NOTIUNI FUNDAMENTALE DE ADVOCACY1

SUMAR DE CONCLUZIII SI RECOMANDARI:

1. Advocacy este <de la A la Z> un proces de comunicare cu o audienţă ţintă

specială/ factorii poltici şi de decizie. Comunicarea poate fi directă şi/ sau
intermediată.
2. Advocacy se abordează într-o manieră de sistem. Acest program poate fi
considerat ca un sistem în cadrul căruia acumulările cantitative pot fi utilizate
pentru a îmbunătăţi performanţa.
3. Campaniile de advocacy cuprind trei etape fundamentale: 1. Planificare, 2.
Derulare/ Acţiune propriu-zisă, 3. Evaluare.
4. Demersurile de advocacy sunt precedate de DOCUMENTARE din surse de
informaţii credibile şi de notorietate publică
5. Suntem implicaţi în advocacy atunci când cauza susţinută vizează un tip de
reglementare, act normativ.
6. Advocacy este un concept mai larg decât lobby: raport de la întreg la parte.
7. Cele mai reuşite campanii de advocacy sunt cele desfăşurate ca parte integrantă a
unui program strategic pe o perioadă de timp considerabilă.
8. Abordarea strategică în advocacy asigură promovarea unui model proactiv opus
modelului reactiv.
9. Advocacy înseamnă să lărgeşti cercul partenerilor (aliaţilor) tradiţionali. Relaţiile
individuale şi în cadrul organizaţiei, în cercul tradiţional de prieteni dar şi în afara
lui sunt cultivate cu mult înainte de a fi nevoie de ele.
10. Deşi campaniile de advocacy au scenarii distincte, fiind originale, cele mai reuşite
au un număr de caracteristici comune.
11. Este nevoie de formarea unei echipe de vorbitori experimentaţi care pot oferi
informaţii de specialitate şi politice convingătoare.
1
Acest material de documentare a fost realizat pe baza prezentarilor efectuate in Turul National de
Advocacy sustinut de catre CIPE in cadrul proiectului “ Consolidarea capacitatii asociatiilor de afaceri din
Romania” si a Manualului din training-ul pilot al Academieie de Advocacy din octombrie-decembrie 2003,
dezvoltat de catre Edward Priola si Despina Pascal.
 12. Campaniile de advocacy eficiente urmăresc câştigarea media care va funcţiona ca
un vehicul de comunicare neutru, capabil să împrăştie mesajul pe arii mai largi şi
să favorizeze o atmosferă de înţelegere din partea opiniei publice.
13. Advocacy se poate realiza pe una sau o combinaţie dintre cele patru modalităţi:
a. Canale legale conform procesului legislativ
b. Implicarea media ca vehicul de comunicare
c. Faţă în faţă cu decidenţii (advocacy direct sau lobby)
d. Mobilizarea largă a membrilor şi aliaţilor de la organizaţiile de bază
(grass-roots).

Astfel, unui observator obişnuit, noţiunea de „activităţi de advocacy” pare destul de

simplă. Activitatea de advocacy se referă la cineva care doreşte să convingă pe cineva,
undeva că trebuie să sprijine o idee în legătură cu ceva. Prin urmare, reducind la
maximum advocacy este un proces de comunicare cu o audienţă ţintă. Astfel, se concepe
şi trimite un mesaj pregătit pentru un receptor ţintă identificat apriori. Destul de interesant
pentru că acesta este cel mai elementar model de comunicare folosit de oamenii de ştiinţă
în domeniul comunicării.

EMIŢĂTOR MESAJ RECEPTOR

FEEDBACK

Este evident ca modelul este reducţionist şi că trebuie să ştim mai multe. O altă
caracteristică a activităţii de advocacy este aceea că implică susţinerea unor cauze de care
ne pasă. Multă lume înţelege aceasta ca însemnând a face lobby pe lângă oficialităţile
publice în legătură cu respectivele probleme. Această abordare este cu adevărată doar
într-o anumită măsură. Dar din nou, trebuie să ştim mai multe, pentru că activitatea de
advocacy implică mai multe decât a face lobby direct pe lângă oficialităţile publice şi
factorii de decizie legislativă. Prin urmare, în abordarea curentă, pe baza celor mai bune

2
practici în materie, advocacy este un concept mai larg decât lobby. Relaţia dintre lobby si
advocacy este ca cea de la parte la întreg.

