Anul IV, nr. 46noiembrie 2010

Publicaþie lunarã editatã de Protopopiatul Ortodox Fãgãraº

aparecu sprijinul

CMYK

Învaþã copilul sã descoperefarmecul de a sta singur, de ase descoperi pe sine însuºi ºi,astfel, pe Dumnezeu.

(pag. 13)

Omul modern nu mai estecapabil sã recunoascã va-loarea inviolabilã a proprieivieþi, considerând-o a fi unsimplu obiect. (

pag. 8)

Un interviu cu PãrinteleVasile Onciu.

(pag. 6-7)

Eutanasia - oare chiarputem înºela moartea?

„La þarã a fost cea mai frumoasã perioadã din viaþa mea”

Independenþa, cel maifrumos dar pe care îl poþi face copilului

Din cuprins:

Sfinþii români au mãnãstirela ªinca Nouã

(pag. 4-5)

Falsa rãbdare ºifalsa nãdejde

Nu poþi sã te gândeºti laveºnicie decât înzestrat cubucuria rãbdãrii ºi a nãdej-dii. Veºnicia nu se poate trãi în grabã ºi, ca atare, nu sepoate intra în veºnicie decâtfiind „prietenul rãbdãrii”. Sã aduni roadedin seminþele puse în pãmânt presupuneun efort important din partea ta, iar efor-tul este atât fizic, cât ºi spiritual, sufletesc.Efortul fizic stã în munca depusã pânãcând planta ajunge la maturitate, iar efor-tul sufletesc stã în rãbdarea ºi nãdejdea cucare ne înarmãm de când semãnãm ºipânã culegem. Dar trebuie avut în vedereca pãmântul în care semãnãm sã fie unulbun. Omul cel înþelept pune seminþele înpãmânt bun, roditor.Tot cu rãbdare ºi cu nãdejde trebuiesã ne înarmãm ºi atunci când e vorba de acreºte viaþa noastrã spre bunã rodire.Viaþa fiecãruia nu e altceva decât un altfel de „sãmânþã bunã”, iar datoria noastrãeste sã creºtem aceastã „sãmânþã” (adicãviaþa noastrã) de când încolþeºte în apaBotezului ºi pânã la rodirea în Viaþa ceaveºnicã din Rai, înarmaþi cu armele rãb-dãrii ºi nãdejdii.Azi, tot mai puþini oameni sunt îmbrãcaþi în hainele unei rãbdãri auten-tice ºi aproape nu mai existã semeni caresã aibã o orientare bunã a nãdejdii lor.Sunt prea nerãbdãtori sã-ºi creascã„nivelul de trai” de aici, de pe pãmânt, ºisã caute parcã tot mai des „cele ºase noro-coase”. Tot mai mulþi fraþi au ajuns sã-ºipunã nãdejdea în... „ºase norocoase” ºi în„cartoanele portocalii” (asemãnarea cuorice partid de aceeaºi culoare este pur întâmplãtoare), adicã în Noroc. Au ajunsunii atât de disperaþi, încât

se roagã sãaibã Noroc

. Da! Aºa am scris: SEROAGÃ SÃ AIBÃ NOROC! Alþii seroagã la... Þociu ºi Palade. Sã te rogi ecategoric nu numai spre folos, dar ºi reco-mandat. Dar sã te rogi… sã câºtigi laLoterie!?Au ajuns unii creºtini sã creascã în„rãbdare” de la o extragere la alta aLoteriei ºi cresc ºi „nãdejdile” lor:„Sãptãmâna viitoare sigur o sã câºtig ºieu!” Cumpãrã omul în loc de pâine biletela Loto ºi apoi zice cã e sãrac de nici banide pâine nu mai are. ªi uite aºa maiajunge sã creascã ºi-n „postire”.ªi uite cum, din vorbã-n vorbã, amajuns sã le spun eu Trei „Norocoase”.Mai bine mã opresc aici, cã ajung sã maizic trei ºi le stric fraþilor „ºansele lanoroc”. Acum ce pot sã mai zic decât cã- politicos fiind din neam în neam - dacãfraþii vor noroc, atunci noroc sã aibã.- Când?- Dar de ce mã întrebaþi Când? Pãin-aþi spus cã sãptãmâna viitoare?

