Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
3Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Experienţa unui guru hindus

Experienţa unui guru hindus

Ratings: (0)|Views: 35 |Likes:
Published by TEO

More info:

Published by: TEO on Nov 11, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

12/17/2012

pdf

text

original

 
Experienţa unui guru hindusA fi crescut cu crezurile hinduseDe Rabi MaharajIndiferent de cât de împlinit ajungi să te simţi în viaţă, există întotdeauna anumite regrete pe care le ai atunci când te uiţi în urmă. Sentimentul cel mai profund de pierdere pe care-lexperimentez are de-a face cu tatăl meu. Atât de multe lucruri s-au întâmplat de când amurit el. Mă întreb adesea cum ar fi fost să împărtăşesc cu el tot ceea ce s-a întâmplat şicare ar fi reacţia lui.Eu şi cu tatăl meu nu am împărtăşit niciodată nimic. Datorită jurămintelor pe care lefăcuse înainte ca eu să mă nasc, el nu a vorbit cu mine şi nu m-a băgat în seamă nicimăcar o singură dată. Dacă ar fi rostit măcar două cuvinte, acest lucru m-ar fi făcutnespus de fericit. Cât de mult îmi doream să-l aud spunând : „Rabi, fiule!” Măcar odată.Dar n-a făcut-o niciodată.Crezurile mele hinduse şi starea de conştiinţă mai înaltăTimp de opt ani, tatăl meu nu a scos niciun cuvânt. Starea de transă pe care o atinsese senumeşte în Est o stare de conştiinţă mai înaltă şi poate fi atinsă numai prin meditaţie profundă.Când eram încă prea mic pentru a înţelege, o întrebam adesea pe mama: „De ce este tataaşa?” Ea îmi răspundea: „El este o persoană foarte specială - cel mai mare om pe care l-ai putea avea ca tată. El caută adevăratul Sine ce se găseşte în noi toţi, Fiinţa unică,asemenea căreia nu este niciun altul. Şi tu, Rabi, eşti la fel”.Tata ne-a dat un exemplu de urmat şi a câştigat aprobarea şi închinarea multora. Erainevitabil ca, după moartea sa, responsabilitatea sa să cadă pe umerii mei. Dar nu mi-amînchipuit niciodată că voi fi încă atât de mic atunci când va veni această zi importantă.Atunci când a murit tata, am simţit că am pierdut totul. Deşi nu l-am cunoscut aproapedeloc ca tată, el era inspiraţia mea - pentru mine era un zeu - iar acum era mort.Crezurile mele hinduse şi astrologiaLa funeralii, trupul înţepenit al tatălui meu a fost aşezat pe un morman mare de lemne.Gândul că trupul său va fi sacrificat lui Agni, zeul focului, a adăugat o nouă dimensiunede mister tulburării şi sentimentului profund de pierdere, care mă colpeşiseră deja.În timp ce îl învăluiau flăcările, mi-a fost imposibil să-mi înăbuş durerea pe care osimţeam. Am ţipat: „Mamă, mamă!” Dacă m-a auzit printre zgomotele scânteilor şi alefocului, nu mi-a răspuns nimic. Ca o adevărată hindusă, ea a găsit tăria de a urmaînvăţătura lui Krishna: aceea de a nu plânge nici pentru cei vii, nici pentru cei morţi. Şinu a vărsat nicio lacrimă în timp ce flăcările mistuiau trupul tatălui meu.
 
