Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
24Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Educatia Morala - Componenta majora a procesului de invatamant

Educatia Morala - Componenta majora a procesului de invatamant

Ratings: (0)|Views: 4,650|Likes:
Published by NDY_30

EDUCAŢIA MORALĂ – COMPONENTĂ MAJORĂ A PROCESULUI DE ÎNVĂŢĂMÂNT Categoria cea mai generală a finalităţilor educaţiei este idealul educaţional. În sens restrâns, idealul educaţional reprezintă „tipul de personalitate pe care o anumită societate, într-o anumită epocă istorică, îl proiectează, la care aspiră sau pe care îl impune, ca pe modelul cel mai general de referinţă pentru valorile împărtăşite de societatea respectivă, în orizontul de timp care îi este accesibil.”1 În sens larg, idealul educ

EDUCAŢIA MORALĂ – COMPONENTĂ MAJORĂ A PROCESULUI DE ÎNVĂŢĂMÂNT Categoria cea mai generală a finalităţilor educaţiei este idealul educaţional. În sens restrâns, idealul educaţional reprezintă „tipul de personalitate pe care o anumită societate, într-o anumită epocă istorică, îl proiectează, la care aspiră sau pe care îl impune, ca pe modelul cel mai general de referinţă pentru valorile împărtăşite de societatea respectivă, în orizontul de timp care îi este accesibil.”1 În sens larg, idealul educ

More info:

Published by: NDY_30 on Nov 13, 2010
Copyright:Traditional Copyright: All rights reserved

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
See more
See less

05/12/2015

 
EDUCAŢIA MORALĂ – COMPONENTĂ MAJORĂ A PROCESULUI DE ÎNVĂŢĂMÂNT
Categoria cea mai generală a finalităţilor educaţiei este idealul educaţional. În sensrestrâns, idealul educaţional reprezintă „tipul de personalitate pe care o anumită societate, într-oanumită epocă istorică, îl proiectează, la care aspiră sau pe care îl impune, ca pe modelul cel maigeneral de referinţă pentru valorile împărtăşite de societatea respectivă, în orizontul de timp care îieste accesibil.”
1
În sens larg, idealul educaţional este „expresia idealului sau modelului cultural depersonalitate care sintetizează valorile supreme ale unei societăţi, ale unei culturi şi, în sensul celmai larg, ale unei civilizaţii circumscrise de un anumit spaţiu geografic, socio – cultural, economic,politic, precum şi de o anumită perioadă de timp care, prin caracteristicile şi sensurile esenţiale aleevoluţiei sale interne, se detaşează ca o epocă istorică.”
2
Aşadar, idealul educaţional oferă unmodel proiectiv al personalităţii în care se întrepătrund resursele interne ale acesteia cudezideratele dinamicii sociale în care personalitatea este implicată ca subiect creator. Acest modelsintetic va fi detaliat prin circumscrierea unor aspecte concrete ale personalităţii care urmează sădevină scopuri şi obiective ale acţiunii educaţionale. Pentru a le delimita, literatura de specialitatedistinge
laturile educaţiei
, acestea fiind: educaţia intelectuală, educaţia morală, educaţia estetică(în care o include şi pe cea religioasă), educaţia profesională şi educaţia corporală.
1. ESENŢA ŞI SCOPUL EDUCAŢIEI MORALE
Specificul educaţiei morale este determinat, pe de o parte, de particularităţile moralei, cafenomen social, prin care i se conferă conţinutul, iar pe de altă parte, de condiţiile psihosocialeimplicate în realizarea ei. Raportarea la societate şi raportarea la subiect, acestea sunt cele douăcoordonate necesare unei fundamentări pedagogice a educaţiei morale.Morala ca fenomen social, reflectă relaţiile ce se stabilesc între oameni, ca subiecţi reali, într-un context social delimitat în spaţiu şi timp. Ea este o formă a conştiinţei sociale care include într-un tot unitar idealul moral, valorile, normele şi regulile morale, prin care se reglementeazăraporturile omului cu ceilalţi oameni, cu societatea şi cu sine însuşi. Morala reflectă atât manifestăriale relaţiilor concrete dintre oameni, cât şi sensul lor ideal, deducem de aici că funcţia socială amoralei este cea de reglementare a relaţiilor interumane, a relaţiilor individului cu societatea dincare face parte. „Morala reflectă întotdeauna acea latură a acţiunii umane în care se întruchipeazărelaţiile omului faţă de alţi oameni şi faţă de sine însuşi, în care se rezolvă contradicţiile dintreoameni, dintre om şi societate.”
3
Conţinutul moralei se concretizează în idealul moral, valorile morale şi regulile morale. Încentrul său se află
idealul moral 
considerat ca o imagine a perfecţiunii din punct de vedere moral,care cuprinde, sub forma unui model, chintesenţa morală a personalităţii umane. „Idealul moralreprezintă nucleul oricărui sistem moral. El reflectă ceea ce este caracteristic şi definitoriu tendinţeişi opţiunilor comportamentale ale membrilor unei comunităţi sau ale societăţii în ansamblul său.Este axa în jurul căreia gravitează toate celelalte elemente ale sistemului moral.”
4
Esenţa acestuiideal se manifestă prin valorile morale şi regulile morale.
Valorile morale
reflectă anumite cerinţe şiexigenţe generale ce se impun comportamentului uman în virtutea idealului moral. Valorile moralese referă la un câmp larg de situaţii şi manifestări comportamentale (patriotism, atitudinea faţă de
1
Voiculescu Florea, Todor Ioana, Aldea Delia, Petrovan Ramona, Buda lucia, Tăuşan Liana,
 Psihopedagogie
, Alba Iulia, EdituraAeternitas, 2006, p. 125
2
 
