Professional Documents
Culture Documents
Paştele Blajinilor
2
mormântul Mântuitorului nostru, cu miresme şi toate cele pregătite. La
fel şi enoriaşii, în zilele noastre, după slujba la Sfânta Biserică, vin la
morminte, aprind lumânări pentru cei adormiţi, tămâind mormintele şi
împărţind pomeni pentru amintirea lor.
Aşadar, Dumnezeu nu vrea să ne lase în ignoranţă cu privire la
soarta celor dragi ai noştri care nu mai sunt printre noi şi nici cu privire
la soarta noastră în veşnicie. De aceea, ne-a lăsat prin Sfântul Apostol
Pavel următoarele cuvinte în paginile Epistolei Întâi către
Tesaloniceni(IV, 13-17): „Fraţilor, despre cei ce au adormit, nu voim să
fiţi în neştiinţă, ca să nu vă întristaţi ca şi ceilalţi care nu au nădejde.
Pentru că, de credem că Iisus a murit şi a înviat, tot aşa credem că
Dumnezeu, pe cei adormiţi întru Iisus, îi va aduce împreună cu El…”
Şi pentru că suntem o comunitate preponderent agrară menţionăm,
la sfârşit, că oamenii satelor româneşti ţineau cu străşnicie această
sărbătoare a Paştelui Blajinilor, considerând că altfel nu ar fi rodit
ogoarele, oile s-ar fi îmbolnăvit, iar pe ei iar fi durut mâinile şi
picioarele.
Vă veţi întreba, de ce un astfel de subiect în revista şcolii.
Pentru că trebuie să ne cinstim strămoşii, fără de care noi nu am fi
putut exista. Omul este „hristofor”, adică purtător de Hristos şi, de
aceea, cimitirul este un loc sfânt al comunităţii noastre, un loc sfinţit de
trupurile şi oasele morţilor noştri. De aceea şi noi, copiii, trebuie să
respectăm şi să cinstim acest loc întru memoria părinţilor, bunicilor şi a
strămoşilor noştri.
Încheiem cu creştinescul „Dumnezeu să-i ierte pe cei adormiţi!” şi
Dumnezeului nostru slavă! Amin!