Cercetarea secreta, implozie

gravitationala, rezonanta nucleara,

campuri electromagnetice,
gravitationale, experimente secrete,
sisteme propulsive necoventionale,
sustentatie, jet axial sau radial,
propulsie, motor magnetic, N.Moraru,
perpetuum mobile
Stimate "Cyber-sapiens"; Marshall T.Savage este ramas mult in urma fata de nivelul la care a ajuns
cercetarea secreta departe de cunostinta publicului larg...... M.T.Savage a dezvoltat o serie de idei
interesante dar foarte costisitoare din punct de vedere tehnologic si investitional,care au aparut la
inceputul anilor '80: aripile zburatoare hipersonice de tip wiverider, care utilizeaza asa-numita
"propulsie externa" pe unda de soc hipersonica formata in jurul navei; acceleratoarele pe perna
magnetica in cadrul unor tuburi vidate; propulsia prin laser in care vehicolul este tinta iar laserul
ramane pe sol, etc, etc.
Toate acestea sunt la ora actuala deja idei invechite, depasite, nivelul actual al tehnicii aerospatiale
neconventionale fiind mult mai avansat decat tot ceea ce a zugravit acolo M.T.Savage...
Sunt un cercetator roman care timp de aproape 20 de ani a lucrat in cadrul dosarelor secrete de
cercetare, in cea mai mare parte a acestei activitati - in cadrul unor colective ruse ori ucrainiene care s-
au aflat in teritoriul Romaniei cu anumite misiuni speciale; nivelul meu de cunoastere este foarte
avansat, fiind practic la apogeul stiintei contemporane.
La ora actuala sunt unul dintre foarte putinii(3 cel mult 4)oameni din Romania care are acces nelimitat
la aceste categorii de informatii ; la ora actuala exista o criza mondiala grava care loveste in toate
aceste domenii esentiale :transporturile, energetica, protejarea mediului ambiant, cresterea demografica
si epuizarea resurselor terestre ,etc. Am atasat la acest mesaj un scurt extras din cadrul ultimei mele
lucrari, lucrare care deocamdata nu a fost scoasa la dispozitia publicului fiind blocata prin interventia
anumitor grupuri de interese..... Daca veti lectura atent acest material, veti gasi acolo multe din
raspunsurile si solutiile care va intereseaza.
Probleme de dezbatut sunt multe,din pacate mass-media este controlata de catre diverse grupuri de
interese iar accesul public este monopolizat de un grup restrans de persoane,cel mai adesea fara calitati
sau merite deosebite.
De mare interes la ora actuala sunt :
- atacurile climaterice (modificarile climaterice catastrofice determinate artificial) dar si consecintele
naturale care vin in urma unor interventii climaterice la nivel global; daca o lalaim nu ajungem la nimic
fiind necesara interventia directa la nivel tehnologic iar tehnologia de interventie climaterica nu este
cunoscuta decat de catre un grup deosebit de restrans de persoane din Romania, grup din care incepand
cu 1993 a facut parte si subsemnatul; tehnica reala de control climateric este departe de aceea descrisa
de g-ralii Stan ori Strainu, acestia fiind prost informati asupra acestui subiect; microundele sau alte
emisii de frecventa foarte inalta nu au nicio legatura cu razboiul climateric, iar programul HAARP este
destinat altui gen de experimente, pentru tehnica de lupta subliminala, fara nicio legatura cu
modificarea climei. Din fericire, aparatura de control climateric este destul de usor de realizat, nefiind
necesara decat o modesta finantare; fatalmente, pentru a realiza controlul climateric mai este necesara
si sesizarea atacurilor inamice, tocmai pentru ca acestea sa poata fi contracarate in timp util, iar pentru
aceasta este necesara participarea Armei Radar dar si reteaua de statii si sateliti meteo din cadrul
INMH. Tocmai de aceea simpla activitate sau initiativa privata este insuficienta si nu poate servi decat
cel mult unor interese individuale; s-ar putea ca in curand sa lucrez in cadrul institutiei
guvernamentale.., daca aceasta se va petrece, in mod sigur voi formula memorii si rapoarte speciale
catre comandantii mei ierarhici superiori in care voi oferi informatiile necesare pentru demararea
acestei activitati, insa deocamdata nu sunt inca angajat si nu am inca o pozitie oficiala ; sa vedem dupa
alegeri...;
- atacurile subliminale desfasurate printr-o serie de mijloace tehnice a caror descriere este foarte
interesanta si care ar trebui adusa la cunostinta publicului; o asemenea descriere ar pune intr-o lumina
cu totul si cu totul noua atat internetul cat si telefonia mobila; exista de asemenea mijloace de protectie
care anihileaza emisiile nocive - si acestea ar trebui in clar prezentate publicului larg in cadrul unei
emisiuni speciale in care sa fie prezentate mijloacele de atac si cele de aparare, ocazie cu care sa se faca
lumina si asupra scopului real al programului HAARP; in acest domeniu g-ral Strainu este destul de
bine informat, spre diferenta de punctul precedent, unde este chiar in afara subiectului; ar face bine
daca s-ar limita strict la ceea ce cunoaste fara a se mai amesteca in chestiuni despre care nu are decat
date vagi, informatii eronate, speculatii;
- tehnica antigravitationala, pentru care la ora actuala exista cel putin 5 metode cunoscute, dintre care
unele sunt si aplicate experimental, interesant fiind faptul ca se pot experimenta chiar si de catre un
amator, cu mijloace modeste si fara cine-stie-ce finantare ,-
- implozia gravitationala (observata mai ales in natura,la nivel macrocosmic);
- rezonanta nucleara (aplicata si in telekinezie, mai ales daca se utilizeaza dispozitive cu cristale de
cuart pentru obtinerea sau intretinerea, amplificarea si focalizarea unor emisii de o anumita frecventa);
- rezonanta prin emisii radio de joasa si foarte joasa frecventa in anumite medii de rezonanta si pe o
anumita geometrie;
- distorsiunea de camp gravitational, obtinuta pornind de la campuri electromagnetice realizate pe o
configuratie speciala si inchisa a liniilor de camp, la anumite frecvente si utilizand un miez rezonant;
- betaecranarea sau utilizarea ecranelor de plasma de ultrainaltafrecventa, emitente de electroni cinetici
in gama beta, medii impenetrabile pentru undele gravitationale;
Aceste chestiuni pur stiintifice - nu speculative ! - merita discutate public si chiar prezentate mici
modele experimentale; la ora actuala, dintre cei cativa romani direct implicati in cercetarea secreta eu
sunt singurul care a devenit dispus sa vorbeasca si sa iasa in fata publicului pentru a rezolva unele
probleme din cadrul gravei crize contemporane.

