Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
3Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
M.scott Peck Drumul Catre Tine Insuti

M.scott Peck Drumul Catre Tine Insuti

Ratings: (0)|Views: 11 |Likes:
Published by Paraschivu Rozalia

More info:

Published by: Paraschivu Rozalia on Nov 19, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

01/07/2014

pdf

text

original

 
M. S
COTT
P
ECK 
este psihiatru şi autor al mai multor cărţi de mare succes în Statele Unite. Şi-a făcut studiile la Harvard şi şi-aluat titlul de doctor în medicină la Case Western Reserve. A avut mai multe funcţii administrative în guvernul american, apoia devenit director medical al Clinicii de psihiatrie de la New Milford Hospital. Practică psihiatria şi la cabinetul său particular din New Milford, Connecticut.
 Drumul către tine însuţi
este o carte devenită deja clasică şi s-a vîndut în peste 6 milioane de exemplare. Este primul volumdintr-o trilogie ce mai cuprinde
 Further Along the Road Less Traveled 
şi
The Road Less Traveled and Beyond.
în ultimultimp, M. Scott Peck şi-a dedicat cea mai mare parte a timpului şi a resurselor financiare dezvoltării Foundation for Community Encouragement (Fundaţia pentru încurajarea comunităţii), o organizaţie nonprofit la a cărei înfiinţare el şi soţiasa Lily au contribuit în 1984.
D
. M. SCOTT PECK 
Drumul către tine însuţi
O nouă psihologie a iubirii,a valorilor tradiţionale şi a creşteriispirituale
Traducere de LUCIAN POPESCUBUCUREŞTI, 2001
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale
P
ECK 
, S
COTT
M.
Drumul către tine însuţi
/ M. Scott Peck; trad.: Lucian Popescu Bucureşti: Curtea Veche Publishing, 2001288 p.; 20 cm (Cărţi cheie; 30)Tit. orig. (eng): The Road Less Traveled. A New Psychology of Love, Tradiţional Values and Spiritual GrowthISBN 973-8120-77-2I. Popescu, Lucian (trad.) 159.923.2Coperta colecţiei de DANIEL ŢUŢUNELD
. M. S
COTT
P
ECK 
 
THE ROAD LESS TRAVELED
Copyright © 1984 by dr. Scott Peck Published by Bantam Books© Curtea Veche Publishing, 2001, pentru prezenta versiune româneascăISBN 973-8120-77-2
 Părinţilor mei, E 
 LIZABETH 
şi D
 AVID
 ,a căror disciplină şi iubire mi-au deschis ochii pentru a vedea graţia
r
 Introducere la ediţia aniversară a 25-a
Mîine, un străin va spune cu vorbe meşteşugite exact ceea ce noi am gîndit şi am simţit tot timpul.Ralph Waldo Emerson, „Seif Reliance"în scrisorile primite de la cititori, reacţia lor cea mai frecventă la
 Drumul către tine însuţi
a fost aceeade recunoştinţă pentru curajul meu — nu de a spune ceva nou, ci de a fi scris despre acel gen delucruri pe care ei le-au gîndit şi le-au simţit tot timpul, dar s-au temut să vorbească despre ele.
 
