MINERALELE ŞI ROLUL LOR ÎN ORGANISM
Mineralele sunt substanţe esenţiale, fără de care viaţa n-ar exista. Alături de vitamine, substanţele minerale intră încomponenţa hranei şi sunt necesare în formarea ţesuturilor şiîn procesele biologice şi fiziologice ale organismului, prinurmare sunt vitale pentru funcţionarea organismului în parametri optimi. În natură există peste 3000 de mineraleanorganice, dintre care 100 sunt mai des întâlnite. În orga-nismul uman există aproximativ 20 de minerale esenţiale pentru sănătatea noastră, unele aflate în cantităţi relativ mari (macroelemente – potasiu, calciu,fosfor, sodiu, magneziu, clor, sulf)), altele în doze mici (micro sau oligoelemente – zinc, fier,cupru, crom, mangan, cobalt, molibden, iod, fluor, nichel, bor) dar toate la fel de importante pentru o bună funcţionare a organismului. Deoarece sărurile minerale şi oligoelementele suntcompuşi anorganici, adică apar în natura fără viaţă, organismele vii nu şi le pot produce singureşi trebuie obţinute din mediu, prin hrană. Aşadar, pentru organismul uman, nevoia de mineraleeste la fel de mare ca şi nevoia de vitamine.
Efectele rafinării cerealelor
În corp, mineralele lucrează fie în echipă, fie în concurenţă unele cu altele. De aceea, ingerareaîn exces a unuia poate provoca lipsa altuia. De exemplu calciul, magneziul şi fosforul se susţinreciproc în momentul absorbţiei intestinale şi la fel acţionează fierul, cuprul şi zincul. În prezent, din cauza alimentelor sintetice sau a vieţii stresante, cele mai mari deficite la om suntcele de calciu, fier şi zinc. Rafinarea cerealelor şi reducerea conţinutului pâinii doar la amidon plus câteva zeci de arome, aditivi sau corectori de textură, monoculturile agricole şi alţi factoriau redus substanţial conţinutul în săruri minerale al legumelor pe care le mâncăm azi. Numaimăcinarea grâului reduce cu aproape 60% conţinutul în vitamine şi minerale al boabelor. Legu-mele îngheţate sau cele din conserve sunt private (din cauza tratamentelor la care sunt supuse pentru a rezista mult timp pe raft) de conţinutul în zinc.
Sărăcirea solului
Calciul pe care îl cumpără oamenii de la farmacie pentru a corecta deficitele este puţin saufoarte greu absorbabil (cenuşa minerală oferită sub formă de capsule sau tablete are o rată deabsorbţie între 3 şi 13% - cel mai mult la copii şi cel mai puţin la adulţi). Legumele cultivateintensiv pentru obţinerea de recolte bogate (care să aducă industriei agroalimentare profit mareîntr-un timp scurt) sunt din ce în ce mai lipsite de minerale, în schimb conţin multe pesticidesau metale grele. Solul este tot mai sărac în minerale utile, iar apa freatică sau care irigă aceste plantaţii este din ce în ce mai poluată (o problemă cu care se confruntă agricultura la nivelmondial este sărăturarea sau „albirea” solurilor de la mineralele din apa de irigaţii, în specialsodiul, iar tendinţa acestui fenomen este de agravare).