Afirmaţia de mai sus nu constituie o autolaudă sau o opinie personală ci o constatare empirică în care
este reflectată o situaţie de fapt: avem ingineri şi ofiţeri superiori, avem profesori universitari şi
academicieni.., dar dacă te vei duce la aceştia ca să-i întrebi de soluţii concrete pentru protecţia
climaterică, pentru sisteme propulsive neconvenţionale, pentru sisteme energo-generatoare sau de
conversie a energiei...Vax, se face linişte adâncă, nimeni nu ştie mai mult decât nimicurile pe care le-a
învăţat în facultate şi apoi le-a tot repetat ca papagalul altora care le-au învăţat la fel, ş.a.m.d.
Până una-alta eu cunosc aceste soluţii, sunt instruit în privinţa tehnologiilor respective şi ştiu ce este
concret de făcut, pas-cu-pas... Dar nu mi se acorda niciun fel de suport si tot mai des sunt chemat in
strainatate unde mi se propun tot felul de colaborari care presupun practic despartirea mea definitiva de
Romania. Probabil ca asta se va si petrece in cele din urma.

Să vedem aşadar o serie de concluzii parţiale... 2140.

Sisteme neconvenţionale de sustentaţie/propulsie :

- sistemul aerodepresionar de tip Coandă, bazat pe suflarea cât mai puternică a unei suprafeţe curbate,
optimal o suprafaţă discoidală, cu ajutorul unui jet fluidic; se contează pe efectul de sucţiune care se
produce astfel şi pe amplificarea debitului de suflaj cu ajutorul aerului absorbit de la extrados, totodată
fiind utilizată şi diferenţa de presiune care ia naştere între suprafaţa de intrados (suprapresiune) şi cea
de extrados (depresiune); în sursele publice de informare în mod viclean sunt excluse din schema unor
astfel de dispozitive, o serie de elemente de mare importanţă, cum ar fi: peretele exterior poros pe
dedesubtul căruia se realizează suflajul şi la suprafaţa căruia este puternic aspirat stratul-limită; felul
cum suprafaţa (interioară) suflată este prevăzută cu ghidaje (un fel de ,,striaţii”) elicoidale care au rolul
de a micşora foarte mult rezistenţa aerodinamică dar şi de a da naştere unei mişcări vortexiene a
fluidului de lucru; faptul că adeseori Coandă a prevăzut un canal axial în cadrul dispozitivului,în cadrul
căruia a dispus unul sau mai multe ejectoare interioare de tip Coandă, şi prin care a realizat un suflaj
interior şi ventral (de intrados) a aparatului de zbor; elementul coronar periferic, prin care se împiedica
desprinderea jetului la marginea suprafeţei suflate şi care asigura de asemenea şi comandarea
aerodinamică a direcţiei marginale de evacuare a fluidului de lucru; felul în care Coandă a indus o
mişcare vortexiană de contrasens între fluidul de suflaj superior(la extrados)şi cel inferior (la intrados)
pentru a forma un vortex propulsiv la intradosul aparatului de zbor, şi altele ;
- sistemul de vacuumpropulsie de tip Liciar-Schauberger, care ca metodă, este derivat din aşa-numitele
"elice ciclonoidale" care au făcut obiectul unui număr relativ mare de brevete de invenţie, în SUA,
Germania şi Franţa în mai mică măsură; este vorba despre nişte "elici" de o configuraţie complet
atipică, în formă de coroane paletate coaxiale şi suprapuse; aceste elici de configuraţie specială aspirau
aerul din regiunea centrală evacuându-l radial şi oblic, iar la o variantă propusă de V.Schauberger, după
evacuarea aerului din palete, acesta era preluat de un aparat director elicoidal sau chiar de către o altă
elice dotată cu palete elicoidale; jetul vortexian format, era suflat cel mai adesea pe o suprafaţă
semidiscoidală interioară sau exterioară, prevăzută cu perete poros la unele modele; canalul
aerodepresionar central era utilizat în cadrul propulsiei, jetul axial fiind deflectat de asemenea radial;

