UNIVERSITATEA ecologica din bucuresti

FACULTATEA DE DREPT si stiinte

administrative

masterat – stiinte penale si criminalistica

INSTITUTII DE DREPT PENAL

INFRACTIUNI PRIVIND REGIMUL CEC-ULUI

INSELACIUNEA COMISA PRIN UTILIZAREA DE
CEC-URI, BILETE LA ORDIN SAU ORDINE DE PLATA
 CUPRINS

SECŢIUNEA I – Infractiuni prevazute de Legea cecului nr. 59/1934.......................................2

§1. 1 Notiuni despre cec.................................................................................................................................3
§1.2 Infractiunile prevazute de Legea nr. 59/1934........................................................................................4
§1.2.2 Infractiunea prevazuta de art. 85 din Legea nr. 59/1934.................................................................5
§1.3 Inselaciunea prin cecuri..........................................................................................................................7

SECŢIUNEA A II-A – Inselaciunea prin folosirea biletului la ordin si a ordinului de plata10

Bibliografie ................................................................................................................................... 11
 SECŢIUNEA I

INFRACTIUNI PRIVIND REGIMUL CEC-ULUI. INSELACIUNEA COMISA

PRIN UTILIZAREA DE CEC-URI, BILETE LA ORDIN SAU ORDINE DE PLATA

Infractiuni prevazute in Legea1 cecului nr. 59/ 1934.Inselaciunea prin cecuri

§1.1 Notiuni despre cec

Cecul2 este un titlu de plata prin care o persoana, numita tragator, da ordin neconditionat unei banci
sa plateasca la vedere o suma de bani determinata. Beneficiarul platii poate fi purtatorul cecului sau un
beneficiar determinat(cec de plata)1. Cecul are numai functia de instrument de plata, fiind lipsit de functia
de instrument de credit.
Includerea lui uneori in categoria instrumentelor de credit se explica prin aceea ca unele principii
care guverneaza cambia si biletul la ordin sunt aplicabile cecului.Cecul cuprinde un ordin pe care o
persoana-tragator-il trage asupra unei banci, la care are fonduri de care poate dispune, careia ii ordona sa
plateasca o suma de bani unei terte persoane purtatoare a titlului-beneficiar.
Cecul se aseamana cu cambia prin faptul ca sunt prezenti trei protagonisti: tragator, tras si
beneficiar. Cecul se deosebeste de cambie prin faptul ca nu poate fi tras decat asupra unei banci si este
intotdeauna platibil la vedere.
1. Denumirea de cec trecuta in insusi textul titlului si exprimata in limba intrebuintata pentru
redactarea acestu titlu.
2. Ordinul neconditionat de a plati o anumita suma de bani.
3. Numele celui care trebuie sa plateasca(tras).
4. Aratarea locului unde plata trebuie facuta.
5. Aratarea datei si locului emiterii.
6. Semnatura celui care emite cecul(tragatorul).
7. Numele tragatorului, respectiv numele si prenumele, in clar, al persoanei fizice sau
denumirea persoanei juridice ori a entitatii care se obliga. In cazul in care numele tragatorului depaseste
spatiul alocat pe titlu, se vor inscrie pe cec primele caractere din numele si prenumele, respectiv din
denumirea tragatorului.
8. Codul tragatorului, respectiv un numar unic de identificare, preluat din documentele de
identificare sau de inregistrare ale tragatorului.
Cecul, pentru a contitui mijloc de plata, trebuie mai intai sa fie emis. Emiterea unui cec presupune
parcurgerea a doua etape:
a)completarea (redactarea) cecului pe formular- se face in mod obligatoriu pe formularul eliberat
de banca titularului de cont (competarea se realizeaza de catre titularul de cont). Banca este obligata la
deschiderea unui cont sa verifice identitatea si domiciliul titularului. Formularele cec sunt
standardizate(tipizate), inseriate si imprimate pe o hartie speciala. Datorita faptului ca reprezinta un titlu de

