Instalațiile de epurare a compuşilor pe bază de azot

Studenti: Profesor :

1 Nicolae Marius Paulina Iancu

2 Halmagian Marius
3 Puiu Raluca
4 Postolache Gianina
5 Vinez Andreea
6 Costache Cristina
 Instalațiile de epurare a compuşilor pe bază de azot

Cantitatea de substanţe nutritive în apele de suprafaţă, în care se evacuează/deversează

apele uzate epurate, este limitată din mai multe considerente: prevenirea eutrofizării cursurilor de
apă, protecţia faunei acvatice de acţiunea toxică a unor compuşi ai azotului şi fosforului, precum
şi preîntampinarea deficitului de oxigen în apele emisarilor.
Astfel, actual în staţiile de epurare a apelor uzate nu doar compuşii organici (CBO) şi
materiile în suspensie (MS) trebuie eliminaţi dar şi compuşii azotului şi fosforului consideraţi
elemente nutritive. În ambele cazuri pe întreg mapamondul se utilizează tratarea biologică, care
are mai multe proprietăţi şi avantaje faţă de procesele fizico-chimice: distrugerea completă,
a poluanţilor organici (CBO) şi în consecinţă este şi mai eficientă şi ecologică având costuri de
investiţie şi operare mai mici, este mai robustă şi funcţionează în flux continuu. Aceste cerinţe nu
pot fi asigurate într-o staţie de epurare cu procedee convenţionale de epurare mecano-biologică a
apelor uzate.
Pentru eliminarea elementelor nutritive din apele uzate cele mai răspindite tehnologii se
bazează de asemenea pe tratarea biologică, dar efectuată prin intermediul unei microflore
specializată. În practica epurării apelor uzate (comunale sau urbane) ale localităţilor există şi sunt
aplicate două tipuri de instalaţii de tratare biologică: cu microflora suspendată, sub formă de
flocoane (asociaţii de microorganisme), numită nămol activ, şi cu microflora fixată pe un suport
solid, sub formă de biofilm (peliculă biologică).
Pentru eliminarea nutrienţilor aplicarea instalaţiilor cu microfloră suspendată (bazine de
aerare cu nămol activ) este însoţită de o serie de dificultăţi legate de creşterea şi menţinerea
microorganismelor microflorei respective, dat fiind că acestea aparţin de diferite grupuri
funcţionale discrete responsabile pentru diferite procese – nitrificare/denitrificare, eliminarea
fosfaţilor, oxidarea aerobă a substratului pe bază de carbon (CBO), ceea ce in consecinţă este
destul de complicat şi costisitor în realizare şi epurare.
Se propune o tehnologie cu utilizarea biomasei epuratoare imobilizată pe un suport solid
în instalaţii tip filtre biologice imersate, cu umplutura în strat fix sau fluidizat, pentru eliminarea
concomitentă a poluanţilor organici (CBO), materiilor în suspensie şi substanţelor nutritive (N şi
P) într-o construcţie compactă, uşor de manevrat şi exploatat, care să includă o combinaţie de
bioreactoare anaerobe şi aerobe.
Cu aplicarea tehnologiei şi instalaţiilor propuse se obţine şi reducerea duratei de tratare a
apelor uzate prin nitrificare – denitrificare microbiană, datorită creării unei microflore de o varstă
mare şi unor concentraţii mari de biomasă, ceea ce conduce la majorarea vitezei şi eficienţei de
epurare a apelor uzate.
Combinarea proceselor aerobe şi anaerobe intr-o instalaţie mai permit exercitarea funcţiei
de tampon – menţinerea unui echilibru al alcalinităţii fluxului de apă uzată tratată (pH). Încă un
avantaj al combinaţiei bioreactoarelor anaerobe şi aerobe constă in faptul că microflora uzată
(surplusul de biomasă) este recirculată, fiind introdusă in bioreactorul anaerob, care serveşte
pentru denitrificare şi, respectiv, are nevoie de sursă suplimentară de carbon organic, ceea ce
reprezintă această biomasă numită nămol biologic. Astfel acest nămol este stabilizat şi evacuat
şi utilizat în calitate de ingrăşămant organo-mineral, nemaifiind nevoie de vre-o tratare ulterioară
a acestuia, poate doar de o deshidratare naturală sau mecanică, în dependenţă de condiţiile locale.
 Încă un element de noutate este posibilitatea realizării procesului de nitrificare/denitrificare
cu utilizarea bacteriilor chemolitoautotrofe, care să substituie procesele
convenţionale ale circuitului NH3→NO2→NO3→NO2→N2↑ cu scurtcircuitul
NH3→NO2→N2↑ , prin intermediul celulelor bacteriene Anammox, ceea ce reduce considerabil
durata de tratare şi consumul de energie. Astfel, au fost eliminate procesele consumatoare de
energie, prin eliminarea bacteriilor care au nevoie de oxigen și de metanol, ele fiind înlocuite cu
așa-numitele bacterii Anammox, care pot converti amoniul direct în azot în stare gazoasă.
Procesul inventat de cercetatori nu numai că poate aduce reduceri de cheltuieli pentru autoritățile
locale ce administrează aceste stații de epurare, dar pot de asemenea să producă energie, facând
acele stații să devină autonome din acest punct de vedere, pentru că tot procesul generează
aproximativ 24 Wh/persoană/zi.
Avantajele tehnice ale acestei metode reprezinta aplicarea microflorei fixate, ceea ce
majorează cantitatea de biomasă, exclude recircularea microflorei, permite majorarea vârstei ei şi
menţinerea unei valori mari a diversităţii bacteriene. Diversitatea bacteriană reduce durata tratării
apelor uzate şi, respectiv, volumul bioreactoarelor.

