Iar de te mint vreunii, sa nu te simti mintit;De poti visa , iar visul stapîn sa nu-ti devie,De poti gîndi, iar gîndul o tinta sa nu-ti fie,De poti sa-nfrunti izbind si soarta dimpotrivaSi sa te porti cu-aceste naluci deopotrivaDe vezi sfarmate lucruri cu viata ta platiteSi poti sa le-nalti iarasi cu scule învechite,De poti sa strîngi gramada tot ce-ai agonisitSi sa-ti încerci norocul cu banul azvîrlitIar de vei pierde totul s-o iei de la-nceputFara sa scoti un murmur de ceea ce-ai pierdut,De rabzi ca adevarul ce-ai spus fara prihanaRastalmacit sa-ajunga pentru nebuni capcana,De poti puterea, nervii si inima siliSa-ti mai slujeasca mult, înca, dupa ce-or pieriSi sa tii piept la toate, desi n-ai sprijin drept nimicDecît vointa ce te-ndeamna ''tine piept!'',De poti vorbi cu gloata si sa-ti pastrezi taria,Ori de-i umbla cu regii sa nu-ti pierzi omenia,De n-o putea nici unul sa-ti dea vreo lovituraSi toti te-or tine-n seama, dar nu peste masura,De poti sa umpli bine momentul trecatorCu saizeci de secunde cît tine drumul lor,Al tau va fi pamîntul cu-a' sale bogatiiSi mai mult decît asta, OM, fiule vei fi!
Daca-ti ramane mintea cand cei din jur si-o pierdSi fiindca-o ai te apasa sub vorbe care dor,Daca mai crezi in tine cand altii nu mai credSi-i ierti si nu te superi de indoiala lor,Daca de asteptare nu ostenesti nicicand, Nici de minciuna goala nu-ti clatini gandul drept,Daca, izbit de ura, nu te razbuni urandSi totusi nu-ti pui masca de sfant sau intelept,Daca visezi, dar visul stapan de nu ti-l faci,Sau gandul, desi judeci, de nu ti-e un tel,Daca-ncercand triumful sau prabuairea taciSi poti, prin amandoua trecand, sa fii la fel,Daca induri sa afli cinstitul tau cuvantRastalmacit, naivii sa duca in ispita,Sau truda vietii tale, inspulberatan vant,De poate iar s-o ‘nalte unealta-ti prea tocita,Daca poti strange toate castigurile taleCa sa le joci pe-o carte si sa le pierzi asa,Si iarasi de la capat sa-ncepi aceeasi cale
Add a Comment