- atât ejectoarele exterioare cât şi cele interioare de tip Coandă, presupun suflajul intern acoperit de un
perete poros, pentru obţinerea randamentului maxim, această observaţie fiind valabilă şi la
repulsinele/ciclonoydele de tip Schauberger-Liciar; în plus, atunci când elicele coronare din cadrul
dispozitivelor menţionate mai sus, sunt îndeajuns de grele, se utilizează metoda sus-tentaţiei
"giroscopice", care constă în realizarea a două puternice forţe centrifuge de sens opus cu direcţionarea
opţională a sensului de aplicare vectorială a forţei rezultante, prin intermediul unor dispozitive
mecanice de interpoziţionare; un asemenea dispozitiv poate fi aplicat şi în afara atmosferei, doar pe
baza efectului giroscopic;

- sistemele electrocinetice sau/şi magnetohidrodinamice, bazate pe aplicarea unor descărcări electrice

între electrozi asimetrici de configuraţii speciale, interpoziţionaţi potrivit anumitor scheme menite să
optimizeze formarea vântului electric şi angrenarea de către acesta a unui volum cât mai mare de aer
din cadrul mediului ambiant,inclusiv utilizarea jeturilor de gaze arse în cadrul propulsiei electrocinetice
sau pentru generarea de înaltă tensiune; în baza unor astfel de scheme se pot realiza vehicule
aerospaţiale de mare viteză prevăzute cu sisteme de sustentaţie şi propulsie MHD sau/şi electrocinetică
integrate în suprafaţa fuselajului, a planurilor ;

- sistemele electromagnetice cu bobinaje de configuraţii speciale, destinate torsiunii de câmp

gravitaţional, alimentate cu energie electrică de înaltă tensiune şi hiperfrecvenţă.

Evident, există o multitudine de scheme pentru fiecare dintre aceste categorii de sisteme, dar şi scheme
hibride pentru aparate de zbor capabile să-şi modifice regimul de funcţionare. Autorul acestei lucrări
deţine modele experimentale de mici dimensiuni pentru toate aceste sisteme de sustentaţie/propulsie,
iar dacă i se va da ocazia, le va putea prezenta şi public...
2141.

Sisteme neconvenţionale de propulsie :

- motoarele aeroreactoare electrotermice; sisteme propulsive bazate pe efectul termic şi electric al

emisiilor puternice de microunde (emisii radio de înaltă frecvenţă) asupra jeturilor de aer sau un alt
agent de lucru stocat ori obţinut la bord – de obicei hidrogenul gazos sau apa; pentru obţinerea la bord a
hidrogenului sunt utilizate de obicei variante perfecţionate şi adap-tate ale brevetelor de invenţie ,-
Apparatus and method for the Production of Hydrogen CN1906133 (2007-01-31) ; Apparatus &
Method for the Production of Hydrogen KR20060037449 (2006-05-03); Apparatus & Me-thod for the
Production of Hydrogen at an Accelerated Rate WO2006113463 (2006-10-26); Apparatus & Method
for the Production of Hydrogen WO2006091451 (2006-08-31); Cooling Fluid for Fabrication
Operations,-EP0345783 (1989-12-13); US2006180464; S2005109162; US Patent Application #
20050042150 din febr.24, 2005; Apparatus and Method for the Pro-duction of Hydrogen,- US Patent
Application # 20060188436 din august 24, 2006; Apparatus and Method for the Production of
Hydrogen,- US Patent # 5399,251; 4124463 ~ Nov., 1978; 4312736 ~ Jan., 1982; 4352722 ~ Oct.,
1982; 4369737 ~ Jan., 1983; 4442801 ~ Apr., 1984; 4720331 ~ Jan., 1988; 5037518 ~ Aug., 1991; US
Patent # 5,178,118 cu titlul origi-nal,- Energy system for applying mixed hydrogen and gasoline to an
engine; US Patent # 5,089,107 (din febr. 18, 1992 ) dar şi Bi-Polar Auto Electrolytic Hydrogen
Generator, inventat de către Francisco Pacheco, având ca bibliografie de inventică,- brevetele 3256504
din iunie 1966 de Fidelman ; 3892653 din iulie 1975 tot de Pacheco ; 3942511 din martie 1976 având
ca autor pe Black ; 4325798 din aprilie 1982 avându-l ca autor pe Mack, etc, etc.
- motoarele aeroreactoare de vacuumpropulsie,- variantă a compresorului cicloidal, de care s-a vorbit în
paginile precedente; pentru propulsie, un astfel de compresor ar avea o configuraţie specială, adaptată
cerinţelor specifice propulsiei;
- motoarele aeroreactor-rachetă cu detonator Z-Pinch,- sisteme pulsoreactoare de mare putere destinate
funcţionării în cadrul atmosferei înalte şi spaţiul cosmic; se bazează pe o anteionizare a agentului de
lucru (aer sau un agent de lucru stocat ori produs de către o instalaţie de bord) şi apoi aplicarea unei
unde detonante de înaltă tensiune asupra jetului semiionizat; de obicei un asemenea sistem de propulsie
este prevăzut şi cu un sistem auxiliar menit să genereze pe o anumită direcţie un puternic câmp
magnetic cu rol de protecţie/accelerare;
- motoarele aeroreactor-rachetă cu undă laser amplificată în plasmă,-acest sistem de propulsie oarecum
reia elementele schemei sistemului de propulsie menţionat mai sus, dar pentru confinarea şi accelerarea
plasmei, pentru protecţia împotriva radiaţiei de frânare, etc – utilizează radiaţia laser axială, de
ultraînaltăfrecvenţă;
- motoarele aeroreactor-rachetă cu superplasmă accelerată pe ghid de undă radio,- sisteme de propulsie
care pot utiliza teoretic orice fel de agent de lucru, dacă acesta poate fi adus în starea de plasmă (rece);
acest jet de plasmă "rece" este apoi supraionizat prin metode specifice, până ce este adus în starea de
"superplasmă" –care este mai departe separată electric şi apoi accelerată în cadrul unor antene
monopol, pe ghid de undă radio, către un punct focal; jetul astfel format este un jet relativist;
- motoarele aeroreactor-rachetă cu accelerator cuantic,- agentul de lucru este introdus în interiorul unui
sistem combinat de tip generator-accelerator de plasmă, unde este supus unui bombardament mixt şi
totodată încadrat într-un câmp magnetic accelerator de mare putere;
- motoarele aeroreactor-rachetă cu accelerator de tip fantă inelară; sisteme de propulsie bazate pe
elemente special configurate; acestea înlesnesc apariţia şi ulterior amplificarea unor fenomene fizice şi
fizico-chimice de natură să conducă la autoconfinarea jetului de gaze semi-ionizate, electrizarea
acestuia şi astfel autoionizarea sa completă, dar şi autoaccelerarea în ca-drul unor complexe fenomene
fizice desfăşurate la nivel micro- şi macroscopic;
- motoarele aeroreactor-rachetă electrocinetice; sisteme de propulsie bazate pe ionizarea şi accelerarea
agentului de lucru sub acţiunea unor câmpuri electrice şi magnetice aplicate din exterior sau/şi
autogenerate în cadrul jetului; astfel de sisteme de propulsie pot avea interesanta particularitate de a fi
sisteme de propulsie externă, deci care funcţionează în exteriorul vehicolului aerospaţial, la suprafaţa
dar şi înaintea şi înapoia acestuia.