Editorial de Pr. Marius Demeter

Cu binecuvântarea ÎnaltpreasfinþituluiLaurenþiu, Mitropolitul Ardealului, înseara zilei de 24 septembrie, PreasfinþitulDaniil, episcop al românilor ortodocºi dinSerbia ºi apropiat al Pãrintelui Arsenie,aducea ca binecuvântare pentru ÞaraFãgãraºului halatul cu care adeseori pãrin-tele a fost vãzut îmbrãcat atunci când seafla la Drãgãnescu, unde a pictat timp de15 ani acea „capelã sixtinã” a neamuluiromânesc. Preasfinþitul Daniil aevocat atunci, în cuvântul sãu,marea personalitate a PãrinteluiArsenie, precum ºi contribuþiaPreacuvioºiei Sale la întoarcereape calea cea dreaptã a multor oa-meni debusolaþi ºi rãtãciþi. Totatunci, Pãrintele Episcop ne-a pusla suflet un cuvânt important.Ne-a spus cã, deºi trupul pãrin-telui se odihneºte în cimitirul de laMãnãstirea Prislop, duhul Pãrin-telui se aflã în Þara Fãgãraºului,acolo unde pãrintele ºi-a desfã-ºurat primii zece ani de activitatemisionarã prin transformarea uneimulþimi mari de credincioºi, înconºtiinþa cãrora duhul Pãrinteluilucreazã pânã astãzi.Într-adevãr, duhul PãrinteluiArsenie este prezent în Þara Fã-gãraºului. Îl gãsesc cei care urcãspre "fereastra" Munþilor Fãgãraº,la Chilia sãpatã în stâncã cu daltaºi ciocanul, acolo unde s-a rugat ºia plâns pentru mântuirea neamu-lui românesc. Îl gãsesc ºi cei caresorb din „apa cea vie” care iz-vorãºte din izvorul Pãrintelui dinapropierea mãnãstirii, unde cre-dincioºii aleargã sã-ºi astâmperesetea cea duhovniceascã, cu nã-dejdea tãmãduirii de bolilesufleteºti, dar ºi de cele trupeºti.Duhul pãrintelui Arsenie sãlãº-luieºte ºi în vechea bisericã amãnãstirii, acolo unde erau mãr-turisiþi ºi eliberaþi de pãcatele lorcei care bãteau distanþe lungi pe jos pentru a ajunge acolo.Duhul Pãrintelui îl descoperãºi cei care-ºi poartãpaºii pe cuprinsulmãnãstirii de la Sâm-bãta: pe aleile ce ducde la biserica mãnãs-tirii la vechea stãreþie, în grãdina amena- jatã de Sfinþia sa, unde în unele fotografiipoate fi zãrit alãturi de acea amforã anticã;la acea piatrã de râu din faþa paraclisuluiMitropolitului Nicolae Mladin, aºezatãacolo de dânsul; la crucea din spatele fos-tei clopotniþe ºi, nu în ultimul rând, laaltarul de varã din pãdure, unde PãrinteleArsenie a slujit atâtea Sfinte Liturghii ºi deunde i-a îndrumat prin cuvântul sãu sprecele cereºti pe credincioºii sãi.Cu siguranþã cã duhul PãrinteluiArsenie lucreazã ºi astãzi, întrucât roadelemisiunii sale pe pãmântul fãgãrãºean sepot vedea în viaþa ºi în casele cre-dincioºilor care l-au cunoscut ºi care aualãturi de icoane ºi câte o fotografie aPreacuvioºiei Sale, în semn de cinstire ºirespect, dar ºi în ziua de prãznuire a tre-cerii la cele veºnice, când în poiana de laPrislop, neîncãpãtoare pentru mulþimile decredincioºi care-ºi aratã recunoºtinþa ºimulþumirea pentru ajutorul primit, se aflãºi mulþi fãgãrãºeni.

