Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more ➡
Download
Standard view
Full view
of .
Add note
Save to My Library
Sync to mobile
Look up keyword
Like this
47Activity
×
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Wallace Procesul de guvernanta in UE

Wallace Procesul de guvernanta in UE

Ratings: (0)|Views: 4,000|Likes:
Published by zuzilulu

More info:

Published by: zuzilulu on Nov 12, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See More
See less

06/15/2013

pdf

text

original

 
Capitolul
1
O
privire de ansamblu
Helen
Wallace,
William
Wallace
şi
Mark
A. Pollack
Cuprins
IntroducereUE şi predecesorii săiCâteva observaţii preliminare
3
4
5
UE în context
UE—o
arenă unică?
7
8
Introducere
Uniunea Europeană (UE) este poate cel mai important agent de schimbare în ceea ce priveşteguvernarea şi elaborarea politicilor în Europa contemporană.
în
1988, Jacques Delors, pe atuncipreşedintele Comisiei Europene, a afirmat că aproximativ 80% din legislaţia
socio-economică
astatelor membre UE era ghidată pe baza angajamentelor asumate în contextul tratatelor, regulilor de politică şi actelor legislative convenite
prin
instituţiile UE. Nu are importanţă dacă procentajuleste exact. Importantă este recunoaşterea faptului că acordurile UE se îmbină cu activităţile deelaborare a politicilor ţărilor europene, atât ale statelor membre, cât şi ale vecinilor acestora.Scopul esenţial al acestui volum este să explice cauzele acestei realităţi.Mai precis, această carte, ca şi cele patru ediţii precedente, urmăreşte să înţeleagă procesele caregenerează politicile UE. Nu susţinem o singură teorie privind elaborareapoliticilor UE, deşi ne bazăm în mod extensiv pe teorii privind integrarea europeană, politici com-parate şi
guvernanta
contemporană în căutarea unui vocabular pentru a înţelege şi explica acestsubiect.
în
mod similar, nu ne străduim să identificăm un stil unic al politicilor UE, ci clasificăm şiexplorăm empiric diversitatea extraordinară şi în continuă creştere a "modalităţilor de elaborare apoliticilor" prin care preferinţele guvernelor naţionale, ale actorilor subnaţionali şi ale organizaţi-ilor supranaţionale sunt transformate în politici comune. Volumul este organizat în trei părţi.
în
Partea I schiţăm axele principale ale procesului de elabo-rare a politicilor comunitare, identificăm câteva dintre diferitele teorii şi concepte pe baza căroraacesta poate fi analizat, iar apoi explicăm instituţiile prin care sunt articulate politicile respective.De asemenea, prezentăm o clasificare a cinci "modalităţi de elaborare a politicilor", preluate dinliteratura academică şi practica empirică, care servesc drept fundament analitic pentru studiereaformulării politicilor în diverse sectoare.Partea a
Ii-a
constă dintr-o serie de cincisprezece studii de caz, ce acoperă principalele domenii în care dimensiunea comunitară este semnificativă. Studiile de caz acoperă o gamă largă de
 
HELEN WALLACE,
WILLIAM
WALLACE Şl
MARK
A. POLLACK
regimuri mai vechi sau mai recente, politici complexe de ansamblu şi preocupări sectoriale speci-fice, precum şi politici mai mult sau mai puţin structurate în mod oficial.
în
această ediţie apare unstudiu de caz nou, referitor la politica în domeniul ocupării forţei de muncă (în capitolul
11).
Studi-ile de caz preluate din ediţiile anterioare au fost revizuite extensiv pentru a ilustra fie dimensiunilediferite ale domeniului acestora, fie schimbările majore care au avut loc în ultimii ani.Partea a
IlI-a
oferă anumite concluzii referitoare la caracterul procesului şi direcţiile în careevoluează acesta.
în
acelaşi capitol prezentăm câteva observaţii preliminare cu privire la naturaUE şi la provocarea ridicată de înţelegerea formulării politicilor în acest sistem politic aflat înevoluţie continuă.
UE şi predecesorii săi
Pentru simplificare, la redactarea prezentului volum am utilizat în general termenul UniuneaEuropeană (UE). UE este constituită din cele trei Comunităţi iniţial separate, fiecare cucompetenţe, caracteristici şi domenii de activitate diferite, suplimentate de alţi "piloni" de coope-rare organizată. Aceste elemente variate ale UE sunt următoarele (de menţionat că datele tratatelor sunt cele ale anului de semnare, nu cele ale ratificării):
...
D Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (CECO), înfiinţată în
1951
prin Tratatul dela Paris;a Comunitatea Economică Europeană (CEE), înfiinţată în
1957
prin Tratatul de la Roma;Comunitatea Europeană a Energiei Atomice
(Euratom),
înfiinţată tot în
1957
prin alt Tratat dela Roma;a
împreună,
acestea trei erau cunoscute sub denumirea de Comunitatea Europeană (CE), iar însens mai larg ca "primul pilon", după ce Tratatul (de la Maastricht) privind Uniunea Euro-peană (TUE) din 1992 a introdus termenul UE;D Al "doilea pilon", urmărind dezvoltarea politicii externe şi de securitate comune (PESC),recunoscut în Actul Unic European (AUE) din
1986
şi oficializat în TUE;Al "treilea pilon", urmărind dezvoltarea cooperării în domeniul justiţiei şi afacerilor interne(
JAI),
instituit tot prin TUE în
1992;
Mai ales dispoziţiile JAI au fost extinse prin Tratatul de la Amsterdam (TA) din
1997,
care a încorporat şi tratatele Schengen;Ulterior, tot în
1997,
a fost publicat un Tratat Consolidat al Comunităţii Europene (TCE), carea renumerotat în mod derutant numeroase dispoziţii ale tratatului (în prezentul volum indicămambele numerotări pentru dispoziţiile importante); Tratatul de la Nisa (TN) din 2000 a schim- bat anumite reguli, dar nu şi arhitectura generală a UE; şi• Iniţiativele de reformă din 2002-4, întemeiate pe lucrările Convenţiei privind viitorulEuropei, care au condus la Tratatul Constituţional, semnat la Roma în octombrie 2004 şisupus după aceea proceselor de ratificare în toate cele 25 de state membre şi,
inter alia,
des-tinat să simplifice tratatele şi să unească pilonii într-un cadru comun.
 