 Ibidem
.
3
T. Huszar,
Morala şi societatea
, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1967, p. 177
4
Ioan Nicola,
Tratat de pedagogie şcolară 
, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1996, p. 207
1
 
democraţie, libertate, onestitate, responsabilitate, eroism, cooperare, modestie etc.). Spredeosebire de acestea, normele şi
regulile morale
se referă la o situaţie concretă, şi genereazănemijlocit cerinţele de comportare în conformitate cu idealul şi valorile morale. „Normele, precepteleşi regulile morale sunt considerate ca fiind modele sau prototipuri de comportare morală, elaboratede societate sau de o comunitate mai restrânsă şi aplicabile unei situaţii date. Exprimândexigenţele uneia sau mai multor valori, prin intermediul lor, individul îşi exteriorizează atitudinea samorală în fapte şi acţiuni concrete.”
5
Prin urmare, esenţa educaţiei morale constă în asigurareaunui cadru adecvat interiorizării componentelor moralei sociale în structura personalităţii morale acopilului, elaborarea şi stabilizarea pe această bază a profilului moral al acestuia în concordanţă cuimperativele societăţii noastre, iar scopul fundamental al educaţiei în spiritul moralei vizeazăformarea individului ca subiect moral, respectiv ca subiect care gândeşte, simte, acţionează înspiritul cerinţelor şi existenţelor moralei sociale al idealului, valorilor, normelor şi regulilor pe ea leincumbă. În sens pedagogic acest profil ne apare ca realitate în continuă transformare, cu oconstrucţie ce se desăvârşeşte la infinit şi ca proiect sau obiectiv pe care tindem să-l atingem încadrul acţiunii educaţionale. Ca proiect el condensează într-un tot unitar şi exprimă sub formă demodel chintesenţa moralei sociale.
2. DEZIDERATELE EDUCAŢIEI MORALE
Din scopul educaţiei morale putem desprinde două deziderate: formarea conştiinţei moraleşi formarea conduitei morale.I.
Formarea
 
conştiinţei
 
morale
include din punct de vedere psihologic două componente:componenta cognitivă şi cea afectivă. Prima se referă la informarea copilului despre conţinutul şicerinţele valorilor, normelor şi regulilor morale şi se realizează prin instruire morală. Elementelecheie ale conştiinţei morale sunt: reprezentarea morală şi noţiunea morală. Reprezentările moralese nasc numai în situaţii concrete în care copilul este angajat ca subiect moral, în familie, în şcoală,cu prilejul diferitelor activităţi la care participă. Apoi, având un bagaj de reprezentări format şiprelucrat cu ajutorul operaţiilor gândirii, copilul poate să delimiteze notele esenţiale de cele maipuţin esenţiale ale unei împrejurări oarecare şi apoi să le extindă la toate situaţiile reale sauposibile pe care norma sau regula morală o acoperă. Astfel ia naştere noţiunea morală. „Ea reflectăceea ce este esenţial şi general unei clase de manifestări morale pe care o normă sau o regulămorală o acoperă. Prin generalizare şi abstractizare se ajunge deci la noţiunea morală. Ea reflectăceea ce este esenţial şi general unei clase de manifestări morale pe care o normă sau o regulămorală le cuprinde, caracterul apreciativ exprimându-se prin judecata morală.”
6
Nu trebuie uitatănici componenta teoretică, instruirea verbală, ansamblul de cunoştinţe morale ce-i sunt explicatecopilului. Aceste cunoştinţelor îl introduc pe copil în universul valorilor morale, îl determină să înţeleagă semnificaţia acestora pentru conduita sa, îi dezvoltă, totodată, capacitatea de a discerne între valorile pozitive şi cele negative.Componenta afectivă însoţeşte orice cunoştinţă din acest domeniu ajutând la fixareacunoştinţei în structura morală a personalităţii, acţiond din interior asupra conduitei şiimpregnându-i în acelaşi timp energia interioară necesară. Fiecărei noţiuni morale i se asociază otrăire afectivă corespunzătoare, dar nici adeziunea afectivă, nici cunoaşterea nu sunt suficientepentru declanşarea actului moral datorinenumăratelor obstacole interne şi externe pentru înlăturarea cărora e necesar un efort de voinţă. „Voinţa se distinge ca fiind capacitatea conştiinţeide a impune motivul cu valoare superioară.”
7
Din fuziunea celor trei componente – cognitivă,afectivă şi voliţională – rezultă
convingerile morale
, ele sunt considerate ca fiind nucleul conştiinţeimorale a individului, nu întâmplător o convingere obiectivată în fapte şi acţiuni de natură moralăeste considerată conduită morală.
5
 
