YAMA şi NIYAMA (codul moral şi codul personal)

Cuvîntul YAMA provine din radacina YAM care înseamna "a pune frîu", "a tine
în mîna", "a supune", "a stapîni". YAMA reprezinta regulile de comportament
si se refera la controlul anumitor tendinte negative ce apar la toate fiintele
umane. Aceste constrîngeri nu sînt specifice numai yoghinilor deoarece orice
om într-o anumita masura le practica. Dar yoghinul trebuie sa le aduca la
perfectiune, lucru care cere o daruire totala, aspiratie, consecventa, curaj. Ele
confera în acest caz puteri paranormale.

Asa cum sînt mentionate în YOGA SUTRAS ale lui PATANJALI, YAMA sînt în
numar de cinci:

1. AHIMSA (non-violenţa);
2. SATYA (adevărul);
3. ASTEYA (non-furtul);
4. BRAHMACHARYA (continenţa);
5. APARIGRAHA (non posevitatea).

Yamas-urile constau din cinci aspecte: ahimsa (starea de non-violenţă

faţă de orice, fie om animal sau altceva); brahmacharya (control sexual sau
continenţă); asteya (onestitate); aparigraha (non-posesiune). Niyamas-urile
sunt de asemenea cinci la număr: saucha (curăţenie); santosha (mulţumire);
tapas (austeritate); svadhyaya (studiul spiritual individual) şi ishwara
pranidhana (supunerea faţă de voinţa cosmică şi consacrarea acţiunilor).
Yamas-urile sunt destinate să armonizeze interacţiunile sociale şi
Niyamas-urile sunt destinate să armonizeze simţurile interioare. Ambele,
yamas-urile şi niyamas-urile, au drept scop de a reduce fricţiunile între
acţiunile exterioare ale omului şi atitudinile interioare ale lui. Există o relaţie
mutuală: mintea stimulează acţiunile exterioare şi acţiunile exterioare
stimulează mintea. Dacă acţiunile exterioare nu sunt armonioase, atunci
mintea va fi deranjată. Invers, o minte deranjată tinde să producă acte
dizarmonioase. Acesta e un cerc vicios, în care tulburarea interioară duce la
tulburarea exterioară şi invers. Yamas-urile şi Niyamas-urile tind să rupă acest
cerc vicios şi prin urmare să calmeze mintea prin acţiuni înţelepte şi atitudini
înţelepte faţă de sine, faţă de viaţă şi faţă de mediul înconjurător.

Cu toate că yamas-urile şi niyamas-urile constau numai din zece

imperative, ele cuprind o marjă întinsă a activităţii umane. Ele abordează
problema tulburării mentale din punct de vedere extern, periferic, dar aceasta
constituie startul către schimbări mai profunde care pot lua naştere din
explorarea mai profundă a minţii. Regulile nu sunt uşor de aplicat, dar chiar şi
o aplicare aproximativă va duce la o pace mentală considerabilă. Aplicarea
perfectă vine numai odată cu realizarea de sine.
 PLANUL MORAL SI ETIC IN YOGA

YAMA SI NIYAMA

In YOGA exista doua prime etape esentiale ce integreaza aspectele

morale si etice într-un mod foarte riguros. Din perspectiva integrarii fiintei în
armonia universala, nerespectarea acestor etape cît de cît face ca ulterior
yoghinul sa nu poata evolua spiritual.

Prima etapa se numeste YAMA; ea implica 5 abtineri care se aplica

actiunilor, intentiilor, cuvintelor: 1) AHIMSA (non-violenta),
2) SATYA (adevarul), 3) ASTEYA (non-furtul), 4) BRAHMACHARYA(continenta),
5) APARIGRAHA (non-posesivitatea).

AHIMSA (NON-VIOLENŢA)

Cuvîntul AHIMSA este format din particula "A" care înseamna "non" si din
substantivul "HIMSA" - care înseamna "ucidere" sau "violenta". Este mai mult
decît un imperativ negativ de a nu ucide, caci are un înteles pozitiv mai larg
ce implica iubirea. Aceasta iubire cuprinde toate creaturile caci sîntem cu totii
copiii aceluiasi TATA Dumnezeu. Yoghinul crede ca a ucide sau a distruge o
fiinta înseamna a insulta Creatorul. Oamenii ucid adesea pentru hrana sau
pentru a se apara de o primejdie. Dar faptul ca un om este vegetarian nu
implica si ca este non-violent ca temperament sau ca el este un yoghin, cu
toate ca practica YOGA impune acest regim. Un cutit poate fi folosit la
împartirea unui fruct în bucati sau la înjunghierea unui dusman. Greseala nu
este în instrument ci în cel care-l foloseste. Oamenii devin violenti pentru a-si
apara interesele, propriile trucuri, pe cei dragi, proprietatea sau onoarea. Dar
un om nu se poate bizui numai pe el pentru a se apara pe el însusi sau pe
ceilalti. Credinta ca poate face aceasta este falsa. Um om trebuie deci sa se
bizuie pe Dumnezeu care este sursa tuturor puterilor. Atunci nu se va mai
teme de nimic, de nici un rau. Violenta se naste din teama, slabiciune,
ignoranta sau neliniste. Pentru a o stapîni este nevoie de eliberare de teama.
Pentru a obtine aceasta eliberare, ceea ce este necesar este o noua atitudine
în fata vietii si o reorientare a mintii. Violenta scade în mod necesar atunci
cînd oamenii învata sa-si bazeze credinta pe realitate si cercetari mai degraba
decît pe ignoranta si presupuneri.

Yoghinul crede ca orice creatura are tot atîta drept la viata ca si el. Crede
ca s-a nascut pentru a-i ajuta pe ceilalti si priveste cu iubire la toate fiintele.
El stie ca viata lui este legata în mod inexorabil de cea a celorlalti si se bucura
daca-i poate ajuta sa fie fericiti. Atunci, prin empatie, fericirea lor devine
fericirea sa. El pune fericirea celorlalti înaintea propriei sale fericiri si devine o
sursa de bucurie pentru toti cei care îl întîlnesc.
 Asa cum parintii încurajeaza un copil la primii pasi, tot asa îi încurajeaza
si el pe cei mai nefericiti si îi face apti sa supravietuiasca.

Pentru o fapta rea comisa de altii, oamenii cer dreptate. Pentru una
facuta de ei însisi, cer îndurare si iertare. Yoghinul, pe de alta parte, crede ca
un rau facut de el trebuie judecat, în timp ce pentru un rau facut de altii, cere
iertare. El stie cum sa traiasca si îi învata si pe altii cum sa o faca. Nazuind tot
timpul sa se perfectioneze, el le arata celorlalti, prin dragoste si compasiune,
cum sa devina mai buni.

Yoghinul se opune raului din omul care face rau, dar nu persoanei însasi.
El recomanda cainta si nu pedeapsa pentru un rau facut. Opozitia fata de rau
si dragostea pentru cel care-l comite pot coexista. Sotia unui betiv se poate
opune obiceiului lui, continuînd sa-l iubeasca pe sotul sau. Opozitia fara
dragoste duce la violenta. A-l iubi pe cel care face rau fara a te opune raului
din el, este nebunie si duce la nefericire. Un yoghin stie ca a iubi o persoana
în timp ce te lupti cu raul din ea, este calea cea mai buna de urmat. Batalia
este cîstigata pentru ca el lupta cu dragoste. O mama iubitoare îsi bate uneori
copilul pentru a-l dezvata de un obicei rau. In acel mod, un adevarat
sustinator al lui AHIMSA îsi iubeste adversarul.

Alaturi de AHIMSA se afla ABHAYA (lipsa de teama) si AKROTHA (lipsa de

suparare). Eliberarea de teama vine numai pentru aceia care duc o viata
pura.

Yoghinului nu-i este teama de nimeni si nimeni nu trebuie sa se teama de

el caci el este purificat prin studiul Sinelui. Teama cuprinde un om si îl
paralizeaza. El este speriat ca ar putea pierde mijloacele de existenta, bogatia
sau reputatia. Dar cea mai mare teama este cea de moarte. Yoghinul stie însa
ca este diferit de trupul sau care este un lacas temporar pentru spiritul sau. El
vede toate fiintele în Sine si Sinele în toate fiintele si, prin urmare, îsi pierde
orice teama. Cu toate ca trupul sau este supus bolii, vîrstei, decaderii si
mortii, spiritul este etern si ramîne neatins. Pentru un yoghin, moartea este
un aspect tranzitoriu care da gust vietii. El si-a dedicat mintea, ratiunea si
întreaga sa viata descoperirii Divinului.

Prin urmare, cînd cineva si-a legat întreaga fiinta de Supremul Divin, de
cine si de ce ar putea sa se mai teama ?

EFECTE

Practica constanta a non-violentei (AHIMSA) are drept efect universal

dezradacinarea sentimentelor de ostilitate fata de orice fiinta. In preajma
aceluia în care non-violenta a prins perfect radacina, toate fiintele renunta la
ura, antipatie sau dusmanie.
 "Nici corpul, nici mintea nu trebuie sa-ti fie stapîni. Sa ne aducem aminte
ca, de fapt, corpul ne apartine si nu noi apartinem corpului (corpul este facut
pentru om si nu omul pentru corp)." (SWAMI VIVEKANANDA)

SATYA (adevarul)
SATYA sau adevarul este cea mai importanta regula de comportare.
MAHATMA GANDHI spunea: "Adevarul este Dumnezeu si Dumnezeu este
Adevar". Asa cum focul arde impuritatile si rafineaza aurul, tot astfel focul
adevarului îl purifica pe yoghin si arde impuritatile din el.

Adevarul a fost în mod special respectat si chiar adorat în traditia

yoghina. Vedele afirma ca: "Adevarul este cel ce guverneaza pamîntul, apa,
cosmosul întreg". Mahabharata afirma chiar ca: "Daca meritul obtinut facînd o
mie de sacrificii rituale ASHVAMEDHA ar fi plasat în balanta cu meritul
adevarului (SATYA), adevarul ar atîrna înca mai greu". Marele întelept MANU
afirma: "Toate activitatile umane sînt efectuate gratie cuvîntului si nu exista
alt mijloc de comunicare a gîndurilor decît cuvîntul, deci omul care
necinsteste cuvîntul care este sursa si fundament pentru toate activitatile,
fiind nesincer sau incorect în limbajul sau, se poate spune ca devine în acelasi
timp un hot al tuturor lucrurilor pe care el le denatureaza". Pentru respectarea
acestei reguli, yoghinul trebuie sa se abtina de la orice exagerare, pretentie,
exprimare echivoca, semiadevar, dezvoltînd în acelasi timp o putere de
viziune clara si directa excluzînd confuzia, inconstanta, agitatia haotica în
vorbire, gîndire sau actiune.