Pr. Vasile Stan

Eveniment

Duhul Pãrintelui Arsenie în Þara Fãgãraºului

Dupã ce în septembrie am sãrbãtorit 100 de ani de la naºterea Pãrintelui Arsenie, marele duhovnic ºi îndrumãtor spiritual al fãgãrãºenilor, în aceastã lunã, pe 28 noiembrie,vom prãznui 21 de ani de când Pãrintele Arsenie s-a mutat dintre noi la cele veºnice.

Preoþii din Proto-popiatul Fãgãraº auparticipat marþi, 2 no-iembrie, la conferinþacu tema „AutocefaliaBisericii Ortodoxe Ro-mâne”, desfãºuratã înprezenþa Înaltpreasfin-þitului Laurenþiu, Mitro-politul Ardealului, ºi apr. acad. prof. dr. Mir-cea Pãcurariu. Temaconferinþei a fost prezen-tatã de cãtre doi preoþireferenþi, care au vorbitdespre contextul ºi pro-blemele recunoaºteriioficiale a autocefalieiBisericii Ortodoxe Române, de la care se îm-plinesc 125 de ani. Prezentarea a fost întregitã în final de cãtre Pãrintele academician MirceaPãcurariu, care a sintetizat concluziile nece-sare în urma comemorãrii acestui eveniment.Dupã încheierea conferinþei, PãrinteleMitropolit, împreunã cu un sobor de preoþi, apoposit la catedrala ortodoxã din Fãgãraº.Cupola mare a clãdirii aflate în construcþie afost acoperitã de curând cu tablã de inoxtitanizat, iar acum au sosit la catedralã ºi celepatru cruci pentru turnurile din jurul cupolei.Aici a avut loc slujba de sfinþire a celor patrucruci, de doi metri fiecare, care vor fi puse pecele patru turnuri ce înconjoarã cupola ceamare. Slujba a fost oficiatã de PãrinteleMitropolit, alãturi de pãrintele protopop IoanCiocan ºi de un sobor de preoþi ºi diaconi.Achiziþionarea celor patru cruci a fostposibilã cu ajutorul mai multor fãgãrãºeni,printre care ºi primarul oraºului. „Câtevafamilii din jurul meu, câþiva prieteni am pusban lângã ban ºi am contribuit la achizi-þionarea uneia dintre cele patru cruci. Este obucurie a noastrã sã facem acest lucru ºi sperca ele sã fie un semn de ocrotire pentru toþilocuitorii Fãgãraºului”, a spus Sorin Mãnduc,primarul municipiului.„Fiecare eveniment de acest fel este unprilej de bucurie, pentru cã se înalþã acum, alã-turi de cupola centralã ºi de crucea de pe ea,alte patru mici turnuleþe, cu însemnele crucii.Semnul crucii este pentru noi o pavãzã puter-nicã, pentru cã este crucea pe care s-a rãstignitMântuitorul nostru Iisus Hristos”, a spusPãrintele Mitropolit. Cu aceastã ocazie, ÎPSLaurenþiu a transmis ºi o chemare cãtre fãgã-rãºenii de pretutindeni de a contribui la con-tinuarea lucrãrilor la catedralã.

Natalia Corlean

S-au sfinþit crucile catedralei

Eveniment

Un an altfel cu Pãrintele Teofil

La Mãnãstirea Brâncoveanu - Sâmbãta de Sus, sute de fii duhovniceºti din toatã þara au participat la pomenirea unui an de la plecarea la Domnul a PãrinteluiTeofil. Sfânta Liturghie ºi slujba parastasului au fost oficiate sâmbãtã, 23 octombrie, de un sobor de preoþi ºi diaconi condus de Înaltpreasfinþitul Laurenþiu, Mitro- politul Ardealului, ºi Preasfinþitul Sofian, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Germaniei. Momentul a fost prilej de aduceri-aminte ºi trãiri deosebite:

Bucuria Pãrintelui Teofil este sã ne ºtie aproape de Dumnezeu

Noi toþi venim astãzi cu dragosteanoastrã, cu mirul cinstirii, cu gândurilenoastre ºi cu tot ce avem mai frumos pen-tru Pãrintele Teofil ºi pentru Dumnezeu.Toþi cei care sunteþi aici puteþi sã vã con-sideraþi purtãtori de mir, mironosiþe ºimirofori în cinstea Pãrintelui. Plecând dela acest lucru, sã ne gândim cã tot aºa ºitrebuie sã fim ºi cinstitori ai MântuitoruluiÎnviat, pentru cã bucuria Pãrintelui Teofileste sã ne ºtie aproape de Dumnezeu.