1
Publicata in M.Of. nr. 100 din 1 mai 1934, modificata si completata de Ordonanta nr. 11 din 4 august 1933, Legea nr. 83 din 6
octombrie 1994, Ordonanta de urgenta nr. 38 din 26 martie 2008 si Legea nr. 127 din 29 aprilie 2009 privind aprobarea
Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 38/2008 pentru modificarea si completarea Legii nr. 59/1934 asupra cecului.
2
Cecul ca mijoc de plata nu trebuie confundat cu livretul C.E.C.., deoarece acesta nu e apt, prin el insusi, sa serveasca la
efectuarea de plati.
1
I. Turcu, Plata prin cec, in R.D.C. nr. 7-8/1996, p.15.
plata foarte utilizat, cecul trebuie sa fie protejat pentru prevenirea falsificarii. Astfel fiecare formular are
serie si numar distincte, suportul de hartie folosit are elemente de desen cu retea complexa de linii si
filigran incorporat, fiind prevazute, de asemenea, elemente de secretizare stabilite de fiecare banca in parte.
Machetele formularelor de cec, adoptate de fiecare banca, trebuie aprobate de Banca Nationala.
b)predarea cecului catre beneficiar. Posesorul carnetului de formulare cec completeaza formularul,
il semneaza si il preda beneficiarului care, la randul sau, va semna pe verso urmand sa-l prezinte la banca
care l-a emis, pentru incasare. Pentru a fi viabil orice cec trebuie sa aiba acoperire. Acoperirea1 cecului
care reprezinta esenta acestui instrument de plata, trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
-sa fie constituita inainte de emitere cecului:
-sa aiba o valoare cel putin egala cu aceea a cecului:
-sa fie disponibila, in sensul de a fi lichida si exigibila in raportul juridic dintre client si banca,
precum si in sensul inexistentei vreunui impediment juridic ori faptic pentru efectuarea platii cecului.
-sa fie irevocabila, in sensul ca tragatorul este obligat sa mentina acoperire la dispozitia
purtatorului cecului pana la incasarea sau pana la prescriere titlului.
Un moment important in cadrul tranzactiilor in care se folosesc cecuri il reprezinta plata cecului.
Cecul poate fi prezentat la plata la data inscrisa in el ca data a emiterii dar si la o data ulterioara
emiterii daca se convine asupra acestui fapt. Potrivit art. 30 din Legea 59/1934, cecul emis si platibil in
Romania trebuie, sub sanctiunea pierderii dreptului de regres, impotriva girantilor si garantiilor, sa fie
prezentat la plata in termen de 15 zile. Cecul emis intr-o tara straina si platibil in Romania trebuie sa fie
prezentat in termen de 30 de zile, iar daca este emis in afara de Europa in termen de 70 de zile.
Termenele aici aratate se socotesc din ziua aratata in cec ca data a emiterii. Daca cecul este platibil
in strainatate, termenul de prezentare va fi cel aratat de legea locului platii.
Potrivit legislatiei in domeniu, exista mai multe categorii de cecuri:(mentionam unele dintre
ele)
a) cecul circular este un titlu de credit ”la ordin”, emis de o banca sau de o institutie de credit,
anume autorizate, pentru sumele ce le are la dispozitie de la primitorii cecurilor in momentul emisiunii,
platibile la vedere in oricare din locurile aratate de emitent;
b) cecul barat este acel cec care poarta pe fata, de obicei in coltul din stanga sus, doua linii
paralele. Avantajele cecului barat decurg din securitatea sporita pe care o ofera pentru banca, fiind
platibil numai unei persoane determinate: o alta banca sau un client al bancii;
c) cecul platibil in cont este cel pe care posesorul insereaza transversal pe fata cecului cuvintele
„platibil in cont”, „ numai virament”, interzicand astfel, plata in numerar;
d) cecul netransmisibil este cel pe cre este sxcrisa mentiunea „ netransmisibil” si poate fi platit
numai primitorului sau ori la cererea acestuia.
e) cecul de calatorie este cecul ce se elibereaza unor persoane care calatoresc in strainatate si care
doresc sa evite purtatea numerarului asupra lor.
Pentru a se preveni falsificare cecurilor, acestea trebuie sa fie confectionate din anumite materiala
conform normelor in vigoare. Cecul este un instrument de plata al carui suport de hartie trebuie sa
indeplineasca conditiile tehnice stipulate de normele emise de Banca Nationala a Romaniei.
Potrivit art. 2 alin. (2) Norma 2 nr. 4 din 5 iunie 2008 privind cecul, pentru a preveni falsificarea
cecurilor, institutiile de credit au obligatia sa respecte urmatoatrele cerinte minime de securizare pentru
formularele de cecuri necompletate pe care le furnizeaza clientilor lor, in vederea utilizarii de catre acestia:
Referinta va fi compusa din serie si numar, dupa cum urmeaza:
a1- seria va fi compusa din 7 caractere alfanumerice, respectiv:
(i) primele 4 caractere alfabetice din codul BIC al institutiei de credit care elibereaza cecul;
1
T.Medeanu, B.Medeanu, Inselaciunea cu cecuri si bilete la ordin, Editura Lumina Lex Bucuresti 2004, p. 80
2
Publicata in M.Of. nr. 500 din 3 iulie 2008, cu modificarile si completarile aduse de Norma tehnica nr. 3 din 13 februarie 2009
(publicata in M.Of. nr. 114 din 25 februarie 2009)
(ii) un caracter numeric care codifica tipul instrumentului, respectiv 1;
(iii) doua caractere alfabetice- majuscule;
a2-numarul cecului va fi compus din 7 caractere numerice.
Intre seria si numarul cecului va exista un spatiu de delimitare.
Baza de date privind referintele inscrise in cecuri va fi administrata de Banca Nationala a Romaniei.
Utilizarea ca suport de imprimare a unei hartii care sa incorporeze, in timpul procesului de fabricare, cel
putin urmatoarele elemente de securitate, care nu pot fi reproduse sau imitate cu rezultate satisfacatoare
folosind materiale, metode si echipamente conventionale si care vor fi cunoscute de catre toate institutiile
de credit emitente sau utilizatoare de cecuri: filigran continuu dublu-ton incorporat in masa hartiei- al carui
model de desen sa fie inregistrat la Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci din Romania si care safie folosit
exclusiv de catre producatorii de cecuri- vizibil cu ochiul liber la examinarea contra luminii, fara ajutorul
niciunui instrument sau echipament pentru verificare, ca element de securitate de tip deschis; melanj de
fibre de securitate cu distributie aleatori in masa hartiei,format din 3 tipuri de fibre diferita: unele vizibile
cu ochiul liber si altele vizibile la examinarea cu „lumina” UV; tratarea chimica a hartiei pentru a asigura
evidentierea oricarei incercari de alterare a mentiunilor realizate pe acesta ulterior completarii, folosin
solventi sau alte substante chimice specifice, ca elemente de securitate de tip inchis.
c) Aplicarea pe suportul de imprimare a unor elemente de securitate de tip deschis sau semideschis;
prin intermediul designului, incluzand urmatoarele elemente grafice de securitate realizate vectorial:
ghilose, raster personalizat mono sau multicolor, microtext in unda, relief cu modularea grosimii de linie
deformat variabil in culori spot, precum si combinatii ale acestora; prin folosirea la imprimarea cecului a
cel putin doua cerneluri de securitate cu proprietati speciale.

1.2 Infractiunile prevazute de legea nr. 59/ 1934

1.2.1 Infractiunea prevazuta de art. 84 din Legea nr. 59/1934

Constituie infractiune si se pedepseste cu amenda de la 5.000 la 100.000 lei si inchisoare de la 6 luni la

un an, in afara de cazul in care fapta constituie o infractiune sanctionata cu o pedeapsa mai mare (in care
caz va avea aplicare acea pedeapsa), urmatoarele:
1. Oricine emite un cec1 fara a fi avut autorizarea trasului.
2. Oricine emite un cec fara a avea la tras disponibil suficient(cec fara acoperire), su dupa ce a tras
cecul si mai inainte de trecerea termenelor fixate pentru prezentare, dispune altfel, in total sau in parte de
disponibilul avut.
3. Oricine emite un cec cu o data falsa sau caruia ii lipseste unul din elementele esentiale cerute de
punctele 1,2,3 si 5 ale art. 1 si art. 11.
4. Oricine emite un cec contrar dispozitiei ultimului alineat al art. 6.
Pedeapsa se va reduce la jumatate daca in cazurile prevazute la punctul 2 si 3 de mai sus, emitentul
cecului procura trasului disponibilul necesar mai inainte de prezentarea cecului.
Emitentul va fi aparat de pedeapsa cand emitere cecului se datoreaza unui fapt scuzabil.
Obiectul juridic special il reprezinta relatiile sociale care asigura protectia institutiilor bancare, a
persoanelor fizice si juridice care utilizeaza cecul ca instrument de plata sau credit.
Obiectul material la aceasta infractiune este reprezentat de cec indiferent ca acesta este emis in
conditiile legii sau avand unele elemente lipsa.