SATYA, la nivelul vorbirii, înseamna ca nu trebuie sa spunem ceea ce stim

ca este fals. Si nici nu trebuie sa inducem pe altii în eroare lasîndu-i sa
înteleaga ca stim ceva cînd de fapt numai banuim, sau facem presupuneri
dogmatice. Implica de asemenea ca nu trebuie sa facem judecati pripite.
Acestui autocontrol trebuie sa i se dea totusi un sens mai larg: sa fii drept în
gînd si în fapta tot asa ca si în vorbire. Yoghinul trebuie sa consacre fiecare
clipa a vietii sale Adevarului în sensul lui cel mai larg. Aceasta implica sa
gîndim în termenii celor mai înalte principii de care sîntem capabili, hotarînd
ca actiunile si gîndurile noastre sa fie în concordanta cu aceste principii si
fiind consecventi lor.

Minciuna nu se refera numai la vorbire. Putem minti prin actiuni daca

aceste actiuni îi înseala pe altii; de exemplu, îi facem sa creada ca am facut
un lucru pe care nu l-am facut si nici nu am avut de gînd sa-l facem. La
sfîrsitul fiecarei zile trebuie sa ne întrebam daca am respectat principiile
adevarului. Uneori poate exista tendinta de a încerca sa justificam un
neadevar. Ar fi însa o noua greseala pentru ca în felul acesta ne am minti pe
noi însine si nu trebuie sa ne înselam pe noi asa cum nu trebuie sa-i înselam
nici pe ceilalti.
 De asemenea, adevarul nu trebuie comunicat fara discriminare deoarece,
asa cum afirma un întelept yoghin, Cunoasterea adevarata adreseaza aceasta
rugaciune oricarei persoane care o detine: "Eu sînt comoara ta, pastreaza-ma
si nu ma darui celor ce nu ma pretuiesc". Yoghinul nu trebuie sa faca afirmatii
despre care nu este în totalitate sigur. De multe ori imaginatia oamenilor
obisnuiti ajunge sa deformeze foarte mult adevarul, desi aparent acestia nu
au nici o intentie negativa. Din viziunea întelepciunii yoghine, aceasta este
totusi o încalcare a lui SATYA, deoarece a existat o mare superficialitate în
gîndire.

Inteleptul VYASA, unul dintre cei care au facut cele mai autorizate
comentarii ale textului YOGA-SUTRAS al lui PATANJALI, spune: "Adevarul va fi
folosit spre folosul tuturor si nu pentru a distruge sau a face vreun rau
creaturilor. Chiar daca afirmam adevarul, dar prin aceasta facem rau unei
fiinte, comitem o mare greseala". In anumite situatii adevarul poate fi folosit
pentru a face rau. Aceasta însa reprezinta o folosire a adevarului nu pentru
adevar în sine ci pentru a face rau celorlalti. Chiar daca cineva spune un
adevar incontestabil, dar o face cu scopul de a rani o alta persoana, atunci el
nu practica în mod corect SATYA si în mod evident încalca AHIMSA. SATYA
implica de asemenea o analiza foarte lucida si constienta asupra a ceea ce
sîntem. Cel care îsi imagineaza doar ca realizeaza lucruri folositoare pentru el
si pentru ceilalti cînd de fapt nu este asa, nu are nici o sansa sa se schimbe.
In primul rînd un om trebuie sa-si înteleaga lipsurile si limitarile acceptîndu-se
asa cum este pentru ca doar în felul acesta poate exista o sansa de
transformare. Aceasta falsa întelegere a ceea ce un om este de fapt este
considerata de înteleptii yoghini ca fiind cel mai mare rau, deoarece toate
celelalte rele, dureri, suferinte provenind din exterior, sînt un rezultat al legii
KARMA-ei, avînd rolul de a ne face sa învatam si deci conduc si ele indirect
catre întelepciune. Aceasta falsa întelegere nu poate însa decît sa ne
îndeparteze de întelepciune hranînd egoismul, împingîndu-ne din ce în ce mai
adînc în ignoranta si creind imposibilitatea elevarii constiintei. VYASA
continua: "Deci yoghinul trebuie mai întîi sa analizeze ceea ce este bun
pentru toate fiintele si apoi sa vorbeasca abtinîndu-se de la minciuna".
"Gîndeste înainte de a vorbi" este o recomandare cu caracter general. Totusi,
pentru ca o persoana sa poata spune adevarul, trebuie în primul rînd sa-l fi
trait în propria sa fiinta. De aceea sensul cel mai înalt al lui SATYA îl reprezinta
însasi profunda transformare interioara ce are ca rezultat revelarea Sinelui
Esenta Ultim.

In stiinta actuala se cunosc multe cazuri în care o teorema, o lege sau o

idee apreciata la un moment dat ca fiind un adevar absolut, peste o perioada
de timp a ajuns sa fie infirmata sau sa constituie un adevar partial înglobat
într-un sistem mai amplu si mai profund. Pe masura ce o fiinta îsi eleveaza
constiinta, rafinîndu-si perceptiile interioare precum si capacitatea de
exprimare, ajunge sa traiasca un proces similar celui descris anterior în care
noua modalitate de întelegere îl plaseaza la un nivel mai înalt dîndu-i astfel o
viziune mai ampla si mai integrata asupra unui fenomen. Acest proces de
transformare care implica totdeauna rasturnarea principiilor limitatoare,
eliminarea dogmatismului, depasirea conformismului asociata cu o stare de
compasiune pentru cei care nu au ajuns înca la acest nivel, este o consecinta
fireasca a procesului de trezire a constiintei.

Plasîndu-ne la un nivel superior, dispare treptat interesul pentru

fenomenele fluctuante, trecatoare si apare o aspiratie catre tot ceea ce este
universal valabil, superior, înaltator, sublim. De aceea, înteleptii Orientului au
afirmat ca lumea este o iluzie, iar omul obisnuit poate în multe directii sa fie
asemanat cu o masina caci el este inconstient fata de realitatile subtile,
adevarate si nu exista nici un alt motiv sa fie asa decît doar faptul ca el a
consimtit sa fie astfel.

Starea celui care prin cautarea Sinelui a atins Adevarul Ultim este
sublima beatitudine a libertatii totale. Ea este libertate pentru ca în acest
moment yoghinul nu mai este constrîns de nici o lege sau determinare
exterioara. Ea este tacere, caci, citindu-l pe LAO TZE, "orice ai spune despre
Adevarul Ultim devine o minciuna în momentul în care te supui lui".

Cele 12 calitati pe care le implica SATYA sînt:

- veracitatea, sau faptul de a te abtine de la orice forma de minciuna,

aceasta atragînd disparitia temerii;
- egalitatea psihica;
- stapînirea de sine;
- absenta dorintei în emulatie (la nivelul dorintelor superficiale) arata
daca e util sa dorim un lucru;
- iertarea;
- modestia;
- puterea de îndurare (rezistenta);
- absenta geloziei;
- mila;
- atentia si consideratia pentru ceilalti;
- filantropia dezinteresata;
- dominarea asupra sa însasi.

Daca mintea nutreste gînduri adevarate, daca omul rosteste cuvinte

adevarate si daca întreaga fiinta este bazata pe adevar, atunci se creeaza
conditiile pentru fuziunea cu infinitul. Realitatea în natura sa fundamentala
este dragoste si adevar si se exprima prin aceste doua aspecte. Viata
yoghinului trebuie sa se conformeze strict acestor doua fatete ale realitatii.
De aceea este absolut necesara AHIMSA, care în esenta se bazeaza pe iubire.
SATYA presupune adevar total în gînd, vorbire si fapta. Neadevarul, sub orice
forma, scoate fiinta din armonia în care exista în mod esential cu legea
fundamentala a Adevarului.

Exista 4 pacate provocate prin vorbire: obscenitatea si injuriile, a spune

neadevaruri, calomnia sau inventarea unor lucruri si ridiculizarea a ceea ce
este sacru pentru ceilalti. Controlul vorbirii duce la dezradacinarea raului de
orice fel. Cînd mintea nu mai este orientata negativ în nici o directie ea este
imediat umpluta cu bunatate fata de toti. Cel care a învatat sa-si controleze
felul de a vorbi, simtind cînd trebuie si cînd nu sa vorbeasca, a obtinut un
autocontrol în mare masura. Cînd o astfel de persoana vorbeste, ea va fi
ascultata cu respect si cu atentie. Cuvintele sale vor fi tinute minte caci ele
vor fi bune si adevarate.

In YOGA SUTRAS (cap. 2 sutra 36) PATANJALI afirma: "Fiind ferm stabilit în
SATYA, rezultatul actiunilor va fi dobîndit, el depinzînd în întregime de vointa
noastra". Atunci cînd aspirantul devine ferm stabilit în veracitate, prin practica
acesteia ca lege universala, neconditionata de timp, tara, nastere si
circumstante, el capata un BUDDHI (intelect) divin. El este capabil sa
dobîndeasca fructul KARMA-ei sale (legea cauzei si a efectului) conform cu
dorinta sa. De obicei, rezultatul KARMA-ei este independent de dorintele
noastre, dar acest lucru nu este valabil în cazul unui om care a realizat
perfect SATYA. Prin practicarea lui SATYA, yoghinul capata adevarul vorbirii.
Tot ceea ce spune va deveni adevarat, se va realiza. In YOGA acest lucru este
numit vorbire psihica. Aspirantul dobîndeste astfel o anumita putere psihica,
mintea sa devine la fel de clara ca o oglinda, astfel încît ea reflecta tot ceea
ce spune. Astfel, rezultatul oricarei actiuni este în totalitate dependent de el -
rezultatul nu mai depinde de schimbare. Sau, se poate spune ca acela care a
atins perfectiunea în SATYA e capabil sa cîntareasca perfect orice cuvînt pe
care-l rosteste pentru ca el are control perfect asupra vorbirii, dar acest lucru
este foarte dificil.

