Componente şi circuite pasive – CCP

Cursul 6

Cuprins:

 Inductanţa

 Inductanţa electrică ca element de circuit

 Comportarea în curent continuu

 Comportarea în curent alternativ

 Comportarea în regim tranzitoriu

 Circuitul RLC serie

Circuitul RLC paralel

Adrese web unde pot fi găsite informaţii pentru curs:

 http://en.wikipedia.org/wiki/RL_circuit

 http://www.play-hookey.com/ac_theory/ac_rl_series.html

 http://en.wikibooks.org/wiki/Circuit_Theory/RLC_Circuits#Series_RLC_Circuit

 http://members.aol.com/_ht_a/RAdelkopf/rl.html

 http://www.tpub.com/neets/book2/4l.htm

 http://hyperphysics.phy-astr.gsu.edu/hbase/electric/rlcpar.html

Inductanţa electrică ca element de circuit

 Proprietatea electrică a elementului de circuit denumit inductanţă este aceea de a genera un

flux magnetic când este parcursă de un curent electric.

 Unitatea de măsură pentru inductanţă este Henri-ul [H]. Valorile întâlnite în practică pentru
inductivităţi încep de la subunităţile nH şi mH până la mH şi H.

 VL
L L
I
I
 C o n d u c to r
L in iile d e flu x m a g n e tic  dΦ
v di
dt
M e d iu c a r c a te r iz a t
L= = L ⇒ v L=L L
r
d e p e r m e b ilita te a di L di L dt
m a g n e tic ă r e la tiv ă
dt dt

C o n d u c to r
I

Inductanţa electrică ca element de circuit

 Componenta electronică caracterizată în principal prin inductanţă electrică este bobina. Ea

conţine mai multe înfăşurări numite spire.

 Pentru o bobină inductanţa poate fi exprimată în funcţie de numărul de spire, N, de

dimensiunile sale geometrice (A-aria unei spire şi l-lungimea bobinei) şi de proprietăţile
magnetice ale mediului:
l

A
L=μ0 μ r N 2
l
D μ0 =4⋅π⋅10−7 H/m

Energia înmagazinată în inductanţă

 Inductanţa nu disipă putere dar înmagazinează o anumită energie magnetică atunci când este
străbătută de curentul I şi o cedează când acest curent dispare din ea:

T T T
di L 1
W m=∫ pdt=∫ v L i L dt=∫ i L L dt= LI 2L
0 0 0 dt 2

Conectarea inductivităţilor în serie

 Prin conectarea mai multor inductivităţi în serie se obţine o inductivitate echivalentă egală cu
suma acestor inductivităţi :
 v AB v
A B Lech= ; Li= i
di AB di i
L1 L2 Ln dt dt
n
v AB =∑ v i ; i AB =i i
i=1
A B ⇓
n
Lech Lech=∑ Li
i=1

Conectarea inductivităţilor în paralel

 Prin conectarea mai multor inductivităţi în paralel se obţine o inductivitate echivalentă dată de
relaţia:

A v AB vi
A
Lech= ; Li=
di AB di i
dt dt
n

L1 L2 Ln Lech i AB=∑ ii ; v AB=v i

i=1
⇓
n
1 1
=∑
Lech i=1 Li
B B

Comportarea inductivităţilor în curent continuu (CC)

di AB
 Inductivităţile sunt echivalente în curent continuu cu un scurtcircuit. i AB=cst . ⇒ v AB =L =0
dt

B
V =0 V =0
AB AB
A B A B

C ir c u it DC C ir c u it
V1 V2=V1 e le c tr o n ic V1 V2=V1 e le c tro n ic
 Comportarea inductiviţilor în curent alternativ (CA)

 Inductivităţile sunt echivalente în curent alternativ cu o impedanţă, ZL. Considerăm curentul prin
inductanţă prin reprezentarea sa fazorială:

di L
v L=L ; i L=I⋅e jωt⋅e jϕ
dt
d ( VI⋅e jωt⋅e jϕ )
v L=L = jω⋅L⋅I⋅e jωt⋅e jϕ =
dt
v
¿ jω⋅L⋅i L ⇒ L =Z L= jωL
iL
X L=|Z L|=ωL

Comportarea inductivităţilor în curent alternativ (CA)

 Impedanţa (reactanţa) inductivităţii este dependentă de pulsaţie (frecvenţă).