1
Cecul este un instrument de plata de transfer debit (decontarea este ceruta de beneficiar) utilizat de titularii de conturi bancare
cu disponibilitati in aceste conturi. Cecul pune in legatura trei persoane:tragatorul, trasul si beneficiarul.www.euroavocatura.ro
 In varianta prevazuta la punctul 1, subiectul activ poate fi orice persoana fizica (comerciant) care
emite un cec fara sa fie autorizat in acest sens de catre tras, respectiv de catre o banca.
In varianta prevazuta la punctul 2, subiectul activ poate fi orice persoana fizica care emite un cec
fara a avea disponibilul necesar la tras (este cazul cecului fara acoperire), sau orice persoana fizica care,
dupa ce a tras cecul si mai inainte de trecerea termenelor fixate pentru prezentare, dispune de disponibilul
avut, in totalitate sau partial.
In varianta prevazuta la punctu 3, subiectul activ este persoana fizica care emite un cec cu o data
falsa sau un cec caruia ii lipseste unul din elementele esentiale cerute de lege.
In varianta prevazuta la puncul 4, subiectul activ este persoana fizica care emite un cec contrar
dispozitiei ultimului alineat al art. 6.

Subiectul pasiv este institutia bancara a carei credibilitate a fost periclitata prin actiunea de emitere a
cecului fara respectarea conditiilor legale, iar nu beneficiarul cecului emis cu incalcarea dispozitiilor
legale.
Latura obiectiva
Elementul material al laturii obiective pentru toate cele patru variante prevazute de art. 84 il reprezinta
actiunea subiectului activ de a emite un cec in conditiile pe care legea le interzice, respectiv emiterea unui
cec fara existenta autorizatiei de tras, emiterea unui cec fara acoperire, emiterea uni cec cu data falsa sau
caruia ii lipseste unul dintre elementele esentiale cerute de lege 1( denumirea cec, trecuta in insusi textul
titlului; ordinul neconditionat de a plati o suma de bani; denumirea bancii care trebuiesa plateasca; data si
locul emiterii; semnatura tragatorului), precum si emitere unui cec contrar dispozitiei ultimului alineat al
art. 6. In cuprinsul ultimului alineat al art.6 se prevede ca „cecul nu poate fi tras asupra tragatorului insusi,
in afara de cazul unui cec tras intre deosebite stabilimente (societati comerciale) ale aceluiasi tragator” In
acest caz cecul nu poate fi la purtator.
Actiunea subiectului activ consta in activitatea de emitere a cecului, cre cuprinde asa cum am aratat,
doua faze, respectiv faza de redactare(completare) a formularului de cec si faza de predare a cecului catre
beneficiar. Cele doua faze sunt conditii obligatorii cumulative pentru actiunea de emitere a cecului. Un cec
care este redactat (competat) in conditiile prevazute de punctele 1-4 ale art. 84 al Legii nr. 59/1934, dar
care nu este predat catre beneficiar nu poate face obiectul infractiunii, pentru ca acel cec nu produce efecte
juridice, decat daca este predat beneficiarului, cu alte cuvinte, daca este introdus in circuitul juridic.
Un element particular al laturii obiective a infractiunii prevazute in varianta de la punctul 2 al art.84 il
constituie actiunea subiectului activ de a dispune, in parte sau in totalitate, de disponibilul avut dupa ce a
tras cecul simai inainte de de trecerea termenelor fixate pentru prezentare. In concret subiectul activ retrage
suma de bani care reprezenta acoperirea cecului si o foloseste in alte scopuri.
O problema controversata este aceea a cecului in alb. Cecul in alb 2 este un instrument de plata
care cuprinde numai semnatura tragatorului, iar uneori si o parte din mentiunile cerute de art.1 din
Legea nr. 59/1934, respectiv:
-denumirea de cec
-ordinul neconditionat de a plati o suma de bani
-numele trasului

1
Intr-o speta, fata de P.S.administrator la o societate comerciala, s-a inceput urmarirea penala pentru savarsirea infractiunii de
emitere de cec-uri fara fara disponibil in cont si fara a avea prevazute elementele esentiale cerute de lege, fapta prevazuta si
pedepsita de art. 84 alin. (1) pct. 2, 3 din Legea 59/1934. In fapt autorul a emis doua cecuri bancare in favoarea unor societati
comerciale fara a completa toate rubricile prevazute de lege si fara a detide disponibil necesar in cont, acestea fiind refuzate la
plata pe motivul lipsei disponibilului; documentare realizata electronic in limba romana utilizand site-ul http:politiaromana.ro
2
A se vedea C. De Apel Alba Iulia, dec. Pen. nr. 802/04.12.2003, M. Badila, Unele aspecte din practica in materie de drept penal
a Curtii de Apel Alba Iulia pe semestrul II/2003, in Dreptul nr. 7/2005, p. 230-232.
 -locul platii
-data si locul emiterii cecului
-semnatura tragatorului.
Art. 84 pct. 1 alin. (3) din Legea nr. 59/1934 incrimineaza fapta tragatorului care emite un cec cu data
falsa sau caruia ii lipseste unul din elementele cerute de art. 1 punctele 1,2,3 si 5 si art. 11 di aceasi lege.
Urmarea imediata a actiunilor desfasurate de subiectul activ se refera la punerea in circuitul juridic a
unui cec emis fara aurorizarea trasului (pct. 1 din art.84), a unui cec fara acoperire (pct. 2 din art. 84), a
unui cec cu data falsa sau caruia ii lipsesc anumite elemente esentiale (pct. 3 din art.84), ori a unui cec
care nu respecta conditiile prevazute in art. 11 sau a unui cec contrar alin. ultim al art. 6.
Urmarea imediata o reprezinta starea de pericol care se creaza prin emiterea si plasarea in circuitul
juridic economic-financiar-bancar de cecuri emise in contradictie cu dispozitiile legale in domeniu. Se
creaza , astfel, o profunda stare de ilegalitate, de natura a slabi increderea populatiei si a agentilor
economici in sistemul bancar.
Legatura de cauzalitate rezulta din materialitatea faptei infractiunea pe care o analizam fiind una de
pericol.
Forma de vinovatie ceruta de norma de incriminare este intentia directa. Astfel, in cazul variantei
prevatute la punctul 1 , autorul (subiectul activ) poate emite un cec fara sa aiba autorizarea trasului cu
intentia directa de a-l utiliza in mod fraudulos.
Intentia directa ca forma de vinovatie exista si in cazul variantei prevazute la punctul 2; subiectul
activ procedeaza la emitere unui cec, desi cunoaste ca nu are disponibil suficient, adica cecul este fara
acoperire.
De asemenea, cu intentie directa autorul dispune de disponibilul existent, in totalitate sau in parte,
dupa ce a tras cecul si mai inainte de trecerea termenelor fixate pentru prezentare.
Si in cazul variantelor prevazute la punctele 3 si 4 forma de vinovatie cu care se comite aceasta
infractiune este tot intentia directa.
Actele pregatitoare si tentativa, desi posibile, sunt lasate in afara incriminarii de catre legiuitor.
Infractiunea se consuma in momentul emiterii unui cec in conditiile prevazute in art. 84. din Legea
nr. 59/1934.
Infractiunea se savarseste in patru modalitati normative, respectiv emiterea unui cec fara existenta
autorizatiei de tras, emiterea unui cec fara acoperire, emiterea unui cec cu data falsa sau caruia ii lipseste
unul din elementele esentiale cerute de lege(denumirea cec, trecuta in insusi textul titlului; ordinul
neconditionat de a plati o suma de bani; denumirea bancii care trebuie sa platesca; data si locul emiterii;
semnatura tragatorului) precum si emiterea unui cec contrar dispozitiei ultimului alineat al art. 6. Pot exista
si modalitati faptice.
Infractiunea se pedepseste cu amenda1 de la 5.000 la 10.000 lei si inchisoarea de la 6 luni la un an.
Dispozitiile art. 84, din punctul de vedere al prevederii sanctiunilor sunt neconstitutionale deoarece potrivit
sistemului codului penal in vigoare, este imposibil a se prevedea doua pedepse principale cumulative
pentru aceeasi infractiune (pedeapsa cu inchisoarea sipedeapsa cu amenda).
In ceea ce priveste pedeapsa amenzii, dispozitiile legii au cazut in desuetitudine prin reglementarea
intervenita in art. 63 C. Pen.., referitor la amenda, care stabileste limitele acesteia intre 300 si 15.000 lei,
atunci cand amenda este prevazuta alternativ cu pedeapsa inchisorii de cel mult un an.
Legiuitorul stipuleaza in ultimul alineat al art. 84 faptul ca „emitentul va fi aparat de pedeapsa cand
emiterea cecului se datoreaza unui fapt scuzabil”. Prin fapt scuzabil se intelege o situatie concreta in care
s-a aflat emitentul cecului atunci cand a executat operatiunea de redactare sau de predare a acestuia catre
beneficiar (de exemplu existenta erorii in legatura cu valoarea reala a disponibilului etc)

