Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
5Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Ion Luca Caragiale - Pastrama Trufanda

Ion Luca Caragiale - Pastrama Trufanda

Ratings: (0)|Views: 934 |Likes:
Published by pvdanyel

More info:

Published by: pvdanyel on Nov 21, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

11/23/2012

pdf

text

original

 
 
Ion Luca CaragialePastram
ă
trufanda
În portul Kavalei, de pe coastele Archipelagului — pân
ă
nu se pomenea de vase cuabur — într-o diminea
ă
se preg
ă
tea o corabie mare, înc
ă
rcat
ă
cu m
ă
rfuri
ş
i cu mul
i c
ă
l
ă
tori,
 
s
ă
porneasc
ă
spre coastele de r
ă
s
ă
rit, la Iafa, în Asia Mic
ă
.Între c
ă
l
ă
torii aceia, se afla
ş
i unul Iusuf, un negustora
ş
, mergând la Ierusalim dup
ă
 daraveri. Omul se suise de cu vreme pe corabie, s
ă
-
ş
i g
ă
seasc
ă
loc bun
ş
i se a
ş
ezase josturce
ş
te, pe chilimul lui, mai la o parte, ca s
ă
nu stea în drumul cor
ă
bierilor, cari umblau decolo pân
ă
colo serta-ferta, strângând frânghiile
ş
i-ntinzând pânzele, ca pe orce vas când maisunt câteva clipe pân
ă
s
ă
porneasc
ă
dezlegat în largul apelor.Iusuf sta lini
ş
tit
ş
i tr
ă
gea ciubuc, cu gândul pe de o parte la drumul lung ce-l avea de
ă
cut, pe de alta la casa pe care
ş
i-o p
ă
r
ă
sea de nevoie... Când erau toate aproape gata,
ş
ic
ă
pitanul se suia la locul s
ă
u, s
ă
dea semn de plecare, s-aude de pe mal, pân zgomotul
ş
iforfoteala mul
imii de lume — unii cu treab
ă
, al
ii numai a
ş
a gur
ă
-casc
ă
, precum e-n orce
 
port la sosirea
ş
i plecarea unui vas mare — s-aude un glas strigând:— Iusuf! Iusuf! unde-i Iusuf?
Ş
i pân
ă
s
ă
se ridice Iusuf, s
ă
vaz
ă
dac
ă
pe el îl cheam
ă
,
ş
i cine, iac
ă
t
ă
trece pestepunte în corabie, gâfâind de alerg
ă
tur
ă
, cu un sac în spinare, Aron, un ovrei negustor, vecincunoscut al lui.— Bine c
ă
te g
ă
sesc, drag
ă
Iusuf, zice Aron; tot mergi tu la Ierusalim; f 
ă
-mi, te rog, obun
ă
tate fr
ă
easc
ă
... Uite sacul
ă
sta cu ni
ş
te haine — nu-i greu; nici dou
ă
zeci de oca — s
ă
-lduci lui frate-meu
Ş
umen...
ş
tii unde
ş
ade... Vrei?— De ce s
ă
nu vreau? a zis Iusuf; nu-l duc în spinare; pe corabie e destul loc; de laIafa la Ierusalim, tot o s
ă
iau or c
ă
mil
ă
, or catâr, cum mi-o veni mai bine la-ndemân
ă
...
i-lduc bucuros.
Ş
i s
ă
-i zici lui
Ş
umen, dar s
ă
nu ui
i! c
ă
numaidecât s
ă
fac
ă
p
ă
cum i-am scris eu cu
 