Numai acela care stie sa-si cîntareasca fiecare cuvînt poate spune
adevarul; acest lucru devine o conditie a vorbirii sale. El nu exprima nimic
care sa nu fi fost cîntarit prin puterea spirituala. In acest fel el poate controla
în asa masura vehicolul vorbirii încît orice rosteste se realizeaza. Acestea sînt
cele doua întelesuri ale acestei SUTRA a lui PATANJALI. In primul rînd, ea
înseamna ca orice spune fiinta se realizeaza si în al doilea rînd, ea înseamna
ca rezultatul actiunilor depinde de vointa sa.

Practica lui SATYA atrage dupa sine VAK-SIDDHI. VAK-SIDDHI = putere

yoghina extraordinara, obtinuta prin practica lui SATYA, gratie careia tot ceea
ce spune sau gîndeste yoghinul devine adevarat, efectiv si se realizeaza
(aceasta deoarece energia individului se mareste, intrînd benefic în rezonanta
cu energia subconstientului colectiv).
 ASTEYA (non-furtul)
Dorinta de a poseda si de a se bucura de bunul altuia conduce oamenii
catre fapte profund negative. Din aceasta dorinta vine îndemnul de a fura si
invidia. ASTEYA (A = nu, STEYA = fura) sau "a nu fura" include nu numai a nu
lua ceea ce apartine altuia fara permisiunea sa, dar si a nu folosi ceva pentru
alt scop decît cel initial, sau mai mult decît a permis-o posesorul. Astfel, ea
include înstrainarea, abuzul de încredere si folosirea gresita. Yoghinul reduce
nevoile sale la minim, gîndind ca daca aduna lucruri de care nu are
într-adevar nevoie, el este un hot.

La nivel mental înseamna lipsa de lacomie si aceasta trebuie înteleasa

într-un sens mai larg: "sa nu rîvnesti". Dorinta initiala de a avea ceea ce
poseda altii este cauza care duce la însusirea lucrurilor altora. Dar si simplul
gînd de rîvnire la ce are altcineva poate tulbura echilibrul emotional si mental.
El creeaza insatisfactia, invidia. Furtul real, daca se realizeaza, este doar un
produs direct al gîndului initial. De aceea yoghinul îsi reduce necesitatile fizice
la posesiunile pe care poate el sa le utilizeze si chiar si acestora le acorda o
mica importanta.

ASTEYA, asa cum o defineste înteleptul VYASA în comentariul la YOGA

SUTRAS ale lui PATANJALI, este: " Insusirea fara permisiune a lucrurilor de
valoare ale altora". Furtul înseamna a lua ceea ce are altcineva. Insa ASTEYA
nu este simpla negare a acestui lucru asa cum o gîndesc majoritatea
oamenilor. Bineînteles aproape toti cei care încep sa practice YOGA nu mai au
tendinta sa fure în mod concret un lucru. VYASA spune: "se respecta ASTEYA
atunci cînd, eliberat de orice dorinta, yoghinul refuza însusirea bunurilor care
apartin altora."

Deci, daca cineva doreste un lucru apartinînd altuia si îl ia, el este un hot.
Daca doreste ceva si nu-si însuseste acel obiect, nu este un hot, dar nu
practica ASTEYA. Doar daca nu doresti si nici nu iei nici un obiect de la
altcineva, respecti ASTEYA. Atît timp cît doresti ceea ce are altul, realizezi un
furt la nivelul intentiei, în plan mental. Cheia este deci eliberarea de dorinte.
O fiinta poate sa "vrea" ceea ce are din punct de vedere spiritual mai mult o
alta persoana, dar fara sa încerce sa profite numai de efortul celorlalti. In
aceasta situatie nu vrei ceea ce are celalalt ci vrei pur si simplu o realizare
proprie echivalenta.

ASTEYA implica de asemenea abtinerea de la orice nedreptate,

imperativul fiind sa lasi fiecaruia ceea ce merita, în sensul de a nu da mai
putin dar nici mai mult decît trebuie.
 Atunci cînd yoghinul este perfect stabilit în ASTEYA, comorile vin catre el
din toate partile. Oamenii se simt fericiti sa-i poata oferi cele mai bune lucruri
pe care le au si oriunde fiintele cele mai elevate sînt atrase catre el.

In YOGA SUTRAS, capitolul 2, SUTRA 37, PATANJALI afirma: "Fiind ferm

stabiliti în ASTEYA, toate comorile ni se prezinta singure".

Cînd aspirantul spiritual s-a stabilit ferm în virtutea yoghina a onestitatii

el capata o putere de cunoastere asemanatoare clarviziunii sau constiinta
intuitiva. Este exact aceeasi facultate pe care o poseda profetii. Prin
intermediul acestei facultati de cunoastere, aspirantul devine constient de
pietrele pretioase din apropiere.

Exista unele persoane care-si pot da seama cît de bogat este un om din
apropiere. Aceasta este un fel de constiinta intuitiva, posibila datorita unei
onestitati absolute, neconditionate, universale. Scopul ei este de a face
întreaga viata curata, de a purifica întreaga structura a personalitatii. Cînd
acest lucru a fost realizat, personalitatea devine ca o oglinda în care mintea
divina se reflecta. Atunci cînd oglinda este curata ca puteti vedea fata în ea.
Virtutea de a fi onest (ASTEYA) confera un fel de constiinta prin intermediul
careia puteti deveni constient de comorile ascunse.

Insa, în timp ce alti oameni rîvnesc bogatie, putere, faima sau placeri,
yoghinul nu doreste decît un singur lucru: sa-l adore pe Dumnezeu. Eliberarea
de a rîvni îl face sa înlature multe tentatii. Dorinta puternica dupa ceva
tulbura mintea, îi face pe oameni josnici si rai, îi face infirmi. Cel care asculta
de porunca "Nu fura", înteleasa în sensul ei general, devine posesorul tuturor
bogatiilor.

BRAHMACHARYA (continenţa)

BRAHMACHARYA = abstinenţă sau continenţă sexuală şi senzuală prin

care potenţialul sexual al fiinţei umane este transmutat în energie, iar energia
rezultantă este sublimată în mod armonios pentru a accelera evoluţia
spirituală.

CONTINENŢA SEXUALĂ = înfrînare, reţinere, control deplin conştient al

funcţiei sexuale atît de către bărbat cît şi de către femeie, implicînd contactul
sexual cu atingerea unui număr nelimitat de orgasme de către cei doi (la
unison sau separat) dar care nu se finalizează prin ejaculare la bărbat şi nici
prin descărcarea explozivă a potenţialului creator specific la femeie. Acest
mod superior de a trăi actul sexual fără epuizare, permite transmutarea
biologică a potenţialului sexual, creator, în forme superioare de energie vitală,
psihică, mentală, spirituală, datorită unor procese inefabile de sublimare
lăuntrică.
 Stăpînirea în timpul exercitării funcţiei amoroase a potenţialului sexual
este specifică tradiţiei Taoiste care urmăreşte să realizeze astfel o echilibrare
deplină şi o polarizare pe multiple nivele a energiilor YANG (+) şi YIN (-) în
fiinţă. Prin realizarea cu succes a continenţei sexuale de către cei doi, în
cuplu, trăirea amoroasă devine plenară, dispare senzaţia de vlăguire şi
somnolenţă care însoţeşte ejacularea, este evitată sarcina nedorită, femeia
poate atinge în timp, de ori cîte ori vrea, starea de orgasm, armonia de cuplu
şi fericirea se amplifică. În concepţia orientală, amorul realizat într-o stare
continuă de continenţă sexuală devine o gradată dilatare dătătoare de extaz,
în care cuplul expansionează în infinit depăşindu-şi astfel toate limitările.

În mod normal, la majoritatea femeilor există în stare latentă

capacitatea de a realiza spontan continenţa sexuală. Această disponibilitate le
permite chiar multor femei să poată trăi adeseori orgasme multiple fără
descărcarea potenţialului sexual. La bărbat
realizarea continenţei sexuale implică un anumit antrenament gradat şi
realizarea unei stări de echilibrare a energiilor YANG (+) şi YIN (-).

Angrenarea permanentă a continenţei sexuale este o practică curentă în

HATHA YOGA şi în Taoism. Experienţa continenţei sexuale în cuplu permite
fiinţei umane să realizeze ceva extraordinar, făcînd-o să realizeze că,
componenta biologică a atracţiei faţă de sexul opus nu este reprezentată
numai de instinct ci şi de alte aspecte energetice, subtile, psiho-emoţionale,
care sunt integrate sub forma energiilor YANG (+) şi YIN (-) în complexul
sistem al comportamentului sexual-afectiv-mental. Din punct de vedere
fiziologic, CONTINENŢA SEXUALĂ reprezintă un proces ciclic, ascendent, care
evoluează în mai multe faze: a) faza de excitaţie; b) faza de platou; c) coitul
propriu-zis; d) faza de evitare a ejaculării cu transmutarea gradată în energie
a unei cantităţi infime din potenţialul sexual; e) orgasmul normal; f) în
continuare urmează din nou (după un anumit interval de timp de la 15 la 30
de minute) o fază de evitare a ejaculării cu transmutarea gradată în energie a
unei cantităţi infime din potenţialul sexual; g) orgasmul al doilea mult mai
intens şi mai profund decît cel de dinainte.

Dacă atît bărbatul cît şi femeia controlează cu succes potenţialul sexual,

graţie continenţei sexuale, ei pot continua relaţia amoroasă intimă, indefinit
în timp. Prin continenţa sexuală trăirea amoroasă devine un etern început şi
permite să fie trăită iubirea cosmică. În legătură cu continenţa sexuală se
cuvine să amintim că gîndirea străveche Orientală şi în special TANTRA,
conferă iubirii sexuale transfiguratoare semnificaţia profundă a unei căi de
autocunoaştere şi perfecţionare spirituală a fiinţei umane. Prin intermediul
acestei iubiri oceanice în care totul devine cu putinţă, se realizează
transcenderea condiţiilor comune, limitatoare şi survine o fuziune cosmică a
cuplului în Universul infinit.
 Unirea erotică nesfîrşită se transformă într-o expansiune, beatifică,
grandioasă; astfel, datorită sublimării amoroase, se depăşeşte un act biologic
instinctual şi cuplul uman obţine valenţe inefabile de cuplu cosmic, ideal,
divin. Senzualitatea amplificată, graţie continenţei sexuale perfecte, apare în
tradiţia spirituală indiană drept un mijloc de a atinge Extazul Perfect
(SAMADHI). Experienţa erotică intensă facilitată de continenţa sexuală este
astfel investită cu valori trans-senzoriale. Realizată astfel, ea conduce la o
stare progresivă de beatitudine şi autonomie pentru ambii iubiţi. Continenţa
sexuală, în viziunea yoghină este
un mod misterios de cunoaştere, voluptatea perfect controlată jucînd aici
doar rolul de vehicul, prin intermediul căruia se transcende conştiinţa
normală, limitată şi se instalează starea extatică de iluminare dătătoare de
eliberare şi înţelepciune. Graţie continenţei sexuale, tensiunea sexuală
intensă nu se consumă prin actul ejaculării; emisiunea seminală este oprită
printr-un puternic proces de focalizare mentală, care permite un autocontrol
fiziologic deplin al ejaculării, dar şi al trăirii erotice autonome.