1
Dispozitiile privind amenda au fost abrogate prin Decretul nr. 544/1953; a se vedea C. Sima, Infractiuni prevazute in legi
speciale, Editura Lumina Lex,Bucuresti, 2002,p.239.
 In cazurile prevazute la punctele 2 si 3 din cuprinsul art. 84, daca emitentul cecului procura trasului
disponibilul necesar mai inainte de prezentarea cecului, pedeapsa se va reduce la jumatate.
Prin decizia nr. 43 a I.C.C.J. In sedinta din 22 septembrie 2008, admitandu-se recursul in interesul
legii, s-a stabilit ca instanta penala investita cu judecarea infractiunilor prevazute de art. 84 din Legea nr.
59/1934 asupra cecului, cu modificarile ulterioare, nu va solutiona actiunea civila alaturata actiunii penale,
urmand a se pronunta respingerea ca inadmisibila a actiunii civile.

1.2.2.Infractiunea prevazuta de art. 85 din Legea nr. 59/1934

Bancile sau institutiile de credit neautorizate sau carora li s-a revocat autorizarea, care emit cecuri
circulare, se vor pedepsi cu amenda de la 100.000-1.000.000 lei, afara de cazul cand legea prevede
sanctiuni mai mari, in care caz se vor aplica acele sanctiuni.
In temeiul art. 79 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, modificata prin Ordonanta Guvernului nr.
11/1993, aprobata simodificata prin Legea nr. 83/1994, cecul circular este titlude credit laordin, emis de o
societate bancara sau oalta societate de credit,anume autorizate pentru sume ce le are disponibile de la
primitorii cecurilor in momentul emisiunii, platibil la vedere in oricare din locurile aratate de emitent.
Cecul circular este un titlu de credit la ordin, emis de catre o societata bancara asupra unitatilor sale
bancare sau asupra altei societatii bancare. Cecul circular este platibil la vedere la oricare dintre locurile
indicate pe instrument de catre societatea bancara emitenta. Textul de lege incrimineaza fapta bancilor
sau institutiilor de credit neautorizate, sau carora li s-a revocat autorizarea, de a emite cecuri
circulare.
Pentru ca o societate bancara sa poata emite cecuri circulare este necesara intrunirea
urmatoarelor conditii.
a) eliberarea de catre Banca Nationala a Romaniei a unei autorizatii speciale in acest scop;
b) existenta, in momentul emiterii, la societatea bancara emitenta a sumelor disponibile de la
primitorii cecurilor circulare;
c) depunerea la Banca Nationala a Romaniei a unei cautiuni in titluri de credit de stat, garantate de
stat sau lombardibile la Banca Nationala a Romaniei, calculate la cursul zilei, in valoare de 40% din totalul
sumelor cecurilor circulare emise zilnic.
Cuprinsul cecului circular este prevazut in art. 80, iar regulile speciale aplicabile sunt stabilite prin
disozitiile art. 81-83 din Legea cecului.
Obiectul juridic special il reprezinta relatiile sociale care asigura protectia cecului circular ca
instrument de plata, precum si a persoanelor fizice si juridice care actioneaza in circuitul bancar.
Obiectul material al infractiunii este cecul circular pentru ca asupra lui poarta activitatea
infractionala.
Subiectul activ al infractiunii il reprezinta persoanele fizice din conducerea bancilor sau institutiilor
de credit neautorizate, sau carora li s-a revocat autorizarea, care dispun sa se emita sau care emit cecuri
circulare contrar dispozitiilor legale. Aceste persoane fizice pot fi: presedintele sau vicepresedintele bancii,
directorii ori directorii adjuncti ai institutiei de credit.
Subiectul pasiv este B.N.R., ca singura autoritate in domeniu indiruita sa autorizeze emiterea de
cecuri circulare.
Latura obiectiva.
Elementul material al laturii obiective il reprezinta actiunea desfasurata de subiectul activ de a emite
cecuri circulare, desi banca sau institutia de credit pe care o conduce nu este autorizata sa emita acest tip de
cecuri, sau care i s-a retras de catre Banca Nationala autorizatia.
 Urmarea imediata este reprezentata de starea de pericol creata prin emiterea de cecuri circulare
contrar dispozitiilor legale. Aceasta urmare constand intr-o stare de pericol rezulta din inexistenta cautiunii
constituite la Banca Nationala a Romaniei si a privilegiilor speciale pe care ar fi trebuit sa le aiba posesorii
cecurilor circulare.
Legatura de cauzalitate rezulta din materialitatea faptei.
Latura subiectiva.
Forma de vinovatie ceruta de norma de incriminare este intentia.
Actele pregatitoare si tentativa, desi posibile, sunt lasate in afara incriminarii de catre legiuitor.
Infractiunea se consuma inmomentul emiterii unui cec in conditiile prevazute in art,85 din Legea nr.
59/1934.
Infractiunea se savarseste intr-o singura modalitate normativa, respectiv emiterea cecurilor circulare.
Infractiunea se pedepseste cu amenda de la 1000 lei la 10.000. Daca fapta constituie o infractiune
mai grava, va fi absorbita in aceasta.