După funeraliile tatălui meu, am devenit subiectul preferat al cititorilor-în-palmă şi alastrologilor care frecventau casa noastră. Aproape niciodată familia noastră nu lua vreodecizie importantă fără a consulta mai întâi un astrolog, astfel că era esenţial ca viitorulmeu să fie confirmat în acelaşi fel. Am fost încurajat să aflu că liniile din palmele mele, planetele şi stelele erau toate de acord, conform celor care le interpretau, că eu voi deveniun mare lider hindus. Evident că eram un vas ales, destinat să am succes imediat încăutarea unirii cu Brahman (Unicul). Forţele care-l călăuziseră pe tatăl meu mă călăuzeauacum pe mine.Crezurile mele hinduse şi închinarea care mi se aducea de către ceilalţi oameniAveam doar 11 ani şi deja mulţi oameni se plecau înaintea mea, aşezau la picioarele melca dar bani, materiale de in şi alte lucruri de preţ şi îmi puneau ghirlande de flori în jurulgâtului la ceremonii religioase.Cât de mult îmi plăceau ceremoniile religioase - în special ceremoniile private care aveauloc în casa noastră sau în casa altora, unde se adunau mulţi prieteni şi rude! Acolo eramîn centrul atenţiei, eram admirat de toţi. Îmi plăcea să merg printre oameni, stropindu-i cuapă sfinţită sau făcându-le pe frunte un semn cu pasta albă sfinţită din lemn de santal. Îmi plăcea şi faptul că, după încheierea ceremoniei, închinătorii se plecau înaintea mea pentrua-şi lăsa darurile la picioarele mele.Pe când eram odată în vacanţă la ferma unei mătuşi, am avut prima mea întâlnire cu Iisus.Mă plimbam într-o zi, bucurându-mă de natură, când m-am speriat brusc de un foşnăitdin tufărişul din spetele meu. M-am întors repede şi, spre groaza mea, am văzut un şarpemare, care venea direct spre mine - ochii săi băşicaţi mă priveau atent în ochi. M-amsimţit paralizat, dorind cu disperare să fug, dar n-am putut să mă mişc.În acel moment de groază, am auzit vocea mamei din trecut, care-mi repeta cuvinte pecare le uitasem de mult: „Rabi, dacă eşti vreodată în pericol şi nimic altceva nu te poatescăpa, mai este un Dumnezeu căruia I te poţi ruga. Numele lui este Iisus”.„Iisuse, ajută-mă!”, am încercat să strig eu, dar strigătul meu disperat a fost înăbuşit şiabia dacă s-a auzit.Spre uimirea mea, şarpele s-a întors şi s-a furişat repede în tufăriş. Cu sufletul la gură şiîncă tremurând, m-am umplut de o recunoştinţă uimitoare faţă de acest Dumnezeusurprinzător, Iisus. De ce nu m-a învăţat mama mai multe despre El?Punerea la îndoială a crezurilor mele hinduseCând eram în clasa a unsprezecea, am experimentat un conflict interior tot mai puternic.Înţelegerea tot mai mare pe care o aveam despre Dumnezeu ca şi Creator, despărţit şidistinct faţă de universul pe care-l crease, contrazicea conceptul hindus potrivit căruiadumnezeu era totul, iar Creatorul şi creaţia erau unul şi acelaşi. Dacă ar exista o singurăRealitate, atunci Brahman era şi rău şi bun, şi moarte şi viaţă, şi ură şi iubire. Acest lucrufăcea ca totul să fie fără sens, iar viaţa să fie o absurditate. Nu era uşor să-ţi păstrezi atât
 
sănătatea psihică, cât şi concepţia că binele şi răul, iubirea şi ura, viaţa şi moartea erauaceeaşi Realitate.Într-o zi a venit în vizită pe la noi o prietenă de-a verişoarei mele Shanti, pe care o chemaMolli. Ea m-a întrebat dacă am găsit împlinire în Hinduism. Încercând să-mi ascundgoliciunea, am minţit şi i-am spus că eram foarte fericit şi că religia mea era adevărul. Eaa ascultat cu răbdare afirmaţiile mele pompoase şi uneori arogante. Fără a se certa, ea mi-a dat pe faţă goliciunea prin întrebări foarte politicoase.Ea mi-a spus că Iisus a adus-o pe ea aproape de Dumnezeu care este iubire şi care doreşteca noi să fim aproape de El. Cu toate că suna atrăgător, m-am împotrivit cu încăpăţânare,nedorind să abandonez rădăcinile mele hinduse.Ce nu mi-au oferit crezurile hinduseTotuşi, m-am trezit întrebând: „Pe tine ce te face atât de fericită? Trebuie că ai stat multîn meditaţie”.Molli mi-a răspuns: „Obişnuiam să stau în meditaţie, dar acum nu mai stau. Iisus mi-a dato pace şi o bucurie pe care nu le-am experimentat niciodată înainte”. Apoi a continuat:„Rabi, tu nu pari prea fericit, nu-i aşa?”Cu o voce înceată, am răspuns: „Nu sunt fericit. Mi-aş dori să am bucuria ta”. Chiar amspus eu aşa ceva?„Bucuria mea”, a continuat Molli, „se datorează faptului că păcatele mele sunt iertate.Pacea şi bucuria vin de la Cristos atunci când Îl cunoşti cu adevărat.”Am continuat să discutăm o jumătate de zi fără să ne dăm seama când a trecut timpul. Îmidoream pacea şi bucuria ei, dar eram foarte hotărât să nu renunţ la nimic din religia mea.În timp ce dădea să plece, ea a adăugat: „Rabi, înainte de a merge la culcare în seara asta,te rog, pune-te pe genunchi şi roagă-L pe Dumnezeu să-ţi arate Adevărul - o să mă rog şieu pentru tine”. Apoi mi-a făcut semn cu mâna şi a plecat.Mândria mea cerea să resping tot ce mi-a spus Molli, dar eram prea disperat pentru a maisalva aparenţele. M-am pus în genunchi, fiind conştient că cedez în faţa cererii ei.„Dumnezeule, Dumnezeule Cel adevărat şi Creator, Te rog, arată-mi adevărul!” Ceva înmine a plesnit. Pentru prima dată în viaţa mea am simţit că m-am rugat cu adevărat - nuunei Forţe impersonale, ci adevăratului Dumnezeu care ne iubeşte şi căruia Îi pasă - şi căam fost auzit. Şi pentru că eram prea obosit pentru a mai gândi, m-am pus în pat şi amadormit aproape instantaneu.Curând după aceea, vărul meu Krishna m-a invitat la o întâlnire creştină. M-am surprinsdin nou răspunzând: „De ce nu?” Pe drum într-acolo ni s-a alăturat Ramkair, o nouăcunoştinţă de-a vărului meu. „Ştii ceva despre această întâlnire?” l-am întrebat eu,nerăbdător să aflu câteva informaţii înainte.

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->