Această tehnică extraordinară de realizare a unirii sexuale nesfîrşite

este de natură să declanşeze uneori trezirea energiei colosale individuale
KUNDALINI SHAKTI, sublimînd şi convertind potenţialul energetic ce rezultă
prin transmutarea biologică în forme din ce în ce mai rafinate de energie
vitală, psihică, mentală, care, la rîndul lor, sporesc şi revelează forţa
spirituală. Continenţa sexuală, realizată cu succes un anumit interval de timp,
face totodată să se trezească şi să se amplifice capacităţile psihomentale,
dincolo de normalitate. Îndeplinind într-o stare de transfigurare şi adoraţie
fuziunea amoroasă, pentru adorator, în acele clipe, iubita sintetizează
întreaga natură feminină (Eternul Feminin); ea este în acelaşi timp mama,
sora, amanta, soţia, fiica, fiind deci substitutul şi esenţa Naturii (PRAKRITI),
sursa principală a bucuriei şi a repaosului prin care totul se manifestă în
Univers. Prin continenţa sexuală, jocul erotic se realizează pe un plan trans-
biologic, cosmic, fără sfîrşit, iubiţii încorporînd "O CONDIŢIE IDEALĂ DE ZEI", în
sensul că ei nu numai că experimentează beatitudinea, ci şi că pot contempla
direct
realitatea ultimă.

BRAHMACHARIA (continenţa) ŞI FERICIREA AMOROASĂ

În lumina invataturii milenare YOGA, omul detine facultati care ii permit

sa depaseasca realitatea empirica, banala care il limiteaza. El este capabil sa
utilizeze posibilitatile corpului sau prin angrenarea proceselor de transmutatie
cu mult dincolo de functiile lui biologice. Cinta,
picteaza, danseaza, ride. Si face atitea alte lucruri pe care Bios-ul lui nu le
prevazuse pentru el. De ce nu? Cu conditia sa nu tulbure legile devenirii si
armoniei care reprezinta ordinea fireasca a vietii.
 Functia sexuala poate de asemenea sa fie ocazie a anumitor practici
imbogatitoare perfect naturale angrenate la unison cu ambianta
macrocosmica fara a perturba ordinea fireasca a vietii. Atunci totul se
transforma si gratie transfigurarii unificatoare, un potential urias va fi
sublimat. Viata insasi traita cu dragoste ne va ajuta spontan sa sublimam
totul. Daca ulterior mai avem ceva de facut, aceasta este sa constientizam
bogatia energiei care se lanseaza impetuos pentru a ne face sa traim
imbogatiti prin extaz o noua viata. Si sa jubilam. Si sa ne bucuram din toata
fiinta de fericirea de a fi om, o fiinta topita intr-o alta fiinta, unita
inefabil, empatic si total prin DRAGOSTE cu NEMARGINIREA.

Aceste momente sint adesea prea scurte. Am vrea sa le prelungim dar

orgasmul le incorporeaza adesea prea repede cu victoria sa triumfatoare care
ne rapeste prompt potentialul fundamental de actiune.

Exista practici care, printr-o manipulare constienta a energiilor launtrice

ale fiintei intirzie orgasmul. El poate fi de asemenea inhibat complet sau
controlat astfel incit sa-l putem trai de un numar urias de ori fara sa se
ejaculeze, ceea ce permite sa se reinceapa si sa se cunoasca infinit mai multe
orgasme fara cheltuiala seminala. Actul sexual poate fi prelungit indefinit si
reinceput la vointa.

Energia vitala este stimulata si sarbatoarea corpului traita ca o fericire

extraordinara dureaza atit cit se doreste. In afara acestor practici superioare,
fundamentale, actul sexual presupune epuizare, diminuare si o placere palida.
El este atunci si o activitate fizica intensa, care poate de asemenea duce pina
la oboseala si vlaguire accentuata ce va face sa apara blazarea. Atunci
sarbatoarea inceteaza rapid de a mai fi euforica sarbatoare a inceputului. Ea
devine un abuz, cu toate consecintele specifice tuturor abuzurilor.

ANALIZA COMPARATIVA

ORGASM OBISNUIT (cu ejaculare)

- Explozie (inevitabil, energia erotica se risipeste in scurt timp definitiv si inutil

iar intensitatea trairii se diminueaza gradat in comparatie cu amploarea celor
simtite la inceputul experientei amoroase. In timp scurt - si din aceasta cauza
face sa apara o stare de nostalgie
fata de manifestarea sa fulgerator de rapida.

-In corp (grosier) doar.

-Joc cu celalalt.
-Eu depind de el/ea.

-Femeia pasiva/ barbatul activ.

-Respiratie accelerata, haotica.

-Act reflex care da nastere unei pierderi a controlului (inconstienta - impresie

de traire animalica, nestavilita)

-Miscare.

-Disponibilitate amoroasa limitata in timp datorita epuizarii ce rezulta in urma

pierderii intempestive a energiei sexuale prin ejacularea spermei la barbat si
a descarcarii explozive la femeie, conducind la instalarea unei stari de
vlaguire si somnolenta care, in cazul excesului, se traduce prin instinctiva
repulsie fata de celalalt sau greata fata de sine.

-Teama uneori inconstienta fata de pericolul fecundarii sau graviditatii

nedorite care atrage dupa sine folosirea contraceptivelor ce provoaca stari de
frustrare si tulburari hormonale in timp.

-Atasament, dorinta egoista.

-Pierderea constiintei.

-Datorita pierderii intempestive si inutile a unei mari cantitati de energie

sexuala pe cale reflexa, la scurt timp dupa aceea potentialul mental si psihic
este diminuat, trairea afectiva fiind mult estompata, iar intensitatea
senzatiilor sexuale si a trairilor erotice se micsoreaza considerabil; in plus,la
nivel intelectual resimtindu-se o stare de viscozitate.

ORGASM TOTAL SUCCESIV (fără ejaculare)

-Implozie (energia erotica se sublimeaza, transmutata in energii din ce in ce

mai elevate si se acumuleaza in planurile profunde ale fiintei provocind atit
stari unice de placere cit si fenomene extraordinare, de o bogatie fascinanta
prin finetea lor. Intensitatea trairii se mareste constant si nu se micsoreaza in
finalul experientei).

-In afara timpului (indefinit ca durata si prin urmare tangent cu infinitul), prin
senzatia oceanica de plenitudine pe care o induce in intreaga fiinta la ambii
parteneri, dindu-le fericire si bucurie de a trai.

-In afara corpului (atit subtil sau psihic cit si la nivel mental), dar antrenind
totodata armonios si corpul prin forta senzatiilor erotice resimtite global.
-Joc cu (in) sine, simultan cu perceperea empatica a celuilalt ca si cum te-ai
simti pe tine insuti.

-Celalalt dispare datorita transfigurarii realizate spontan si astfel se resimte o

gigantica dilatare a constiintei tale fuzionata cu a celuilalt, in Cosmos, la
nesfirsit.

-Femeia activa/ barbatul pasiv.

-Respiratie blinda, calma, ritmata de la sine.

-Act hiperconstient, si in intregime stapinit, ce conduce progresiv la un

abandon extatic care face sa se manifeste o beatitudine amoroasa inefabila,
care odata instalata isi face resimtite ecourile in cutele cele mai intime ale
fiintei 2-3 zile la rind dupa experienta.

-Ne-miscare alternind cu unduiri incetinite, la care corpul celuilalt raspunde cu

tandrete si nesat in sintonanta unei armonii depline.

-Disponibilitate amoroasa nelimitata, facind posibila o traire erotica de o

intensitate covirsitoare 8-10 ore in sir (CU CONDITIA CA AMBII PARTENERI SA-
SI CONTROLEZE TOTAL ENERGIA SEXUALA), in care vitalitatea erotica a celor
doi, in loc sa se diminueze se amplifica, facind sa apara o plenara stare de
forta launtrica precum si o satisfactie sexuala deplina.

-Eliberarea completa de orice restrictii sau tensiuni penibile, facind perfect

posibila o manifestare erotica sanatoasa si exuberanta determinata de
anularea oricarei limitari fiziologice prin suspendarea totala a ejacularii la
barbat, indiferent de durata contactului sexual.

-Detasare, dorinta transcendata in non-dorinta, care face sa apara un

sentiment de impacare cu sine si fericire durabila pe care o revarsam asupra
celuilalt prin duiosie si recunostinta.

-Trezirea potentialului mental latent, ascutirea luciditatii constiintei,

amplificarea inteligentei, intuirea spiritului sau constiinta constiintei. Gratie
transmutarii si sublimarii integrale in alte forme de energie a fortei sexuale la
ambii parteneri, atit in cursul experientei amoroase cit si mult timp dupa
aceea (2-3 zile in sir), puterea psiho-mentala este mult amplificata, aceasta
determinind totodata trezirea capacitatilor parapsihice latente (telepatie,
premonitie, clarviziune, intuitie, etc.); apare o stare coplesitoare de euforie
afectiva si o sintonie marita fata de evenimentele cu continut afectiv pozitiv;
vitalitatea este mult marita si aceasta atrage dupa sine scaderea nevoii de
somn; energia intelectuala creste fata de normal; gindirea este plina de
fantezie creatoare si deosebit de lucida; survine o disponibilitate, fara ca prin
aceasta sa rezulte cea mai mica epuizare.

APARIGRAHA (non-acumularea sau modestia)

Cuvîntul sanscrit este derivat de la GRAHA-apucare (înfascare) si PARI- de

jur-împrejur; prefixul "A" face cuvîntul negativ. S-a tradus prin "a nu
îngramadi" sau "a nu aduna". Aceasta este asadar un alt aspect mai profund
al regulii "a nu fura" sau lipsa lacomiei. A nu fura înseamna sa nu iei ceea ce
nu-ti apartine; a nu acumula înseamna sa nu aduni ceea ce nu ai nevoie.
Regula este formulata în asa fel încît sa includa si ideea de a nu accepta
favoruri, a nu te atasa de obiectele pe care le posezi, a nu acumula bunuri
materiale.