Sisteme energogeneratoare neconvenţionale : 2142.

- generatoarele homopolare perfecţionate,configurate de aşa natură încât debitează curent alternativ nu

curent continuu (aceasta se realizează printr-o adaptare a conductorului electric rotativ ce este supus
câmpului magnetic, astfel încât el să conţină elementele RLC; astfel se contopeşte generatorul
homopolar de curent continuu cu schema oscilatorului, obţinându-se un fel de transvertor (maşină
electrică destinată conversiei cc–ca sau trecerii curentului alternativ de la o frecvenţă la alta) la care
colectarea sarcinilor electrice nu se mai face mecanic (precum la generatorul homopolar clasic)ci
inductiv, aplicându-se schema transformatorului Tesla; astfel de generatoare electrice perfecţionate
sunt capabile să obţină puteri mari şi deosebit de mari,debitând curenţi de tensiune şi frecvenţă foarte
mare; aplicaţiile cele mai clare sunt în domeniul propulsiei electrocinetice, pentru vehiculele
aerospaţiale dar totodată, variante adap-tate ale unui asemenea generator, se pot utiliza şi pentru
centralele energetice de sol destinate în special puterilor mari;
- generatoarele electrice nucleorezonante; generatoare cu grad mare de compactizare, capabile să
debiteze puteri foarte mari; se bazează pe aplicarea unui câmp electromagnetic de o anumită frecvenţă
asupra unui material de extracţie, prin provocarea unor fenomene de rezonanţă la nivel nuclear şi prin
aceasta, provocarea unei migraţii forţate a electronilor de conducţie, în condiţiile unei polarizări iniţiale
a acestui material de extracţie, astfel încât fenomenele de migraţie electronică să se desfăşoare ordonat
iar nu anarhic, pe o singură direcţie, potrivit polarizării materialului de extracţie; interesează în special
tehnica spaţială, acest generator care este compact şi de masă scăzută, pretându-se totodată foarte bine
funcţionării în vid sau în altfel de condiţii vitrege de mediu;
- generatoarele electrice convenţionale (alternatoare, de pildă) dar care sunt acţionate de aburul circulat
în cadrul unui circuit închis, acest abur fiind debitat de către un generator neconvenţional de tip Vuia-
Moraru;
- centrale termolelectrice la care se aplică metoda arderii termoionice a agentului de lucru carburant ;
"arderea termoionică" are ca efect producerea unei combustii complete a carburantului, ceea ce creşte
foarte mult randamentul caloric al arderii, reduce masiv emisiile poluante şi de asemenea, reduce
consumul de carburant cu 80% faţă de arzătoarele convenţionale;
- generatoarele electrice convenţionale (alternator, dinam, generator homopolar, transvertor, etc)
acţionate cu ajutorul compresorului cicloidal; aceasta este o alicaţie specială a vacuumpropulsiei, în
care diferenţele mari de presiune create la suprafeţele antagoniste ale elementului rotoric, sunt utilizate
pentru a genera forţe ce pot fi convertite în energia cinetică a unui element rotativ şi de aici în energie
electrică la nivelul generatorului electric propriu-zis;
- colectoare de energie electrică; aceste aparate nu generează propriu-zis curentul electric ci îl
colectează din mediul ambiant, sursele ambientale de energie electrică fiind în principal patru şi anume
–atmosfera joasă, ionosfera, mediul teluric şi spaţiul cosmic (radiaţia cosmică de fond)
Nota: sistemele de sustentaţie, de propulsie şi energetice sunt mai multe sau mai diversificate decât cele
înşirate aici; autorul le-a reţinut însă pe acestea în mod special.
Autorul este în deplină capacitate de a realiza calculul şi proiectarea oricărui sistem dintre cele
menţionate în cadrul acestei liste sau în această carte, fiind unul dintre foarte puţinii cercetători români
capabili să:
- proiecteze sisteme electronice de intervenţie climaterică, destinate apărării şi atacului, sau colectării
energiei ionosferice şi utilizării acesteia la nivel industrial în cadrul unor centrale electrice de foarte
mare putere;
- proiecteze sisteme de armament neconvenţional (în special de domeniul aerospaţial) destinat
superiorităţii sau de regim strategic;
- proiecteze sisteme de propulsie terestră, navală şi aerospaţială din toate categoriile şi pentru orice fel
de aplicaţie solicitată;
- rezolve orice problemă de natură industrială, prin aducerea în prim-plan a unor soluţii
neconvenţionale dar realiste, aplicabile în concret şi totodată mult mai fiabile, mai ieftine sau ecologice
decât orice soluţie convenţională aplicată până acum.
Pentru ca aşa-ceva să devină realitate, autorului îi este necesar un cadru instituţional adecvat şi suportul
de principiu al statului, chiar dacă finanţarea ar veni din fonduri europene sau din fonduri private.
Indiferenţa autorităţilor de stat este criminală, lovind direct speranţa unui bun trai şi chiar reducând
drastic şansele de supravieţuire ale populaţiei.