 Ibidem.
, p. 208
6
 
 Ibidem.
, p. 214
7
Ioan Grigoraş,
 Personalitatea morală 
, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1982, p. 112
2
 
II.
Formarea conduitei morale
. Conduita morală este o obiectivare a conştiinţei morale înfapte şi acţiuni dar şi o suită de răspunsuri şi manifestări, neîntreruptă. Ea se referă la rezultatelecomportării, mai precis „cum trebuie” să se comporte elevul.Prin urmare, conştiinţa morală posedă capacitatea de anticipare a realităţii şi de orientareaa conduitei pe un anumit făgaş, iar conduita morală reprezintă o manifestare a conştiinţei în relaţiilemorale practice ale copilului.
3. PRINCIPIILE EDUCAŢIEI MORALE
Principiile educaţiei morale sunt teze formative care orientează şi direcţionează activitateaeducatorului în vederea realizării obiectivului fundamental al educaţiei morale, formarea profiluluimoral al personalităţii copiilor în concordanţă cu cerinţele idealului educaţiei. Principiile elaboratepână în prezent formează un sistem în cadrul căruia fiecare se delimitează prin anumite cerinţe,dar în aceli timp se afîntr-o dependenţă funcţională cu toate celelalte. În consecinţărespectarea unuia creează condiţii prielnice pentru respectarea celorlalte, efectele sale depinzând,totodată de realizarea acestora din urmă. Principiile se aplică, deci, ca un tot, referindu-se laeducaţia morală în ansamblul său (conţinut, metode, mijloace, forme) dar şi diferenţiat, în funcţie dediferite situaţii educative practice.Sistemul principiilor educaţiei morale cuprinde următoarele principii:1)Caracterul activ al educaţiei morale;2)Colectivul de elevi, cadru social în care se realizează educaţia morală în şcoală;3)Îmbinarea exigenţei faţă de copii cu respectul pentru ei;4)Sprijinirea pe elementele pozitive ale personalităţii copilului în vederea înlăturării celor negative;5)Respectarea particularităţilor de vârstă şi individuale în educaţia morală;6)Continuitatea, consecvenţa şi unitatea în educaţia morală.
4. METODE ŞI PROCEDEE DE EDUCAŢIE MORALĂ
Pentru realizarea sarcinilor educaţiei morale se apelează la un ansamblu de metode şiprocedee, care constituie strategia educaţiei în spiritul moralei. Specificul acestei strategii constă înfolosirea conştientă şi sistematică a unor mijloace de acţiune în vederea realizării profilului moral alpersonalităţii copilului. 
1) Explicaţia morală
– cu ajutorul ei se dezvăluie conţinutul unei cerinţe, al unei norme saureguli morale. Îndeplineşte două funcţii: informativă şi stimulativă. 
2) Convorbirea
 
morală
– este un dialog sau o discuţie purtată între educator şi copii princare se urmăreşte clarificarea cunoştinţelor morale concomitent cu declanşarea de trăiri afectivedin partea copiilor.
 
3) Povestirea
 
morală
– constă în relatarea şi prezentarea, într-o formă atractivă, a unor  întâmplări şi fapte reale sau imaginare cu semnificaţii morale. 
4) Exemplul
 
 – se bazează pe intuirea sau imaginarea unor modele ce întruchipează fapteşi acţiuni morale. 
5) Exerciţiul moral
– constă în executarea sistematică a unor fapte şi acţiuni, în condiţiirelativ identice cu scopul formării deprinderilor şi obişnuinţelor de comportare morală, al elaborăriişi stabilizării trăsăturilor de voinţă şi de caracter implicate în atitudinea şi conduita morală. 
6) Aprobarea
– constă în acceptarea, recunoaşterea şi confirmarea rezultatelor şicomportării morale a copiilor de către o autoritate externă. 
7) Dezaprobarea
– este forma negativă a întăririi, de respingere a unor fapte şi manifestărimorale a copilului.
3

Activity (24)

You've already reviewed this. Edit your review.
Аня Илья liked this
Sanda Cioroianu liked this
1 thousand reads
1 hundred reads
Aurelia Guler liked this
Irina Golovinova liked this
Mary Maryana liked this
Aura Mateiu liked this

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->