Prin aceasta atitudine, viata devine mai simpla. Niciodata nu ai senzatia

de nemultumire, ca-ti lipseste sau ai pierdut ceva. Fara sa sugeram ca trebuie
asteptata vreo rasplata (aceasta ar fi în contradictie cu practicile YOGA), se
poate spune ca multi dintre cei care încep sa practice YOGA descopera ca
orice lucru de care au nevoie cu adevarat le este dat chiar atunci cînd au
nevoie de el. Ei ajung la o stare de spirit în care sînt multumiti cu orice s-ar
întîmpla deoarece au un sentiment de siguranta interioara. Trebuie sa ne
gîndim ca nu este important ce avem, ci cum folosim ceea ce avem. Nu
sîntem aici pentru a ne satisface propriile dorinte.

Yoghinul nu-si procura lucruri numai de dragul de a le avea ci numai daca

îi sînt într-adevar necesare. El resimte placere în a vedea pe altii ca se bucura
de ceea ce ei poseda si face aceasta fara nici un simtamînt de gelozie. Daca
noi nu mai dorim sa acumulam bunuri inutile, putem de asemenea sa ne
bucuram daruind. Aceasta este bucuria de a i face pe ceilalti fericiti, fericirea
fericirii altuia. Inteleasa la un nivel profund spiritual, aceasta atitudine este
asemenea gratiei unei forte cosmice, Soarele de exemplu, care se daruie
tuturor în mod egal.

Nu trebuie sa facem din obtinerea lucrurilor un scop în sine. Trebuie pur

si simplu sa le folosim fara a ajunge sa fim dependenti de ele. In epoca
actuala, oamenii au dezvoltat un sistem economic nenatural ce a avut drept
rezultat "societatea de consum" în care oamenii sînt incitati sa cumpere si sa
posede tot ceea ce este "mai de lux" sau "mai la moda". Ei doresc mereu alte
lucruri noi renuntînd la obiecte similare care i-ar fi putut servi la fel de bine
numai pentru ca cele noi au alta culoare sau alta forma, sau alt amanunt total
nesemnificativ.

Omul are o tendinta de a acumula la nesfîrsit bunuri materiale iar aceasta

este o consecinta a starii de agitatie mentala care-l face sa-si doreasca mereu
altceva. Niciodata posesiunea unui lucru nu-l va multumi, caci imediat
mentalul se îndreapta catre un altul iar lantul se continua neîntrerupt. De
aceea înteleptii au afirmat ca cel mai bogat este cel sarac în dorinte. Printr-o
atitudine în spiritul lui APARIGRAHA se va putea folosi timpul si energia care
pîna acum erau irosite pentru acumularea si pastrarea de lucruri inutile.

Majoritatea oamenilor sînt înlantuiti de dorinte: doresc putere, placere,

bunuri materiale, recunoastere, admiratie etc. Un exercitiu practic pentru a
elimina aceasta stare ce împiedica evolutia prin YOGA este concentrarea
asupra realizarii unei stari mentale eliberate de lacomie. Incepe ziua
gîndindu-te la motivul care te determina sa-ti desfasori munca zilnica.
Gaseste-ti întotdeauna un motiv înalt, elevant, cum ar fi bucuria de a servi pe
altii, binele omenirii si fereste-te de actiunile îndeplinite fara placere,
mecanic, care ar putea avea consecinte negative pentru alte fiinte sau în care
singurul scop sînt banii. Analizeaza te daca ai privit cu invidie pe cei care au
ceea ce tu nu ai si constientizeaza faptul ca toate posesiunile lumesti sînt
doar temporare, deci iluzorii. Ele nu pot apartine spiritului.

Un întelept contemporan relateaza o întîmplare în care un om a venit sa-i

laude capacitatea de a renunta la toate bunurile materiale. "Eu nu am
renuntat la nimic, raspunse înteleptul. Tu esti cel care a renuntat la ceea ce
aveai mai de pret: starea de fuziune cu Divinul". Totodata un yoghin avansat
poate accepta sa i se ofere un obiect daca el stie sa o faca în asa fel încît sa
nu se ataseze de acel obiect si, folosindu l inteligent, poate face bine
celorlalte fiinte.

Cheia este sa avem controlul asupra lucrurilor si sa nu permitem ca ele

sa ajunga sa ne controleze prin dorinta pe care o declanseaza în noi. Trebuie
în prealabil sa fie facuta o analiza lucida profunda a situatiei pentru ca altfel
exista riscul sa ne pacalim spunînd ca dorim un lucru pentru altii cînd de fapt
în noi persista dorinta pentru acel lucru.

APARIGRAHA implica respingerea cadourilor pe care alti oameni ni le fac

în cadrul relatiilor conventionale. Acest aspect se explica prin faptul ca un
cadou aduce aceluia care îl primeste toate elementele psihice cu care l-a
încarcat acela care îl ofera, în special dorinte, obligatii, care creeaza un sir de
datorii ce nu pot fi compensate întotdeauna si care pun independenta în
pericol. Atitudinea trebuie sa fie însa radical diferita cînd avem de-a face cu o
relatie profunda cu alta fiinta sau cu însasi natura, pentru ca în aceasta
situatie este de dorit sa ne daruim cît mai sincer, constientizînd faptul ca tot
ceea ce primim de la natura este un dar. Indiferent cît de mult consideram noi
ca am fi muncit pentru un anumit lucru, acesta nu a fost decît un dar, pentru
ca de fapt totul nu tine decît de o integrare armonioasa a noastra în
manifestare.
 Inteleptul VACHASPATI MICRA care a comentat sutrele lui PATANJALI
spune: " APARIGRAHA este abtinerea de la însusirea obiectelor atunci cînd
yoghinii vad o piedica în acumularea lor, în pastrarea sau în pierderea lor sau
în atasarea fata de ele".

Aceasta înseamna ca nu este o piedica în obiectul în sine daca nu l

doresti cu posesivitate si aceasta nu pentru ca îl ignori total ci pentru ca el
nu-ti pune nici un obstacol în evolutie. Iar în acest caz îti este permis sa-l
dobîndesti.

Prin practica lui APARIGRAHA se înlatura frica, minciuna, ura, deziluzia,

atasamentul, agitatia mintii, grija si supararea. Ea este un ajutor în
practicarea lui AHIMSA, a lui SATYA si a lui ASTEYA. Yoghinul trebuie sa caute
sa se detaseze de nevoia de acumulare excesiva si inutila a bunurilor
terestre, diminuînd instinctul de proprietate, lacomia si uzînd cu cea mai mare
detasare de obiectele pe care le poarta. A nu crea o legatura cu un obiect de
natura grosiera, comporta abtinerea de la orice dorinta de dobîndire a ceea ce
nu ne este necesar în mod absolut, respingerea a tot ceea ce nu ne este
indispensabil. Aceasta caracteristica mai implica saracia în sens de modestie,
de austeritate, detasarea de bunurile terestre, anularea dorintelor excesive
de proprietate, care transforma obiectele din mijloace în scopuri.

Este necesar sa se lupte împotriva lacomiei care se afla la baza

dezechilibrului si a nefericirilor umane. Asa cum nu trebuie sa se rîvneasca la
lucrurile care nu ne apartin, tot astfel nu trebuie sa adunam sau sa dorim
lucruri care în mod real nu ne sînt necesare, sau care nu sînt de folosinta
imediata. De asemenea o persoana nu trebuie sa ia nimic de la o alta
persoana fara sa fi muncit pentru aceasta fizic, mental sau spiritual, si nici sa
nu astepte favoruri gratuite, pentru ca aceasta nu implica altceva decît
saracie în spirit. Yoghinul stie ca acumularea de lucruri materiale duce catre o
slabire a credintei în Dumnezeu si în el însusi din moment ce ajunge sa se
preocupe de viitorul sau.

Prin APARIGRAHA yoghinul îsi face viata foarte simpla si pura, mentalul
sau fiind eliberat de suferinta produsa de lipsa sau pierderea vreunui lucru
exterior. Un mare întelept contemporan spunea: "Cînd ai pierdut tot ceea ce
putea fi pierdut, ramîne doar Sinele Esenta Ultim. Yoghinii au numit aceasta
stare "existenta pura". Daca un anumit lucru este necesar, el va veni de la
Sine, la momentul potrivit. Viata unui om obisnuit este plina de o serie
interminabila de perturbari si frustrari însotite evident de reactiile sau
consecintele lor. In acest fel este imposibil ca mentalul sa fie pastrat într-o
stare de echilibru. Yoghinul îsi dezvolta capacitatea de a se pastra multumit,
armonios, orice i s-ar întîmpla. Astfel el obtine pacea interioara ce îl face sa
transceanda iluzia si mizeria cu care lumea este confruntata. Yoghinul nu
trebuie sa acumuleze averi si sa pastreze ceea ce nu îi este strict necesar
pentru a trai. Practica lui APARIGRAHA dusa la desavîrsire confera yoghinului
clarvederea, ceea ce îl va face sa-si poata vedea vietile anterioare.

NIYAMA
NIYAMA constituie o a doua etapa în YOGA. In timp ce YAMA reprezinta
reguli ce conduc la armonizarea relatiilor între om si toate fiintele, între om si
societate, NIYAMA se refera la organizarea vietii interioare. NIYAMA sînt reguli
ale disciplinei individuale, în timp ce YAMA sînt universale în aplicarea lor. A
impune limite de comportament exterior, nu este suficient - trebuie de
asemenea restructurata personalitatea profunda prin intermediul celor cinci
"observari" - NIYAMA. Dupa YOGA SUTRAS ale lui PATANJALI acestea sînt:

1. SAUCHA (purificarea)
2. SANTOSA (multumirea)
3. TAPAS (austeritatea)
4. SVADHYAYA (studiul)
5. ISHVARAPRANIDHANA (adorarea Divinului).

SAUCHA (purificarea)

Inteleptul VYASA afirma în comentariul sau la SUTRELE lui PATANJALI:

"Dintre acestea cinci (NIYAMA), purificarea este realizata cu pamînt sau cu
apa sau cu altceva asemanator, prin post sau alte cerinte legate de hrana
purificata".