1.3. Inselaciunea prin cecuri

Inselaciunea prin cecuri este prevazuta in alineatul (4) al art. 215 C. Pen. si reprezinta a doua
varianta de specie a infractiunii de inselaciune. Infractiunea de inselaciune prevazuta in art. 215 alin. (4)
C. Pen., se poate savarsi in una din urmatoarele modalitati alternative:
a) prin emiterea uni cec asupra trasului fara a avea provizia sau acoperirea necesara .
„Trasul” este persoana care are mandat sau ordin de la o alta persoana numita „tragator”sa execute
obligatia de plta a unei sume determinate in favoarea unei a treia persoane numita beneficiar la implinirea
scadentei si in locul mentionat. Trasul este, asadar, debitorul unei persoane de la care poate primi ordin sa
achite datoria catre o terta persoana (care este creditorul creditorilor sai) la un anumit termen, cand se va
prezenta beneficiarul.
Prin „emiterea cecului „ se intelege faptul de a completa cecul si inmanarea lui beneficiarului, dar si
inmanarea unui cec in alb-instrument de plata care cuprinde numai semnatura tragatorului, uneori si o
parte din mentiunile prevazute de legea cecului.
Prin notiunea de „provizie” sau „acoperirea necesara”, legiuitorul a avut in vedere sumele de bani
pe care tragatorul sa le aiba in cont.
Rezulta ca emiterea cecului de catre tragator implica existenta unor premise juridice.1
-existenta unui disponibil la banca trasa, sub forma unui depozit bancar sau a unei deschideri de
credit in favoarea tragatorului;
-disponibilul sa se prezinte sub forma unei sume de bani certe, lichide si exigibile, si asupra careia
tragatorul sa aiba dreptul de a dispune prin cec;
-existenta unei conventii privind emiterea cecurilor incheiata bintre tras(banca) si tragator care sa dea
dreptul emitentului de a dispune de capital prin emiterea de cecuri sau prin completarea formularelor
tipizate emise de catre institutiile bancare, iar acestea din urma in calitate de tras, sa efectueze platile din
disponibil la ordinul tragatorului;
b) prin retragerea proviziei, in tot sau in parte, dupa emiterea cecului.
Nu este suficienta simpla intentie a tragatorului de a retrage provizia, ci este necesar ca aceasta, fie sa
retraga efectiv in tot sau inparte acoperirea necesara cecului, fie sa dispuna in alt mod de suma de bani
necesara platirii cecului, cu scopul de a produce o paguba posesorului cecului.
c)prin fapta de a inrerzice trasului sa plateasca cecul inainte de expirarea termenului prevazut
pentru prezentarea la plata.

1
A.Czika, Structura si sfera de incidenta a infractiunii de inselaciune prin „emiterea de cecuri”, prevazuta in art. 215 alin. (4)
Cod penal , in Dreptul nr.2/1998, p.73
 Pentru intregirea laturii obiective in cazul acestei infractiuni trebuie indeplinite si unele cerinte
esentiale.
Pentru ca o fapta sa se incadreze in art. 215, alin. (4), teza I, trebuie ca emitentul cecului sa nu
aiba provizia sau acoperirea necesara, adica emitentului ii lipseste cu desavarsire capitalul sau suma
inscrisa in cecul emis depaseste in tot sau in parte suma de care dispune tragatorul, aflata in depozit la
banca trasa.
Pentru realizarea laturii obiective a faptei prevazute in art. 215 ali. (4), teza II se cer indeplinite
cumulativ urmatoarele conditii;
a)provizia tragatorului trebuie sa fie egala cu suma din cec, pentru ca, daca provizia depaseste
valoarea cecului, tragatorul va putea dispune de surlpusul de capital disponibil ce excede cecului tras;
b)fapta trebuie sa se savarseasca pana la expirarea termenului pentru prezentare la plata intrucat
interdictia de a retrage provizia sau acoperirea dupa acest termen ar echivala cu o indisponibilitate a acestei
lichiditati prin perpetuarea efectelor acestei institutii;
c)este necesar ca tragatorul, fie sa retraga efectiv, in tot sau in parte, acoperirea necesara, fie sa
dispuna in alt mod de acea suma.
Pentru modalitatea alternativa prevazuta in teza a III a art. 215 alin. (4), fapta de a interzice
trasului sa plateasca cecul trebuie sa intervina inainte de expirarea termenului prevazut pentru prezentarea
la plata. Dupa cum este stiut caracteristic cecului este provizia(acoperirea), respectiv disponibilul financiar
din care urmeaza a se face plata si care se constituie fie printr-un depozit bancar, fie printr-un credit
bancar, contracte perfectate anterior emisiunii.
Examinand caracteristicile cecului ca titlu comercial la ordin, complet, formal ce incorporeaza o
obligatie abstracta de a plati neconditionat o suma de bani la vedere, se observa ca unele din aceste
caractere se regasesc si in cazul altor titluri sau efecte de comert.

SECTIUNEA a-II-a

1. Inselaciunea prin folosirea biletului la ordin si a ordinului de plata

Biletul la ordin este definit ca fiind acel inscris comercial (titlu de credit) prin care opersoana numita
emitent sau subscriitor (debitorul) isi asuma obligatia personala si neconditionata sa plateasca pentru
respectivul inscris unei alte persoane numite beneficiar (creditor) o anumita suma de bani, la o data numita
scadenta si intr-un loc bine determinat.1
Potrivit dispozitiilor art. 104 si 105 din Legea nr 58/1934, biletul la ordin trebuie sa contina, sub
sanctiunea nulitatii, urmatorele mentiuni:
a) denumirea de „bilet la ordin” inserata in textul titlului in aceeasi limba in care este redactat si
textul;
b) promisiunea neconditionata de a plati o suma de bani determinata;
c) scadenta platii;
d) locul platii;
e) numele celui caruia i se va plati (sau la ordinul caruia se va plati);
f) data si locul emiterii;
g) semnatura emitentului.
1
De retinut este faptul ca la scadenta, biletul la ordin devine titlu executoriu Sorin Corlateanu, Dreptul penal al afacerilor, Curs
universitar Ed a 2-a rev. Bucuresti: Pro Universitaria, 2009, p.226
 Conform art. 105 titlul caruia ii lipseste vreuna din conditiile aratate la articolul precedent nu va fi
socotit bilet la ordin afar de cazurile aratate in cele ce urmeaza:
-biletul la ordin a carui scadenta nu este aratata, este socotit platibil la vedere;
-in lipsa unei mentiuni speciale, locul emisiunii titlului este socotit loc de plata si in acelasi timp, loc
al domiciliului emitentului.
Spre deosebire de biletul la ordin, ordinul de plata nu constituie titlu pentru efectuarea platilor.
Ordinul de plata, neavand de la sine putere circulatorie, nu poate servi, direct, ca mijloc de plata, astfel ca
el nu poate constitui titlu pentru efectuarea platilor in acceptiunea art. 282 din Codul penal, fapta de
falsificare a acestui instrument trebuie sa fie incadrata in prevederile art. 290 alin. (1) din Codul penal prin
care se incrimineaza fapta de fals in inscrisuri sub semnatura privata.
In practica judiciara unele infractiuni de inselaciune pot fi comise ata prin intermediul
ordinelor de plata cat si prin folosirea biletelor la ordin.1
Folosirea biletului la ordin in relatiile comerciale este foarte periculoasa atunci cand se constata reaua
-credinta a emitentului. Reaua-credinta a comerciantilor care emit bilete la ordin este destul de greu de
demonstrat. Dar literatura juridica penala pe baza practicii a formulat unele criterii in baza carora intr-un
caz concret se poate retina infractiunea de inselaciune atunci cand se folosesc bilete la ordin. Incadrarea
juridica corecta in acest caz va fi inselaciune in comventii retinandu-se si folosirea unui mijloc fraudulos-
art. 215 alin. (2) si (3) C.pen.