Industria medicală ne oferă minerale încapsulate
Pentru a corecta deficitul mare de minerale, industria medicală ne oferă pastile şicapsule cu minerale. Ceea ce mulţi oameni nu ştiu este faptul că mineraleleorganice sau coloidale în cantitatea şi proporţia corectă şi care au o rată de ab-sorbţie de peste 98% se găsesc doar în seminţele, fructele şi legumele în starenaturală, proaspătă, cultivate în zone nepoluate şi care respectă principiul rotaţieiculturilor, pentru a nu seca solul de minerale.1
Mineralele şi oligoelementele – substanţe esenţiale pentru organism
Dintre minerale, două sunt cele care se găsesc în corp în cantităţi mai mari: calciul (2% dingreutatea corporală) şi fosforul (1,5% din greutate), ambele prezente în dinţi şi oase. Fierulnu reprezintă decât 0,006% din greutatea corpului, deci circa 4,2 grame, dar aceasta nuînseamnă ca este mai puţin important. Prezent în moleculele de hemoglobină, el este celcare duce oxigenul de la plămâni către ţesuturi.Deşi aflate în cantitate redusă în organismul uman, oligoelementele sunt foarte importante pentru susţinerea vieţii. Aceşti
constituenţi infinitezimali ai plantelor (cereale, legume, fructe),indispensabili bunei funcţionări a organelor noastre, par să acţioneze prin simpla lor prezenţă şinu prin cantitate. Printre rolurile acestora, se pot număra: protecţia împotriva cancerului(seleniul), combaterea cariei dentare (fluorul), scăderea în greutate (cromul). Pentru o bunăfuncţionare a organismului sunt necesare în jur de 20 de minerale, dar oamenii de ştiinţăconsideră un număr de 7 ca fiind indispensabile: calciul, iodul, fierul, magneziul, fosforul,seleniul şi zincul. Alte minerale necesare corpului sunt: clorul, cromul, cobaltul, cuprul, fluorul,manganul, molibdenul, potasiul, sodiul, sulful, vanadiul. Oligoelemente precum siliciul,arsenicul şi nichelul sunt de asemenea importante pentru viaţă.
Surse naturale de săruri minerale
O alimentaţie echilibrată ar trebui să furnizeze toate mineralele şi oligoelementele necesareorganismului. Asocierea în cadrul aceleiaşi mese a diferite ingrediente are un rol important înasimilarea mineralelor. Spre exemplu, Vitamina C sporeşte rata de absorbţie a fierului, iar vitamina D este mai bine absorbită în prezenţa calciului, în vreme ce excesul de fibre îi reduceasimilarea. De aici, apare nevoia de chelatizare a suplimentelor nutritive cu minerale şioligoelemente. Chelatizarea este procesul prin care substanţele minerale sunt transformate într-o formă mai uşor asimilabilă. Astfel, suplimentele minerale chelatizate cu aminoacizi suntasimilate de trei până la zece ori mai bine decât formele simple. Din păcate, modificareagenetică a fructelor şi legumelor, precum şi alimentele rafinate (pâinea albă, zahărul etc.) pierd prin prelucrare foarte mult din conţinutul lor în minerale şi oligoelemente. Urmările uneihrăniri cu astfel de alimente pot fi dereglări ale sănătăţii şi nevoia procurării acestor elementenecesare vieţii din suplimentele alimentare.
Mineralele şi rolul lor în structura organismului
Mineralele sunt componente anorganice. La fel ca vitaminele, multe minerale funcţionează canişte coenzime, făcând posibile reacţiile chimice în tot organismul. Pe lângă rolul de coenzimă,unii micronutrienţi mai au şi alte funcţii, de exemplu: vitamina E acţionează ca un antioxidant,calciul şi magneziul intră în compoziţia oaselor, fierul face posibil transportul oxigenului de la plămâni la celulele organismului, iar vitamina D funcţionează ca un hormon.
Calciul
- este un constituent de bază al oaselor şi dinţilor şiun fortifiant al sistemului osos; stimulează activitatea unor enzime, favorizează permeabilitatea membranelor celulare,este cofactor al coagulării, intervine în secreţia unor hormoni(insulina) şi este esenţial pentru sănătatea dinţilor şi a oaselor,dar şi pentru coagularea sângelui, pentru muşchi, nervi şiinimă. Calciul se găseşte în produse lactate, gălbenuş de ou,sardine, somon, soia, nuci, migdale, seminţe de floarea-soarelui şi de susan, legume cu frunzeverzi, fasole, conopidă, mazăre, ţelină şi anumite ape minerale.
Fierul
- are funcţie respiratorie, intrând în alcătuirea hemoglobinei; intervine în energeticacelulară, în procesele de oxidoreducere şi în sinteza acizilor nucleici; susţine sistemul de2
apărare al organismului împotriva agresivităţii factorilor infecţioşi. Se găseşte în ficat, carneroşie, gălbenuş, nuci, ovăz, orez brun, cartofi, seminţe de floarea-soarelui, mazăre, ciuperci, broccoli, sparanghel, pătrunjel, cireşe, banane, avocado, prune uscate, stafide, cereale integrale.Cantităţi însemnate de fier, dar ceva mai greu asimilabile, conţin rădăcina de pătrunjel,smochinele, stafidele, caisele uscate, spanacul, urzicile, cartofii fierţi în coajă, migdalele şicelelalte fructe cu coaja lemnoasă.