hainele astea r
ă
mase de la tata...
ş
i...Ar fi vrut Aron s
ă
mai spuie ceva, dac
ă
nu-ncepea s
ă
se legene corabia de plecare; al
ă
sat sacul lâng
ă
Iusuf 
ş
i a s
ă
rit repede afar
ă
pe mal. A pornit vasul cu pânzele umflate,
ş
ipân
ă
s-a dep
ă
rtat bine, înc
ă
mai auzea Iusuf glasul lui Aron:— P
ă
streaz
ă
-l binel s
ă
nu mi-l pr
ă
p
ă
de
ş
ti!Seara, i-a prins bine c
ă
l
ă
torului sacul prietenului; l-a pus c
ă
p
ă
tâi
ş
i, fiind marealini
ş
tit
ă
, a dormit odihnit pân
ă
la ziu
ă
; dar toat
ă
noaptea a visat c
ă
mânca lucru s
ă
rat —fire
ş
te, r
ă
suflând aerul m
ă
rii.Când s-a de
ş
teptat, a sim
it mare poft
ă
de mâncare,
ş
i iar i s-a p
ă
rut c
ă
-i miroase as
ă
r
ă
tur
ă
. A b
ă
ut o cafea, a tras ciubuc; parc
ă
i s-a mai potolit foamea,
ş
i s-a tol
ă
nit iar cucapul pe sac. Dup
ă
ce a stat pu
in a
ş
a, se ridic
ă
iar...„Bre — zice în gândul lui — eu am mai umblat pe mare, dar a
ş
a miros pl
ă
cut des
ă
râtur
ă
!... ce s
ă
fie asta?"Când se pleac
ă
s
ă
-
ş
i strâng
ă
chilimul
ş
i c
ă
p
ă
tâiul, simte miros
ş
i mai tare; apropienasul de sac
ş
i-n
elege sigur c
ă
din sac iese ce iese... Deznoada sfoara
ş
i desface; când colo,
 
peste ce d
ă
? Sacul nu era cu haine, era plin îndesat cu pastram
ă
trufanda.„Al dracului
ş
arlatanul de Aron!... ca s
ă
nu m
ă
-ndemn s
ă
gust o buc
ă
ic
ă
din pastrama
 
lui, m-a min
it c
ă
sunt haine."
Ş
i gândind astfel, i-a l
ă
sat gura ap
ă
... A scos din brâu cu
ita
ş
ul, din leg
ă
tura lui obucat
ă
de pâine,
ş
i din sac o halc
ă
de pastram
ă
. A t
ă
iat o felie... a gustat... Stra
ş
nic
ă
arom
ă
! Amâncat Iusuf frumos,
ş
i a legat sacul la loc.
 
Din pricin
ă
c
ă
a-ntâlnit
ş
i vânturi în potriv
ă
, ba de vreo câteva ori chiar furtuni, aumblat corabia mai bine de o lun
ă
pân
ă
la Iafa. În vremea asta, Iusuf, care se spurcase lalucru bun, a tot dezlegat sacul
ş
i a mîncat; ba, a mai
ş
i vândut, cu paralâcul
ş
i cu bucata, s
ă
numai stea s
ă
cânt
ă
reasc
ă
, la al
i c
ă
l
ă
tori, cari nu sufereau
ş
i puteau s
ă
m
ă
nânce pe mare;
ş
i,
 
fire
ş
te, marf 
ă
bun
ă
, n
ă
val
ă
mare; a
ş
a c
ă
, încet-încet, i-a tot sc
ă
zut c
ă
p
ă
tâiul,
ş
i când a ajuns la
 
Iafa mai r
ă
m
ă
sese-n sac numai frumuse
ea aceea de miros.
 
De la Iafa, s-a luat Iusuf cu mai mul
i c
ă
l
ă
tori,
ş
i au mers pe catâri pân
ă
la Ierusalim.
 
Pe drum, i-a dat unul
ş
i altul s
ă
guste din pastrama lor...— Ei! zice Iusuf, pastram
ă
ce-am avut eu pe corabie, de la noi, de la Kavalal aiapastram
ă
!... Ia, m
ă
rog, pofti
i dv. de vede
i numa ce arom
ă
frumoas
ă
! (
ş
i le da sacul pe lanas). P
ă
cat c
ă
nu mi-a mai r
ă
mas! s
ă
fi v
ă
zut!...
ş
i fraged
ă
...
ş
i gras
ă
... o bun
ă
tate! a
ş
apastram
ă
, zic
ş
i eu...Ajungând la Ierusalim, s-a gândit Iusuf:— Ce s
ă
mai m
ă
duc la
Ş
umen cu sacul gol? Frate-s
ă
u, Aron, or din neb
ă
gare deseam
ă
, de degrab
ă
, a luat un sac cu pastram
ă
, în locul sacului cu haine; or c
ă
, de calic, s
ă
num
ă
l
ă
comesc, m-a min
it. Orcum, am mâncat-o? am mâncat-o: o s
ă
i-o pl
ă
tesc cinstit omului
 