Această definiţie recomandă un cadrul conceptual care utilizează un model fundamental

de comunicare umană ca sistem de îndrumare a înţelegerii activităţii de advocacy ca un
proces de comunicare cu o audienţă preidentificată. Urmărind modelul fundamental,
putem considera advocacy ca un proces de comunicare continuu sau ca pe un „sistem de
advocacy”. Bineînţeles că acest lucru este şi mai folositor în explicarea a ceea ce
înţelegem prin „campaniei de advocacy”. Ca şi o altă concluzie partială, dacă acţiunile de
advocacy în care este antrenată o organizaţie nu vizează promovarea sau apărarea unei
legislaţii sau a unei reglementări specifice, atunci NU sunteţi angajaţi într-o „campanie de
advocacy”.

În acest context aplicarea termenului de „advocacy” devine şi mai specifică. Este primul
aspect pe care noii veniţi în „campaniile de advocacy” au adesea tendinţa să-l treacă cu
vederea. Pe scurt, o campanie de advocacy este direct asociată cu o decizie de politică
economică a factorilor politici sau de decizie care se concretizează în diferite acte
normative sau alte tipuri de reglementări.

Influenţarea legislaţiei este cea mai relevantă măsură a succesului final în arena politică şi
ar trebui să fie primul punct de referinţă pentru orice măsură luată în cadrul unei
campanii de advocacy.

Obiectivul de a fi eficace şi eificient în adesea extrem de haotica arenă politică, necesită

acest tip de focalizare la nivel de organizaţie. În practică, nevoia unui demers de tip
campanie este justificată de o implementare metodologică disciplinată şi cheltuirea
eficientă a resurselor limitate. Chiar şi cele mai bine finanţate organizaţii se trezesc în
situaţii dificile şi nu reuşesc să-şi menţină avantajul competitiv asupra adversarilor
politici atunci când uită acest aspect.

3
Practica campaniilor se schimbă în permanenţă. Ceea ce a fost valabil azi adesea nu mai e
valabil şi a doua zi. Nimic din ceea ce se spune nu poate fi bătut în cuie. Singurele limite
în proiectarea şi organizarea unei campanii de advocacy sunt imaginaţia, creativitatea şi
tehnologia la dispoziţie. Tocmai de aceea, toţi trebuie să rămânem pe cit posibil tot
timpul <studenţi> ai schimbării. Cu toate acestea, există unele procedee şi convenţii
generale care funcţionează mai bine decât altele. De aceea, bunele practici pe plan
internaţional recomandă instruirea continuă în domeniul advocacy şi favorizarea
schimbului de experienţă. Pentru o astfel de circumstanţă este pregătit şi acest suport de
curs.

Prezumţiile favorabile demersurilor de advocacy în accepţiunea modernă a conceptului şi

practicii internaţionale sunt:
a) procesul democratic schimbă fundamental relaţiile dintre factorii politici şi de
decizie şi mediul de afaceri, reprezentat de organizaţiile de afaceri.
b) Pe de altă parte, trebuie asumat şi faptul că interesele comunităţii de afaceri nu
sunt un monolit, deci nici pe departe omogene. Prin urmare, este nevoie de
identificarea şi elaborarea punţilor de legătură asupra acelor chestiuni care
solidarizează pe cei mai mulţi dintre participanţii la piaţă.
c) Unificarea comunităţii de afaceri într-o singură voce este un lucru extrem de
provocator care necesită o abordare pro-activă profesionistă.

PRIVIRE DE ANSAMBLU ASUPRA UNEI CAMPANII DE ADVOCACY

În termeni simpli, campaniile tipice de advocacy pot fi privite ca având trei etape
fundamentale: 1. Planificare, 2. Derulare, 3. Evaluare.

Din moment ce campaniile de advocacy vizează influenţarea legislaţiei prin susţinerea de

propuneri specifice cu privire la diferitele tipuri de reglementări şi în diferitele momente
ale elaborării lor, ele se încadrează perfect în ciclul fiecărei sesiuni legislative.

4
Acest lucru asigură o perioadă specifică de analiză şi posibilitatea de a sa face corecţii de
strategie şi de a se îmbunătăţi mesajul astfel încât sistemul de comunicare să conducă la
rezultatul dorit.

