www.mateinfo.

ro

Criteriul
Elementecleºtelui. Fie (an)matematică
de analiză n
, (bn)n , (xn)n ºiruri de numere reale.
Dacã (xn)n este majorat de (b n)n ºi minorat de (an)n ºi dacã j
lim an = lim bn = x iZ, atunci lim x n = x .
n→∞ n→∞ n→∞

Operaþii cu ºiruri
Fie (an)n ºi (bn)n ºiruri convergente. Atunci:
J (an + bn)n este convergent ºi lim ( an + bn ) = lim a n + lim bn .
n→∞ n→∞ n→∞

J Dacã α i Z, atunci (α · an)n e convergent ºi lim αa n = α lim a n .

n→∞ n→∞

J (anbn)n este convergent ºi lim (an ⋅ bn ) = lim an ⋅ lim bn .

n→∞ n→∞ n→∞

a  a lim an
J Dacã bn ≠ 0 , µ n i q ºi lim bn ≠ 0 , atunci  n  e convergent ºi lim n = n→∞ .
n →∞  bn  n n→∞ b
n lim bn
n→∞

Suma ºirurilor care au limitã

Proprietatea cunoscutã: Suma a douã ºiruri convergente este un ºir convergent ºi
limita sumei este egalã cu suma limitelor se extinde, în cazul în care unul cel puþin din
cele douã ºiruri are limita infinitã, în felul urmãtor:
I) Dacã an U α, α i Z ºi bn → +∞, atunci an + bn → +∞.
II) Dacã an T α, α i Z ºi bn → –∞, atunci an + bn → –∞.
Dacã (an) este convergent sau dacã an → +∞, atunci existã α i Z astfel ca an U α,
pentru orice n i q. De asemenea, dacã (an) este convergent, sau dacã an → –∞,
existã α i Z astfel ca an T α pentru orice n i q. Din cele douã proprietãþi de mai
sus rezultã urmãtoarele patru propoziþii:
1) Dacã an → +∞ ºi bn → +∞, atunci an + bn → +∞.
2) Dacã an → a ºi bn → +∞, atunci an + bn → +∞.
3) Dacã an → a ºi bn → –∞, atunci an + bn → –∞.
4) Dacã an → –∞ ºi bn → –∞, atunci an + bn → –∞.
Pentru a putea afirma ºi în aceste cazuri cã limita sumei este egalã cu suma
limitelor, convenim ca:
∞+∞=∞
a+∞=∞+a=∞ oricare ar fi a i Z;
a + (–∞) = –∞ + a = –∞ oricare ar fi a i Z;
–∞ + (–∞) = –∞.
Nu se acordã nici un sens scrierii ∞ – ∞.
Pentru a putea afirma în general cã limita produsului a douã ºiruri este egalã cu
produsul limitelor, convenim cã: ∞ · ∞ = ∞; ∞(–∞) = (–∞)∞ = –∞; (–∞)(–∞) = ∞.
Nu se acordã nici un sens scrierilor 0 · ∞ sau 0 · (–∞).
Dacã ºirurile (an) ºi (bn) au limitã (finitã sau infinitã) ºi dacã produsul limitelor
are sens, atunci ºirul produs (anbn) are limitã ºi lim(an bn ) = lim an ⋅ lim bn .
n →∞ n →∞ n→∞
Cazuri exceptate: lim an = 0 ºi lim bn = +∞ ; lim an = 0 ºi lim bn = −∞ .
n →∞ n →∞ n →∞ n →∞

43
 Fiecare din aceste douã cazuri va fi denumit mai departe „cazul 0 · ∞“.
Pentru a putea afirma în general cã limita raportului a douã ºiruri este egalã cu
a a
raportul limitelor, convenim cã: = 0 ºi = 0 , oricare ar fi a i Z.
+∞ −∞
∞ −∞ ∞ −∞ 0 ±∞
Nu se acordã nici un sens scrierilor , , , , , .
∞ ∞ −∞ −∞ 0 0
Dacã ºirurile (an) ºi (bn) au limitã ºi dacã raportul limitelor are sens, atunci ºirul

 an  an nlim an
 b  are limitã ºi nlim = →∞ .
 n →∞ bn lim bn
n →∞

Pentru a putea calcula limite de tip lim(an ) bn , µ n i q, convenim cã:

n→∞
∞∞ = ∞, ∞–∞ = 0, 0∞ = 0. Nu se acordã nici un sens scrierilor: ∞0, 1∞, 00.