Pentru sistemele de propulsie ori cele energogeneratoare, sunt necesare SURSE DE ENERGIE dar şi
SISTEME DE CAPTARE ŞI CONVERSIE a acestei energii.
Putem avea în vedere aşa-numita "energie liberă", dar şi energia magnetică, energia cosmică din cadrul
radiaţiei de fond, energia atmosferică, etc. O primă sursă de mare interes ar fi energia liberă...
Da.Este energia electrica "libera" din atmosfera joasa, care nu trebuie decat colectata, -si Tesla a stiut
cum sa faca asta; este energia din ionosfera, care trebuie colectata si iarasi Tesla a stiut cum sa faca
asta; mai este si curentul electric teluric care ar putea fi colectat; este si energia atmosferica rezultata
din presiunea foarte mare a gazelor la nivelul solului - 10332,3 Kg / mp - si pe aceasta din urma m-as
opri eu, asa cum au facut-o acum 80-100 de ani si oameni ca Henri Coanda sau Rudolf Liciar.
R.Liciar era la curent cu activitatea si rezultatele austriacului Viktor Schauberger, inclusiv cu cele
obtinute de Henri Coanda; totodata el stia ca viteza specifica de expansiune a aerului (la conditiile de la
nivelul marii) in vid, este de 396 m/sec iar daca un corp se misca prin atmosfera cu aceasta viteza aerul
se va afla in imposibilitatea de a mai ocupa zona aflata imediat inapoia acelui obiect,unde se formeaza
deci VIDUL; in cazul unui glonte, punga de vid formata inapoia acestuia va actiona ca un impediment,
pentru ca tinde sa franeze glontele, pentru a-l avantaja fiind necesara o zona de vid inaintea obiectului
aflat in deplasare, nu inapoia sa!
R.Liciar si-a dat seama ca poate configura un element rotoric a carui viteza liniara periferica sa fie
egala cu 396 m/sec, -pentru ca pe suprafata rotorului cu pricina sa obtina VACUUM; el inventa astfel
in 1932 ceea ce a denumit "vacuumpropulsia", aplicata mai tarziu la navele secrete naziste si in cele din
urma la acelea sovietice. Practic, Liciar nu a facut altceva decat sa utilizeze uriasa energie a mediului
ambiant pentru a o converti in forta de sustentatie si propulsie; asta este o aplicatie clara in domeniul
sistemelor de propulsie, dar energia aceasta colosala poate fi convertita si in alte aplicatii decat
propulsia,de pilda pentru aplicatii energetice... Toata treaba nu este decat una de mecanica, adica
mecanismele de conversie a unui tip de miscare in alt tip de miscare...
Pornind de la o sursa de curent electric de mica putere si actionand un mic motor electric de putere
redusa, -un compresor (sau elice) cicloidala de tip Liciar-Schauberger este in stare sa asigure conversia
unei forte uriase care poate fi la randu-i convertita in miscarea de rotatie a unui ax; de la ax, energia
mecanica se transmite unui generator electric oarecare, - dinam, alternator, generator homopolar, etc.
Concret, - poti lua un alternator deja existent, - cu o putere de 20Kw de pilda - atata doar ca forta
mecanica de actionare a axului va proveni din conversia energiei atmosferice mai precis din diferenta
de presiune intre extradosul si intradosul compresorului cicloidal; pentru actionarea acestui copresor
energia cheltuita este aproape neglijabila,insa formarea de vacuum la suprafata sa este cea care face
posibila conversia energiei din atmosfera ambientala.
Pe tehnologia elicei cicloidale de tip Liciar-Schauberger (nota : TOT ce gasiti la ora actuala pe net
despre V.Schauberger, sunt INTOXICARI; sunt unul dintre foarte putinii care dispune de adevaratele
scheme si configuratii inventate de Schauberger) se pot baza generatoare electrice dar si sisteme de
propulsie pentru mijloacele de transport terestre, navale sau aerospatiale.
Dpdv practic, trebuiesc realizate niste lucrari mecanice destul de problematice, -un fel de roti zimtate
de o configuratie speciala, atipica, la care trebuiesc bine respectate anumite dimensiuni si
unghiularitati; acestea constituie un fel de inele rotative concentrice precis interpozitionate si cu o
anumita viteza periferica; pe masura ce diametrul elementului inelar rotativ este mai mare, cu atat
viteza necesara de rotatie este mai mica; si dimpotriva,la dimensiuni mici vom lucra cu turatii inalte, -
no problem, in aceasta situatie se lucreaza pe brevetele lui D.H.Teodorescu, care la finele anilor'50
inventa un motor electric asincron alimentat la 50 Hz si capabil de pana la 30.000 rot/min!
Exista mai multe solutii destul de ieftine si realiste dpdv tehnologic; aceste solutii se inscriu in doua
mari categorii: energie termica / energie electrica.
Indiferent pe care dintre aceste categorii s-ar merge, energia poate fi ulterior convertita dupa dorinta.
Personal, recomand energia electrica, deoarece aceasta poate fi cel mai simplu convertita potrivit
aplicatiilor practice care se au in vedere; in acest sens si in cadrul tehnologiilor (cvasi)clasice se poate
merge pe o serie de solutii concrete din care pot exemplifica:
