate fi complicată.
Gazonul ornamental este unul pentru persoane perfecţioniste, care sunt pregătite
să dedice mult timp şi efort întreţinerii sale.

-7-