Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
16Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Combaterea ortodoxă a conceptului reîncarnării

Combaterea ortodoxă a conceptului reîncarnării

Ratings: (0)|Views: 185 |Likes:
Published by Dan Constantin
Din cap. IV al cărţii Pr. Dan Bădulescu Împărăţia răului: New Age, Ed. Christiana, Bucureşti 2001
Din cap. IV al cărţii Pr. Dan Bădulescu Împărăţia răului: New Age, Ed. Christiana, Bucureşti 2001

More info:

Categories:Types, Research, History
Published by: Dan Constantin on Nov 21, 2010
Copyright:Traditional Copyright: All rights reserved

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

11/23/2013

pdf

text

original

 
 1
Combaterea ortodoxă a conceptului
r
eîncarnării
1
 
Pr. Dan Bădulescu
 
Una din credinţele
 sine qua non
ale mişcării new
age este
credinţa în reîncarnare. Dar nu es
te vorba de
credinţa clasică a
Upanişadelor 
, cu rezolvarea ,,karmei
 
negative şi atingerea perfecţiunii,ci de versiunea apuseană
 
a reîncarnării preluată din teosofie şi
antroposofie, larg
acceptată de new ageri, şi care pledează pentru ospirală
ascendent
ă către perfecţiune
 prin reîncarnare.
Din mitologia egipteană a fost preluat mitul păsării
Phoenix, ca
imagine a nemuririi făcându
-se o analogie
forţată cu învăţăturareîncarnării. Renaşterea periodică a
 
 păsării din cenuşă nu înseamnă
numaidecât o confirmare a acestei teorii. Unii dintre cei care s-au raliatla aceasta au
fost autorii Joseph Head şi S. L. Cranston. Aceştia au
 
descris diferitele variante ale reîncarnării în timp şi spaţiu
în lucrarea
 Reincarnation: The Phoenix Fire Mystery.
 Istoria acestor idei începe cu Pitagora,
care a trăit în
secolul VI î.d.Hr., continuândcu doctrina metempsihozei
şi metemsomatozei a lui Platon (m. 347 î.d.Hr.).
De la
aceştia, ideile s
-
au răspândit şi au avut aderenţă în
rândurile unor stoici.
Este cunoscut faptul că nici măcar în Orient nu
 
domneşte ounanimitate în privinţa acestei învăţături.
 
Astfel, budismul neagă existenţaunui ,,suflet”, şi chiar al
 
unui ,,eu” care revine. În concepţia hindusă e
ulinterior (
atman
) nu se naşte şi nici nu moare, ci se îmbracă în
diverse
veşminte şi se identifică pe sine cu aceste
 
veşminte. În Occident esteîntâlnită versiunea după care
 
omul rămâne tot timpul om, neputându
-seîntrupa într-un animal, de exemplu.Ace
eaşi temă a fost tratată de către autorul grec
Vitsaxis Vasilis în lucrarea sa
 Platon şiUpanişadele
.
2
Astfel, în capitolul 6, intitulat
 Reîncarnare-
Samsara
3
este amintit din opera lui Platonmitul lui Er din
 Republica
, ca
o ipoteză, amintirea vieţilor (prezent de asemenea în
dialogurile
 Menon
şi
 Phaidon
). Din dialogul
 Phaidon
s-a
extras următorul citat:
 ,,Există o veche tradiţie potrivit 
 
căreia ele(sufletele) fiinţează acolo, sosite de aici şi, de
 
asemenea, că ele revin aici, în lumea aceasta, şi se nasc
 
1
Din cap. I
V al cărţii Pr. Dan Bădulescu
2
 
Omonia, 1999.
 
3
 
op. cit., p.70.
 