- conversia energiei atomice nucleorezonante in energie electrica (mentionez ca toate materialele pe
care vi le-am prezentat altadata pe aceasta tema erau niste intoxicari; stiti probabil de generatorul
electric al lui Michel Meyer care necesita frecventa stabila de 172753,867 Hz; ei bine, a fost o
dezinformare deliberata pe care M.Meyer a lansat-o in mass-media si care s-a propagat ca atare in
sursele publice de date; in realitate, valorile de frecventa la care el a lucrat sunt cu mult mai simple, de
doar 2 zecimale! Daca a bagat stramba aia cu frecventa de 9 zecimale, a fost pentru a-i descuraja pe cei
care ar fi vrut sa-i reproduca inventia fara sa-i ceara lui acordul...);
- utilizarea in paralel a surselor electrochimice secundare perfectionate; Nicolae Moraru a inventat in
anul 1969 un tip perfectionat de acumulator electric Pb-acid, - "sursa electrochimica secundara Pb- acid
cu electrozi bipolari granulati si electrolit gelatinos"; acest acumulator era usor compact, deci
nevoluminos, si debita o cantitate foarte mare de energie raportata la unitatea de greutate (Kwh/Kg);
aceste baterii acumulator puteau functiona in regim de descarcare fiind nesulfatabile (deoarece aveau
electrozii bipolari) iar Moraru in 1969 a echipat un TV cu un asemenea acumulator de 12V si 105 Ah si
pornind de la ora 18,oo a supus bateria unui regim de descarcare (consum) in sarcina de 20 A pentru ca
a doua zi la orele 6,oo a.m. masurata bateria avea inca 75 Ah, deci nu se consumasera decat 30 Ah din
puterea sa; ulterior furgoneta TV a fost trimisa in cursa Bucuresti-Oradea si retur fara ca bateria sa fie
cuplata la circuitul de reincarcare; el preciza ca la baza acestei performante a stat totusi o bobina self si
o baterie de condensatoare care intr-un montaj adecvat stimuleaza capacitatea electrica a bateriei. In
1979 si respectiv in 1983, N.Moraru a realizat motorizarea unor Dacii cu motorul sau magnetic
utilizand aceste baterii-acumulator pentru alimentarea motorului; se descarca fara sulfatarea
electrozilor si se reincarca mult mai repede decat bateriile clasice;
- utilizarea surselor electrochimice de tip pila de combustie apa-magneziu, asa cum au fost inventate in
perioada interbelica de catre Franchesco Pacheco dar si experimentate in anii'90 de catre Lucaci
Abrudan din Timisoara (J.Capra il cunoaste personal pe L.Abrudan, -v-ar putea pune in legatura...) si
care pentru a functiona sunt alimentate cu... apa distilata, avand capacitatea de a genera puteri de
ordinul 100 Kw intr-un dispozitiv de volum restrans (volumul unui portbagaj de autoturism);
- utilizarea unui sistem conbinat de compresor cicloidal si alternator; acesta este un agregat de mici
dimensiuni care poate genera puteri electrice mari; este vorba de un sistem compus din urmatoarele
elemente , - un motor electric asincron (varianta perfectionata incepand cu 1966 de catre ing.Dan
Honorius Teodorescu) alimentat la 220 V si 50 Hz, dar care este capabil (potrivit proiectarii sale) sa
genereze viteze de rotatie pana la maximum 30,000 rot/min, fara ca frecventa curentului de alimentare
sa depaseasca 50 Hz; acest motor nu trebuie sa aiba dimensiuni mari si nici nu este chemat sa genereze
puteri (mecanice) mari, putand fi deci alimentat de la o sursa usoara de cc + convertizor clasic de 220
V/50 Hz
- un compresor cicloidal (acesta este practic tot secretul...) dupa modelul celui inventat in anul 1932
care este actionat de catre motorul electric asincron de inalta turatie; pe extradosul compresorului
cicloidal se creaza VACUUM (da! literalmente, fara exagerare) iar la intrados persista presiunea
normala de 10332,3 Kgf / mp sau 1,03323 Kg / cmp ceea ce inseamna generarea unei tractiuni foarte
mari; in cazul aparatelor de zbor utilizarea tractiunii rezultate este simpla si directa dar devine ceva mai
complicat in cazul unui generator electric de sol, la care tractiunea rezultata trebuie mai intai redirijata
si convertita in energie electrica.
Elicea si compresorul cicloidal reprezinta SAMBURELE multor tehnologii neconventionale aplicate la
ora actuala in cadrul aparatelor secrete de tot felul, utilizate de catre serviciile speciale, - se utilizeaza
pentru decolare/aterizare verticala cu un consum neglijabil de energie; pentru atingerea vitezelor
supersonice fara consumarea niciunui fel de carburant; pentru agregate energogeneratoare
neconventionale; pentru aparatele automate de zbor capabile de zbor la punct fix, pentru realizarea
ieftina a aparatelor de zbor individuale, gen "rucsac zburator", etc, etc.
In fine, exista mult mai multe solutii rezonabile dar ar trebui scrise mai multe volume de prezentare
pentru a acoperi macar o parte din aceste solutii destul de putin conventionale...
Cât despre « motorul magnetic ». Trebuie gandita logic problema,inainte de toate...