Limita unui polinom P(n) având gradul k U 1

∞, ak > 0
l = lim( ak nk + ak −1nk −1 + ... + a1n + a0 ) =  .
n→∞
−∞, ak < 0

Limita unui raport de polinoame

 ak
b , k =l
a n + ak −1n + ... + a1n + a0 
k k −1 l

lim k l =  0, k <l .
n →∞ b n + b n l −1 + ... + b n + b
l l −1 1 0  a
∞ ⋅ k , k > l
 bl

Limita unui ºir al cãrui termen general conþine puteri

 ∞, a >1
1, a =1

lim an =  .
n →∞
0, −1< a < 1
 nu existã, aT − 1
n
1
ªirul en =  1 +  , n U 1 este convergent. Limita sa, notatã cu e, aparþine
 n
intervalului (2, 3).
an
 1
Dacã (an)n este un ºir cu lim an = ∞ , atunci lim  1 +  = e .
n →∞ n→∞  an 
1
Dacã (an)n este un ºir nenul cu lim an = 0 , atunci lim (1 + an ) an = e .
n →∞ n →∞

44
 Limite de funcþii
Punctul a i Z este punct de acumulare la dreapta (la stânga) pentru D ⊆ Z
dacã, µ V i V(a), V O D O (a, +∞) @ l (respectiv V O D O (–∞, a) @ l). Un punct de
acumulare la stânga ºi la dreapta pentru D se numeºte punct de acumulare (bilateral).
Fie f : D → Z , a un punct de acumulare al lui D ºi l ∈Z . Funcþia f are limita l în
punctul a dacã este îndeplinitã una dintre urmãtoarele condiþii echivalente:
1) (Definiþia cu vecinãtãþi) Pentru orice vecinãtate U a lui l, existã o vecinãtate V a lui
a astfel încât, oricare ar fi x i V O D, x ≠ a, sã avem f (x) i U.
2) (Definiþii cu ε ºi δ)
• În cazul a iZ ºi l = ∞:
µ ε i Z, j Ô > 0, µx i D \ {a}, x − a < δ ⇒ f ( x ) > ε .
• În cazul a = –∞ ºi l iZ:
µ ε > 0, j Ô i Z, µx i D \ {a}, x < δ ⇒ f ( x ) − l < ε .
• În cazul a iZ ºi l iZ:
µ ε > 0, j Ô > 0, astfel încât µx i D \ {a} cu x − a < δ , rezultã f ( x ) − l < ε .
• În cazul a = ∞ ºi l = ∞:
µ ε > 0, j Ô > 0, astfel încât µx i D, x > δ, rezultã f (x) > ε.
3) (Definiþia cu ºiruri)
µ (an)n, an i D \ {a}, an → a ⇒ f ( an ) → l .
Vom scrie lim f ( x ) = l .
x →a

Fie f : D → Z o funcþie ºi a un punct de acumulare la stânga pentru D.

Spunem cã ls ∈Z este limita la stânga a funcþiei f în punctul a, dacã pentru
orice vecinãtate U a lui l, existã o vecinãtate V a lui a astfel încât, oricare ar fi x < a din
V O D sã avem f (x) i U.
Se folosesc urmãtoarele notaþii: ls = lim f ( x ) = lim f ( x ) = lim f ( x ) = f ( a − 0) .
xZa x→a x → a−
x <a

Fie f : D → Z o funcþie ºi a un punct de acumulare la dreapta pentru D.

Spunem cã ld ∈Z este limita la dreapta a funcþiei f în punctul a, dacã pentru
orice vecinãtate U a lui ld, existã o vecinãtate V a lui a, astfel încât, oricare ar fi x > a
din V O D, sã avem f (x) i U. Se folosesc urmãtoarele notaþii:
ld = lim f ( x ) = lim f ( x ) = lim f ( x ) = f ( a + 0) .
x]a x →a x →a+
x >a

Fie f : D → Z ºi a un punct de acumulare bilateral pentru D. Funcþia f are limitã

în a dacã ºi numai dacã f are limitã la dreapta ºi la stânga în a ºi aceste limite sunt
egale.

