Studiu de caz

Dimensiunea
religioasă
a existenței
Motto:
 Premisa
- Începutul literaturii române este legat de aria
culturală din răsăritul Europei, un spațiu format
pe temeliile tradiției bizantine.
- Din secolul al XVII-lea, limba slavonă, limba
oficierii serviciului divin în biserică până atunci,
este înlocuită treptat cu limba română.
- În această perioadă s-au tradus și s-au tipărit cărți
religioase, destinate tuturor credincioșilor.
Acestea au fost cazaniile (evanghelii explicate,
cuprinzând învățături morale dezvoltate pe
marginea textuluui biblic) și pravilele(corpuri de
legi).
- În cele trei țări române mentalitatea religioasă,
caracteristică Evului Mediu este dominantă.
- Domnitorii Matei Basarab și Vasile Lupu
au marcat începutul unei epoci de
înviorare culturară prin înființarea de
tipografii în țările lor, sprijiniți de
mitropolitul Kievului, Petru Movila.
Cărțile religioase tipărite contribuie la
unificarea limbii române literare, fiind
scrise într-un limbaj comun.
Carte Bisericească în slavonă
 Emanciparea Limbii Române
Mitropolitul Varlaam (X – 1657)
- Primul cărturar român care a încercat
introducerea limbii române in biserică, a fost
mitropolitul Varlaam, principala contribuție
fiind lucrarea sa religioasă “Cazania”.
- În “Cuvânt către cetitoriu”, Varlaam își
expunea motivele care l-au îndemnat la
scrierea cărții : “limba noastră românească n-
are carte pe limba sa” fapt cu impact negativ
asupra
accesibilității cuvântului “sacru”și în plus,
este vorba de “lipsa dascălilor și a învataturii”.
- În cadrul acestei lucrări limba română
adoptă un stil propriu deiferențiindu-se de
modelele slavone, punând în valoare, prin
fraze expresive , bogăția limbii române.
- Fiind prima scriptură religioasă în limba
română, învățăturile
redate în cadrul Cazaniei devin accesibile
inclusiv țăranilor .
“ Când petreace omul în fum, atunci-i
lăcrămazdă ochii și de iuțimea fumului doru-
l ochii și orbăsc: iar deacă iase la văzduh
curat și la vreame cu senin de se prâmblă pre
 -Conținutul Cazaniei este in primul
rând omiletic (constând în predici) dar si
liturgic (predicile apar însotite de pilde
din Evanghelii) si hagiografic (viețile
sfinților).
-Apar in cursul predicilor obiceiuri si
rituri legate de inmormantare, elemente
de bocet popular cuprinse in ‘Plansul
Maicii Domnului’, unde durerea lui Iosif
si a Mariei ia proportii cosmice,
sugerand atmosfera din balada
‘Miorita’.
- Jitiile sunt importante pentru
imaginarul epocii intrucat tineau vie
curiozitatea prin numarul mare de
‘ciudease’ (minuni).
- Cazania a deveni atât de populară printre
țărani dar și preoți încât fragmente din aceasta
au fost găsite pe întreg cuprinsul României de
azi.
-Acest fapt dovedește că limba română era
vorbită într-o formă asemănătoare atât în
Moldova cât în Muntenia și Ardeal.
 Primul nostru poet:
Mitropolitul Dosoftei (1624 – 1693)
- Continuator a lui Varlaam, Dosoftei este un scăunat la numai câțiva
ani din funcție a predecesorului său.
- Cunoscând multe limbi străine, Dosoftei tipărește numeroase
traduceri, îmbogățind literatura religioasă.
- Printre cele mai populare cărți de lectură religioasă scrise de Dosoftei
avem:
“Psaltirea în versuri” și “Viețile sfinților”.
- Dosoftei a scris și texte de ritual și de slujbă bisericească precum:
Liturghia, Molitvenicul și Octoihul, acestea fiind publicate pentru
prima dată în limba română.

David Psalmistul
- Deși limba română avea insuficiente
mijloae de expresie literară, Dosoftei
realizează tălmăcind Psalmii lui David, nu
doar o traducere a acestora, ci și o
prelucrare a lor.
- Cu toate că versul său este încă stângaci
când este luat ca model, versul popular,
limba stihurilor acestuia devine
curgătoare muzicală și ritmică.