 
 2
din morţi.”
În continuare autorul îşi propune să facă o
 
 paralelă între dialogurile platonice pe aceastătemă şi
 
Upanişadele
indiene:
 Brhandaranyaka, Katha-
Upanişad,
Maitri
, în care revine tema
Samsarei.
 În dialogul
 Republica
(
Statul 
), conform mitului Er,
sufletele preexistente trag la sorţi trupurile în care vor 
descinde.Ac
eastă situaţie de hazard nedorită se poate
combate prin
Cunoaştere (gnoză). De aici decurg două
 
consecinţe: 1) libertatea
sufletului de a-
şi alege ,,carnea”;
2) eternitatea cicluluimetempsihozei (metemsomatozei).
De această lege morală inexorabilă şi implacabilă a karmei
 
omul se poate izbăvi în hinduismul Upanişadelor prin
 
descătuşare
(
 Moksha
)
.
Trecând în Evul Mediu european, credinţa în
reîncarnare a
ost preluată de grupuri dizidente, cum au
 
fost cabaliştii evrei. Eiau preluat teoria reîncarnărilor d
in
hermetism, o variantă ezoterică
a gnosticismului.În cadrul acestor derapaje spre o magie
nonconformistă, misticii
evrei au abordat
 problema reîncarnăr 
ii succesive. Textele sacre nu
menţionează metempsihoza (sau
 metemsomatoza). Religiile canonice bazate pe
Revelaţia
 
 biblică resping ideea reîncarnării.
Potrivit lor sufletele
umane nu trăiesc viaţa pământească decât o singură dată.
 
,,Sub influenţa unor cur 
ente de idei venitedin
Orient (ca şi a neoplatonismului), unii rabini, mai puţin
 
ortodocşi din pe
rioada geonimilor audezvoltat o
antropologie sacră în care
sufletele se pot reîncarna de mai multe ori.
«Gilgul anaeshef» vafi preluat ulterior de kabbala m
edievală.”
4
E prezent în
Cartea Strălucirii
 
(
Sefer ha-Bahir 
), apărută înFranţa provensală. Se
arg
umentează astfel şi teodiceea. Principiul reîncarnă
rii,
 gilgul 
, este prezent subforma ciclurilor pentru purificare
şi în cartea
 Zohar II 99b
.Spre deosebire de Platon,
Upanişade
sau
 Kabbala
, în
Sfânta Scriptură
nu se găseşte nimic caresă sprijine
 
credinţa reîncarnării. Cu toate acestea, adepţii de sorgi
nte
teosofică au invocat anumite
 pasaje din
 Biblie
, cum ar fi cel din Ioan IX, 1-3
5
, ca dovadă a răspândirii doctrinei
 
reîncarnării printreevreii din timpul lui Iisus. Această
 
atitudine exprimă o imensă mândrie, sursă a pretenţiei
teosofilor,
ocultiştilor, liberi cugetătorilor etc. după care ei
 
ar putea să repună în adevăr învăţătura Bisericii,
 
deformată de cler. Rădăcinile acestei concepţii absurde se
 
 pot căuta în mişcările contestatare anti bisericeşti di
n Evul Mediu apusean. Revenind la pasajul scripturistic,
versetul 3 arată explicit că orbirea
nu se datora vreunei
cauzalităţi karmice, deci versetele în cauză nu pot constitui
 
vreo confirmare biblicăa ipotezei reîncarnării. De altfel,
nici în acest caz nu ar fi explicit vorba de reîncarnare, ci doar eventual
de preexistenţa sufletelor. Ucenicii nu
 
cunoşteau concepţiile hinduiste şi budiste, ci ar fi putut şti,
sub
influenţa elenistă a epocii, doar despre gnosticism,
 
 platonism, preexistenţă. Chiar la însuş
i Platonîntâlnim
metempsihoza, dar nu şi legea hinduistă a karmei.
 
4
 
Constantin Bălăceanu Stolnici,
 Introducere în
 studiul kabbalei iudaice şi creştine,
Omnia, 1996, p. 63.
 
5
 
1. Şi, trecând Iisus, a văzut un om orb din naştere. 2. Şi ucenicii Lui L
-
au întrebat, zicând: Învăţătorule, cine a păcătuit: acesta sau părinţii lui, de s
-
a născut o
rb?
3. Iisus a răspuns: Nici
el n-
a păcătuit, nici părinţii lui, ci ca săse arate în el lucrările lui Dumnezeu.”
 