1
Gh. Viziru, Inselaciunea in contractele comerciale,in R.D.P. Nr1/2001,p.116-117.
 Codul penal in vigoare cat si noul Cod penal,in reglementarea formelor participatiei penale, se
bazeaza pe teoria obiectiva, potrivit careia in caracterizarea formelor de participatie se au in vedere
contributiile obiective si particularitatile acestora. Potrivit acestei teorii, formele participatiei penale sunt
urmatoarele:
a)autoratul sau coautoaratul (cand sunt mai multi autori), o prima forma de
participatie,caracterizata prin aceea ca autorul sau coautorul efectueaza acte care contribuie la realizarea
nemijlocita a faptelor prevazute de legea penala.
b)instigarea,cea de a doua forma care presupune savarsirea de acte de determinare a hotararii
autorului de a savarsi fapta prevazuta de legea penala;
c)complicitatea cea de a treia forma de contributie consta in savarsirea de acte de ajutare sau
sprijinire a comiterii faptei de catre o alta persoana.
In unele legislstii penale straine exista si o a patra forma de participatie penala in care contributia
participantului consta din organizarea activitatii infractionale, iar persoana care o executa este denumita
organizator. In alte legislatii penala straine sunt consacrate numai doua forme ale participatiei penale sau
trei, ca si Codul penal in vigoare.
Participaţia proprie cunoaşte patru modalităţi: autoratul, coautoratul, instigarea şi complicitatea.
Autoratul. In reglementarea Codului penal, in vigoare(art.24) si a noului Cod penal (art.46 alin.1),
autor este persoana care, prin acte de executare, a realizat in mod nemijlocit o fapta prevazuta de legea
penala. În raport cu celelalte forme ale participaţiei autorul are caracter necesar pentru comiterea
infracţiunii, fără el nu există raporturi juridice de drept penal. Din această cauză autorul este singura
contribuţie la infracţiune care poate exista singură, fără a fi inclusă în participaţie.1 Pentru a fi autor
făptuitorul trebuie să comită fapta „nemijlocit”, adică, pe de o parte, fără interpunerea unei alte persoane,
iar pe de altă parte contribuţia autorului trebuie să aibă caracterul unui act de executare a laturii obiective a
infracţiunii.2
Coautoratul. Legea penală nu enumeră şi coautorul printre participanţi, dar existenţa acestuia este
unanim acceptată de doctrină şi practica judiciară. Se consideră că orice faptă, poate, eventual, să fie
săvârşită, în mod nemijlocit, de către mai multe persoane. Toate aceste persoane sunt autorii faptei, iar
intre ei au calitatea de coautori. Fiecare coautor fiind autor al faptei, situaţia lui juridică este cea stabilită
de lege pentru autor (art. 24 C. pen.), de aceea nu a mai fost necesară prevederea expresă a coautorului în
textul legii. Coautoratul se deduce şi din art. 38 alin. 2 care prevede modul de sancţionare a mai multor
persoane care săvârşesc nemijlocit, împreună o faptă prevăzută de legea penală, ori din unele dispoziţii ale
părţii speciale (săvârşirea unei infracţiuni „de către două sau mai multe persoane”). 3 Codul penal in
vigoare defineste autorul, nu si coautorii. Noul Cod penal atat autorul, cat si coautorii. Potrivit art.46 alin.
2, „Coautorii sunt persoane care savarsesc nemijlocit aceeasi fapta prevazuta de legea penala „ Prin
urmare, coautorul poate fi definit ca fiind aceea forma a participatiei penale in care o fapta prevazuta de
legea penala este savarsita in mod nemijlocit de catre doua sau mai multe persoane.
Instigarea. Este instigator persoana care, cu intenţie, determină o altă persoană să săvârşească o faptă
prevăzută de legea penală (art. 25 C. Pen.), si art. 47 in noul C.p. Între acţiunea instigatorului şi
determinarea instigatului la săvârşirea faptei penale se creează un raport de cauzalitate psihică, datorită
căruia instigatorii mai sunt numiţi şi „autori morali”. Contribuţia instigatorului constă întotdeauna în
generarea şi realizarea laturii subiective a infracţiunii, caracteristică ce deosebeşte instigarea de celelalte
forme ale participaţiei care pot presupune atât contribuţii subiective, cât şi contribuţii obiective.4

