Professional Documents
Culture Documents
EM LE
O C
N ŢI
ST E
R
AT
IVĂ
LECŢIA 3: Optica
LECŢIA 5: Expunerea
LECŢIA 8: Culoarea
LECŢIA 9: Portretul
Pentru a sesiza cât mai bine definiţiile, noţiunile noi şi informaţiile impor-
tante, am folosit anumite semne grafice. De asemenea, pentru a vă descurca
mai uşor în explorarea materialului, pe marginea textului veţi găsi numeroase
cuvinte-cheie. Metoda Eurocor este una foarte accesibilă pentru fiecare dintre
dumneavoastră!
Factorii pe care trebuie să îi avem în vedere atunci când cumpărăm un aparat sunt:
tipul de Înainte de toate trebuie să clarificaţi ce tip de tehnică doriţi: digitală sau analogică.
tehnică Apoi, studiind informaţiile primite mai devreme în această lecţie, alegeţi tipul de
aparat: compact, semiprofesional sau reflex. Am trecut deja în revistă avantajele şi
dezavantajele fiecăruia.
regimul Se mai numeşte şi zonă verde: pe discul de alegere al regimului automat se observă
automat total un semn verde sau inscripţia AUTO. Regimul automat este destinat pentru ca cel
care foloseşte aparatul să poată fi concentrat numai pe compunerea cadrului.
Alegeţi un obiect, îl măriţi, îl micşoraţi, aparatul focalizează şi fără participarea
dumneavoastră. Stabileşte expunerea, metoda de măsurare, timpul de expunere,
zona de focalizare. Dacă procesorul aparatului consideră că este insuficientă
lumină, atunci automat se declanşează bliţul.
Exerciţiul 5
Exerciţiul 4
Vederea umană poate să distingă uşor şi cea mai fină schimbare de ton a umbrei
copacilor şi toate nuanţele diferite de pe suprafaţa norilor. Această capacitate de
a sesiza nuanţele, de la cele mai luminoase la cele mai întunecate, se numeşte
lăţime fotografică.
Cu toate acestea, câteodată, caracterul limitat, restrictiv al lăţimii foto este folositor
pentru crearea unor efecte speciale, a unor atmosfere deosebite.
Cu cât este mai mare suprafaţa sursei de lumină, cu atât mai delicat şi mai
moale va fi caracterul luminozităţii.
Utilizarea softbox-urilor ajută fotograful să obţină o lumină moale, apropiată de cea naturală
Exerciţiul 3
Exerciţiul 4
După realizarea fotografiilor, închideţi cu un capac obiectivul şi mai
faceţi încă o poză în diferite condiţii de fotosensibilitate. Pentru ce vă
este necesar? Amintiţi-vă că am întâlnit noţiunea de zgomot digital.
Nivelul acestui zgomot poate să fie diferit la variate aparate. Examinarea
pe ecranul calculatorului a nivelului de zgomot digital la fotografiile
testate vă permite să preţuiţi calitatea senzorului mai bine decât zeci de
reclame. De regulă, deosebirile sunt vizibile la valori ISO mai mari de
400. Este obligatoriu să privim pe monitor fotografia obţinută. În cazul în
care cadrul este negru, fără pixeli de altă culoare care se disting, atunci
aparatul a trecut testul. Dacă aţi văzut câţiva pixeli coloraţi, trebuie să
repetaţi testul. Dacă ei dispar, aparatul poate fi cumpărat. Aceştia sunt
numiţi pixeli „fierbinţi”. Prezenţa permanentă a pixelilor „fierbinţi” în
aceeaşi parte a cadrului arată defectul aparatului.
Şi ultimul experiment.
Exerciţiul 5
Dacă este vorba despre un aparat cu obiectiv fix, atunci trebuie să testaţi
calitatea elementelor optice. Pentru a verifica, puteţi să fotografiaţi un ziar
deschis aşezat vertical. E bine să folosiţi un trepied pentru a fi siguri că
nu vă tremură mâna. O linie vagă a textului ziarului vă ajută să comparaţi
claritatea în centru şi la margini. Aparatul cu ajutorul căruia se obţine
claritatea întregului cadru este de preferat.
Cu cât este mai jos soarele pe cer, cu atât în spectrul său vor fi mai multe raze roşii. Acestea
pot fi folosite uneori, în scop artistic
Exerciţiul 4
lumina Fotografia de interior necesită din partea fotografului o oarecare experienţă, spre
artificială deosebire de fotografia de exterior, care permite obţinerea unui rezultat previzibil.