 
 3
O altă credinţă a evreilor vetero
-testamentari, de data
asta oficială şi răspândită, era credinţa în înviere.
Astfel, se
credea că proorocii, mai ales, ar fi putut învia şi
 
trăi printre
c
ontemporani. Celălalt pasaj evanghelic
 
invocat de ocultişti sereferă la întrebarea lui Iisus despre
 
cine credeau oamenii că eraEl şi la răspunsul ucenicilor 
:
,,Unii spun că Tu eşti IoanBotezătorul, alţii Ilie şi alţii
 
Ieremia sau unul din prooroci.”
(Matei
 
XVI, 13-14).
Dar şi
 
aici exegeza ezoterică se înşeală
cras deoarece oamenii
credeau, ca şi Irod Agrippa:
,
,Şi a zisslujitorilor săi:
 
Acesta este Ioan Botezătorul: el s
-a sculat din
morţi şi de
 
aceea se fac minuni prin el.”
 
(Matei XIV, 2)
 
ceea ceîn
 
odată desemnează foarte clar 
învierea
, şi nu reîncarnarea.
 
Temeiul acestei credinţe era de asemenea biblic, bazându
-se peMaleahi III, 24
, care prezicea că în ziua cea mare a
 
Judecăţii,
 pe care iudeii o identificau cu ziua venirii lui
Mesia, se va arăta
Ilie (despre care se
 ştia
că nu a murit, ci
a fost ridicat la ceruri
de căruţa şi caii de foc.):
 
„Iată că
 
Eu vă trimit pe Ilie proorocul înainte de a veni
ziua
Domnului cea mare şi înfricoşătoare.”
 
Credinţa că
Domnul ar putea fi Ieremia se baza pe IIMacabei II, 1-8
şi
XV, 13-16
, după care Ieremia i s
-
a arătat lui Iuda
Macabeul.
Adepţii au mai pretins că Biserica primară a
 
cunoscut învăţătura reîncarnării. Şi aici este vorba
de o dezinformare, deoarece a fost vorba cel mult despre
anumite influenţe neo
-platonice întâlnite launii gânditori
creştini privitoare la pre
-
existenţa sufle
telor. New agerii
îi invocă în sprijinul lor pe
Origen (cca. 185
 – 
cca. 254), Justin Martirul
în sec. II şi Syneziu din Cyrene sec. V.
Despre acesta din
urmă aflăm din
 Patrologia
rintelui Coman:
,,Syneziu consideră sufletul drept ,o scânteie a
 
inteligenţei’ ascunsă în adâncul materiei, ca sămânţă a lui
Dumnezeu (Imnul 3,vv. 560-562). Nu sedescriu alte
funcţii ale sufletului decât că el vine de la Dumnezeu şi
prin el intelige
nţa (n
ous) a fost
aşezată în trup
.”
6
 
Se ştie
 
că, înainte de convertirea la creştinism, Syneziu credea, ca
neo-platonician, în
 preexistenţa sufletului, dar încă o dată,
nu e vorba de reîncarnare.
Origen credea în preexistenţa
sufletelor, dar nu în
transmigraţie şi nici în încarnarea sufletelor raţionale în
trupuri animale
.
7
Cu toate
s
-
a invocat Platon ca sursă a
 
răspândirii credinţei reîncarnării în Occident, în realitate
aceasta se
 poate socoti ca fiind mai degrabă de sorginte
 
indiană, introdusă în Europa prin
 
intermediul englezilor şi
 germanilor începând din secolul XVIII.
6
 
Pr. Prof. Dr. Ioan Coman,
 Patrologie,
vol. 3, Ed. I.B.M, Bucureşti 1988,
 p. 282.
 
7
 
Cf.
 Enciclopedia Britannica
 
’99.
 

Activity (16)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
filimon_daniel liked this
Andrei Drx liked this
Andrei Drx liked this
filimon_daniel liked this
alexcojocaru72 liked this
Andrei Drx liked this
Dan liked this
Dan liked this
Andrei Drx liked this

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->