Iodul
- are un rol esenţial în buna funcţionare a glandei tiroide, intrând în alcătuirea hormonilor tiroidieni (tiroxina); asigură sănătatea pielii, părului şi unghiilor şi ajută la menţinerea greutăţiicorporale în limite normale. Poate fi procurat prin consumul de peşti de apă sărată, fructe demare, alge marine sau legume crescute în sol bogat în iod.
Magneziul
- intervine direct în procesele metabolice, ca elementconstitutiv al unor enzime importante (chinaze); ajută la fixareacalciului şi la absorbţia potasiului; controlează, singur sauîmpreună cu alte vitamine şi minerale, procesele generatoare deenergie la nivel celular, contracţia musculară, buna funcţionare amuşchiului cardiac şi a creierului, metabolismul lipidelor şisintezele hormonale; are acţiune sedativă asupra sistemului nervos şi acţionează împotrivastresului, ca factor de detensionare; protejează organismul de decalcifieri şi reduce risculformării de calculi renali; asigură buna funcţionare a sistemului gastrointestinal. Este prezent înlegume verzi, morcovi, ciuperci, roşii, ceapă, usturoi, cartofi, pui, crab, seminţe, lămâi,grepfrut, migdale, nuca de cocos, stafide, cereale şi fulgi de cereale integrale (porumb, grâu,ovăz, orz, secară), nuci, alune, smochine, migdale, mere, lapte, ouă, ciocolată, crustacee.
Zincul
- constituie elementul activ pentru circa 300 de enzime, în care are rol structural,regulator sau catalitic; este esenţial pentru creştere şi dezvoltare; joacă un rol important înmetabolismul proteinelor, lipidelor, glucidelor şi acizilor nucleici, intrând în structura ADN;crucial pentru menţinerea structurii şi integrităţii membraneicelulare; esenţial pentru sistemul imunitar, având acţiuneantiinfecţioasă şi antitumorală; necesar în procesele deregenerare celulară; contribuie la structura normală a pielii şila menţinerea sănătăţii acesteia, accelerând vindecarearănilor; activează sinteza insulinei, precum şi procesele dedetoxifiere pentru eliminarea unor compuşi chimici poluanţi;acţionează ca antioxidant, neutralizând radicalii liberi deoxigen; reglează nivelul de vitamina A şi cantitatea în careaceasta este eliberată de ficat; ajută la menţinerea în bunăstare a prostatei; impulsionează sinteza hormonului sexual masculin (testosteronul),îmbunătăţind erecţia şi ejacularea; important în dezvoltarea normală a creierului şi pentruasigurarea funcţiilor sale. Necesarul de zinc poate fi asigurat din carne, ouă, fructe de mare,sardine, drojdie de bere, ton, germeni de grâu, seminţe de floarea-soarelui şi de dovleac, orez brun, nuci, migdale, nucă de cocos, morcovi, salată, usturoi.
Fosforul
- intervine în metabolismul lipidelor şi al glucidelor, asigurând energie şi vigoareorganismului; ajută procesele de creştere şi de vindecare; atenuează durerile cauzate de bolileinflamatorii reumatismale (artrita); conferă, împreună cu calciul, starea de sănătate a dinţilor şigingiilor. Surse de fosfor sunt: lactatele, carnea, peştele, ouăle, fructele uscate sau oleaginoase(nuci, migdale). Seminţele de dovleac şi cerealele integrale sunt de asemenea bogate în fosfor.
Seleniul
- este un microelement antioxidant şi – se presupune – anticancerigen. În organism, îirevine rolul de a contribui la realizarea respiraţiei celulare, la protejarea hemoglobinei şi laabsorbţia şi sporirea eficienţei vitaminei E, cu care acţionează sinergic. În plus, seleniul este3
Search History:
Result 00 of 00
00 results for result for
p.
Mineralele si rolul lor in organism
1.4K
Reads
15
Readcasts
6
Embed Views
Get Scribd Mobile
To get Scribd mobile enter your number and we'll send you a link to the Scribd app for iPhone & Android.We've sent a link to the Scribd app. If you didn't receive it, try again.
We'll never share your phone number.
Recommended
More From This User
Notes
Load more