 Nu sînt prea lămurit în ceea ce priveşte chestiunea „curajului". O anume „inconştienţă congenitală" ar  putea fi un termen mult mai potrivit. O pacientă de-a mea, în primele zile după apariţia cărţii, s-aîntîmplat să se afle la o petrecere, unde a auzit o conversaţie între mama mea şi o femeie mai în vîrstă.Referindu-se la carte, cealaltă femeie a spus: „Fără îndoială că trebuie să fii foarte mîndră de fiul tău,Scotty." La care mama a răspuns cumva caustic: „Mîndră? Nu, nu chiar. N-are nimic de-a face cumine. Este mintea lui, înţelegi? Este un dar." Cred că mama greşea spunînd că ea n-are nimic de-a facecu aceasta. Dar cred că avea dreptate în ce priveşte faptul că scrierea
 Drumului...
a fost rezultatul unuidar — la mai multe niveluri.Parte din acest dar provine dintr-o perioadă mai îndepărtată. Lily, soţia mea, şi cu mine neîmprieteniserăm cu un tî-năr, Tom, care frecventase în adolescenţă aceeaşi tabără de vară ca şi mine. întimpul acelor veri, mă jucasem cu fraţii lui mai mari, aşa că mama lui mă cunoscuse pe cînd eramcopil, într-o noapte, cu cîţiva ani înainte ca
 Drumul...
să fi fost
°_______Introducere la ediţia aniversară a 25-a_________ 
 publicată, Tom a venit să ia cina cu noi. La acea vreme, locuia cu mama lui şi cu o seară înainte îispusese: „Mamă, mîine seară mă duc să iau cina cu Scott Peck, îţi aminteşti de el?"„O, da", a răspuns ea. „Era un băieţaş care aducea mereu în discuţie lucruri despre care oamenii n-ar trebui să vorbească."Aşa că, vedeţi, o parte din darul meu provine dintr-o perioadă mai îndepărtată. Şi veţi putea deasemenea înţelege că eram cumva un „străin" faţă de cultura dominantă din vremea tinereţii mele.Deoarece eram un autor necunoscut,
 Drumul...
a fost publicată fără zarvă. Succesul comercial uluitor afost un fenomen gradual. N-a apărut pe listele naţionale de best-seller-uri decît la cinci ani după publicarea ediţiei din 1978 — fapt pentru care sînt foarte recunoscător. Dacă ar fi devenit un succes peste noapte, mă îndoiesc că aş fi fost suficient de matur ca să mă pot descurca cu faima venită peneaşteptate. în orice caz, a fost un succes „leneş" şi ceea ce în comerţ se numeşte „din gură-n gură".încet la început, ideile ei s-au răspîndit din gu-ră-n gură pe mai multe căi. Una dintre ele a fostorganizaţia Alcoolicii Anonimi (AA). într-adevăr, prima scrisoare pe care am primit-o începea astfel:„Dragă doctore Peck, probabil că sînteţi alcoolic!" Celui ce o scrisese îi era dificil să-şi imagineze că putusem să scriu o astfel de carte fără să fi fost un vechi membru al AA, înjosit cîndva de alcoolism.Dacă
 Drumul...
ar fi fost publicată cu 20 de ani mai înainte, mă îndoiesc că ar fi avut cel mai micsucces. Organizaţia Alcoolicii Anonimi nu s-a dezvoltat pînă pe la mijlocul anilor '50 (nu pentru cămajoritatea cititorilor erau alcoolici). Chiar mai important, acelaşi lucru era adevărat şi în ce priveşte practica psihoterapiei. Ca rezultat, în 1978, cînd a fost publicată
 Drumul...,
exista un mare număr de bărbaţi şi femei, sofisticaţi din punct de vedere psihologic şi spiritual, care începuseră să se gîndească profund la „tot felul de lucruri despre care oamenii n-ar trebui să vorbească" şi care aproape aşteptauca cineva să spună aceste lucruri cu voce tare.Aşa a crescut popularitatea
 Drumului...,
ca un bulgăre de zăpadă. Spre sfîrşitul turneului meu deconferinţe, i-am spus publicului: „Nu sînteţi reprezentativi pentru o secţiune medie a Americii. Totuşi,există lucruri surprinzătoare pe care le
INTRODUCERE LA EDIŢIA ANIVERSARĂ A 25-A
 
9
aveţi în comun. Unul este numărul remarcabil al acelora dintre voi care au urmat vreodată în viaţa lor  — sau încă mai urmează — o psihoterapie semnificativă, fie în cadrul Programului «12 paşi», fie cuterapeuţi tradiţionali, cu pregătire academică. Mă îndoiesc că veţi avea senzaţia că vă violez intimi-tatea cînd vă voi cere tuturor care aţi avut parte sau urmaţi acum o astfel de terapie să ridicaţi mîinile."95% din public a ridicat mîinile. „Acum priviţi împrejur", le-am spus.„Acest lucru are implicaţii majore", vam continuat. „Una dintre ele este aceea că sînteţi un grup deoameni care a început să depăşească cultura tradiţională." Prin depăşirea culturii tradiţionale înţeleg, printre altele, faptul că ei sînt oameni care au început să se gîndească „la acele lucru despre care oa-menii nu ar trebui să vorbească". Iar ei vor fi de acord cu mine cînd detaliez ceea ce înţeleg prin„depăşirea culturii tradiţionale" şi extraordinara semnificaţie a acestui fenomen.Cîţiva m-au numit „profet". Pot accepta un astfel de titlu aparent grandios doar pentru că mulţi auarătat că un profet nu este cel ce vede viitorul, ci acela care poate citi semnele vremurilor.
 Drumul...
afost un succes în primul rînd pentru că a fost o carte a timpului ei şi publicul a făcut din ea un succes.Acum 25 de ani, cînd a apărut
 Drumul...,
fantezia mea naivă a fost aceea că va avea cronici în ziare petot cuprinsul ţării, în realitate, mulţumită graţiei, am primit o singură cronică... dar ce cronică! în bunămăsură, pentru succesul acestei cărţi îi sînt dator ziaristei Phyllis Theroux. Phyllie, o autoare foarte
 
