Cartea abordeaza probleme mai putin vizibile si incearca sa arate ca

civilizatia nu si-a revenit inca pe deplin din socul nasterii sale.

A fost scrisa pentru a contribui la intelegerea totalitarisumului si a
insemnatatii pe care o are lupta necurata impotriva lui; de asemenea se
examineaza aplicarea metodelor critice si rationale ale stiintei la problemele
societatii deschise.
Pentru a intelege cat mai bine si pentru a reliefa cu precizie, autorul se
foloseste de cea mai puternica filozofie : istoricismul, o atitudine careia I se
face o descriere concisa.
Istoricismul reprezinta idei sau un manunchi de idei, care au devenit o
parte componenta a atmosferei noastre spirituale incat sunt considerate de
obicei, de la sine inteles si aproape ca nu mai sunt puse la indoiala.
Primul dintre greci care a formulat o doctrina pronuntat istorica a fost
Hesiod, iar interpretarea sa este bazata pe tendinta generala a evolutiei
istorice. El crede ca omenirea este sortita sa degenereze atat din punct de
vedere fizic cat si moral.
Una din cele mai importante idei care formeaza istoricismul este
ideea de schimbare. Aceasta a fost descoperita de Heraclit, iar, pana la el,
filozofii greci, influentati de Orient, vedeau lumea ca pe un urias edificiu
avand ca material de constructie lucruri materiale, lumea fiind totalitatea
lucrurilor: Cosmosul.
Dar, viziunea pornita din geniul lui Herodot spune ca nu exista un
asemenea edficiu si ca “cosmosul este o gramada de lucruri vechi, inutile,
aruncate la intamplare”.
Astfel, el vizualiza lumea nu ca pe un edificiu ci ca pe un colosal
proces, nu ca totalitate a lucrurilor ci ca totalitate a evenimentelor,
schimbarilor sau a faptelor.
Mottoul care sta la baza filozofiei lui Herodot este: “Totul se misca si
nimic nu sta pe loc”.
 Platon este unul din primii cercetatori ai societatii si de departe cel
mai influent, el fiind un adevarat sociolog care a aplicat cu succes metoda sa
idealista la analiza vietii sociale a omului.
Sociologia sa este un amestec de speculatie data de Teoria Formelor si
de fina observare a faptelor.
Fundalul metafizic al Teoriei lui Platon despre schimbarea sociala este
oferit de lumea Formelor sau Ideilor imuabile.
Proprietatile Formelor sunt imuabile,indestructibile,incoruptibile dar
si perfecte, adevarate, reale si bune.
Calitatea de a fi incoruptibile ofera Formelor singularitatea caci nu pot
exista copii perfecte.
In Republica, Platon spune : “ binele este cel ce pastreaza iar raul cel
ce nimiceste si corupe tot”
Un fapt pe care Platon il sustine cu ardore este ca “ schibarea este
funesta iar repausul divin”.
Povestea platoniciana a originii specilor confera omului statutul de cel
mai desavarsit dintre animale, omul fiind plamaduit de zei, iar celelate specii
descind din el printr-un proces de corupere si degenerare. Astfel femeile au
rezultat din barbatii lasi si biscenici, animalele inferioare din oamenii lipsiti
de intelepciune; cei inofensivi dar flusturatici cu prea multa incredere in sine
au devenit pasari, iar animalele de uscat au derivat din cei lipsiti de
preocupare filozofica si pestii reprezinta oamenii neghiobi,obtuzi, josnici.
Teoria formelor ofera o teorie a schimbarii, explica directia generala
in care se schimba toate lucrurile sensibile si tendinta istorica spre
degenerare pe care o manifesta omul si societatea umana.
Cum se naste democratia: cand se instaureaza oligarhia este o
chestiune de timp izbucnirea unui razboi civil intre oligarhi si clasele mai
sarace iar acest razboi civil reprezinta inceputul democratiei caci saracii,
biruind, ii ucid pe unii dintre cei bogati, pe altii ii alunga, iar restului ii dau
parte egala in drepturi cetatenesti ca si in demnitati.
Platon trateaza ca pe niste puternice arme politice cresterea si
educatia , care nu reprezinta simboluri gratuite ci sunt instrumente ale
dominatiei de clasa necesare pentru asigurarea stabilitatii acestei democratii.
Clasele nu trebuiesc amestecate, iar clasa stapanilor trebuie sa fie
unica si superioara deoarece luand ca exemplu reproducerea si imperecherea
animaleleor care se face dupa anumite limitari si reguli rezulta ca si
amestecarea claselor este interzisa.
 Un fapt care iese in evidenta in filozfia lui Platon este reprezentat de
o neconcordanta in gandirea sa caci desi identifica elementul bland al
sufletului cu dispozitia filozofica el prefera obiceiurile spartane bazate pe
brutalitate celor ateniene care au ca punct de plecare linistea interioara,
despre ateninei Platon spunand ca asculta prea multa muzica.
Platon a dezvoltat o sociologie sistematica de factura istorica in care
statele existente le-a considerat drept copii degenerate ale unei Forme sau
Idei imuabile.