 În curent alternativ imitanţele circuitelor cu inductivităţi vor fi dependente de frecvenţa

semnalelor.

 În consecinţă şi circuitele ce conţin inductivităţi au proprietatea de filtrare a semnalelor.

Filtru RL trece sus

R
ZL jωL
v o= ⋅vi = ⋅v
R+ Z L R+ jωL i
L
v o ( jω ) jω R
v v H ( jω)≡ =
i L o v i ( jω)
1+ jω
L
R

−6
160⋅10
j 2 π⋅f⋅ 3
Pentru R=1 KW şi L=160 mH se obţine: 10 j⋅f⋅10−6
H ( jf )= −6
≃ −6
160⋅10 1+ j⋅f⋅10
1+ j 2 π⋅f⋅ 3
10
Exerciţii:
 Deduceţi relaţia vo=f(vi).

Identificaţi circuitul din cursul anterior care realiza aceeaşi funcţie.

Caracteristicile de frecvenţă ale filtrului RL trece sus

Filtru RL trece jos

R R
v o= ⋅vi = ⋅v
L R+Z L R+ jωL i
v ( jω ) 1
H ( jω)≡ o =
v v v i ( jω) 1+ jω L
i R o R

1 1
H ( jf )= −6
≃
Pentru R=1 KW şi L=160 mH se obţine: 160⋅10 1+ j⋅f⋅10−6
1+ j 2 π⋅f⋅ 3
10

Exerciţii:

Deduceţi relaţia vo=f(vi).

Identificaţi circuitul din cursul anterior care realiza aceeaşi funcţie.

 Caracteristicile de frecvenţă ale filtrului RL trece jos

Comportarea inductivităţii la înaltă frecvenţă

 La înaltă frecvenţă, acolo unde reactanţa inductivităţii devine mult mai mare decât rezistenţele
din circuitele anterioare, inductanţa poate fi echivalată (la limită) cu o întrerupere a circuitului.

R R

F ÎF v v
v v v o = i
i L o i

L
F ÎF
v v v v = 0
i R o i o
R
Şoc de înaltă frecvenţă

 În unele circuite inductivităţile sunt utilizate pentru a separa componentele de curent alternativ
de înaltă frecvenţă (întreruperi în CA) dintre două circuite fără a afecta transmiterea
componentelor de curent continuu (scurtcircuit în CC), în aceste situaţii ele se numesc şocuri de
înaltă frecvenţă.

Comportarea inductivităţii în regim tranzitoriu

 Regimul tranzitoriu în acest caz reprezintă modificarea stării de curent continuu din circuit.

 Pe durata acestor modificări inductivităţile nu pot fi considerate nici întreruperi nici

scurtcircuite.

 Analiza de regim tranzitoriu presupune determinarea modului în care variază curentul prin
inductanţe.

 În general funcţionarea circuitelor în acest tip de regim este descrisă de ecuaţii diferenţiale.

Stabilirea curentului prin inductanţă la aplicarea unei tensiuni constante

 Considerăm iniţial comutatorul K în poziţia 1. Curentul prin inductanţă este nul.

 La un moment dat, considerat moment de referinţă t=t0, comutatorul K trece în poziţia 2.

 După un timp suficient de lung, t®¥, curentul prin inductanţă va fi E/R.

 Regimul tranzitoriu se desfăşoară între cele două stări de curent continuu ale inductivităţii.

2
R
K

1 v
R

E i v
L L L
 Stabilirea curentului prin inductanţă la aplicarea unei tensiuni constante

TKV: E=v R+ v L R
2 K
di L
E=R⋅i L + v L ; v L=L
dt 1 v
di L
L R
E=Ri L+ L ; τ≡
dt R i
E L v
E di
=i L +τ L L L
R dt

t
−
τ
i L ( t )=i L (∞)+[i L ( 0)−i L ( ∞ )]⋅e Soluţia ecuaţiei diferenţiale

i L ( 0)=i L (t=t 0 ) L Constanta de timp a circuitului

τ≡
iL (∞ )=iL (t →∞) R
 E
iL (0 )=0 ; i L (∞)=
R
Variaţia curentului prin inductanţă, iL t
E −
iL (t )= ⋅(1−e τ )
R

t
−
τ
Variaţia tensiunii pe inductanţă, vL v R ( t )=i L ( t )⋅R=E⋅( 1−e )
t
−
τ
v L ( t )=E−v R ( t )=E⋅e
 Semnificaţia constantei de timp a circuitului

 Dacă procesul tranzitoriu s-ar desfăşura cu aceeaşi pantă ca în origine (momentul iniţial), atunci
valoarea finală a mărimilor din circuit s-ar obţine după un timp egal cu această constantă de
timp.