O
PRIVIRE DE ANSAMBLU
Numărul membrilor UE a crescut de la şase ţări în
1951
la 15 în 1995 şi la 25 în mai
2004,
cu alteextinderi în perspectivă, după cum urmează:
1951
Belgia, Franţa, Germania, Luxemburg, Italia, Olanda
1973
+ Danemarca, Irlanda, Marea Britanie
1981
+ Grecia
1986
+ Portugalia, Spania1995 + Austria, Finlanda, Suedia2004 + Cipru, Republica Cehă, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovacia,Slovenia, UngariaPrintre candidaţii actuali se numără: Bulgaria, Croaţia, Macedonia, România şi Turcia, cu alte state în aşteptare (vezi capitolul
16).
Câteva observaţii preliminare
Patru elemente trebuie clarificate încă de la începutul acestei lucrări.
în
primul rând, procesul deelaborare a politicilor UE se bazează pe experienţa vest-europeană. Până în 2004, statele membreale UE şi ale diverşilor precursori ai acesteia erau ţări vest-europene cu economii de piaţă şiregimuri politice liberal-democratice, chiar dacă unele dintre acestea, în special Grecia, Portugaliaşi Spania, au trecut destul de rapid de la regimuri autoritare
la
UE în anii '80, iar din 1991, Ger-mania a inclus ca noi landuri ceea ce
fusese
Republica Democrată Germană sub un regim comu-nist. Nu afirmăm că aceste ţări aparţineau în totalitatea lor unui model politic şi economic precis,dar totuşi aveau anumite caracteristici comune puternice care au modelat procesul de elaborare apoliticilor UE. Totuşi, în prezent UE s-a extins către est, incluzând deja opt ţări din Europa Cen-trală şi de Est, cu moşteniri foarte diferite.
O
întrebare importantă ce decurge este în ce măsurăcorespondenţa dintre caracteristicile ţărilor membre şi procesul european va fi durabilă într-o Uni-une mai mare şi mai diversă.Un al doilea element preliminar este că experienţa vest-europeană, în care îşi are originea UE,are drept caracteristică esenţială un consistent multilateralism. UE reprezintă o formă foarteintensă de multilateralism, însă Europa Occidentală era o regiune cu o predispoziţie evidentă deangajare spre construirea unor regimuri transfrontaliere. Acest lucru este legat în parte de trăsăturiistorice şi geografice specifice, dar pare să aibă de-a face şi cu o cultură politică ce a investit încooperarea instituţional izată cu vecinii şi partenerii, cel puţin în perioada postbelică. Acesta este înparte motivul pentru care dezvoltarea unor politici transnaţionale a devenit mai structurată şi maiconcertată decât în cele mai multe regiunii ale lumii. De asemenea, acest lucru explică în parteceva din nervozitatea legată de absorbirea ţărilor din Europa Centrală şi de Est, care nu au trecutprin aceeaşi experienţă.
în
al treilea rând, de la înfiinţarea sa, UE a fost activă într-o gamă destul de largă de politici,extinzându-şi în timp domeniul său de influenţă. Cele mai multe regimuri internaţionale sautransnaţionale sunt mai degrabă unidimensionale. Unul dintre argumentele prezentului volum estecă această gamă de domenii a generat nu doar unul, ci mai multe moduri de elaborare a politicilor,după cum arată studiile de caz. Mai mult, aceleaşi instituţii UE şi aceiaşi factori de decizie naţio-nali au caracteristici şi comportamente diferite şi produc rezultate diferite, în funcţie de tipul de

Activity (47)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
1 thousand reads
alien888 liked this
Corina Nistor liked this
Mona Rostogolea liked this
Cucu Roxana liked this
daiadaia liked this
Anda Andreea liked this

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->