Platon a incercat sa distinga cele doua elemente diferite din mediul de

viata al omului: mediul natural si mediul social, iar pentru asta trebuie sa
cunoastem cele doua legi care explica distinctia dintre medii.
Legile naturale descriu miscarea Soarelio, a Lunii, a planetelor,
succesiunea anotimpurilor, legea gravitatiei.
Legile normative sunt interdictiile si poruncile, adica legile ce interzic
sau ordona anumite moduri de conduita: cele Zece Porunci sau normele
juridice.
Legile naturale sunt inalterabile, pe cand legile normative pot fi
modificate.
Modul in care a evoluat distinctia dintre legi este reprezentat de trei
mari procese: procesul monism naiv reprezinta punctul de plecare, iar in
acest moment nu sunt facute distinctiile.
Al doilea proces este facut in doua trepte in functie de perceptia
oamenilor si are loc cand experientele neplacute sunt mijloacele prin care
omul invata sa se adapteze la mediu : naturalismul naiv este atunci cand
oamenii cred ca regularitatile nu pot suferi modificari, iar in
conventionalismul naiv regularitatile sunt influentate de zei.
Cand se inteleg diferentele dintre legi are loc ultima etapa: cea a
dualismului critic.
Intre monism naiv si dualism critic se gasesc multi pasi intermediari,
iar acestia se datoreaza ideii gresite ca daca o norma este conventionala este
cu totul arbitrara.
Cele mai importante pozitii sunt reprezentate de naturalismul biologic
in care se sustine ca exista legi eterne si invariabile din care putem deriva
norme, desi legile morale si legile statelor sunt arbitrare; pozitivismul etic
este o alta pozitie in care se incearca reducerea normelor la fapte, iar
combinarea celor doua pozitii a dus la un naturalism psihologic.
 Prin doctrina totalitara …… de Platon in care revendicarile sale sunt
pur totalitare, antiumanitare se exprima ideea de intoarcere la statul originar
al stramosilor, la statul primitiv, unde clasa dominanta trebuie evident
marcata prin membrii sai si a regulilor rigide, insa se subliniaza faptul ca
Platon nu trebuie tratat ca un ganditor revolutionar, un partizan al
progresului.
Platon foloseste termenul de dreptate cu inteles contrar oricarei
definitii logice a termenului si anume dreptatea ceea ce este in intersul
statului ideal
Spune ca dreptate inseamna inegalitate tocmai pentru a-si propaga
ideea de stat totalitar, egalitarismul reprezentand un mare rau si un mare
pericol.
Prin dreptate se intelege ca fiecare trebuie sa ramana pe indeletnicirea
lui si sa nu se amestece, orice incalcare reprezentand o nedreptate.
Astfel drepatea inseamna pastrarea propriei conditii sociale.
Ideea de fericire trateaza fericirea in mod analog cu dreptatea, se
bazeaza tot pe credinta ca societatea e “de la natura” impartita in “clase sau
carte”.
Fericirea se dobandeste prin dreptate , prin pastrarea de catre fiecare a
locului sau in societate: carmuitorul trebuie sa-si afle fericirea in carmuire,
razboinicul in lupta iar sclavul in sclavie.
Pe Platon il preocupa doar fericirea intregului, nu a individului sau a
unei anumite clase.
Daca dorim sa ramanem oameni atunci nu putem urma decat o singura
cale, calea spre societatea deschisa, sa mergem inainte spre
necunoscut,incet,nesigur, folosindu-ne ratiunea pentru a planifica realizarea
atat a securitatii cat si a libertatii.