Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
3Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Matematici Speciale, Ecuatii Diferentiale

Matematici Speciale, Ecuatii Diferentiale

Ratings: (0)|Views: 335 |Likes:
Published by Nastase Mihai

More info:

Published by: Nastase Mihai on Nov 17, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

12/12/2013

pdf

text

original

Cap I. Ecuaţii diferenţiale de ordinul întîi
Ecuaţii diferenţiale. Soluţia generală. Soluţii particulare.
O ecuaţie de forma
F (x,y,y’)=0
(1)
care conţine o variabilă independentăx şi una dependentăy (x ) şi derivata acesteia y’(x )
se numeşte ecuaţia diferenţială de ordinul întâi. Vom considera câteve cazuri
elementare de astfel de ecuaţii, adică cazuri în care F are o formă simplă. Orice funcţie
care satisface (1) o vom numisoluţ ie a sa.
O soluţie a lui (1) care conţine o constantă arbitrară, adică o funcţie de forma
y=y(x,c), cR, se numeşte soluţie generală. O soluţie obţinută făcând o alegere
specifică pentru această constantă se numeşte soluţie particulară.
În unele probleme aplicative (din fizică, mecanică, etc.) se cere rezolvarea
ecuaţiei (1) cu condiţia ca soluţia să treacă printr-un punct dat(x0 ,y0 ). Aceasta înseamnă
că soluţia va trebui să satisfacă condiţia iniţială
y(x0)=y0.
(2)
Problema (1),(2) se numeşteproblemă cu valori iniţiale sauproblemă
Cauchy.Din punctul de vedere geometric, graficele familiei de funcţii y=y(x,c), cR,
care reprezintă soluţia generală se numesc curbe integrale.
Exemplu: Printr-o simplă derivare se poate arăta că soluţia generală a ecuaţiei
0
3
'
=
x
y
y
este
x
e
c
x
y
3
3
1
3
1
+
+
=
,cR. Dacă impunem condiţia iniţială y ( 0 )= 0,
constantac se determină ca fiind
3
1
=
c
astfel încât am obţinut o soluţie particulară
care trece prin originea sistemului cartezian,
(
)3
1
3
1
3+
+
=
x
e
x
y
.
Ecuaţii diferenţiale separabile
Ecuaţia diferenţială (1) se numeşteseparabilă dacă se poate scrie sub forma
B(y)y’ = A(x)
(3)
În acest caz, integrând ambii membrii ai lui (3) obţinem
() ()
( )
=
dx
x
A
dx
x
y
y
B
'
(4)
Presupunând că putem obţine calcula ambele integrale obţinem o ecuaţie care implicit
sau explicit defineşte soluţia generală a ecuaţiei diferenţiale.
În notaţii diferenţiale ecuaţia (3) se scrie
( )
( )
x
A
dx
dy
y
B
=
sau( )
( )dx
x
A
dy
y
B
=
,
de unde
( )
( )
=
dx
x
A
dy
y
B
.
(5)
În comparaţie cu (4), unde integrarea se face în ambii membrii în raport cu aceeaşi
variabilăx, în (5) integarea se face în raport cu variabily.
Exemplu:Ecuaţi a
2
3
8y
x
dx
dy=
se scrie pentruy0,
dx
x
dy
y
3
2
8
1=
,de unde
=
dx
x
y
dy
3
2
8
sau
c
x
y
+
=
4
2
1
,deci soluţia generală este
c
x
y
+
=
4
2
1.
Ecuaţii diferenţiale omogeneşi aproape omogene
Cele mai multe ecuaţii diferenţiale de ordinul întâi nu sunt separabile. În unele
cazuri, o schimbare de variabile poate fi folosită pentru a transforma o ecuaţie într-una
separabilă. Acesta este cazul ecuaţiiloromogene, care au forma
=
x
y
f
dx
dy
(6)
Făcând schimbarea de variabile
x
y
u=
(7)
avem succesivy=ux,
dx
du
x
u
dx
dy
+
=
,
( )
u
f
dx
du
x
u
=
+
.
Astfel, ecuaţia (6), devine în noua variabilă dependentău, separabilă
( )
x
dx
u
u
f
du
=
.
(8)
Rezolvând (8)şi înlocuindu cux
y, obţinem soluţia ecuaţiei (6).
Exemplu:Ecuaţia
y
x
y
dx
dy
x
+
=
2
,x0, este omogenă,şi în nici un caz separabilă.
Aplicând stategia de mai sus avem
dy/dx = y2/x + y/x , u = y/x
şi în final soluţia generală
y = -x /[ln|x| + c]
c
x
n
.
Ecuaţia diferenţială
+
+
+
+
=
h
qy
px
e
by
ax
f
dx
dy
, a, b, e, p, q, h,R,
(9)
se
poate scrie, forţând un factor comunx la numărătorşi numitor, în forma
+
+
+
+
=
x
h
x
y
q
p
x
e
x
y
b
a
f
dx
dy
,x 0,
şi va fi omogenădacă e=h=0. În caz contra, o vom numi aproape omogenă şi prin
introducerea variabilelor X=x-α, Y=y-β o vom transfoma într-una pur omogenă.
Introducând în (9), x=X+α, z=Y+β, obţinem
+
+
+
+
+
+
+
+
=
h
q
p
qY
pX
e
b
a
bY
aX
f
dX
dY
β
α
β
α
.
Această ecuaţie este pur omogenă când constanteleαşiβ satisfac sistemul
=
+
+
=
+
+
0
0
h
q
p
e
b
a
β
α
β
α
.
Exemplu: Considerăm ecuaţia
2
2
1
2
+
=
x
y
x
dx
dy
în care substituim x=X+α, z=Y+βşi
obţinem
2
2
1
2
2
+
+
+
+
=
α
β
α
X
Y
X
f
dX
dY
. Alegemαşiβ astfel încât
=
=
+
0
2
0
1
2
α
β
α
.
Obţinem α=2, β=-3 iar substituţia x=X+2, z=Y-3 implică
2
2
+
=
X
Y
X
dX
dY
, sau
2
2
+
=
X
Y
dX
dY
. Această ultimă ecuaţie este omogenă în variabileleXşiYşi rezolvând-
o ca atare obţinem( )
(
)
+
=
X
c
X
tg
X
x
Y
3
ln
27
7
2
1
. Revenind la vechile
variabilexşiy găsim soluţia generală a ecuaţiei date ca fiind

Activity (3)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 thousand reads
1 hundred reads
Eseanu Cristian liked this

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->