1
C. Bulai în T. Dima, op. cit., p. 435.
2
V. Dongoroz, op. cit., p. 172.
3
V. Dongoroz, op. cit., p. 173; C. Butiuc, op. cit., p. 241.
4
C. Mitrache, C. Mitrache, op. cit., p. 316.
 Complicitatea. E complice persoana care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea
faptei prevăzută de legea penală, precum şi persoana care promite înainte sau în timpul săvârşirii faptei că
va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe făptuitor chiar dacă după săvârşirea faptei
promisiunea nu este îndeplinită (art. 26 C. pen.). În timp ce autorul efectuează acte de executare care
constituie elementul material al laturii obiective a infracţiunii, complicele realizează numai acte de
sprijinire a activităţii autorului, ceea ce înseamnă că el nu comite fapta în mod nemijlocit, ca autorul, ci
doar înlesneşte sau ajută la realizarea acesteia de către autor. Din aceste motive, spre deosebire de celelalte
forme de participaţie (instigare şi coautorat), complicitatea este o contribuţie indirectă, mediată la
comiterea infracţiunii, de aceea este considerată o faptă de participaţie secundară în raport cu celelalte,
care sunt fapte de participaţie principală.1
În sfârşit, în doctrină se vorbeşte şi despre un alt participant, nereglementat de legislaţia penală
română – organizatorul, specific pluralităţii constituite; în cazul pluralităţii ocazionale nu poate fi vorba
decât despre un cvasiorganizator. Unii specialişti consideră că organizatorul este tot un autor. Alţii
consideră că el este un participant sui generis, cu caracteristici şi rol propriu în comiterea infracţiunii.
Organizatorul ar fi persoana care organizează, conduce sau controlează activitatea celorlalte persoane care
participă la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, ori şefii. Cert este că legislaţia noastră nu l-a
prevăzut, urmând ca acesta să fie autor, instigator sau complice.2
Participaţia improprie. Din punct de vedere obiectiv participaţia improprie nu se deosebeşte cu
nimic de participaţia proprie deoarece ambele presupun o pluralitate obiectivă de făptuitori, săvârşirea unei
fapte prevăzute de legea penală, precum şi cooperarea externă şi efectivă pentru realizarea acelei fapte. 3
Deosebirea dintre ele apare pe plan subiectiv, al atitudinii psihice pe care o au făptuitorii faţă de faptă şi
urmările sale. Dacă în cazul participaţiei propriu-zise toţi participanţii acţionează cu aceeaşi formă de
vinovăţie, în cazul participaţiei improprii formele de vinovăţie ale participanţilor sunt diferite: instigatorul
sau complicele acţionează întotdeauna cu intenţie, iar autorul sau coautorii din culpă sau chiar fără
vinovăţie (art. 31 C. pen.).
Participaţia improprie poate exista la toate formele de participaţie propriu-zisă, deci poate exista
participaţie improprie sub forma coautoratului, instigării sau complicităţii.4 Această formă de participaţie
cunoaşte două modalităţi:
a) intenţie şi culpă, când autorul acţionează din culpă cu neprevedere5 (art. 31 alin. 1); şi
b) intenţie şi lipsă de vinovăţie, când autorul acţionează fără vinovăţie (art. 31 alin. 2). Lipsa de
vinovăţie trebuie să existe la momentul realizării actelor de executare de către autor şi se poate datora unor
diferite cauze, precum: eroarea de fapt, minoritatea, iresponsabilitatea, constrângerea fizică sau morală etc.
Prin urmare, participatia improprie poate fi definita ca fiind o forma de participatie penala in care
participantii contribuie la comitere faptei prevazute de legea penala, dar cu pozitii subiectiva diferite, unii
cu intentie, altii cu culpa sau chiar vinovatie.

SECŢIUNEA A III-A

PARTICIPAŢIA PENALĂ IMPROPRIE

1
C. Mitrache, C. Mitrache, op. cit., p. 320.
2
I. Oancea, op. cit., p. 388; M. Basarab, op. cit., p. 409, şi autorii acolo citaţi; V. Dongoroz, op. cit., p. 170; T. Dima, op. cit.,
p. 425, nota 24; I. Molnar, op. cit., p. 35.
3
T. Vasiliu ş.a., op. cit., p. 210.
4
C. Mitrache, C. Mitrache, op. cit., p. 324; T. Vasiliu ş.a., op. cit., p. 217-218; T. Dima, op. cit., p. 466.
5
C. Niculeanu, op. cit., p. 140.
 §1. Conceptul de participaţie improprie

Codul penal anterior nu reglementa participaţia improprie. Pentru prima oară instituţia participaţiei
improprii şi-a găsit reglementarea în Codul penal din 1968, prin dispoziţiile art. 31.1 Reglementarea acestei
forme de participaţie porneşte de la premisa că pluralitatea participanţilor nu se raportează la unitatea de
infracţiune, care ar presupune ca toţi făptuitorii să acţioneze cu intenţie, şi care a dat naştere teoriei
autorului mediat,2 ci pluralitatea participanţilor se raportează la fapta prevăzută de legea penală, ca
manifestare obiectivă la care unii participanţi pot contribui cu intenţie, iar alţii din culpă ori fără vinovăţie,
pentru existenţa participaţiei fiind suficientă voinţa comună a participanţilor de a săvârşi fapta.3
Din punct de vedere obiectiv participaţia improprie nu se deosebeşte cu nimic de participaţia propriu-
zisă, ambele având aceleaşi condiţii de existenţă. Ceea ce le deosebeşte este poziţia subiectivă diferită cu
care acţionează participanţii: instigatorul şi complicele contribuie la săvârşirea faptei întotdeauna cu
intenţie, în timp ce autorul comite fapta din culpă sau chiar fără vinovăţie. Din punct de vedere volitiv toţi
participanţii voiesc să înnoade activitatea lor în vederea săvârşirii faptei prevăzute de legea penală, dar din
punct de vedere intelectiv, în timp ce instigatorul îşi reprezintă caracterul ilicit şi urmările acelei fapte,
dorind sau acceptând producerea lor, autorul fie nu le prevede, fie le prevede dar consideră neîntemeiat că
ele nu se vor produce. Deci, deşi toţi participanţii au voinţa comună de a contribui la realizarea aceleiaşi
fapte, ceea ce lipseşte însă este coeziunea subiectivă dintre participanţi în sensul că unii participanţi
urmăresc obţinerea prin colaborare a unui alt rezultat decât cel pe care îl au în vedere ceilalţi participanţi
sau pe care aceştia din urmă nu-l înţeleg. Cu alte cuvinte autorul este antrenat fără să ştie în săvârşirea unei
fapte prevăzute de legea penală.4 În sens contrar se susţine că autorul poate acţiona numai din culpă fără
prevedere. Din moment ce autorul a prevăzut rezultatul socialmente periculos, chiar dacă nu l-a acceptat,
nu se mai poate spune că el a fost angrenat în comiterea unei înfracţiuni fără să ştie.5
Art. 31 C. pen. nu foloseşte termenii „instigare” şi „complicitate”, ci se referă la activităţile de
„determinare”, „înlesnire” sau „ajutare”. Terminologia folosită poate ridica problema dacă participantul
care acţionează cu intenţie va fi considerat instigator sau complice, ori autor al infracţiunii săvârşite cu
intenţie. Trebuie observat, mai întâi, că termenii folosiţi de art. 31 exprimă însuşi conţinutul instigării şi al
complicităţii. Faptul că textul nu menţionează chiar aceşti termeni se datorează împrejurării că, aşa cum
reiese din prevederile acestui articol, complicitatea poate îmbrăca forma participaţiei improprii numai
atunci când constă în acte de înlesnire sau ajutor, nu şi în cazurile de promisiune a tăinuirii ori favorizare.
Pe de altă parte, calitatea de instigator sau complice se determină numai în raport de materialitatea faptelor
autorului, poziţia subiectivă a acestuia nu poate influenţa structura participaţiei. Or, reglementarea art. 31
are rolul de a stabili răspunderea participanţilor în raport de latura subiectivă a faptei prevăzute de legea
penală, nu aceea de a reglementa structura participaţiei. În sfârşit, conform art. 28 alin. 1 circumstanţele