Principalele procese care intervin în epurarea avansată a apelor uzate orăşeneşti sunt:

- procese de eliminare a azotului (nitrificare, denitrificare);

- procese de eliminare a fosforului;
- procese de filtrare pentru eliminarea materiilor solide în suspensie.

Procesul de nitrificare

Nitrificarea este un proces prin care se realizează oxidarea biologică a azotului - aflat în apă
sub forma ionilor de amoniu (NH4-), sau sub formă de gaz (NH3) - într-o primă etapă la faza de
azotit (NO2-) şi apoi la faza de azotat (NO3-). Acest lucru se desfăşoară într-un mediu aerob în
principal datorită a două bacterii autotrofe aerobe, respectiv nitrosomonas şi nitrobacter, numite
în mod curent nitrificatori sau bacterii nitrifiante.
Intuitiv, procesul de nitrificare poate fi prezentat schematic astfel (v. şi tabelul 1):

Tabel 1
Natura
Reacţia
bacteriilor
0 1
Nitrosomonas Amoniu + Oxigen = Nitrit + Apă + Hidrogen 2NH4- + 3 O2 -> 2 NO2-
+ 2 H2O + 4 H+
Nitrobacter Nitrit + Oxigen = Nitrat 2 NO2- + O2 -> 2 NO3-
Total Amoniu + Oxigen = Nitrat + Apă + Hidrogen NH4+ + 2 O2 -> NO3- +
H2O + 2H+
Nitrificarea este necesară deoarece azotul amoniacal consumă oxigen din mediu, pentru
nitrificarea unui mg de azot din amoniu (N- NH4+) consumându-se cca. 4,3 ...4,6 mg O2.
Pe de altă parte, azotul, ajungând în receptorii naturali sub formă amoniacală sau de amoniac,
este toxic pentru peşti şi alte vieţuitoare acvatice şi scumpeşte preţul potabilizării apei prelevată
din avalul secţiunii de evacuare a apei epurate.

Procesul de denitrificare

Denitrificarea este un fenomen prin care substanţele anorganice de tipul azotaţilor (NO3-) şi
azotiţilor (NO2-) sunt transformate cu ajutorul bacteriilor heterotrofe anoxice, în azot gazos liber
(azot molecular N2).
Pentru descompunerea substanţelor organice, pe bază de carbon, bacteriile extrag (utilizează)
oxigen din combinaţiile azotului cu oxigenul (adică din azotaţi, care constituie donori de oxigen
pentru oxidarea materiilor carbonice din mediul anoxic).  Denitrificarea este necesara atunci
cand efluentul trebuie sa respecte o limita impusa pentru azotul total. Daca azotul din apa uzata
ce urmeaza sa fie epurata este sub forma de amoniac sunt necesari doi pasi. In primul pas
amoniacul este transformat in mod aerob in azotat (NO -3 ) prin nitrificare. In cel de al doilea pas
azotatii sunt transformati in azot gazos prin denitrificare care are loc in conditii anaerobe.

Schema procesului de nitrificare-denitrificare

Scheme de epurare biologică cu peliculă fixată

Filtre biologice cu discuri (contactori biologici rotativi)

Acest tip de instalaţie realizează epurarea biologică a apelor uzate pe principiul peliculei de
biomasă fixată de suportul solid al discurilor asamblate în pachete, care echipează bazinul (v. fig.
1).