 bună în domeniul ei, era cronicar de cărţi la acea vreme şi s-a „întîmplat" să descopere un exemplar  promoţional într-un teanc de cărţi din biroul editorului de la
Washington Post.
După ce a trecut cu privirea peste cuprinsul cărţii, a luat-o cu ea, reîntorcîndu-se peste două zile, pentru a „cere" să-i fie permis să-i facă o recenzie. Deşi şovăitor, editorul a fost de acord, după ce Phyllie i-a declarat, dupăcum a spus ea: „vreau să alcătuiesc în mod deliberat o recenzie care să facă din carte un best-seller" — şi aşa a şi făcut. La o săptămînă după recenzia ei,
 Drumul...
s-a aflat pe lista de best-seller-uri
10
Introducere la ediţia aniversară a 25-a
din Washington D.C., cu ani înainte ca ea să ajungă pe vreo listă naţională. A fost însă suficient pentruca volumul să se lanseze.îi sînt recunoscător lui Phyllis şi din alt motiv. Atunci cînd popularitatea cărţii a crescut, ea a vrut să seasigure că-mi voi păstra picioarele pe pămînt şi nasul la un unghi potrivit şi mi-a spus: „Nu e cartea ta,să ştii."Am înţeles imediat ce a vrut să spună. în nici un fel, nici unul dintre noi doi nu a vrut să spună că
 Drumul...
a fost cu-vîntul lui Dumnezeu sau un material „transmis". Eu am scris-o şi există mai multelocuri în carte unde aş vrea să fi găsit cuvinte sau propoziţii mai potrivite. Nu este perfectă şi eu sîntsingurul responsabil pentru punctele ei slabe. Totuşi, poate pentru că aveam nevoie, în ciuda punctelor ei slabe, nu am nici o îndoială că atunci cînd am scris cartea în solitudinea micului meu birouînghesuit, am primit ajutor. Nu pot să explic acest ajutor, dar experienţa lui este unică. Un astfel deajutor reprezintă ultimul subiectul al cărţii însăşi.
11
 Introducere
Ideile din această carte provin, în cea mai mare parte, din munca mea de zi cu zi de clinician, cu pacienţi care se zbat să evite sau să cîştige niveluri din ce în ce mai înalte de maturitate. Prin urmare,cartea conţine fragmente din multe cazuri reale. Confidenţialitatea este esenţială în practica psihiatrică,aşa că, în toate descrierile de cazuri, numele şi alte particularităţi au fost schimbate pentru a păstraanonimatul pacienţilor mei, fără însă a distorsiona realitatea esenţială a experienţelor parcurseîmpreună.S-ar putea să existe totuşi unele distorsiuni în prezentarea cazurilor, datorate nevoii de concizie.Rareori psihoterapia este un proces de scurtă durată, dar pentru că am fost nevoit să mă concentrezasupra trăsăturilor esenţiale ale cazului, cititorul ar putea rămîne cu impresia că procesul este asemeniunei piese dramatice şi că este limpede. Dramatismul există într-adevăr, iar limpezimea poate fidobîndită în cele din urmă. Trebuie însă ţinut minte că, în folosul accesibilităţii, povestirea lungilor  perioade de confuzie şi frustrare, inerente aproape oricărei terapii, au fost omise din descrierile de caz.Aş dori de asemenea să-mi cer scuze pentru că mă voi referi la Dumnezeu în imaginea Lui tradiţionalămasculină, dar am făcut acest lucru în folosul simplităţii expunerii şi nu din-tr-o concepţie rigidă cu privire la gen.Ca psihiatru, simt că este important să menţionez, încă de la început, două presupoziţii care stau la baza acestei cărţi. Prima este aceea că nu fac nici o distincţie între minte şi spirit şi, prin urmare, nici odistincţie între procesul creşterii spirituale si cel al dezvoltării mintale. Ele sînt unul si acelaşi lucru.

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->