Paradoxul gemenilor

In fizică, paradoxul gemenilor este un experiment imaginar din teoria

relativităţii restrânse, în care o persoană care călătoreşte în spaţiu cu o navă de
mare viteză se întoarce acasă şi îşi găseşte fratele geamăn identic rămas pe
Pământ mai bătrân decât el. Acest rezultat pare neaşteptat, deoarece situaţia pare
simetrică, întrucât fratele rămas pe Pământ poate fi considerat ca fiind şi el în
mişcare în raport cu celălalt. De aceea se numeşte "paradox". Contradicţia
aparentă este explicată în cadrul teoriei relativităţii.
În celebra sa lucrare despre relativitatea restrânsă din 1905, Albert
Einstein a prezis că dacă două ceasuri sunt puse împreună şi sincronizate, şi apoi
unul este îndepărtat şi apoi adus înapoi, atunci ceasul care a călătorit va rămâne în
urma celui care a stat pe loc. Einstein considera aceasta ca o consecinţă naturală
a relativităţii restrânse, nu un paradox cum se sugera, iar în 1911, a reenunţat
acest rezultat sub forma:

Dacă punem o fiinţă vie într-o cutie... poate aranja ca fiinţa, după un zbor de
durată arbitrară să poată fi adusă în locul original într-o condiţie puţin modificată, în
vreme ce organismele corespunzătoare rămase în poziţiile lor originale vor fi dat
naştere de mult timp la noi generaţii. Pentru fiinţa în mişcare, durata călătoriei a
fost doar o clipă, dacă mişcarea a fost făcută cu viteză apropiată de cea a luminii.

În 1911, Paul Langevin a făcut acest concept mai uşor de înţeles cu al său
exemplu cu gemeniiacă o pereche de gemeni se naşte pe Pământ la ora şi data
plecării navei, iar unul pleacă în călătorie şi celălalt rămâne pe Pământ, ei se vor
întâlni după terminarea călătoriei, şi fratele care a plecat are 5,14 ani iar cel rămas
acasă are 10,28 de ani. Calculul ilustrează folosirea fenomenului de contracţie a
lungimii şi a celui de dilatare temporală pentru a descrie şi calcule şi predicţii
ale relativităţii restrânse.. Langevin a explicat vitezele diferite de îmbătrânire astfel:
“Doar călătorul a suferit o acceleraţie care i-a schimbat direcţia vitezei”. Conform
lui Langevin, acceleraţia este aici "absolută", în sensul că ea este cauza asimetriei.

Semnificaţia “Paradoxului Gemenilor” se bazează pe acest detaliu crucial al

asimetriei dintre fraţi. Trebuie spus că nici Einstein nici Langevin nu au considerat
aceste rezultate ca fiind literalmente paradoxale: Einstein l-a considerat doar
"ciudat" iar Langevin l-a prezentat ca dovadă a mişcării absolute. Un paradox în
utilizarea logică şi ştiinţifică se referă la rezultate inerent contradictorii, adică logic
imposibile, şi ambii au susţinut că diferenţa de timp ilustrată de această poveste a
gemenilor este un fenomen natural şi explicabil.