când m-oi întoarce la Kavala,
ş
i atâta tot... Nu mai m
ă
duc la
Ş
umen!
Ş
i s-a dus s
ă
-
ş
i vaz
ă
dedaraverile negustoriei lui. Dup
ă
ce
ş
i le-a ispr
ă
vit, s-a-ntors înapoi la Iafa, acolo s-a suit pealt
ă
corabie
ş
i a pornit înapoi spre cas
ă
. Pe drum, mânca din pastrama altora, dar miroseasacul lui Aron,
ş
i mereu, la to
i c
ă
l
ă
torii:
 
— Ei! pastram
ă
, dac
ă
vre
i, s
ă
pofti
i la noi, la Kavala! — acolo pastram
ă
!... E maiales unul, Aron, un prieten al meu, face stra
ş
nic
ă
... la vede
i numa ce frumuse
e de arom
ă
!...Geaba! ca la noi, la Kavala, pastram
ă
!...
Ş
i, seara, se culca cu capul pe sacul lui Aron
ş
i visa noaptea c
ă
m
ă
nânc
ă
s
ă
r
ă
tur
ă
; iardiminea
a când se scula, î 
ş
i mirosea c
ă
p
ă
tâiul,
ş
i gândea:„Cum ajung la Kavala, drept la Aron m
ă
duc, dup
ă
pastram
ă
; s
ă
o fac eu, crestat
ă
 
ş
ipârlit
ă
la spuz
ă
, u
ş
or, s
ă
nu-
ş
i scoat
ă
sarea..."
Ş
i-i l
ă
sa gura ap
ă
lui Iusuf.Cum coboar
ă
pe p
ă
mânt la Kavala, s
ă
fi zis c-a dat în bobi! pe cine vede întâi?... peprietenul Aron — parc
ă
 
ş
tia c
ă
sose
ş
te
ş
i-l a
ş
tepta cu patru ochi.— Bre, Aroane, de ce e
ş
ti
ş
arlatan
ş
i m
ă
min
i c
ă
-n sac sunt haine vechi de la tat
ă
-
 
t
ă
u?... de fric
ă
s
ă
nu ciupesc din pastram
ă
...Aron s-a f 
ă
cut odat
ă
galben,
ş
i, cuprins ca de un fior, d-abia a putui b
ă
igui:— Ce? ce?— Câte ocale era în sac, bre?...Dar Aron mai r
ă
u:— Ce? ce?— ...C
ă
, s
ă
spun drept, ca om cinstit ce m
ă
 
ş
tii... eu... pe drum...
i-am mâncatpastrama toat
ă
,
ş
i...Dar Aron
ip
ă
o dat
ă
 
ş
i-ncepe s
ă
se plesneasc
ă
peste ochi cu palmele, s
ă
se bat
ă
cu
 
pumnii-n cap, s
ă
-
ş
i smulg
ă
barba
ş
i perciunii; se vait
ă
 
ş
i url
ă
, ca de cine
ş
tie ce nenorociregrozav
ă
.— Ce urli, bre, a
ş
a,
ş
i faci atâta t
ă
r
ă
boi? câte ocale a fost, eu sunt negustor de treab
ă
,nu t
ă
g
ă
duiesc:
i le pl
ă
tesc pân' la para.
 
A
ş
! ovreiul cade jos, se t
ă
v
ă
le
ş
te, b
ă
tându-se cu fruntea de
ă
rân
ă
 
ş
i urlând mai tare,
 
parc
ă
-i ie
ş
it din min
i.— Bine, bre,
i le pl
ă
tesc; n-auzi?Se scoal
ă
ovreiul de jos, apucat ca de turb
ă
, îl înha
ă
de piept pe Iusuf,
ş
i, haide,techer-mecher cu el, la cadiu, la judecat
ă
!Cadiul face cercetare cum a mers pricina.
 