De ce nu merg schemele geometrice simple sau complicate, care au tot fost incercate de zeci de
cercetatori !?!
Unde se afla ruptura logica!? De ce nu poate functiona un motor cu magneti permanenti?
Pentru ca:
- piesele polare ori se atrag ori se resping, dupa sensul in care sunt polarizate, iar daca sunt dispuse pe o
geometrie circulara, acestea nu se pot atrage sau resinge decat partial, dupa care vor intra in regim
antagonist, de deplasare inversa ori de franare;
- daca se lucreaza cu electromagneti sau sistem mixt de magneti permanenti si electromagneti, vor
apare timpi morti, retard de demagnetizare a electromagnetului, curenti Foucault, histereza, tendinte
contraelectromotoare, etc;
- pentru obtinerea de puteri mari, sunt necesari magneti permanenti puternici (aliaje scumpe) si cantitati
mari de magnet, iar amplasarea unei parti din aceasta cantitate pe elementul rotoric va complica
lucrurile fortand motorul sa deplaseze rotativ una din piesele polare;
- deplasarea rotationala a uneia dintre piesele polare va avea drept efect deplasarea campului magnetic
creat de aceasta si printr-o asemenea deplasare lucrurile se complica foarte mult;
- interactiunea dintre campurile magnetice realizate de catre cele doua (sau mai multe) piese polare se
face in mod direct deci nu va fi o interactiune utila, motrice, decat in cadrul unei singure
interpozitionari a pieselor polare, deci doar daca acestea ar pastra mereu aceiasi pozitie una fata de
cealalta, ceea ce nu este cazul in cadrul schemelor incercate de voi toti cei care cercetati aceasta
problema;
Este ca si cum ati incerca pe un curs de apa, sa canalizati scurgerea apei astfel incat sa vina dintr-o
multitudine de directii excentrice pentru a actiona tangential si circumferential la suprafata unui
alternator, in loc sa lasati apa sa mearga pe cursul sau si sa amplasati un element reactiv (turbina, de
pilda)in campul de forta al apei, astfel incat acesta sa transforme energia hidraulica in energie cinetica
rotationala a unui ax-motor; cam asa se face si intr-un adevărat motor magnetic, -magnetii sunt
amplasati fix in motor dar pe o anumita geometrie de aplicare a campurilor (polarizare) iar
transformarea energiei se face in cadrul unui sistem reactiv (similar in principiu turbinei hidraulice sau
eoliene) care nu contine magneti sau electromagneti; tot secretul este unul geometric, de asezare intr-o
anumita configuratie a polarizarii campurilor magnetice astfel incat elementele reactante sa transforme
energia magnetica in energie cinetica pe aceiasi directie de aplicatie si in acelasi timp, intr-o insumare
vectoriala aplicata pe intreaga circumferinta a elementului rotoric, acesta fiind exclusiv un element
pasiv din punct de vedere electric sau magnetic.
Asa cum am mai spus, solutia este pur geometrica si este atat de simpla incat ma pufneste rasul cand
ma uit la schemele publicate pe internet...
Din studiul meu, pentru realizarea unui generator electric apt de a fi produs in serie si scos in comert, se
pot aplica urmatoarele solutii generale:
1 - pastrarea schemei clasice de generator electric antrenat (alternator) dar cu modificarea motorului de
antrenare prin adoptarea unor motoare de combustie interna in varianta optimizata, asa cum este cazul
motorului cu pistoane libere sau a motorului rotativ; avantaje, - compactizare, cresterea puterii
dezvoltate, reducerea consumului, simplificarea tehnologiei de fabricare; dezavantaje, - ramane un
dispozitiv poluant si dependent fata de alimentarea cu un combustibil, functionarea motorului de
combustie fiind la baza intregii scheme;
2 - adoptarea unor scheme atipice de generatoare electrice, printre care si cea a generatorului
homopolar, prevazute cu sisteme clasice de antrenare; generatoarele electrostatice genereaza tensiuni
excesiv de mari iar cele homopolare intensitati mari, in ambele cazuri fiind vorba de curent continuu,
ceea ce ridica necesitatea intercalarii in schema a unui convertizor, etc; avantaje nu se pot gasi decat in
cazul unor aplicatii speciale care ar reclama tensiuni sau intensitati mari, deci nu in domeniul casnic;
3 - adoptarea unui motor de antrenare fluidic compus dintr-un compact generator de aburi de tip Vuia,
aici in varianta modernizata de catre N.Moraru - care a realizat un model optimizat de generator Vuia
in care a redus cu 90% consumul de carburant petrolier, marind capacitatea calorica a amestecului de
combustie si realizand arderea sa completa prin metoda "arderii termoionice"; acest procedeu special
de ardere, N.Moraru l-a inventat in calitate de director al CET-Sud Bucuresti, dupa ce in cadrul unei
sedinte cu usile inchise I.G.Maurer si G.Bodnaras au solicitat obtinerea independentei energetice a
RPR (era anul 1964) fata de URSS; cum RPR nu producea prin mijloace exculsiv interne decat carbune
