Reprezentant al generatiei optzeciste in cadrul caruia este privilegiat,
Mircea Cartarescu se inscrie prin opera sa in contextul mai larg a literaturii moderniste.
Dupa debutul acestuia ca poet, s-a lansat si ca prozator, volumul “Nostalgia”
reprezentand o carte-eveniment care a evidentiat vocatia epica a scriitorului.
Nuvela “REM” este o mica parte din aceasta opera mult mai complexa, prin care autorul a reusit prin tehnici postmoderniste sa redea trairile si sentimentele omului cotidian.
Prin “REM” Cartarescu a reusit sa evidentieze cu ajutorul temei jocului si a
creatiei dorinta si neputinta in acelasi timp al omului de a trai in iluzie, intr-o lume perfecta pe care si-o doreste.In nuvela este prezentat un drum initiatic, Sevtlana, personajul principal fiind aleasa pentru a parcurge acest drum.
Aceasta nuvela complexa, in care realul, simbolicul, fantasticul si librescul
se intalnesc, este construita pe principiul povestirii “in rama”. Naratorii sunt: in primul rand, paianjenul urias, apoi Vali-un student in anul IV la filologie ce viseaza sa devina scriitor, Svetlana-iubita lui Vali, functionara si Egor- personajul misterios cu o descendenta tenebroasa, neamul alungitilor.
Titlul poate fi interpretat din doua puncte de vedere: In sens denotative
reprezinta denumirea unui fenomen psihic Rapid Eye Movement, timpul in care cercetatorii au descoperit ca oamenii viseaza cand dorm, iar in sens conotativ, REM-ul se refera la sensul vietii,la puterea iluziilor de a creea o lume noua.
Lumea pe care o citeaza Svetlana in povestirea ei, facuta din perspectiva
fetitei de 12 ani, este o lume mult mai vasta decat cea in care traieste ea in present-o garsoniera mica, o slujba banala.Ea isi construieste in copilarie in jurul casei matusii Aura si a celor 6 prietene ale sale o lume de vis, o lume fantstica, perfecta in care imaginatia ei de copil, putea fi satisfacuta in intregime.
Traind impreuna cu mama si tatal ei intr-un apartament simplu, avand ca
jucarie o papusa, Zizi, fetita de 12 ani,avand inca puterea pe care o dau iluziile, este fermecata de tot ceea ce este in jurul ei in casa matusii sale, transformand banalul in ceva fantastic. In concluzie, nuvela “REM” sugereaza puterea imaginatiiei de a ne creea o lume proprie, de a ne scoate din ordinar, pe care o avem doar la varsta copilariei si pe care toti ne-o pierdem odata cu venirea maturitatii. Autorul compara REM-ul cu glanda copilariei pe care ne-o pierdem la randul ei crescand.