 Aşa cum se poate constata, matematic valoarea finală a curentului prin inductanţă se obţine la
infinit.

 În practică se consideră că procesul tranzitoriu este încheiat după 3 t (95%) sau după 5t (99%).

Exemplu (E=1 V, R=1 K, L=1 mH)

Stingerea curentului prin inductanţă

 Considerăm iniţial comutatorul K în poziţia 2. Curentul prin inductanţă este E/R.

 La un moment dat, considerat moment de referinţă t=t0, comutatorul K trece în poziţia 1.

 După un timp suficient de lung, t®¥, curentul prin inductanţă se anulează.

R
 Regimul tranzitoriu se desfăşoară între cele două stări de curent continuu ale inductivităţii.
2 K

1 v
R

E i v
L L L
 Stingerea curentului prin inductanţă

TKV: 0=v R +v L
2
R
di L K
0=R⋅i L + v L ; v L=L
dt
di L L 1 v
0=R⋅i L + L ; τ≡ R
dt R
di L
E i v
0=i L +τ L L L
dt

t
−
τ
i L ( t )=i L (∞)+[i L ( 0)−i L ( ∞ )]⋅e Soluţia ecuaţiei diferenţiale

E
i L (0 )=i L (t=t 0 )=
R t t
E − −
i L (∞ )=i L (t →∞)=0 i L (t )= ⋅e τ ; v R (t )=R⋅i L (t )=E⋅e τ ;
R
t
−
τ
v L (t )=−v R (t )=−E⋅e ;

Exemplu (E=1 V, R=1 K, L=1 mH)

Observaţie

 Dacă la trecerea comutatorului K din poziţia 2 în poziţia 1 circuitul rămâne deschis curentul prin
circuit se anulează instantaneu ceea ce înseamnă că di/dt®¥. Acest fenomen determină apariţia
unei supratensiuni la bornele inductanţei. Această tensiune foarte mare poate fi periculoasă
pentru alte circuite.

 Protecţia împotriva acestei situaţii se obţine prin introducerea unei diode în circuit.

2
R
K

1 v
R

E i v
L L L

2
R
K

1 v
R

E i v
L L L
Comportarea circuitelor RL la aplicarea unui tren de impulsuri

 Reluăm circuitul RL serie căruia sursa de semnal vI îi aplică un tren de impulsuri dreptunghiulare.

 În analiza următoare vom lua în considerare atât tensiunea de la bornele inductivităţii, vL(t), cât
şi tensiunea de la bornele rezistenţei, vR(t).

 Prin aplicarea sursei de semnal se repetă succesiv fenomenele de tranzitorii analizate anterior.

v
R
i
C L
v
v L
I

Cazul A – constanta de timp a circuitului mult mai mică decât durata impulsurilor
Cazul B – constanta de timp a circuitului mult mai mare decât durata impulsurilor

Circuit integrator

 Dacă tensiunea de ieşire este tensiunea de pe rezistenţă efectul circuitului asupra semnalului de
intrare este de atenuare a fronturilor, fiind similar cu cel al operaţiei matematice de integrare.

 În această situaţie, vO(t)=vR(t), circuitul se numeşte circuit de integrare.

 Efectul de integrare este mai pronunţat în cazul B, în care constanta de timp a circuitului este
mai mare decât durata impulsurilor.

 Funcţia de integrare realizată în regim tranzitoriu este corespondentă funcţiei de FTJ realizată în
CA.

Circuit derivator
  Dacă tensiunea de ieşire este tensiunea de pe inductanţă efectul circuitului asupra semnalului
de intrare este de accentuare a fronturilor, fiind similar cu cel al operaţiei matematice de
derivare.

 În această situaţie, vO(t)=vL(t), circuitul se numeşte circuit de derivare.

 Efectul de derivare este mai pronunţat în cazul A, în care constanta de timp a circuitului este mai
mică decât durata impulsurilor.

