DETECTAREA RADIATIILOR

NUCLEARE
Evolutie. Dezvoltare. Progres.

Una dintre problemele principale, de a cărei soluţionare depinde dezvoltarea civilizaţiei

noastre, problemă care a revenit pe planul I al preocupărilor din ultimii ani, este
asigurarea cu energia necesară dezvoltării activităţilor de baza care condiţionează
evoluţia progresivă a nivelului de trai al populaţiei globului terestru. Cantitatea de energie
consumată de omenire a crescut, din epoca primitivă până acum de 2,5 milioane de ori
.Este evident că o astfel de creştere, nu poate să nu conducă la o problemă a energiei
necesare pentru dezvoltarea viitoare a omenirii .

Energia nucleara

Unica sursa de energie care a alimentat civilizaţia noastră până în acest secol a fost
energia solară, înmagazinată sub forma
de energie chimică, prin procesul de fotosinteză, în surse regenerative (lemnul, apele,
vântul) sau în combustibili fosili (cărbune, petrol, gaze) a căror constanţa de formare este
de ordinul milioanelor de ani.

Detectoare de radiatii nucleare si sisteme avansate de detectie

De-a lungul timpului s-au făcut cercetări pentru

obţinerea de detectoare cu scintilaţie anorganice şi plastice organice; s-a încercat
realizarea de sisteme de detecţie cu scintilatoare pentru experimente de fizică nucleară.
S-au făcut totodată cercetări privind obţinerea de detectoare cu plăci rezistive (RPC
detectors) aplicabile în măsurători de timp de zbor pentru identificarea de particule în
interacţii cu ioni grei la energii relativiste şi ultrarelativiste (FOPI experiment). În final s-
a încercat dezvoltarea unor sisteme de detecţie cu RPC pentru utilizari în tomografia
computerizată cu emisie de pozitroni (PET- Tomography).

Performante.Realizari.Descoperiri.

În cadrul cercetărilor şi activităţilor desfăşurate de-a lungul timpului s-au obţinut

detectoare de radiaţii pentru alfa, beta, gama, neutroni termici şi rapizi similare celor
realizate de BICRON Corporation. S-au obtinuţ şi atestat sonde detectoare cu scintilatori
plastici pentru radiaţii alfa, beta, gama, neutroni termici şi rapizi care s-au utilizat în
construcţia de aparatura pentru controlul contaminării radioactive şi în măsurători
dozimetrice, dar au apărut totodată şi ecrane luminiscente sensibile la raze X pentru
aplicaţii în unităţi industriale şi medicale la investigări radiografice. Sistemele de detecţie
sensibile la poziţie pe baza de scintilatori plastici şi fotodiodele PIN sunt alte realizări ce
au încurajat detectarea radiaţiilor nucleare
Cele mai utilizate detectoare

Detecţia radiaţiilor nucleare se bazează pe proprietatea acestora de a ioniza substantele

străbătute.
Cele mai utilizate detectoare sunt: contoarele cu ionizare (camera de ionizare, contorul
Geiger-Müller), contoarele cu scintilaţie (detectori cu fosfor, cristale cu scintilaţie,
scintilatori cu lichid) şi dispozitivele care vizualizează urmele particulelor (camere cu
ceaţă, camere cu scânteie, camere cu bule).

CARACTERISTICA DETECTORULUI
GEIGER-MÜLLER

 Detectorul Geiger-Müller este constituit din doi electrozi: catodul, cilindric,

construit din metal, sticlă metalizată sau grafitată, iar anodul fiind un fir
metalic subţire (de obicei din wolfram, cu diametrul de 0,1-0,2 mm), situat pe
axa cilindrului.
 Prin caracteristica unui detector Geiger-Müller se înţelege graficul care
exprimă dependenţa vitezei de numărare n a detectorului de tensiunea
aplicată acestuia, în condiţiile unui flux constant de particule ajunse la
detector (viteza de numărare se notează cu n şi se dă în impulsuri pe minut).

Tipuri de detectoare Geiger-Müller

• Există mai multe tipuri de detectoare Geiger-Müller:

- cu gaze inerte şi vapori organici
- sau gaze inerte şi halogeni
• • Între electrozii detectorului Geiger-Müller se aplică tensiune electrică
continuă. Pătrunzând în volumul sensibil al detectorului, radiaţia nucleară
interacţionează cu atomii gazului, pe care îi ionizează, creând astfel un
anumit număr de perechi de ioni pozitivi şi electroni.
• Ionii pozitivi sunt atraşi de catod.
• Ca rezultat în circuitul detectorului ia naştere un impuls electric de scurtă
durată care se anulează atunci când toţi electronii ajung la anod.

Pericole
 Obiectele contaminate radioactiv devin la rândul lor surse de radiaţii
nucleare ceea ce presupune decontaminarea lor.
 Cele mai sensibile organe umane la radiaţiile nucleare sunt organele
hematopeice, ochii şi organele de reproducere, iar cele mai puţin
sensibile sunt mâinile şi picioarele.