- O parte din Psalmii traduși de Dosoftei
au devenit cu timpul atât colinde
religioase cât și cântece de stea, precum
Psalmul 46.
- Ca monah la Probota, a tradus, pentru prima
oară în românește, Istoriile lui Herodot și
cartea Mântuirea păcătoșiior a lui Agapie
Landos.
- Ca episop de Roman a revizuit traducerea
Vechiului Testament făcută de Nicolae Milescu,
care s-a tipărit la București, în 1688.
- La rugămintea patriarhului loachim al
Moscovei și a mitropolitului Varlaam lasinski
al Kievului, a tradus din –grecește în slavo-
rusă mai multe lucrări teologice: Scrisorile
Sfântului Ignatie Teoforul, Constituțiile
Sfinților Apostoli, Istoria bisericească și privire
mistică a patriarhului Gherman I al
Constantinopolului (o explicare a Sf.
Liturghii).
- Nicolae Manolescu scrie în “Istoria critic a
literaturii române”:
“Cel mai mare merit al lui Dosoftei acesta și
este: de a fii oferit în Psaltire, pe neasteptate,
întâiul monument de limbă poetică
românească”;
“împrumutând și clachiind termeni din cinci
sau șase limbi”;
“a silit cuvintele să primească accentul trebuitor
prozodiei lui”;
“a supus topica unor distorsiuni care ne duc cu
gândul la poeți dni secolul XX”;
“și a încercat mai multe cadențe și mai mulți
metri decât găsim în toată poezia noastră de
până la romantism.”
 Arta oratoriei religioase:
Mitropolitul
-Antim IvireanulAntim Ivireanul
se apropie de literatura
(1660 – 171
datorită predicilor sale (Didahile) rostite de la
înalțimea amvonului Mitropoliei din București,
unde erau ascultate cu mare interes.
-Deși imitau omiliile(predici religioase)
bisericii, predicile mitropolitului au mai multe
părți originale.
-Antim este preocupat de viața morală a
credincioșilor, surprinzând slăbiciunile și excesele
contemporanilor și precum Sfântu Ioan
Hristostomul se simte îndatorat să le îndrepte.
 -Prin Didahiile sale Antim nu este numai
un teolog ci și un îndrumător pentu cei rătăciți
pe care încearcă să-i readucă pe calea cea
dreaptă prin intermediul artei sale oratorice.
- Didahiile sunt în număr de 28, acestea
fiind construite după un plan riguros: -
didahia se deschide cu o introducere în
subiect; - continuă cu un
exordiu (enunțarea pe scurt a conținutului)
- urmează o tratare(plină de tâlcuri)
- se finalizează printr-o
încheiere
 Cărți tipărite de către Antim Ivireanul:
-Evangheliarul greco–român – 1693
-Psaltirea - 1694
-Liturghierul greco-arab - 1701, prima
carte tipărită cu caractere arabe din lume
- Evanghelia – 1697
- Învățături creștinești – 1700
- Noul Testament - 1703, prima ediție a
acestuia în Țara Românească.
 Concluzii:
- Atât mitropolitul Antim în Țara Românească căt și
Dosoftei și Varlaam în Moldova au făcut posibilă
înțelegerea textelor religioase prin traducerea lor în
română, redândule sub forma de tipărituri, predici sau
poezie(Psalmi).
- Tipăriturile religioase scrise de către cei trei
mitropoliți au contribuit la introducerea limbii române
în cadrul bisericii.
- Tipăriturile au contribuit totodată la formarea unei
limbi române literare comună uniformă și egală în
țările române.
- Caracterul religios al literaturii din această
perioadă continuă să influențeze și scrierile cărturarilor
de mai târziu precum Miron Costin care în poemul său
„Viața lumii” pleacă de la un motiv din „Eclesiast”.
 Bibliografie
Text:
-Manual de limba și literatura română clasa a - XI
–a
-www.wikipedia.com
-www.scribd.com
Video:
-www.Youtube.com
Imagini:
-www.google.ro
Background:
-www.Background4Christian.com
Grupa:
- Amanci Gabriel
- Venco Mario
Studio de caz II:
- Dimensiunea religioasă a existenței.
Contribuire:
- Amanci Gabriel: Informații despre
mitropolitul Antim, video, imagini.
- Venco Mario: Informații despre mitropolitul
Varlaam, Background, Design.
- Contribuție comună: mitropolitul Dosoftei și
premisa.