45
 Limitele funcþiilor elementare
• f : Z → Z, f (x) = c, c i Z; lim f ( x ) = c , µ α i Z .
x→α

• f : Z → Z, f (x) = x; lim f ( x ) = lim x = α = f (α ) , µ α i Z ºi lim x = ∞ ,

x →α x →α x →∞

lim x = −∞ .
x →−∞

• f : Z → (0, +∞), f (x) = ax, a i (0, +∞) \ {1}; lim a x = a α , µ α i Z;

R∞ , dacã a > 1 ºi lim a = RS0 , dacã a > 1 .
x →α

lim a x =S x
x →∞
T0 , dacã 0 < a < 1 T∞ , dacã 0 < a < 1
x →−∞

• f : Z → [–1, 1], f (x) = sinx; lim sin x = sin α , ∀ α ∈Z; nu existã lim sin x ºi
x→α x →∞

lim sin x .
x →−∞

• f : Z → [–1, 1], f (x) = cosx, lim cos x = cos α , ∀ α ∈Z ; nu existã lim cos x ºi
x→α x →∞

lim cos x .
x → −∞

g
• f : Z → 0 , + ∞ , f ( x) =
RSx , dacã x U0 ; lim f ( x ) = lim x = a = f (a ) ;
T− x , dacã x < 0 x ®a x ®a

lim f ( x ) = lim x = ¥ ; lim f ( x ) = lim (− x ) = ∞ .

x ®¥ x ®¥ x →−∞ x →−∞

• Funcþia putere cu exponent natural: f : Z → Z, f ( x ) = x n , n ∈ q, nU 2 ;

lim x n = (lim x )n = α n = f (α ), µ α i Z; lim x n = (lim x )n = ∞ ;
R∞ , n par .
x→α x→α x →∞ x →∞

lim x n = ( lim x )n =S
x →−∞ x →−∞
T−∞ , n impar
• Funcþiile radical: f :[0, ∞ ) → [0, ∞ ), f ( x ) = k x , k ∈q, k U 2 , k par;

lim k x = k α , µ α i [0, ∞); lim k x = ¥ .

x →α x ®¥

f : Z → Z, f ( x ) = k x , k ∈ q, k U 2 , k impar;
lim k x = k α , µ α i Z; lim k x = ∞ ; lim k
x = −∞ .
x →α x →∞ x →−∞

• Funcþia logaritmicã: f : [0, + ∞ ) → Z, f ( x ) = log a x , a ∈ (0, + ∞ ) \{1} ;

lim log a x = log a α , µ α i (0, +∞);
x→α

dacã a > 1, atunci lim log a x = ∞ ºi lim log a x = −∞ ;

x →∞ x →0
x >0
dacã 0 < a < 1, atunci lim log a x = −∞ ºi lim log a x = +∞ .
x →∞ x →0
x >0

46
 • Funcþia putere cu exponent real: f : (0, + ∞ ) → (0, + ∞ ), f ( x ) = x a , a ∈Z * .
∞ , a > 0 0, a > 0
lim f ( x ) = α a = f (α ) ; lim f ( x ) =  ; lim f ( x ) =  .
x →α x →∞
0, a < 0 x ] 0 ∞ , a < 0

• Funcþia tangentã: f : Z \ k π + { π
2 }
| k ∈ m → Z , f (x) = tgx.

RS
Pentru α i Z \ kp +
p UV
| k Îm , lim tgx = tgα ;
T 2 W
x →α

lim π tg x = ∞ ºi lim tg x = −∞ ; nu existã lim tg x ºi lim tg x .

π x →∞ x →−∞
xZk π+ x] kπ+
2 2

• Funcþia cotangentã: f : Z \ {k π | k ∈ m} → Z, f ( x ) = ctg x .