Chiar dacă nu aveţi posibilitatea să exersaţi într-un studio adevărat, nu refuzaţi să
dobândiţi experienţa lucrului cu lumina artificială.
Fotograful îşi pune permanent întrebarea: „Ce doresc eu să spun prin această
fotografie?” O fotografie reuşită nu trebuie să fie însoţită de cuvinte, de explicaţii –
titlul este mai mult decât suficient.
În acelaşi timp, nu trebuie să uităm că, alături de o idee interesantă, trebuie să ţinem
seama şi de particularităţile decorative ale elementelor sale. De aceea, fotograful
trebuie să aibă permanent în vedere modul în care obiectele fotografiate vor arăta
în compoziţia generală. Comparaţi următoarele două fotografii.
Exerciţiul 3
Atunci când compune viitoarea fotografie, fotograful trebuie să îşi aducă aminte că
aparatul nu „vede” tot atât cât vede omul. Spre deosebire de obiectivul aparatului,
unghiul nostru de vedere este mult mai larg.
Trebuie să ne aducem aminte şi de faptul că, în percepţia a ceea ce vedem în
jurul nostru, un rol important îl joacă informaţia pe care o primim de la alte organe
de simţ. Noi auzim sunetele, pipăim textura unui obiect, simţim mirosurile. De
aceea fotograful trebuie să îşi dea silinţa de a crea privitorului o senzaţie asociativă
despre volumul obiectului, să îl facă să rememoreze sau să-şi imagineze sunetele
şi mirosurile obiectelor.
9.1 Asemănarea cu originalul reprezintă o condiţie importantă a portretului,
dar o însemnătate importantă o are şi lumea interioară, cea care dezvăluie
emoţiile şi personalitatea modelului.
9.2 Adesea, aflându-se în faţa obiectivului aparatului de fotografiat, modelul
devine încordat, începe să fie nervos. Teama se spulberă pe măsură ce se
derulează şedinţa foto.
9.3 Fotograful nu trebuie în niciun caz să uite să interacţioneze cu modelul,
oricât ar fi de pasionat de fotografiat. Implicarea modelului în procesul
artistic, colaborarea emoţională cu acesta îl ajută pe fotograf să redea o
multitudine de nuanţe ale sentimentelor şi să dezvăluie esenţa psihologică
a portretului.
9.4 Pentru a stabili un contact artistic cu modelul, fotograful trebuie permanent
să fie atent la cadrele reuşite, să însemne poziţiile avantajoase. Şi invers,
să scutească de critică modelul, cel puţin până la finalul şedinţei foto.
9.5 Atât fotograful, cât şi modelul trebuie să ştie că fiecare om poate fi fotogenic
dacă există priceperea necesară şi deschiderea sufletească.
9.6 Există trei tipuri clasice de poziţie a capului: 7/8, 3/4 şi profil.
9.7 Mediul ambiant poate deveni cheia dezvăluirii psihologice a portretului;
totuşi, fotograful trebuie să aibă grijă ca acesta să nu domine persoana,
să nu atragă atenţia mai mult decât trebuie. Este suficient să completeze
cu informaţii despre activitatea personajului din imagine şi să îi pună în
valoarea aspectele sociale ale vieţii acestuia.
9.8 Cel mai adesea, la portrete se folosesc teleobiectivele sau zoom-urile
cu distanţă focală între 50-200 mm (echivalentul formatului pentru
pelicula de 35 mm). Obiectivele cu distanţă focală între 85 şi 135 mm sunt
considerate clasice.
9.9 Alegerea profunzimii de câmp este foarte importantă la portret. De
regulă, atunci când fotografiază faţa unei persoane, fotograful realizează
focalizarea pe ochii acestuia, pentru a obţine astfel claritate pe toată zona
feţei.
9.10 Dacă, dintr-un anumit motiv, nu aveţi posibilitatea să manevraţi diafragma
în regim manual sau dacă obiectivul dumneavoastră dă o imagine peste
măsură de clară, atunci rezolvarea o constituie utilizarea unui filtru de
halo care atenuează claritatea în anumite zone sau prin editare grafică
post-fotografiere.
9.11 Foarte puţini oameni au un aspect exterior ideal. Unele trăsături ale modelului
pot fi exacerbate, altele, dimpotrivă minimalizate. Câteva particularităţi
ale exteriorului pot fi atenuate cu ajutorul unui racursiu potrivit sau prin
utilizarea unor trucuri în ceea ce priveşte iluminarea.
U
PL
EM
EX