Campaniile de advocacy de mare succes sunt cele elaborate ca parte integrantă a unui
program strategic pe o perioadă considerabilă de timp. Investirea de resurse cu anticipaţie
sub forma unui program strategic de advocacy garantează că atunci când apare nevoia
unei campanii, aceasta va fi de tip strategic proactiv spre deosebire de tipul reactiv la
iniţiativa celor care nu sunt susţinătorii aceluaşi tip de politică publică.

Deşi toate campaniile de advocacy au scenarii distincte, există câteva caracteristici

comune celor mai bune dintre ele.

I) În scenariile celor mai bune campanii de advocacy, relaţiile individuale şi

organizaţionale, atât în cercurile tradiţionale de prieteni, cât şi în afara lor sunt
cultivate cu mult înainte.
II) Printre alte forme de comunicare, o campanie ideală ar genera în mod
obişnuit o cantitate substanţială de comunicare prin scrisori personale,
convorbiri telefonice şi vizite de la alegători care explică factorului de decizie
vizat impactul unor măsuri legislative potenţiale.
III) Campaniile au capacitatea de a furniza factorilor de decizie, informaţii bine
documentate, precum şi informaţii despre legislaţia specifică, sprijinite de o
mare varietate de surse de informare. Alcătuirea unei echipe de purtători de
cuvânt versaţi care pot furniza informaţii de specialitate privind impactul unor
decizii potenţiale.
IV) Articolele de presă, scrisorile către editor, editorialele şi publicitatea plătită
vor aduce chestiunea în atenţia şi dezbaterea publicului care duce la crearea
unei mai bune percepţii asupra cauzei susţinute.

Despre aceste subiecte se va vorbi mai pe larg pe parcursul sesiunii de instruire.

5
C. ACTIVITATEA DE ADVOCACY: Caracteristici

Înainte de a trece la examinarea campaniilor de advocacy ca sisteme de comunicare,

există un număr de principii de bază susţinute de profesioniştii practicieni care merită a fi
luate în consideraţie:
1. Tehnologie: Procesualitea activităţii de advocacy este neutră din punct de vedere
politic. Prin urmare, oricine o poate folosi.
2. Mesaj: Definirea unui mesaj adecvat audienţei vizate este instrumentul principal
în campaniile de advocacy.
3. Informaţie: Informaţia corectă şi de actualitate înseamnă putere. Sursele trebuie să
fie credibile şi informaţia de actualitate.
4. Colaborare: Activitatea de advocacy se defineşte cel mai bine ca proces de
colaborare, cu responsabilităţi împărţite şi clare.
5. Decizie: Deşi sistemele politice sunt diferite de la ţară la ţară, au în comun
elemente ale naturii umane în procesul luării deciziilor (decidenţii, informaţia,
timpul).
6. Implicare: Pentru a lua parte la deciziile politice trebuie să fii de faţă. Nu poţi
câştiga toate bătăliile legislative, dar factorii de decizie şi cei politici vor realiza
că îi va costa dacă nu ţin seama şi de propunerile celor vizaţi de aplicarea
reglementărilor.
7. Artă şi ştiinţă: Activitatea de advocacy este, atât artă, cât şi ştiinţă a comunicării
(imaginaţia, abilitate şi practică).
8. Succes: Chiar şi cea mai bine elaborată strategie nu va reuşi întotdeauna. Există o
rată de succes, dar şi de eşec.
9. Sincronizare: Organizarea activităţilor în timp şi spaţiu pentru ca percepţiile să
devină realitate şi pentru ca mesajul să fie coerent şi să rămină sub controlul
coordonatorilor de campanie, chiar dacă foarte multe părţi şi aliaţi urmează a fi
implicaţi in derulare.
10. Participare: Advocacy este modul prin care societatea civilă (şi respectiv
comunitatea de afaceri ca parte a acesteia) practică democraţia pe parcursul
întregului ciclu electoral.

6
D). CAMPANIILE DE ADVOCACY CA SISTEM DE COMUNICARE

Ce este un sistem, in general, şi unul de comunicare, in particular? Un sistem este o

colecţie de elemente care lucrează împreună pentru a atinge un obiectiv.

IN PROCES OUT

FEEDBACK

Abordarea de sistem se caracterizează prin repetabilitate, predictibilitate şi un anumit

nivel de standardizare. Faptul că aceleaşi activităţi se repetă pentru a realiza un produs
oferă posibilitatea îmbunătăţirii procesului de prelucrare şi efectuării de analize
comparative la intervale regulate de timp.