Curatirea fizica începe în YOGA prin curatirea exterioara si interioara prin

tehnicile de curatire a limbii, a nasului, a abdomenului, etc. Ea cuprinde sase
tehnici secrete de purificare cunoscute sub numele de SHAT KARMA KRIYAS.
Curatirea interioara si exterioara a corpului face sa fie eliminata starea de
slabiciune fizica, deprimarea, deznadejdea, apatia, înlatura o mare parte din
boli, starea de îngreunare, sentimentul de a fi murdar, marind imunitatea
organismului. Yoghinii considera ca curatirea de suprafata, exterioara nu este
propriu-zis o curatire. Ea nu este nici macar începutul curatirii. Daca în interior
esti curat, chiar daca esti acoperit cu noroi la suprafata, esti totusi curat.
Daca interior esti murdar, oricît de mult ar fi curatit exteriorul, esti în
continuare murdar.

VIYASA continua: "Acestea sînt exterioare. Curatirea interioara reprezinta

curatirea de mizeriile agitatiei mentale."

Intreaga activitate realizata pentru purificarea naturii emotionale este de

asemenea o curatire de mizeriile agitatiei mentale. Acestea implica de
asemenea eliminarea gîndurilor si ideilor negative. De cele mai multe ori
gîndurile si ideile sînt conditionate de stadiul de elevare a naturii noastre
emotionale. Prin purificarea acesteia se purifica de asemenea si mentalul.
Purificarea mentalului are o extraordinara importanta în practica YOGA si în
evolutia fiintei, pentru ca mentalul pur poate determina la rîndul sau
purificarea tuturor celorlalte structuri ale fiintei. Inteleptii yoghini spun:
"Mentalul poate transforma nectarul în otrava si otrava în nectar". Ei folosesc
adesea exemplul lotusului care, desi creste în ape mlastinoase îsi pastreaza
frumusetea stralucitoare, fara ca vreo picatura de noroi sa-i atinga petalele,
pentru a ilustra starea unei fiinte pure, traind printre oameni obisnuiti. O stare
de puritate, o atitudine interioara catre curatenie atrage catre fiinta
care practica SAUCHA, prin rezonanta, numai energii benefice, înalte, pure.

Acesta este de fapt si principiul secret al alchimistilor care prin

transmutari si sublimari repetate aspira catre starea supremei puritati
simbolizata la nivelul material prin aur. Puritatea trupului este esentiala
pentru o stare buna. In timp ce obiceiurile bune ca spalatul, purifica trupul la
exterior, ASANA si PRANAYAMA îl curata în interior. Deci aceste ramuri din
YOGA pot fi incluse în SAUCHA.

Practicarea ASANAS-urilor tonifica întregul corp si îndeparteaza toxinele si

impuritatile cauzate de o înclinatie catre placerea grosiera. PRANAYAMA
curata si aeriseste plamînii, oxigeneaza sîngele si purifica nervii. Dar mai
important decît curatirea fizica a trupului este curatirea mintii de emotiile sale
care îl tulbura. Acestea sînt: ura, pasiunea, lacomia, desfrîul, minciuna si
mîndria. Si mai importanta chiar decît aceasta este curatirea intelectului
(BUDDHI) de gînduri impure. Impuritatile mintii sînt eliminate cel mai repede
prin iubire si devotiune, BHAKTI YOGA. Impuritatile intelectului sau ratiunii sînt
arse de focul introspectiei si prin cautarea frenetica a Adevarului.

KRIYA în limba sanscrita înseamna exercitiu, actiune si este în general

asociat cu practicile de purificare. SAUCHA poate îngloba deci si STHULA
KRIYA ce reprezinta ansamblul modalitatilor fizice prin care se opereaza
purificarea structurilor grosiere dar si SUKSHMA-KRIYA ce reprezinta actiunile
de purificare la nivel mental si spiritual ce permit fiintei sa se integreze mult
mai armonios în ambianta subtila universala. Curatirea interioara aduce
bucurie si confera fiintei o radiatie luminoasa si placuta. Ea aduce bunavointa
si elimina îngrijorarile, frustrarile, tensiunea interioara, disperarea si bolile
mentale. Cînd o fiinta este binevoitoare, ea vede la ceilalti în primul rînd
calitatile, ignorînd sau iertînd defectele. Respectul pe care o fiinta îl acorda
sincer altei fiinte pentru anumite calitati, îl va face sa se respecte si pe sine
însusi si chiar sa fie respectat de ceilalti, aceasta atragînd dupa sine
capacitatea de a depasi cu mare usurinta grijile si supararile. Cînd mintea
este pura, lucida este foarte usor sa poata fi focalizata.

Prin concentrare se obtine astfel stapînirea simturilor (INDRIYA JAYA). In

aceasta stare, yoghinul patrunde cu usurinta în templul propriului sau corp si
vede propriul Sine oglindit în inima sa. In afara de puritatea corpului, a gîndirii
si a cuvîntului este necesara si o puritate a mîncarii. Pe lînga curatenia ce
trebuie urmarita în timpul prepararii mîncarii, este esential sa studiem
puritatea elementelor pe care ea ni le ofera. Hrana reprezinta suportul,
substanta întregii vieti si ea este privita ca o faza a lui BRAHMAN (Absolutul).
De aceea hrana trebuie mîncata cu sentimentul ca este o ofranda pe care
natura ne o daruieste si de aceea sfintii simt ca fiecare înghititura le confera
putere spre a-l servi pe Dumnezeu. In felul acesta orice hrana devine pura.
Pîna la acest nivel, totusi, yoghinii au stabilit anumite reguli stricte ale dietei.
In primul rînd este recomandat regimul vegetarian.

In mod general exista trei tipuri de hrana dupa efectul pe care-l produce
asupra organismului. In aceasta directie BHAGAVAD GITA spune: "Hrana
SATTVICA este cea care conduce la longevitate, inteligenta, forta, sanatate,
bunastare si buna dispozitie; ea este savuroasa, substantiala, placuta si
hranitoare. Hrana amara, acida, prea sarata, iritanta, prea condimentata, cea
care declanseaza durere, dezordini fizice si mentale este RAJASICA. Hrana
TAMASICA este cea care si-a pierdut valoarea (fiarta mai mult de 3 ore) care
este insipida, alterata sau conservata, fetida, resturile lasate de cineva, hrana
impura".

Regimul alimentar al yoghinului trebuie sa fie esential SATTVIC: cereale

(grîu, orez, orz, etc), lapte, unt clarifiat, fructe, miere, apa pura de ploaie. De
asemenea HATHA YOGA PRADIPIKA mentioneaza: "Yoghinul nu trebuie sa-si
umple niciodata stomacul mai mult de trei sferturi, lasînd un sfert gol pentru
circulatia aerului."

Chiar si caracterul poate fi transformat dupa felul de mîncare si modul în

care o consumam. Omul este singura fiinta care manînca si atunci cînd nu-i
este foame. Exista de asemenea foarte multi oameni care traiesc pentru a
mînca în loc sa manînce pentru a trai. Cei ce manînca doar pentru placerea
grosiera de a mînca, se hranesc în exces si ajung sa sufere de boli la nivel
digestiv.

Yoghinii realizeaza în orice actiune echilibrul, asa ca ei manînca numai

pentru a-si sustine din punct de vedere energetic, corpul fizic. Ei nu manînca
nici prea putin nici prea mult.

In concluzie, SAUCHA reprezinta activitatea de purificare realizata la

toate nivelele fiintei insistînd în special pe puritatea mentala. PATANJALI în
YOGA SUTRAS capitolul 2 SUTRA 41, afirma: "Prin practica puritatii mentale se
dobîndeste fericire, focalizarea mintii, control al mintii, viziunea Sinelui".

SANTOSA (multumirea)
 PATANJALI afirma în YOGA SUTRAS, cap. 2: "Din multumire izvoraste
suprema fericire". Ea nu este pur si simplu o acceptare pasiva a împrejurarilor
în care te afli, ci mai degraba o aprobare activa a fiintelor care te înconjoara,
o aprobare activa a împrejurarilor, pentru a te folosi la maximum de ele, chiar
daca la prima vedere par nefavorabile.

Ca modalitate practica de antrenament implica sa fim hotarîti sa

transformam în bine orice s-ar întîmpla, fiind mereu multumiti de oameni si de
evenimente. In acest sens este util sa cream o imagine mentala despre noi ca
persoane multumite si fericite, care vad mereu partea frumoasa a lucrurilor.

Prin practica lui SANTOSA, yoghinul ajunge sa traiasca în permanenta o

stare de plenitudine si bucurie pentru ceea ce el are si ceea ce el este fara ca
nici o forta exterioara sau conflict interior sa îi umbreasca armonia. El nu
trebuie sa îsi conditioneze fericirea de dorinta obtinerii vreunui lucru.
Deoarece agitatia mentalului creeaza întotdeauna noi dorinte, aceasta
speranta de fericire nu s-ar putea împlini decît partial si temporar. Aceasta
implica de asemenea sa traim mereu în prezent fara a ne risipi în mod
aberant potentialul energetic cu reprosuri si regrete lipsite de sens legate de
trecut sau în imaginatii fanteziste legate de viitor. Aceasta multumire nu
trebuie sa fie zdruncinata de nici un esec, caci pastrînd aceasta atitudine
orice esec poate fi transformat într-o victorie stralucita. De asemenea, ea
implica o egalitate în spirit la succes si la insucces. In BHAGAVAD-GITA, cap.2,
KRISHNA îi spune lui ARJUNA: "Cînd un om, o PARTHA, elimina din mintea sa
toate dorintele si cînd este satisfacut în Sine prin sine, se spune ca este ferm
în întelegerea sa.""Cel care nu se implica în suparari si nu se complace în
placeri, cel care a parasit orice dorinta, atractie, teama si mînie, acela este
ferm în întelepciunea sa.""Cel pe care nici un lucru exterior nu-l afecteaza fie
ca dobîndeste binele sau raul, care nu uraste si nu se complace în bucurii
efemere, acela este ferm în întelepciunea sa."

Cînd yoghinul nu mai este supus valurilor emotiei care îl ridica sau îl
coboara deoarece el transcende alternantele si schimbarile exterioare si cînd
poate pastra un echilibru interior în mijlocul loviturilor neprevazute ale vietii,
atunci el a atins starea de egalitate a spiritului, absolut necesara pentru a
traversa demn si glorios toate obstacolele ce apar în calea evolutiei sale
spirituale.