Iusuf spune tot cum s-a-ntâmplat: c
ă
el, întâi, a crezut c
ă
sunt haine; c
ă
, pe urm
ă
, dup
ă
 arom
ă
, a descoperit
ş
mecheria,
ş
i a g
ă
sit în sac pastram
ă
de oaie,
ş
i, ca omul, la drum lung, s-a-ndemnat
ş
i... a mâncat-o; dar el, negustor cinstit, nu t
ă
g
ă
duie
ş
te,
ş
i se d
ă
dator s
ă
pl
ă
teasc
ă
 pân
ă
la para.În vremea asta, Aron se jele
ş
te mereu smulgându-se de barb
ă
:
 
— Bine, bre — zice cadiul — dac
ă
omul nu t
ă
g
ă
duie
ş
te
ş
i se d
ă
dator s
ă
-
i pl
ă
teasc
ă
 
 
cinstit pân
ă
la para, ce mai faci gur
ă
?... ai?...— S
ă
pl
ă
teasc
ă
? url
ă
ovreiul... s
ă
pl
ă
teasc
ă
?... ce s
ă
pl
ă
teasc
ă
?... pe tat
ă
?... poate el s
ă
 pl
ă
teasc
ă
pe tat
ă
?— Care tat
ă
, bre? întreab
ă
Iusuf.— Tata meu!— Care tat
ă
, bre? întreab
ă
cadiul.— Tata meu, Leiba Grosu, care a murit...
ş
i Iusuf l-a mâncat.— Pe cine l-am mâncat, bre?— Pe tat
ă
!— Când, bre, l-am mâncat eu pe tat-t
ă
u?— Când a fost pe corabie...— A fost tat-t
ă
u cu mine pe corabie?— A fost!
Ş
i l-am mâncat?... eu?— Tu! tu!— Efendi cadiu — zice Iusuf — nu vezi c
ă
e nebun ovreiul?— Nu sunt eu nebun! zbiar
ă
Aron; tu ai fost nebun, c
ă
ai mâncat pe tat
ă
!— Mai spune o dat
ă
: care tat
ă
?— Tata meu, Leiba Grosu, care a murit!... parc
ă
n-am spus?— Apoi de, efendi! zice Iusuf.— Carnaxi! nu mai zbiera
i, strig
ă
cadiul... Sta
i, c
ă
nu mai în
eleg nimic!... Bine, nu
 
zici tu c
ă
tat-t
ă
u a murit?— A murit!— Bine, dac
ă
a murit, cum era s
ă
mai umble pe corabie, bre?— A umblat!— Dup
ă
ce a murit?— Dup
ă
!— Cum, bre?— Tat
ă
, când a murit, m-a jurat s
ă
-l trimit s
ă
-l îngroape în p
ă
mântul sfânt laIerusalim, c
ă
acolo vrea el s
ă
putrezeasc
ă
...
ş
i eu m-am gândit c
ă
oasele tot nu putrezesc; le-am îngropat aici,
ş
i carnea am f 
ă
cut-o pastram
ă
...Iusuf s-a-ng
ă
lbenit deodat
ă
 
ş
i s-a apucat cu mâinile de pântece.— ...
ş
i — a urmat jelindu-se Aron — m-am gândit, de ce s
ă
nu fac iconomie latransport; am pus pastrama-ntr-un sac
ş
i i-am dat lui... s
ă
-l duc
ă
la Ierusalim, la frate-meu,
Ş
umen, s-o îngroape acolo, c
ă
el a
ş
tiut...
Ş
i el a mâncat pe drum pe tat
ă
!... Ce fac eu acuma?Când le-a auzit toate astea Iusuf, i s-a-ntors inima pe dos; a-nceput
ş
i el s
ă
se bat
ă
cupumnii-n cap
ş
i-n pântece,
ş
i s
ă
se vaite:— M-a spurcat jidanul, efendi cadiu! aman! m-a spurcat! Ce m
ă
fac eu acuma?
 
— Tu de ce-ai mâncat? zbiar
ă
Aron.— N-ai zis tu c
ă
sunt haine?
Ş
i parc
ă
trebuia s
ă
le m
ă
nânci?— De ce nu mi-ai spus drept, c
ă
e tat-t
ă
u?
Ş
i iar ovreiul, vei!
ş
i turcul, aman! Cadiul, ascultându-le toate, a zis:

Activity (5)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
1 thousand reads
Deea Ungureanu liked this
ionut_p71 liked this
ionut_p71 liked this

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->