"a ÎZ \ {kπ | k i m}, lim ctgx = ctgα ; lim ctgx = −∞ ; lim ctg x = +∞ ; nu existã
x→α xZk π x ]kπ
lim ctgx ºi lim ctgx .
x →∞ x → −∞

π π
• Funcþia arcsinus: f :[−1, 1] →  − ,  , f ( x ) = arcsin x .
 2 2 
lim arcsin x = arcsin α , ∀α ∈[−1 , 1] .
x →α

• Funcþia arccosinus: f :[−1, 1] → [0, π], f ( x ) = arccos x .

lim arccos x = arccos α , ∀α ∈[−1 , 1] .
x →α
π π
• Funcþia arctangentã: f : Z →  − ,  , f ( x ) = arctg x .
 2 2
π π
µ α i Z, lim arctg x = arctg α ; lim arctg x = , lim arctg x = − .
x →α x →∞ 2 x →−∞ 2

Operaþii cu limite de funcþii

Fie f, g : D → Z, a punct de acumulare pentru D. Presupunem cã f ºi g au limite în a.
1) Dacã suma limitelor are sens, atunci f + g are limitã în a ºi
lim( f ( x ) + g ( x )) = lim f ( x ) + lim g ( x ) .
x→a x→a x→ a
Propoziþia se pãstreazã pentru p termeni, p i q*.
2) Dacã produsul limitelor are sens, atunci fg are limitã în a ºi
lim( f ( x ) ⋅ g ( x )) = lim f ( x ) ⋅ lim g ( x ) .
x→a x→a x→ a
Propoziþia se pãstreazã pentru p factori, p i q*, prin urmare lim( f ( x )) p = (lim f ( x )) p .
x →a x →a

În particular, lim αf ( x ) = α lim f ( x ) , α i Z.

x →a x →a
f
3) Dacã raportul limitelor nu este un caz de nedeterminare, atunci funcþia are
g
f ( x ) lim f (x)
limitã în a ºi lim = x →a .
x →a g ( x ) lim g ( x )
x →a

47
 lim g ( x )
4) Dacã f > 0 ºi dacã puterea  lim f ( x )  x→a nu este un caz de nedeterminare,
 x→a 
lim g ( x )
atunci funcþia f g are limitã în a ºi lim f ( x) g ( x ) = lim f ( x) 
x→a
.
x→a  x →a 

Fie douã funcþii u : A → B, f : B → Z. Fie a ∈Z un punct de acumulare al mulþimii

A ºi b ∈Z punct de acumulare al mulþimii B. Dacã
1) lim u( x ) = b ºi lim f ( y ) = l ; 2) u( x ) ≠ b pentru x ≠ a ,
x→a y →b
atunci funcþia compusã f o u are limitã în punctul a ºi lim f (u( x )) = lim f ( y ) = l .
x →a y →b

Criteriul majorãrii. Fie f, g : D → Z ºi a un punct de acumulare pentru mulþimea D.

i) Dacã lim g ( x ) = 0 , ∃l iZ , j V i V(a) cu f ( x ) − l T g ( x ) , ∀x iV ∩ D \ {a} ,
x→a
atunci ∃ lim f ( x ) = l .
x →a
ii) Dacã lim f ( x ) = ∞ ºi j V i V(a), cu f ( x )T g ( x ) , ∀ x ∈ V ∩ D \ {a} , atunci
x→a
∃ lim g ( x ) = ∞ .
x →a

iii) Dacã lim g ( x ) = −∞ ºi j V i V(a) cu f ( x )T g ( x ) , ∀ x iV ∩ D \ {a} , atunci

x →a

∃ lim f ( x ) = −∞ .
x →a

Criteriul „cleºtelui“. Fie f, g, h : D → Z, a un punct de acumulare pentru D ºi V o

 f ( x )T g ( x )T h ( x ), ∀ x ∈ VI D\{a}
vecinãtate a lui a. Dacã  , atunci ∃ lim g ( x ) = l .
lim f ( x ) = lim h( x ) = l ∈ Z x→a
x →a x →a

Limitele funcþiilor polinomiale.

Fie f : Z → Z, f (x) = anxn + an–1xn–1 + ... + a1x + a0, ak i Z, k = 0, n , an ≠ 0 (funcþia
polinomialã).
n 1 1  ∞ , dacã an > 0
J lim f ( x ) = lim x  an + an−1 + ... + a0 n  = 
x →∞ x→∞  x x  −∞ , dacã an < 0
∞ , dacã n par ºi an > 0 sau n impar ºi an < 0
J xlim f (x) =  .
→−∞
−∞ , dacã n impar ºi an > 0 sau n par ºi an < 0

Limitele funcþiilor raþionale

Fie f1, f2 : Z → Z, f1(x) = anxn + an–1xn–1 + ... + a0, an @ 0 ºi
f1
f2(x) = bmxm + bm–1xm–1 + ... + b0, bm @ 0. Funcþia f : D → Z, f = , unde
f2
D = {x i Z | f2(x) @ 0} se numeºte funcþie raþionalã.