O fiinta a carei minte nu se pastreaza într-o stare de multumire nu se

poate concentra. Yoghinul ajunge sa nu simta lipsa tuturor lucrurilor
suplimentare si atunci el este în mod natural multumit. Un om multumit a
atins plenitudinea pentru ca aceasta înseamna ca el cunoaste si traieste
iubirea fata de Divin si îsi împlineste astfel menirea sa. El este o fiinta
binecuvîntata pentru ca el cunoaste adevarul si fericirea. Multumirea si
linistea sînt stari ale mintii. Diferente superficiale pot sa se nasca între
oameni din cauza rasei, a credintelor, a conceptiilor lor etc. Diferentele
creeaza tensiuni si apoi trezesc conflicte constiente sau inconstiente care
distrag si perturba mintea. In aceste stari mintea îsi pierde capacitatea de
focalizare si pacea. Atunci cînd flacara spiritului nu pîlpîie în vîntul dorintei,
apar multumirea si linistea.

Nemultumirea este unul din voalurile lui AVIDYA (ignoranta), trebuind

prin urmare sa fie îndepartata, deoarece ea provoaca multe complexe
indezirabile si induce o stare de boala psihica, iar daca mintea este bolnava,
nici o practica spirituala nu este posibila.

In meditatie constiinta trebuie eliberata de toate erorile mentale,

voalurile si complexele, prin urmare fiinta trebuie sa practice SANTOSA
(multumirea). Fericirea care rezulta de aici este neegalata. Ca rezultat al
acestui lucru, fiinta poate ajunge la nivele foarte profunde în meditatie. In
absenta multumirii, diferitele complexe mentale ies la iveala si o astfel de
persoana este nepregatita pentru o practica spirituala. Prin practica lui
SANTOSA se ajunge la o stare de fericire interioara nelimitata indiferent de
functiile exterioare. Un întelept contemporan a spus în momentul în care a
fost constrîns sa traiasca în conditii foarte grele:"Ma puteti arunca si în infern
dar nu veti putea lua niciodata paradisul din mine".

Un alt mare maestru yoghin a fost întrebat:

"In ce consta practica YOGA pe care o desfasurati?"
El a raspuns simplu:
"Cînd îmi este foame manînc, cînd sînt obosit ma culc.

Aceasta reprezinta starea de totala multumire si acceptare a mediului

exterior si a ta însuti si a propriei realitati interioare."

TAPAS

Cuvîntul TAPAS este derivat din radacina TAP care înseamna "a arde", "a
izbucni în flacari", "a straluci","a suferi de durere" sau "a fi mistuit de foc". El
înseamna deci un efort ardent realizat la toate nivelele în orice circumstanta
pentru a realiza un scop clar în viata. TAPAS implica purificare, autodisciplina
si austeritate. Intreaga stiinta a construirii unui caracter sau a unei
personalitati poate fi privita ca o practica a TAPAS-ului. TAPAS reprezinta un
efort constient pentru a arde toate dorintele care ne împiedica pe drumul
catre scopul propus, este efortul de a atinge fuziunea ultima cu Divinul. Insa
este foarte important sa constientizam profund scopul pentru care realizam
TAPAS ul. Un scop spiritual va face viata pura, elevata, divina. Fara un
asemenea scop nici o actiune nu are valoare. Inteleptii yoghini afirma ca viata
fara TAPAS este ca o inima fara iubire. Fara TAPAS mintea si inima nu pot
fuziona în Divin.
 TAPAS-ul este de 3 feluri; el se poate referi la corp (KAYIKA), la vorbire
(VACHIKA) sau la minte (MANASIKA). Continenta (BRAHMACHARYA) si
non-violenta (AHIMSA) sînt TAPAS-uri pentru corp. A folosi numai cuvinte care
nu aduc raul unei fiinte, a vorbi despre adevar, a recita imnuri de slava lui
Dumnezeu si a nu vorbi de rau despre altii, sînt TAPAS-uri ale vorbirii. A
dezvolta o atitudine mentala în care sa se ramîna linistit si egal în bucurie sau
durere, a pastra în permanenta un autocontrol sînt TAPAS-uri ale mintii.
TAPAS-ul se realizeaza atunci cînd cineva actioneaza fara nici un motiv egoist
sau speranta de recompensa, cu credinta de nezdruncinat ca nici macar un fir
de iarba nu se poate misca fara vointa lui Dumnezeu.

TAPAS-ul confera întotdeauna o mare forta însa atunci cînd ea este

utilizata în scopuri egoiste nu face decît sa ne înlantuie si mai mult în lanturile
iluziei. Prin TAPAS yoghinul capata forta în corp, în minte si în caracter. El
dobîndeste curaj si întelepciune, integritate, fermitate si simplitate.

TAPASYA înseamna energie produsa de foc. Ea este o purificare prin foc

ceea ce înseamna efortul de a duce fortele contradictorii la o diferenta de
potential foarte mare pentru ca apoi, prin alaturarea lor, sa se creeze o foarte
mare energie. In comentariul sau la YOGA SUTRAS a lui PATANJALI, înteleptul
yoghin VYASA spune: "TAPAS este producerea extremelor: foame si satietate,
frig si cald, a sta în picioare si a sta jos, nemiscare si miscare în conformitate
cu anumite procedee ca impuneri corporale, post."

Anumite persoane practica o cale spirituala dar în momentul în care

intervine un anumit discomfort sau este necesar sa fie facut un efort mai
mare, abandoneaza. Evitarea constanta a discomfortului nu este o atitudine
spirituala. Aceasta nu implica neaparat sa traim în conditii foarte dificile dar în
momentul în care asemenea situatii se creeaza, cînd nu ai ce mînca sau cînd
trebuie sa dormi pe pamîntul gol sau sa muncesti foarte mult trebuie sa fi
capabil sa depasesti aceste situatii cu exact aceeasi atitudine si sentiment pe
care-l ai cînd traiesti în confort.

Evident, prin aceasta atitudine noi vom genera o stare SATTVICA (de
echilibru) In fiinta, acceptînd iluzia indiferent cum s-ar manifesta. Despre o
asemenea stare SHANKARA spune: "Cel care îl cunoaste pe ATMAN (Sinele
Suprem Individual) nu se identifica cu corpul sau. El ramîne în acesta ca
într-un vehicul; daca oamenii îi creeaza conditii de confort si lux, el se va
bucura de acestea si se va juca cu ele ca un copil. El poate purta haine
costisitoare sau zdrente. El poate parea un nebun sau un copil; uneori el se
poate purta ca un întelept. Uneori este tacut, alteori atrage în jurul sau foarte
multi oameni. Uneori oamenii îl onoreaza cu maretie, alteori îl insulta sau îl
ignora. El nu are nici o bogatie si totusi este mereu multumit. El actioneaza si
totusi nu este înrobit de actiune. El pare a fi o fiinta individuala si totusi este
prezent în toate lucrurile, pretutindeni. "Toate lucrurile realizate prin TAPAS
reprezinta de fapt eforturi de a distruge limitarile create de prejudecati.
Acestea ne programeaza comportamentul iar noi devenim incapabili de a
realiza lucruri cu adevarat profunde datorita acestor determinari. Doar prin
distrugerea cauzelor ce creaza aceasta limitare ne putem elibera de ea.
Omul este înlantuit de inimaginabil de multe lucruri ireale, iluzii, fantezii.
Acestea se sedimenteaza deseori pîna în straturile profunde ale
subconstientului si sînt foarte greu de eliminat fara un efort considerabil,
însotit de o permanenta constientizare a scopului ultim. Uneori oamenii
încearca sa gaseasca moduri prin care sa-si schimbe viata si astfel ei îsi
schimba meseria, îsi fac noi prieteni, dar, aparent paradoxal, dupa foarte
putin timp ei se întorc la aceleasi activitati cotidiene, aceleasi emotii, aceeasi
atitudine negativa, aceleasi consideratii interioare, aceleasi prejudecati,
aceleasi tensiuni, aceeasi suferinta. Acest lucru se întîmpla pentru ca oamenii
nu cauta sa înteleaga cauza de unde toate acestea vin. Efortul realizat prin
TAPAS si în general prin toate regulile de YAMA si NIYAMA nu reprezinta
atitudini care sa modifice lucrurile la suprafata ci ele actioneaza direct la
nivelul cauzei, gasind si eliminînd apoi impresiile, atitudinile si reactiile de
baza care genereza suferinta.

TAPAS-ul implica de asemenea ardoarea în convingeri, încrederea totala

care ne permite sa atingem obiectivul urmarit în timpul antrenamentului.

Practica tacerii (MAUNA) este o forma de TAPAS cu rezultate deosebit de

profunde. Ea ne permite conservarea energiilor psihice, amplificarea stapînirii
de sine, o mai mare profunzime la nivel mental. Ea poate fi realizata o zi pe
saptamîna sau numai cîteva ore pe zi. Uneori cuvîntul TAPAS se traduce prin
devotiune, adica dorinta fierbinte de a atinge un scop înalt.

Alte forme de TAPAS pe care este indicat sa le realizeze oricine sînt:

1) hotarîrea ca pentru o anumita perioada de timp sa ne abtinem de la
unele placeri obisnuite cum ar fi: zaharul în ceai, dulciuri, prajituri, înghetata,
bomboane etc. Aceasta ne va elibera de sclavia unei placeri devenita
obisnuinta.
2) hotarîrea de a ne începe activitatea zilnica cu o ora mai devreme decît
de obicei.

Putem gasi nenumarate alte exercitii prin care un act definit al vointei va
fi utilizat pentru a învinge o înclinatie naturala. Un pas superior în realizarea
TAPAS-ului îl reprezinta pastrarea continua a unor atitudini echilibrate în orice
situatie. De exemplu, a vorbi cu masura atunci cînd cei din jurul nostru se
agita si vorbesc inutil este mult mai valoros decît a nu vorbi atunci cînd esti
izolat.
 In YOGA SUTRAS (cap. 2 sutra 43) PATANJALI spune: "Prin TAPAS se
distrug impuritatile si se dobîndeste perfectiunea corpului si a organelor de
simt." Meditatia necesita un corp perfect si organe de simt care sa
functioneze perfect. O meditatie care se întinde pe durata a mai multor ore
este un lucru obisnuit si deci PATANJALI recomanda ca organele de simt si
corpul sa functioneze perfect, pentru a putea practica meditatia. Nu trebuie
sa existe stînjeneala sau discomfort în timpul meditatiei din cauza slabiciunii
unui organ. Toate functiile corpului, cum ar fi respiratia, circulatia sîngelui,
digestia, secretiile etc., trebuie sa se desfasoare perfect si pentru aceasta
este necesar sa se practice TAPAS-ul. El implica supunerea corpului la
austeritati, astfel încît el sa poata îndura caldura, frigul, otrava si asa mai
departe. Pentru meditatie este necesar un corp puternic. Impuritatile fizice
trebuie îndepartate din creier, ochi, urechi, nas, piele etc. Exista 5 tipuri de
austeritati:
1) Expunerea corpului la soare pentru a face pielea rezistenta;
2) Supunerea corpului la caldura focului pentru a face pielea subtire si
maronie;
3) PRANAYAMA se face pentru a crea caldura în corp;
4) Trebuie întetit focul concentrarii asupra unui singur punct;
5) Focul postului.

