c



 










 

In Rai, Adam si Eva se aflau în comuniune harică cu Dumnezeu si cu îngerii luminii pe care îi
vedeau si cu care comunicau. Căderea în păcat a strămosilor nostri, zămislirea în fărădelegi si
nasterea în păcat ne-a făcut incapabili să-i vedem pe îngeri. Lumea nevăzută a duhurilor s-a
deschis însă celor curati cu inima (Mt. 5,8). Pe acestia demonii nu-i mai pot amăgi.

Pentru ca oamenii să-i vadă pe demoni, ei trebuie să se sfintească si să atingă treapta desăvârsirii
crestine. Cu îngăduinta lui Dumnezeu au văzut îngeri si oameni care au trăit o viată păcătoasă
(exemplu: falsul prooroc Varlam).

Sfintii Părinti spun că pentru un om nepregătit este foarte primejdios si păgubitor să vadă pe
demoni. Iată ce spune Sfântul Ioan Gură de Aur: "Câti demoni umblă în văzduh? Dacă
Dumnezeu ar îngădui să ne arate chipul lor hidos si respingător, ne-am iesi din minti".

Trupul nostru material este ca un paravan salvator, păzindu-ne de vederea înfricosătoare a

demonilor, care ne-ar duce la soc psihic si tulburare a mintii. Prezicătorii, vrăjitorii si magii,
intrând în mod constient în legătură cu demonii, văd aceste duhuri necurate. Practicarea
sistemului antihristic yoga si a altor religii de orientare decăzută si demonică te ajută să ai
vedenii de la duhurile necurate, care din păcate sunt crezute că ar fi vedenii dumnezeiesti. In
legătură cu visele, Sfintii Părinti ai Bisericii Ortodoxe ne-au dat "regula de aur" pentru
interpretarea viselor: "să nu crezi în vise si în vedenii".

Arhiepiscopul Inochentie al Hersonului, întrebat fiind de ce multi oameni nu simt prezenta

demonilor, a răspuns: "Pentru a simti asupra ta atingerea duhului întunericului, trebuie să fii tu
însuti luminos, iar păcatul înseamnă întuneric". Pe o haină albă, curată, se vede orice pată, iar pe
o haină murdară, neagră, nu se văd nici petele cele mai mari. Intr-un suflet curat, luminos si
neprihănit, un singur gând trimis de diavol produce supărare, greutate si durere sufletească. Iar
pentru un suflet păcătos, întunecat si plin de pofte, gândurile diavolesti sunt imperceptibile sau
sunt acceptate cu mare poftă si plăcere. Insusi duhurile necurate caută prin toate chipurile să se
facă cât mai putin perceptibile. Pentru că dacă ar fi usor de văzut, cei mai multi oameni ar fugi de
diavoli. Deci, iată că demonii, dominând tiranic asupra păcătosilor, caută totodată să-i convingă
cu iluzia că ar actiona ei însisi si că ar fi absolut liberi în toate.

˜  
 
 

Diavolul din ceata diavolilor poftitori se ridica impotriva crestinului, care se roaga in inima, ca
unul ce-si are puterea indreptata spre pofta de la brau la buric a omului. El arunca asupra
crestinilor puterea arzatoare a sagetilor sale, avand poftele din om ca pe un adanc in care
patrunde, facandu-l sa fiarba si umplandu-l de necuratii.Apoi il aprinde cu desfranari si placeri
pacatoase.

Dar cum sunt razboiti crestinii de acesti diavoli? Ei le insufla oamenilor ganduri necurate de
desfranare, de lene, de mancare si bautura, de iubire de bani si somn peste masura, fiind ajutati in
ispitele lor de poftele si pacatele oamenilor, de filme, de muzica, de oameni desfranati, betivi ...
Slujitorii cei mai puternici ai acestor cete diavolesti sunt propovaduitorii patimilor trupesti:
regizori, actori, scriitori, cantareti care prin filme, carti, reviste, casete si videocasete ispitesc pe
crestini ca sa-I prinda in mrejele lor. Acest soi de diavoli pot fi alungati cu ajutorul lui
Dumnezeu, prin infranarea poftelor, post, rugaciune, priveghere, spovedanie, Sfanta
Impartasanie, participarea regulata la Sfanta Liturghie, ascultare de duhovnic si munca
binecuvantata.