Fig. 1- Schemă de epurare biologică cu filtre biologice cu discuri (RBC - contactori biologici rotativi)
 Faţă de schemele de epurare cu bazine de aerare aceasta nu include recircularea peliculei
biologice reţinute în decantorul secundar, dar este obligatorie decantarea primară a apelor uzate.
Axele pe care sunt înşirate pachetele de biodiscuri sunt submersate aproximativ 40% din
diametrul acestora. Astfel, axul biodiscurilor va fi poziţionat deasupra suprafeţei apei, iar
antrenarea acestuia se va realiza prin intermediul unui motor echipat cu reductor, necesare
obţinerii unei turaţii de 1 - 4 rot/min.
Biodiscurile se fabrică în mod normal pentru diametre cuprinse între 0,60 şi 3,60 m, iar
lungimea maximă a unui ax poate ajunge la 8,20 m (maximum 4 pachete/ ax). Dimensiunile
maxime ale axelor sunt impuse de condiţii de transport. În schemele de epurare cu nitrificare, se
recomandă ca încărcarea superficială cu substanţe organice pe bază de carbon din fiecare treaptă
sa nu depăşească 31 g CBO5/m2,zi. Dacă există tendinţa apariţiei unor şocuri de încărcare cu
substanţe organice, se recomandă prevederea unui bazin de omogenizare a concentraţiilor sau
diluarea apelor uzate influente cu apă epurată.
Se recomandă ca alimentarea jgheaburilor ce conţin biodiscuri să se facă pe toată lungimea
acestora pentru a preîntâmpina funcţionarea neuniformă a sistemului. S-a constatat că încărcarea
mai accentuată a unor pachete de biodiscuri conduce la îngroşarea biofilmului şi la acoperirea
suprafeţei utile de epurare cu o peliculă ce conţine microorganisme nedorite (precum bacteriile
sulfuroase), care reduc capacitatea de oxigenare. Pe lângă diminuarea eficienţei privind
reducerea substanţelor organice biodegradabile şi a compuşilor pe bază de azot pot fi afectate
axele şi pachetele de biodiscuri, prin supraîncărcarea lor.

Filtre biologice percolatoare

În schemele de epurare cu filtre biologice percolatoare, de cele mai multe ori este necesară
pomparea apelor uzate care trebuie decantate primar în prealabil. De asemenea, uneori este
necesară şi recircularea unei părţi din apa epurată, în vederea asigurării unei diluţii
corespunzătoare astfel încât să se evite admisia unor ape cu încărcări ridicate în poluant (v. fig.
2).

Fig. 2 - Schemă de epurare biologică cu filtre percolatoare

Atât reducerea substanţelor organice biodegradabile cât şi nitrificarea pot fi realizate cu

ajutorul filtrelor biologice percolatoare care constau dintr-o cuvă din beton sau cărămidă,
umplută cu material filtrant reprezentat fie de rocă, fie de materiale plastice. Biofilmul,
reprezentat de colonii de bacterii aerobe aderă la aceste suprafeţe şi consumă substratul organic
conţinut în apele uzate.
 Pentru a realiza nitrificarea trebuie redusă încărcarea organică. Se apreciază că valoarea
maximă a concentraţiei în CBO5 solubil pentru care se pot desfăşura procese de nitrificare este de
20 mg/l. Pe lângă metoda diluţiei apelor uzate în vederea reducerii concentraţiei în substanţe
organice o altă variantă ar fi aceea de filtrare a efluentului decantorului secundar pentru a realiza
o nitrificare corespunzătoare. Procesul de nitrificare depinde de concentraţia în ioni de amoniu,
de cantitatea de oxigen disponibilă, de temperatură, precum şi de materialul filtrant prevăzut.
Alimentarea filtrului percolator cu apă uzată se realizează cu ajutorul unui sistem rotativ care
distribuie uniform lichidul pe suprafaţa de filtrare.
Înălţimea coloanei filtrante poate fi de 0,9 - 2,5 m în cazul în care aceasta este alcătuită din
diverse tipuri de roci sau de 4,0 - 12,0 m atunci când acestea sunt înlocuite cu corpuri din
material plastic.
Filtrele biologice se amplasează în schema tehnologică după treapta de epurare mecanică,
mai precis după decantoarele primare. Au rolul de a mineraliza (oxidează) substanțele organice
biodegradabile cu ajutorul microorganismelor aerobe care trăiesc și se dezvoltă pe pelicula
(membrana) biologic fixată pe materialul de umplutură din care este alcătuit filtrul.
Clasificare:
a) După modul de funcționare și alcătuire constructivă:
- de contact;
- percolare (cu picurare);
- cu contractori biologici rotativi;

b) După îmcărcătura organic și hidraulică

- de mică încărcare;
- de medie încărcare;
- de încarcare normală;
- de mare încărcare;

c) După sistemul de distribuție al apei pe suprafața materialului filtrant:

- cu sistem de distribuție fix și vas de dozare;
- cu sistem de distribuție mobil și vas de dozare;
- cu sistem de distribuție rotativ;

d) După forma în plan:

- circulare;
- rectangulare;

Fig.3 Filtru biologic turn

1-conducta de alimentare a filtrului cu apa uzată decantată; 2-conducte
de distribuție a apei pe filtru; 3-material filtrant; 4-rigole de colectare a
apei filtrate
 Filtrele biologice percolatoare turn sunt instalații de epurare biologic care se
desfașoară mai mult pe înalțime, având formă circular în plan și raportul dintre înălțime și
diametru H/D = 6:1 ..8:1 . Filtrul este alcatuit din mai multe straturi filtrante de 2,0..4,5 m
înălțime dispus pe vertical și separate între ele prin spații de 0,40…0,50 m înalțime, care
servesc pentru realizarea unui tiraj corespunzator unei intense aerări a materialului filtrant