48
 ∞ , dacã n > m ºi an ⋅ bm > 0

−∞ , dacã n > m ºi an ⋅ bm < 0
1
y= n
x a
m− n n + an −1 y + ... + a y
J lim f ( x ) = lim y 0
= a .
x →∞ y ]0 bm + bm−1 y + ... + b0 y m  n , dacã n = m
b
 m
0, dacã n < m
Asemãnãtor se procedeazã pentru lim f ( x ) .
x →−∞

J Fie a i Z cu proprietatea f1(a) = f2(a) = 0. Atunci existã g1, g2 : Z → Z, g1(a) @ 0 ºi

g2(a) @ 0 ºi i, j i q* astfel încât f1(x) = (x – a)ig1(x) ºi f2(x) = (x – a)jg2(x). Astfel
g (a)
lim f ( x ) = 1 ⋅ lim( x − a)i − j .
x →a g 2 (a) x → a
Nedeterminãrile care apar în studiul limitelor funcþiilor iraþionale se înlãturã, de regulã,
folosind „factorul comun forþat“ sau raþionalizarea.

Limita funcþiilor de forma f ( x ) g ( x )

Fie f : D → (0, +∞), g : D → Z, a iD′ , lim f (x) = l1 , lim g(x) = l2 .
x→a x→a
Dacã ∃ lim g ( x ) ln f ( x ) = b ºi ∃V ∈V (a) astfel încât
x →a
e b , dacã b ∈ Z

µ x i V O D \ {a}, g(x)lnf (x) @ b, atunci lim f ( x ) g ( x ) = ∞ , dacã b = ∞ .
x →a
0, dacã b = −∞

b
lim g ( x ) f ( x )−1 g
lim f ( x ) g ( x ) = e x→a .
x→a

Funcþii continue
Fie D ⊂ Z, f : D→ Z o funcþie numericã ºi a i D. Dacã a este punct izolat al
domeniului D, funcþia se numeºte continuã în a. Dacã a este punct de acumulare al
domeniului D, funcþia f se numeºte continuã în a, dacã pentru orice ºir (an) cu termeni
din D, convergent la a, ºirul ( f (an))n este convergent la f (a).

Dacã a este punct de acumulare pentru D, continuitatea lui f în a este echivalentã

cu oricare dintre urmãtoarele propoziþii:
1) j lim f ( x ) = f (a) ;
x →a
2) Pentru orice ε > 0, existã δε > 0, µ x i E, x − a < δε ± f ( x ) − f (a) < ε .
a se numeºte punct de discontinuitate dacã f nu e continuã în a.

Punctele de discontinuitate ale unei funcþii f se împart în douã categorii (speþe):

J a se numeºte punct de discontinuitate de prima speþã al funcþiei f dacã limitele
laterale ale funcþiei f în punctul a existã ºi sunt ambele finite.
J a se numeºte punct de discontinuitate de speþa a doua dacã nu este punct de
discontinuitate de prima speþã.

49
 Spunem cã o funcþie f este continuã pe o submulþime a domeniului, dacã este
continuã în fiecare punct al acesteia. Mulþimea punctelor din domeniul de definiþie
pe care o funcþie este continuã se numeºte domeniul de continuitate al funcþiei.

Funcþiile elementare sunt funcþii continue pe întreg domeniul lor de definiþie.

Dacã funcþiile f, g : D → Z (D _ Z) sunt continue în punctul a i D, atunci funcþiile

af + bg (cu a, b i Z) ºi f · g sunt continue în a. Dacã, în plus, g(a) @ 0, atunci existã
f
V ∈V (a) astfel încât g ( x ) ≠ 0, ∀x ∈V I D ºi este continuã în a.
g
Fie f : E1 → E2 ºi g: E2 → Z (E1, E2 _ Z) ºi h = g o f :E1 → Z funcþia compusã.
Dacã f este continuã în a i E1 ºi g este continuã în f (a) i E2, atunci h este continuã
în a.