Aceste 5 focuri îndeparteaza toxinele si întaresc corpul, astfel încît el

devine apt pentru meditatie.
Pentru un yoghin avansat, continenta si practicile TAPAS-ului ajung sa fie
realizate fara efort deoarece însasi natura profunda a unei astfel de fiinte a
fost eliberata de prejudecatile limitatoare cu privire la confort si placere.
Privita din exterior, atitudinea unei asemenea fiinte ilustreaza un autocontrol
perfect. De exemplu, într-o situatie nefavorabila, yoghinul nu se enerveaza. In
realitate nu este vorba despre un autocontrol ci mai degraba de manifestarea
naturii sale interioare, calma si egala în permanenta. Pentru o asemenea
fiinta acesta nu mai este un TAPAS deci nu mai este o restrictie deoarece el
s-a ridicat deasupra ei. Prin practicarea consecventa a acestor principii se
dobîndeste starea de libertate neconditionata care ne face sa nu le mai
simtim ca reguli stricte venind din afara noastra, ci sa fie manifestate prin
însasi natura noastra interioara.

Sfîntul Serafim de Sarov a stat timp de trei ani doar în genunchi

rugîndu-se la Dumnezeu. Cînd cineva i-a admirat vointa si stapînirea de sine,
acest sfînt i-a raspuns: "Nu as fi putut sta în felul acesta nici macar o ora fara
ajutorul lui Dumnezeu."

SVADHYAYA

SVA înseamna "Sine" si ADHYAYA înseamna "studiu" sau "educatie".

Educatie înseamna conturarea si înflorirea celor mai bune aspecte care exista
într-o fiinta. SVADHYAYA înseamna deci "educatia Sinelui". SVADHYAYA este
diferita de învatarea obisnuita realizata prin audierea unui text în care
vorbitorul îsi expune propria învatatura în fata ignorantei celor care îl asculta.

Cînd o persoana realizeaza SVADHYAYA, cel care vorbeste si cel care

asculta au aceleasi aspiratii, dragoste si respect reciproc. Gîndurile
înnobilatoare ce se nasc în SVADHYAYA sînt preluate de cel ce le
receptioneaza astfel încît ele devin o parte din propria sa viata si fiinta. Cel
care practica SVADHYAYA la modul profund face din urmarirea propriilor sale
trairi un fel de citire a propriei sale carti a vietii, iar din raspunsul la aceste
trairi si din capacitatea sa de a actiona, un fel de scriere si revizuire a cartii
sale. El realizeaza astfel o transformare ampla. El începe sa înteleaga ca
întreaga creatie este facuta pentru BHAKTI (adoratie) si nu pentru BHOGA
(placere), ca întreaga creatie este divina, ca Divinitatea este în interiorul sau
si ca energia care actioneaza în el este de aceeasi natura cu aceea care
actioneaza în întregul Univers.

SVADHYAYA reprezinta studiul asupra unui subiect care este baza sau
cauza tuturor celorlalte subiecte sau actiuni si care ea însasi nu mai are nici o
alta cauza. Studiul cartilor sacre ale lumii îi vor permite cautatorului spiritual
sa se concentreze mai usor si sa rezolve dificilele probleme ale vietii atunci
cînd ele apar. El va elimina ignoranta si va putea aduce în el si în ceilalti
cunoasterea. Ignoranta nu are început dar are un sfîrsit. Pentru cunoastere
exista un început dar niciodata un sfîrsit.

Prin SVADHYAYA yoghinul întelege natura profunda a sa si realizeaza

comuniunea cu Divinul. Cartile sacre profund spirituale ale lumii exista pentru
a fi citite de toti. Ele sînt revelatii divine si de aceea nu trebuie sa fie citite
numai de membrii unei singure credinte. Asa cum albina culege nectarul din
diferite flori, tot astfel un aspirant veritabil catre spiritualitate asimileaza si
traieste învatatura celorlalte credinte, ceea ce-i va permite sa aprecieze, sa
înteleaga si sa traiasca mai bine propria sa credinta. Filologia nu este un
limbaj ci o stiinta a limbajelor si a cuvîntului. Studiul ei îi permite elevului sa
învete mai bine propriul sau limbaj. In mod similar, YOGA nu este o religie în
sine; ea este stiinta religiilor, studiul si practica ce permit unei fiinte sa-si
aprecieze mai bine propria sa credinta.

In general, pentru un yoghin, SVADHYAYA înseamna studierea textelor

traditionale ce vorbesc despre eliberare si divinitate. Toate tratatele esentiale
care analizeaza diferitele aspecte si ramuri din YOGA trebuie sa-i devina
cunoscute. De multe ori, aceste texte sacre erau memorate în întregime în
scolile de YOGA si de filosofie din Orient. Textele sacre si învataturile deosebit
de valoroase cu privire la practica YOGA erau rareori tiparite, ele fiind
transmise pe cale orala sau prin manuscrise. Cei ce practica SVADHYAYA nu
trebuie sa se limiteze numai la modul intelectual vag si confuz de a întelege
aceste texte ci trebuie sa încerce totodata sa simta încarcatura spirituala pe
care acel text o emana. Aceste texte ce reprezinta întotdeauna revelatii
divine au o forta cu totul aparte pentru ca prin ele se poate evoca însasi
prezenta divina. Privite în acest sens, ele sînt cai de a ajunge la Dumnezeu.
De altfel, multe dintre aceste texte sînt redate ca dialoguri între încarnarea
Principiului Suprem Masculin si a celui Feminin , între zei si zeite, între zei si
oameni care au atins un înalt nivel de evolutie. Intotdeauna profunzimea
adevarurilor enuntate în aceste carti sînt de natura sa schimbe adînc
constiinta celui ce se apleaca cu interesul cuvenit asupra lor.

O reflectie constanta si profunda asupra acestor texte pregateste spiritul

pentru întelegerea adevarurilor ultime, trezeste si întretine aspiratia de a
realiza scopul ultim. Ea elibereaza spiritul de semiconstienta sa si de
orizonturile sale limitate, cufundîndu-l în preocuparile spirituale pîna în
momentul în care aspirantul se va putea dispensa de toate ajutoarele
exterioare si va putea gasi în el însusi întreaga cunoastere. In anumite texte
yoghine se spune ca adeptul poate sa renunte la toate cartile, chiar si la
scrierile sacre doar în momentul în care le-a asimilat perfect. Invataturile
sacre vedice sînt numite SRUTI si ele sînt privite din doua puncte de vedere:
1) Ca obiect de studiu;
2) Ca o culegere de formule sacre a caror recitare constituie ea însasi un
act de adorare. In acest al doilea caz SVADHYAYA include repetarea orala sau
mentala a unor formule sau MANTRA-e. In aceste BIJA sau "seminte verbale"
se spune ca sînt condensate toate VEDA-ele. Ele sînt nucleul din care totul
emana si catre care totul converge, iar recitarea lor de catre cei care înteleg
semnificatia lor profunda este echivalenta si chiar întrece ca valoare citirea
textelor vedice în toata extensia lor.

SVADHYAYA implica lectura spirituala într-o stare de elevare a constiintei

a unor texte sacre, cum ar fi: SHIVA SAMHITA, HATHA YOGA PRADIPIKA, YOGA
SUTRAS a lui PATANJALI, VIJNANA BHAIRAVA TANTRA, SHIVA SUTRAS,
GHERANDA SAMHITA, cele patru evanghelii din Noul Testament.

ISHVARAPRANIDHANA

ISHVARA înseamna "Dumnezeu", iar PRANIDHANA înseamna "devotiune

neîntrerupta" sau "daruire de sine". ISHVARAPRANIDHANA înseamna
consacrarea actiunilor, a trairilor, a gîndurilor si aspiratiilor catre Dumnezeu.
Cel a carui minte si inima vor fi mereu pline de iubire fata de Dumnezeu, nu
va mai fi tulburat de mîndrie sau de dorinta puterii, eliminînd din mintea sa
orice gînd egoist.

ISHVARAPRANIDHANA, prin unirea mintii cu inima în Divin, confera

energie, putere mentala si iluminare spirituala. Prin adoratie, mintea este
golita de dorinte si devine plina de gînduri pentru Dumnezeu. Intotdeauna
actiunea reflecta personalitatea unei fiinte mult mai bine decît cuvintele sale.
De aceea yoghinul învata sa-si dedice toate actiunile Divinului si astfel ele
reflecta Divinitatea în el.

Cuvîntul ISHVARA înseamna si cel ce reprezinta ultimul stadiu sau nivel

din orice ierarhie, atît universala cît si individuala. Astfel, cuvîntul nu se refera
numai la Fiinta Suprema ci si la Sinele Divin Individual- ATMAN. Aceasta
disciplina a fost uneori definita ca devotiune fata de un ideal.

ISHVARAPRANIDHANA este o practica ce trebuie realizata în fiecare clipa.

O forma de început consta în rostirea unor rugaciuni la începutul fiecarei zile
sau în momentele mai deosebite precum si înaintea fiecarei mese. Stadiul cel
mai înalt în realizarea lui ISHVARAPRANIDHANA are ca efect cunoasterea
nelimitata a tot ceea ce exista, dar aceasta cunoastere nu este primita din
exterior. ISHVARA manifesta aceasta cunoastere, iar un aspirant care a atins
cea mai înalta stare de constiinta este în legatura cu toata cunoasterea.
Aceasta daruire de sine lui Dumnezeu nu trebuie nici sa se transforme într-un
abandon pasiv, nici sa devina o scuza pentru indolenta, pentru ca în nici un
moment yoghinul nu trebuie sa paraseasca energia sa de actiune-VIRYA. Din
contra, aceasta daruire permite YOGHINULUI sa împinga la maxim eforturile
sale fara sa se exalte în fata succesului sau sa se descurajeze în fata
obstacolelor, pentru ca el are în permanenta în fata modelul Divin.