 Funcţia de derivare realizată în regim tranzitoriu este corespondentă funcţiei de FTS realizată în
CA.
L C
Circuitul RLC serie – comportare în CA R
 Impedanţa echivalentă între bornele AB este:
A B
i
1  1 
Z AB  Z Sech  R  jL   R j  L  v 
jC  ACB 

 Modulul acestei impedanţe este:

2
2 2 2
√2
1 2 ω R C + ( 1−ω LC )
√ 2
|Z Sech|= R + ωL−(ωC
=
ωC)
Circuitul RLC serie – comportare în CA

 Se observă că atunci când pulsaţia (frecvenţa) tinde la zero sau la ¥ modulul impedanţei tinde şi
el la ¥. Această comportare rezultă şi din faptul că în curent continuu capacitatea reprezintă o
întrerupere, iar la frecvenţe foarte înalte inductanţa reprezintă o întrerupere.

 Se observă că partea imaginară a impedanţei se anulează la frecvenţa:

1
ω 0=
√ LC
 Ea se numeşte frecvenţă de rezonanţă. Din punct de vedere energetic la acestă frecvenţă
capacitatea şi inductanţa îşi transferă reciproc energia.

Circuitul RLC serie – comportare în CA

  Derivata modulului impedanţei se anulează la frecvenţa de rezonanţă.

 Rezultă că frecvenţa de rezonanţă este un punct de extrem pentru modulul impedanţei, în cazul
de faţă el fiind un minim.

 La frecvenţa de rezonanţă impedanţa este pur rezistivă fiind egală cu:

Z Sech (ω0 )=R

Modulul ZSech pentru R=10 W, L=10 mH, C=100 nF

Exerciţiu:

Reprezentaţi |ZSech| în funcţie de frecvenţă la scară simplu logaritmica

Circuitul RLC paralel – comportare în CA

 Impedanţa echivalentă între bornele AB este: R

Z AB =Z Pech =R||Z L||Z C =R|| ( 1−ωjωLLC )= 1−ω LCjωL+ jω L

2
2
L
R A B

 Modulul acestei impedanţe este: i C

vA B
 ωL
|Z Pech|=
L 2
√ ω2 ( )
R
+ ( 1−ω2 LC )
2

Circuitul RLC paralel – comportare în CA

 Se observă că atunci când pulsaţia (frecvenţa) tinde la zero sau la ¥ modulul impedanţei tinde la
zero. Această comportare rezultă şi din faptul că în curent continuu capacitatea reprezintă o
întrerupere, iar la frecvenţe foarte înalte inductanţa reprezintă o întrerupere.

Se observă că partea imaginară a impedanţei devine ¥ la frecvenţa:

1
ω 0=
 Ea se numeşte frecvenţă de rezonanţă. Din punct de vedere energetic√laLC
acestă frecvenţă
capacitatea şi inductanţa îşi transferă reciproc energia.

Circuitul RLC serie – comportare în CA

 Derivata modulului impedanţei se anulează la frecvenţa de rezonanţă.

 Rezultă că frecvenţa de rezonanţă este un punct de extrem pentru modulul impedanţei, în cazul
de faţă el fiind un maxim.

 La frecvenţa de rezonanţă impedanţa este pur rezistivă fiind egală cu:

Z Pech (ω 0 )=R

Modulul ZPech pentru R=100 W, L=10 mH, C=100 nF

Exerciţiu:
 Reprezentaţi |ZPech| în funcţie de frecvenţă la scară simplu logaritmică

Factorul de calitate – Q

 Cele două structuri prezentate sunt utilizate pentru obţinerea unor filtre (FTB şi FOB).

 Selectrivitatea acestor circuite faţă de anumite frecvenţe este caracterizată de o mărime

sintetică numită factor de calitate. El reprezintă raportul dintre frecvenţa de rezonanţă şi banda
definită la 3 dB atenuare/amplificare.

ω0 L
QS =
R
R
QP =
ω0 L

Activităţi individuale

 Determinaţi pentru fiecare situaţie din tabel funcţia pe care o realizează în curent alternativ
circuitul alăturat.

Circuit 1 Circuit 2 Funcţie realizată

R RLC serie
C ir c u it 1 R RLC paralel
RLC serie R
v C ir c u it 2 v RLC paralel R
i o RLC serie RLC paralel
RLC paralel RLC serie
 Întocmiţi un referat cu tema: “Complementaritatea comportării inductanţelor şi capacităţilor în
circuitele electronice”