Teorema de mãrginire a lui Weierstrass

Dacã f : [a, b] → Z este o funcþie continuã, atunci:
1) f este mãrginitã;
2) f îºi atinge marginile, adicã j α, β i [a, b] cu f (α) = min f ( x ) ºi f (β) = max f ( x ).
x∈[a , b] x ∈[a , b]

Dacã f : [a, b] → Z este funcþie continuã ºi f (a) ºi f (b) au semne contrare, atunci
existã c i [a, b] astfel încât f (c) = 0.
Dacã o funcþie continuã nu se anuleazã pe un interval, atunci funcþia pãstreazã acelaºi
semn pe acel interval.

Fie f o funcþie continuã pe intervalul I ºi J = f (I). Funcþia f : I → J este bijectivã dacã

ºi numai dacã f este strict monotonã ºi, în acest caz, funcþia inversã f –1 : J → I este
continuã ºi strict monotonã.

Dacã f :[a ; b ) → Z , b i Z ºi existã lim f ( x ) = l ∈ Z , atunci funcþia g :[ a ; b] → Z ,

xZ b
 f ( x ), x ∈ [a ; b)
g (x) =  se numeºte prelungirea prin continuitate a lui f la [a; b].
l , x=b

Funcþii derivabile
Fie D _ Z, f : D → Z o funcþie ºi a un punct de acumulare din D. Se numeºte

derivata funcþiei f în a, lim

f ( x ) − f ( a) , în cazul în care aceastã limitã existã (finitã
x→a x−a
f ( x ) − f (a)
sau infinitã). În acest caz, notãm: f ′(a) = lim . Spunem cã funcþia f este
x →a x−a
derivabilã în a dacã, în plus, f ′(a) i Z.

Considerãm funcþia f : D → Z . Mulþimea punctelor în care funcþia f este derivabilã

se numeºte domeniul de derivabilitate al funcþiei.

50
 Fie f : D → Z o funcþie ºi a un punct de acumulare din D; atunci urmãtoarele
afirmaþii sunt echivalente:
f ( x ) − f (a )
1) ∃ lim = f ′(a) ∈ Z .
x →a x−a
f ( xn ) − f ( a )
2) µ (xn)n ⊂ D \ {a}, lim xn = a ⇒ lim = f ′(a) .
n→∞ n →∞ xn − a
Fie f : D → Z o funcþie derivabilã pe submulþimea S a lui D. Se numeºte derivata
funcþiei f funcþia care asociazã a i S cu f ′(a) i Z.
df
Derivata unei funcþii f pe domeniul de derivabilitate se noteazã cu f ′ sau sau cu Df.
dx
Derivate laterale
Fie f : D → Z ºi a i D.
Spunem cã f are derivatã la stânga în a, dacã a este punct de acumulare al
f ( x ) − f ( a)
mulþimii D O (–∞, a) ºi existã lim = f s′(a) ∈ Z .
xZa x−a
Spunem cã f are derivatã la dreapta în a, dacã a este punct de acumulare al
f ( x ) − f ( a)
mulþimii D O (a, ∞) ºi existã lim = f d′ (a) ∈ Z .
x] a x−a
Fie I _ Z un interval, o funcþie f : I → Z ºi a i I un punct interior al lui I.
Atunci f are derivatã în a dacã ºi numai dacã are derivate laterale egale în a. În
acest caz, f ′(a) = f s′(a) = f d′(a) .

Operaþii cu funcþii derivabile

Fie funcþiile f, g : D → Z derivabile în a.
J Funcþia f + g este derivabilã în a ºi ( f + g )′( a) = f ′( a) + g ′( a ) .
J Funcþia c · f este derivabilã în a ºi (c ⋅ f )′(a) = c ⋅ f ′(a) .
J Funcþia f E g : D « Z este derivabilã în a ºi (f E g)′(a) = f ′(a)E g(a) + f (a)E g′(a).
f  f ′ f ′(a) ⋅ g (a) − f (a) ⋅ g ′(a)
J Dacã g(a) @ 0, funcþia este derivabilã în x0 ºi   (a) = .
g g
  g 2 (a)
J Se considerã funcþiile f : D → E, g : E → Z, a punct de acumulare din D,
y0 = f ( a) punct de acumulare din E. Dacã f este derivabilã în a ºi g este derivabilã
în y0, atunci funcþia g o f :D → Z este derivabilã în a ºi ( g o f )′( a) = g ′( f (a)) ⋅ f ′(a) .