Prin urmare, elementele de bază ale unui sistem de advocacy sunt aceleaşi cu cele ale
unui sistem de comunicare şi pot fi clasificate în următoarele categorii:
 Participanţi/ Emitenţi unei cauze de susţinut
 Acţiuni: proces, mişcări, utilizare resurse
 Elemente de control
 Canale de comunicare adecvate

Un sistem de comunicare este în esenţă acelaşi. Aşa cum s-a arătat în introducere, un
sistem de comunicare începe cu stabilirea:
 Emiţătorului (parteneri/ oponenţi din campania de advocacy)
 Canalului (mijlocului de comunicare – direct sau mediat)
 Receptorului (factorii politici, decidenţii vizaţi)
 Feedback-ului/Ecou-ul produs

7
În realitate sistemul devine complex. Campaniile de advocacy încorporează o multitudine
de canale de comunicare. Toate se încadrează perfect în schema sistemului de
comunicare, cum a fost el desenat de ATT acum mai bine de 60 ani.

Împărţite în patru categorii, aceste canale asigură directorilor de campanii de advocacy o

paletă de strategii şi tactici potenţiale şi un desfăşurător al subiectelor din prezentare:
1. Numai canale legale ce urmăresc procesul legislativ
2. Lobby direct (faţă-in-faţă cu decidenţii)
3. Implicare mass-media ca vehicul de comunicare mai largă
a. Instituţii de presă/media al caror interes este câştigat
b. Instituţii de presă/media plătite
c. Instituţii de presă interactive (propria presă)
4. Antrenarea membrilor de la baza organizaţiilor (grass-roots) in actiune.
Când sistemul funcţionează, el produce rezultatul dorit. În sistemele cu autonomie,
alegătorii sunt, în mod ideal cei care determină aceste rezultate dorite. Când alegătorii
obţin ceea ce doresc, atunci sistemul funcţionează prin definiţie. Dacă ei nu obţin ceea ce
doresc, atunci trebuie să corecteze şi să îmbunătăţească sistemul până când obţin ceea ce
doresc. Şi fac acest lucru prin comunicare interactivă cu factorii de decizie (Feedback).
Problemele apar atunci când alţi alegători concurează cu soluţii politice alternative sau
când mesajul către factorii de decizie este distorsionat sau obstrucţionat de confuzia din
alte mesaje de la alte surse. Fie că mesajul nostru are nevoie de corecţii pentru a fi
observat, fie că trebuie să îmbunătăţim canalul de transmitere. În esenţă trebuie să
fructificăm elementele consituente ale sistemului de comunicare.

Acesta este avantajul abordării campaniilor de advocacy ca sistem de comunicare. Pentru

că noi avem un mod de a ne îmbunătăţi capacitatea de a comunica şi efectua transmiterea:
sub forma costurilor reduse per ciclu, raporturi eficace ale ratelor de răspuns, timpului de
anunţare, timpului de răspuns, alerte mai eficiente în mai puţin timp.

Evaluare (de parcurs şi post factum)

8
Campaniile de advocacy trebuie să urmărească eficienţa transmiterii mesajelor către
decidenţii vizaţi. În acest scop, trebuie urmăriţi o serie de indicatori, precum: costuri
reduse, rata de răspuns şi gradul de înţelegere a mesajului, timpul de răspuns, procentul
de propuneri acceptate, impactul pozitiv al propunerilor acceptate, impactul negativ al
neacceptării altora, vizibilitatea publică câştigată, etc.

În concluzie, timpul antrenat într-o campanie de advocacy ar trebui utilizat în proporţie

de:
I. Planificarea campaniei – 50%
II. Derularea campaniei – 30%
III. Evaluarea campaniei – 20%

E. MOTIVAŢIILE FACTORILOR DE DECIZIE: de ce factorii de decizie sunt interesaţi

de advocacy profesional?

Factorii de decizie reprezintă ţinta principală (auditoriul vizat) a unei campanii de

advocacy. De aceea, o astfel de campanie trebuie să se concentreze pe cunoaşterea
etapelor şi a motivaţiei decidenţilor. Aşa că, dacă sunteţi reprezentanţii mediului de
afaceri, puneţi-vă întrebarea, dacă aţi fi politician sau factor de decizie (adică in locul
celor vizaţi de advocacy) ce v-ar interesa cel mai mult dacă ar fi să alegeţi între mai multe
alternative?
 Pe cine să ascultaţi?
 Cărui grup legitim de interese să-i daţi mai multă ascultare?
 Acesta va aduce bani la bugetul de stat sau voturi in viitoarele alegeri?