(Valea Jiului si alte zone miniere) care este un carburant cu putere calorifica inferioara, RPR nu-si
putea asigura necesarul de putere energetica decat prin importul de gaze naturale dinspre URSS; fata de
aceasta situatie, N.Moraru in acea perioada a prezentat "metoda de ardere termoionica a carbunelui",
prin care a sporit enorm de mult randamentul energetic si a realizat arderea completa a carbunelui
eliminand 98% din produsii poluanti rezultati in urma arderii; printre altele, el a reluat in studiu cazanul
de tip Vuia pe care l-a adaptat "arderii termoionice", astfel incat sa poata utiliza chiar si combustibili cu
capacitate calorica redusa, reducand consumul la 10% din acela al cazanului Vuia clasic si reducand
totodata poluarea pana aproape de zero. Un asemenea generator de aburi de inalta presiune poate
functiona in circuit inchis (aburii fiind colectati si refulati, condensati si intorsi in rezervorul de apa)
actionand asupra unui generator electric de c.a. de mare putere, realizat potrivit cu un brevet de inventie
foarte recent (20 apr.2008) prin care s-a realizat un soi de turbina energogeneratoare, adica un
turboagregat dispus in cadrul unui flux fluidic de antrenare, si care este capabil sa genereze c.a.de
putere; asadar nu avem o turbina si un generator electric, ci chiar turbina este si elementul
electrogenerator; se poate face o instalatie compacta compusa dintr-un mic generator de tip Vuia -
Moraru cu functionare in circuit inchis, iar in ajutajul de destindere a aburului de inalta presiune este
amplasata turbina electrogeneratoare (care este defapt un alternator optimizat);
avantaje, - consum foarte redus de combustibil, silentiozitate, nepoluant, ieftin - datorita consumului
foarte redus si a capacitatii de a utiliza carburanti de putere calorica inferioara (alcooli, amestecuri de
alcooli sau/si combustibili petrolieri de slaba calitate, nerafinati, etc.) care pot fi reprezentati de orice
material solid sau lichid combustibil, inclusiv amestecuri de solid-lichid, etc.; nu necesita elemente de
convertire a curentului electric, acesta prin proiectarea elementului electrogen,fiind debitat la valoarea
dorita a tensiunii si intensitatii; pe de alta parte,nu este un produs comercial care sa deranjeze in mod
grav pe industriasii petrolului ;
4 - adoptarea generatoarelor electrice nucleorezonante; generatoare care nu presupun nicio piesa aflata
in miscare ci doar circuite electronice care functioneaza la frecvente mari sau foarte mari; la ora actuala
am documentatia completa (inclusiv schemele electronice ultradetaliate) ale unui asemenea generator
utilizat in prezent de catre NASA pentru aplicatii spatiale; un astfel de generator poate functiona in
orice conditii de mediu, inclusiv in vid, pentru puteri cuprinse intre cativa wati si cativa terrawati, fiind
poate cel mai adaptabil si mai polivalent dintre generatoarele electrice imaginate vreodata; personal, pe
asta l-as alege, mai ales ca nu presupune lucrari de lacatuserie ci doar realizarea unor scheme
electronice si probabil introducerea aparaturii in cadrul unor "custi Faraday"; de asemenea, nu
presupune obtinerea si intretinerea unor frecvente de mare precizie si stabilitate, sau altceva de genul
asta; daca aveti un electronist serios si sunteti dispus sa-l contactati, si eu as fi dispus sa suport
chletuielile de realizare a acestei aparaturi electronice; sunt in discutie cu vreo doi tipi care ar vrea cica
sa se angreneze in aceasta activitate...,dar nimic cert pana in momentul de fata; cel mai bine ar trebui
un om care sa nu stie la ce utilizez aparatul si ce reprezinta el defapt...;
5 - in fine, teoretic subzista si solutia propusa si aplicata de N. Moraru la finele anilor'70: un generator
electric oarecare antrenat de catre ceea ce el a denumit "motorul cu energie pur magnetica"; schema
reala a MEPM nu contine bobinaje, perii sau altfel de contacte mecanice, mecanisme de schimbare a
pozitiei pieselor polare, aparate de modificare secventiala a polaritatii,etc.; solutia data de Moraru este
una pur geometrica, el utilizand defapt magneti permanenti pe stator si rotor. Schema acestui motor
este de o simplitate stupefianta iar solutia data de Moraru este... culmea simplitatii; generatii intregi de
ingineri si cercetatori au nascocit cele mai complicate scheme si solutii pentru un motor magnetic,
sfarsind prin a-l considera "imposibil", "utopic", "perpetuum mobile", etc., - iar N. Moraru a rezolvat
problema asta printr-o dispunere geometrica de o simplitate aproape ridicola. Motorul a fost imediat
confiscat impreuna cu documentatia sa, iar la ora actuala este mult prea periculoasa orice incercare de a
scoate la lumina asa-ceva; este ca si cum "te joci cu focul"; va ramane la pastrare acest tip de motor in
speranta venirii unor vremuri mai prielnice...

Sursa:forum.softpedia.com