Derivabilitatea funcþiei inverse

Fie I , J ⊂ Z douã intervale ºi f : I → J o funcþie strict monotonã cu f (I) = J.
Dacã f este derivabilã în a i I ºi f ′(a) ≠ 0 , atunci funcþia inversã f −1 : J → I este
1
derivabilã în y0 = f (a) ºi ( f −1 )′( y0 ) = .
f ′(a)
Fie f : D → Z o funcþie ºi a un punct de acumulare din D.
Funcþia f este derivabilã de douã ori în a dacã:
51
 1) f este derivabilã pe o vecinãtate V a lui a.
f ′( x ) − f ′(a)
2) funcþia derivatã f ′ este derivabilã în a, adicã existã lim ºi este finitã.
x →a x−a
d 2 f ( a)
În acest caz, limita se noteazã cu f ′′( a) (sau 2
sau D 2 f (a) ) ºi se numeºte
dx
derivata a doua (sau derivata de ordinul 2) a funcþiei f în punctul a.

Funcþia f : D → Z este de (n + 1) ori derivabilã în a, dacã:

1) f este de n ori derivabilã pe o vecinãtate a lui a;
f ( n ) ( x ) − f ( n ) ( a)
2) funcþia derivatã f (n)
este derivabilã în a, adicã existã lim ºi
x →a x−a
este finitã.
d n+1 f (a)
În acest caz, limita se noteazã cu f ( n+1) (a) (sau sau D n +1 f ( a) ) ºi se
dx n +1
numeºte derivata de ordin (n + 1) a funcþiei f în punctul a.
Prin convenþie, f (0) = f.

O funcþie f : D → Z este indefinit derivabilã pe D dacã, µ n i q, f este derivabilã de

n ori în orice punct al lui D.

Regula lui Leibniz. Fiind date funcþiile f , g : D → Z de n ori derivabile,

n
( fg )( n ) = ∑ Cnk f ( n− k ) g ( k ) .
k =0

Diferenþiala
Fie I _ Z un interval ºi x0 i I.
Funcþia f : I → Z este diferenþiabilã în x0 dacã existã A i Z ºi α: I → Z o funcþie
continuã ºi nulã în x0 (adicã lim α ( x ) = α ( x0 ) = 0 ) astfel încât:
x → x0
f (x) – f (x0) = A(x – x0) + α(x)(x – x0), µ x i I.
Cu notaþiile anterioare, funcþia liniarã h a A · h, µ h i Z se numeºte diferenþiala
funcþiei f în punctul x0 ºi se noteazã df (x0).
Dacã f este diferenþiabilã în x0, atunci df (x0) : Z → Z, df ( x0 )( h) = f ′( x0 ) ⋅ h, µ h i Z.
O funcþie f : I → Z este diferenþiabilã pe I dacã este diferenþiabilã în orice punct din I.

Proprietãþi generale ale funcþiilor derivabile

Fie f : D → Z o funcþie; a i D se numeºte punct de minim absolut (sau global) al
funcþiei f dacã: f (a) T f (x), µ x i D. a i D se numeºte punct de maxim absolut (sau
global) al funcþiei f dacã: f (x) T f (a), µ x i D.

Fie f : I → Z o funcþie ºi a i I.
a se numeºte punct de maxim relativ (sau local) al funcþiei f, dacã existã o vecinãtate
V a lui a astfel încât f (x) T f (a), µ x i V O I; f (a) se numeºte maxim relativ al funcþiei.

52
 x0 se numeºte punct de minim relativ (sau local) al funcþiei f, dacã existã V o
vecinãtate a lui x0 astfel încât f (x0) T f (x), µ x i V O I; f (x0) se numeºte minim
relativ al funcþiei.
x0 i I este punct de extrem relativ (sau local) al lui f dacã este punct de minim
sau de maxim relativ (sau local).

Teorema lui Fermat. Fie I ⊂ Z un interval ºi f : I → Z o funcþie derivabilã într-un

punct de extrem local x0 din interiorul intervalului I (x0 i I ºi nu este capãt al intervalului);
atunci f ′(x0) = 0.

Teorema lui Rolle. Fie f : [a, b] → Z o funcþie cu urmãtoarele proprietãþi:

1) f este continuã pe [a, b].
2) f este derivabilã pe (a, b)
3) f (a) = f (b).
Atunci jc i (a, b) astfel încât f ′ ( c ) = 0 .