Unul dintre bunele exemple de succes al funcţionării sistemului de advocacy a fost

contribuţia advocacy in SUA la dezmembrarea sistemului bazat pe vechimea în
funcţie în Congresul american (principiul seniorităţii). Înainte de apariţia campaniilor
de advocacy conducătorii de partide puternice deţineau poziţii de control în
Congresul Statelor Unite doar pe baza timpului petrecut în funcţie. Acest sistem
permitea doar celor cu acces la aceste câteva poziţii să aibă influenţă.

9
Nu este o coincidenţă faptul că 70% din cele 2 milioane de ONG-uri ce există în
Statele Unite au fost create în ultimii 30 ani sau că numărul de ONG-uri ce
funcţionează în trei sau mai multe ţări a crescut de patru ori. Acest boom reprezintă
expresia societăţii civile de a participa cu numai la alegerile generale/ locale la
începutul ciclului electoral, dar şi pe întreg parcursul ciclului legislativ de 4 ani. Prin
urmare, democraţia prin reprezentanţi este dublată de democraţia participativă şi de
nevoia de monitorizare permanentă a celor trimişi în Parlament.

Când campaniile de advocacy sunt făcute corespunzător, ele sunt uimitor de eficace.
Ele pot fi comparate cu orchestrarea unei partituri simfonice de mare anvergura.

F. FACTORII DE DECIZIE ŞI CAMPANIILE DE ADVOCACY

Concepte comune împărtăşite: Vrem ca ei să ştie că există o campanie de advocacy,
prin urmare, să stăpânească aceleaşi concepte şi să împărtăşească aceste valori ale
democraţiei.
 Predictibilitate: vrem ca ei să ştie la ce să se aştepte
 Credibilitate: vrem ca ei să ştie că nu încrecăm să-i inducem în eroare sau
să-i înşelăm
 Colaborare nu dispută: vrem ca ei să ştie că dorim o formă de colaborare
 Reciprocitate: vrem ca ei să ştie că acest lucru poate fi avantajos pentru ei
o Consultanţă gratuită din partea experţilor din comunitatea de afaceri;
o Un mijloc rapid de comunicare cu un segment de alegători
o Atunci când se justifică, are un grup gata să-şi sprijine aliaţii.
o Ageda legislativă proprie comunităţii de afaceri care sa-i oglindeasca
prioritatile.
 Vrem ca ei să ştie că noi considerăm cauza susţinută - importantă să că
dorim să-i acordăm timp şi efort.
 Corectitudine/ Persuasivitates: Vrem ca ei să ştie că suntem dispuşi să fim
corecţi dar determinaţi

10
11
 O SCHIŢĂ DE PLAN DE CAMPANIE DE ADVOCACY

ETAPA 1: Construiţi credibilitatea organizaţiei

Alcătuiţi grupe de lucru: obţineţi informaţie brută
Prelucraţi informaţia
Efectuati documentare judicioasa asupra temei
Construiţi consens de documentare şi analiză
Distribuiţi produsul muncii de cercetare si analiza
Diseminaţi informaţia

ETAPA 2: Stabiliţi comunicare şi menţineţi legături de comunicare (raporturi)

Organizaţi mese rotunde
Scurte prezentări
Forumuri
Focus grupuri
Pregătiţi Agenda Legislativa Nationala, sau cel putin luati parte la
procesul de elaborare
Concepeţi programul de advocacy pe termen lung
ETAPA 3: Transmiteţi informaţia
Monitorizaţi impactul şi înregistraţi feedback-ul

ETAPA 4: Faceţi promovare

Locală
Naţională

ETAPA 5: Construiţi reţeaua

Contacte locale
Concentrare pe factori de decizie
Construiţi coaliţia (cercul aliaţi – cât mai larg)
ETAPA 6: Dezvoltaţi abilităţi de comunicare
Seminarii

ETAPA 7: Derulaţi exerciţiile de advocacy

Campania de advocacy

ETAPA 8: Monitorizaţi

ETAPA 9: Raportaţi membrilor şi aliaţilor rezultatele

Informaţi publicul larg

ETAPA 10: Evaluaţi pe bază de indicatori obiectivele propuse

13