1
Art. 31 C. pen. dispune următoarele: alin. 1 „Determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intenţie, la săvârşirea din
culpă de către o altă persoană, a unei fapte prevăzute de legea penală, se sancţionează cu pedeapsa pe care legea o prevede
pentru fapta comisă cu intenţie”; alin. 2 „Determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intenţie, la săvârşirea unei fapte
prevăzute de legea penală, de către o persoană care comite acea faptă fără vinovăţie, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de
lege pentru acea infracţiune”.
2
Pentru teoriile autorului mediat şi imediat a se vedea Secţiunea I, §2, punctul 3 şi §3.
3
T. Vasiliu ş.a., Codul penal al R.S.R. comentat şi adnotat. Partea generală, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1972, p. 210; V.
Dongoroz, Explicaţii teoretice ale Codului penal român. Partea generală, volumul I, Editura Academiei Române, Editura All
Beck, Bucureşti, 2003, p. 213-214; C. Mitrache, C. Mitrache, Drept penal român. Partea generală, ediţia a V-a, Editura
Universul Juridic, Bucureşti, 2006, p. 324-325; T. Dima, Drept penal. Partea generală, volumul I, Editura Lumina Lex,
Bucureşti, 2001, p. 465.
4
T. Vasiliu ş.a., op. cit., p. 210-211; V. Papadopol, Participaţia improprie, Revista Română de Drept, nr. 3/1971, în T. Dima,
op. cit., p. 466; V. Dongoroz, op. cit., p. 211-212; C. Mitrache, C. Mitrache, op. cit., p. 324-325.
5
C. Niculeanu, Curs de drept penal. Partea generală, ediţia a III-a, Editura Sitech, Craiova, 2003, p. 140.
personale ale unui participant nu se răsfrâng asupra celorlalţi. Rezultă că poziţia subiectivă a autorului (de
exemplu, culpă, iresponsabilitate, minoritate) nu influenţeză situaţia participanţilor şi nici structura
participaţiei.1
Participaţia improprie poate exista la toate formele de participaţie cunoscute în dreptul penal, deci
poate exista participaţie improprie sub forma coautoratului, instigării şi complicităţii.2
Codul penal prevede două forme ale acestui tip de participaţie: forma intenţie şi culpă, când unii
făptuitori acţionează cu intenţie, iar alţii din culpă; şi forma intenţie şi lipsă de vinovăţie, când unii
făptuitori acţionează cu intenţie, iar alţii fără vinovăţie. În cadrul fiecărei forme putem avea câte două
modalităţi, astfel: participare cu intenţie la fapta altuia din culpă, şi invers, participare din culpă la fapta
altuia săvârşită cu intenţie; precum şi participare cu intenţie la fapta altuia comisă fără vinovăţie, şi invers,
participare fără vinovăţie la fapta altuia comisă cu intenţie. Dintre toate aceste patru modalităţi legea a
acordat relevanţă penală doar modalităţilor în care participanţii contribuie la săvârşirea faptei cu intenţie,
iar autorul din culpă sau fără vinovăţie. Situaţiile în care participanţii cooperează din culpă sau fără
vinovăţie la fapta săvârşită de autor cu intenţie nu constituie fapte penale pentru participanţi. Cele patru
modalităţi pot exista distinct dar şi împreună (de exemplu, există atât participanţi care au acţionat cu
intenţie, cât şi din aceia care au acţionat din culpă). În toate modalităţile, dacă sunt mai mulţi participanţi
care au lucrat cu intenţie, între aceştia luaţi separat participaţia este propriu-zisă; la fel, dacă mai mulţi
participanţi au acţionat din culpă, între ei priviţi separat participaţia este de asemenea tot propriu-zisă,
existând omogenitate subiectivă.3
Abilitatea celor care lucrează cu intenţie constă, în primul rând, într-o atentă alegere a persoanelor
care vor avea calitatea de autor, deci care vor săvârşi fapta din culpă sau fără vinovăţie, iar în al doilea
rând, în orientarea abilă a activităţii tuturor participanţilor aşa încât atunci când fapta va fi descoperită să
nu iasă în relief decât culpa sau iresponsabilitatea autorului, şi totul să-şi găsească o suficientă explicaţie în
această comportare culpabilă sau iresponsabilă. De altfel situaţia autorului, om imprudent sau iresponsabil,
face ca orice încercare din partea acestuia de a aduce în scenă şi pe participanţii aflaţi în umbră să rămână
fără rezultat.
În analele justiţiei, în repertoriile de practică judiciară, când s-au putut stabili cazuri de participaţie
improprie, acestea priveau fapte extrem de odioase, deosebit de grave prin urmările lor, care au presupus
răzbunări politice, răfuieli de familie, ieşiri din situaţii dezastruoase şi alte situaţii în care crima era
considerată ca unic remediu.
Codul penal de la 1968 a prevăzut participaţia improprie în scopul calificării corecte a contribuţiei
fiecărui participant. Printr-o asemenea reglementare au putut fi rezolvate diversele situaţii ivite în realitatea
obiectivă, situaţii care demonstrează că participanţii pot coopera la săvârşirea aceleiaşi fapte, unii cu
intenţie iar alţii din culpă sau fără vinovăţie, înlăturându-se totodată ficţiunile din doctrina penală cu
privire la autorul mediat.
Participatia improprie, in noul C.pen. Este reglementata in art. 52, care contine dispozitii similare cu
cele cuprinse in art. 31 C.pen. in vigoare. In plus, in art. 52 alin. (1) noul C. Pen. este reglementata
participatia improprie in cazul coautoratului.

1
T. Vasiliu ş.a., op. cit., p. 211.
2
C. Mitrache, C. Mitrache, op. cit., p. 324; T. Vasiliu ş.a., op. cit., p. 217-218; T. Dima, op. cit., p. 466.
3
V. Dongoroz, op. cit., p. 212-213; T. Vasiliu ş.a., op. cit., p. 215-217.
 BIBLIOGRAFIE

1. Ilie Pascu , Drept Penal. Partea Speciala editia a 2-a ,Editura Hamangiu, Bucuresti, 2009

2. Sorin Corlateanu, Dreptul penal al afacerilor, Curs universitar, editia a 2-a , Editura Pro
Universitaria, Bucuresti 2009

3. I. Turcu, Plata prin cec, in R.D.C. nr. 7-8/1996.

4. C. Sima, Infractiuni prevazute in legi speciale, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2002

5. I. Turcu, L. Pop, Contractele comerciale- formare si executare, vol. II, Ed Lumina Lex, 1997

6. A. Czika, Structura si sfera de incidenta a infractiunii de inselaciune prin „emiterea de cecuri”, in

Dreptul nr. 2/1998

7. Gh. Viziru, Inselaciunea in contractele comerciale, in R.D.P. nr.1/2001