Teorema lui Lagrange. Fie f : [a, b] → Z o funcþie cu proprietãþile:

1) f continuã pe [a, b];
2) f derivabilã pe (a, b).
f ( b) − f ( a)
Atunci existã c i (a, b) astfel încât = f ′(c ) .
b−a
Teorema lui Cauchy. Dacã funcþiile f, g : [a, b] → Z îndeplinesc condiþiile:
1) f ºi g sunt continue pe intervalul închis [a, b] ;
2) f ºi g sunt derivabile pe intervalul deschis (a, b) ;
3) g ′( x ) ≠ 0, ∀x ∈ ( a , b) ;
f (b) − f (a) f ′(c )
atunci g(a) @ g(b) ºi existã c i (a, b) astfel încât = .
g (b) − g (a) g ′(c )

Teorema l’Hospital. Fie a , b ∈ Z , a < b ºi I ⊂ Z un interval cu (a , b) ⊂ I ⊂ [a , b] .

Dacã x0 i [a, b] ºi f, g : I \ {x0} → Z sunt funcþii cu proprietãþile:
1) lim f ( x ) = lim g ( x ) = 0 (respectiv lim g ( x ) = +∞) ;
x → x0 x → x0 x → x0

2) f ºi g sunt derivabile ºi g ′( x ) ≠ 0, ∀x ∈ I \{ x0 } ;
f ′( x )
3) existã lim ∈ Z finitã sau infinitã;
x → x0 g ′( x )

atunci existã o vecinãtate V a lui x0, astfel încât g(x) @ 0, µ x i I O V \ {x0}) ºi existã
f (x) f ′( x )
lim = lim .
x → x0 g ( x ) x → x0 g ′( x )

Consecinþã a teoremei lui Lagrange. Fie f : I → Z o funcþie derivabilã pe intervalul I.

a) Dacã f ′(x) > 0, µ x i I, atunci f este strict crescãtoare pe I.
b) Dacã f ′(x) < 0, µ x i I, atunci f este strict descrescãtoare pe I.

53
 Convexitate
Fie funcþia f : I → Z, unde I ⊂ Z este un interval.
Funcþia f se numeºte convexã pe I, dacã µ x1, x2 i I ºi µ λ i [0, 1]
f ((1 – λ)x1 + λx2) T (1 – λ)f (x1) + λEf (x2).
Funcþia f se numeºte concavã pe I dacã, µ x1, x2 i I ºi µ λ i [0, 1]
f ((1 – λ)x1 + λx2) U (1 – λ)f (x1) + λEf (x2)

Fie x0 punct interior intervalului I. Spunem cã x0 este punct de inflexiune al funcþiei f

dacã f are derivatã în x0 (finitã sau infinitã) ºi dacã pe o vecinãtate a lui x0, funcþia îºi
schimbã convexitatea în x0, adicã, de o parte a lui x0 funcþia este convexã, iar de cealaltã
parte a lui x0 funcþia este concavã.

Asimptote
Fie D _ Z ºi x0 i Z un punct de acumulare al lui D; fie f : D « Z o funcþie.
Dreapta de ecuaþie x = x0 este asimptota verticalã la graficul funcþiei f, dacã cel puþin
una dintre limitele laterale: lim f ( x ) sau lim f ( x ) existã ºi este infinitã.
x Z x0 x ] x0

Fie o funcþie f : D « Z. Dacã D este o mulþime nemãrginitã la dreapta (∞ este punct

de acumulare al mulþimii D), atunci dreapta de ecuaþie y = mx + n este asimptotã oblicã
spre +∞ a graficului dacã lim [ f ( x ) − mx − n] = 0 , m, n ∈Z fixate.
x →+∞

Dacã D este o mulþime nemãrginitã la stânga (–∞ este punct de acumulare al mulþimii D),
atunci dreapta de ecuaþie y = m′x + n′ este asimptotã oblicã spre – ∞ a graficului dacã
lim [ f ( x ) − m′x − n′] = 0 , m′, n′ ∈Z fixate.
x →−∞
Dreapta de ecuaþie y = a este asimptotã orizontalã spre ±∞ la graficul funcþiei f
dacã existã lim f ( x ) ºi este egalã cu a.
x →±∞

54