PS Sofian Braºoveanul

Prezent aievea

Mi-amintesc cã 29 noiembrie 2009ºi-a scos capul ciufulit de ploi fãrã sã trã-deze nimic din taina grea a zilei. De dimi-neaþã, pe o reþea de comunicare, o prietenã scrise-se scurt: „a murit Pãrintele Teofil”. Am recitit decâteva ori, clipind des. Nu putea fi o glumã, darprimul lucru pe care l-am putut întreba tâmp afost dacã e adevãrat. Era. Peste zi am primit con-firmarea - pe internet, pe telefon, chiar ºi la ºtiri.Un an mai târziu, tot pe nepregãtite a venitvestea pomenirii de-un an a Pãrintelui. Când tre-cuse? S-au înghesuit atâtea în rãstimp, dar parcãieri a fost.Un soare cald ne-a mângâiat pe cei care ne-amuitat în sus, cântând Hristos a Înviat, în jurul mor-mântului sãu. Mi-a revenit întrebarea: chiar e ade-vãrat? Parcã-l simþeam pe Pãrintele ca atuncicând era „acasã”. Ca atunci când ºtiam cã e acolo,chiar dacã nu îl zãream - gânduri vechi îmi jucau în minte: poate spovedeºte ori primeºte pe cine-va; poate e la chilie. Pe vremuri aproape cã îl pân-deam. Doar ca sã-l vãd, sã spuie cald „dragã” ºisã zâmbeascã neapãrat.Mã aºteptam sã regãsesc mãnãstirea cumvapustiitã fãrã prezenþa-i cuprinzãtoare a toate. ªitotuºi, era acolo. Plecase, de vreme ce stãteam înaintea mormântului, dar era prezent. Sâmbãtanu era vãduvitã de duhovnicul ei ºi nici cei carel-au cunoscut. Au primit binecuvântarea-i deo-potrivã ierarhi, cãlugãri, pelerini veniþi anume sauajunºi întâmplãtor - ca mine, studenþi de departecare i-au sãrutat mâna la conferinþe - dupã ce i-ausorbit cuvintele ºi lumina, bãtrâni care ºi-au vãr-sat ani de-a rândul amarul înaintea Pãrintelui saucopii nevinovaþi care s-au bucurat de excursie ºicolãcei. Era acolo.Ceva mai târziu, la trapezã, am aruncat pefuriº o privire spre capul mesei în care-l vãzusemºezând odinioarã. Ciudat, de data asta masa nuavea scaun în capãtul ãla. Sau poate avea ºi nu-lvedeam?

Oana Dobrin

Mulþi ani de acum înainte ne vom împãrtãºi din învãþãtura sa

Vestea trecerii la cele veºnice aPãrintelui Teofil a fost pentru mulþidintre credincioºi ºi pentru toþi uceni-cii sãi o mare supãrare, o mare durereºi o mare mâhnire. Dar ea s-a transfor-mat într-o bucurie. Ascultându-l cutoþii pe tot parcursul acestui an în ne-numãrate zile la Radio Trinitas, ne-amtrezit dimineaþa ºi ne-am culcat seara ascultându-i cuvintele de învãþãturã, pen-tru cã a avut o activitate binecuvântatã de Dumnezeu atât de rodnicã, în cei 20de ani de la Revoluþie, încât mulþi ani de acum înainte ne vom împãrtãºi din învãþãtura sa ºi dragostea sa, transmisã prin cuvintele mântuitoare, cuvinte demângâiere ºi de îmbãrbãtare.

ÎPS Laurenþiu, Mitropolitul Ardealului

Am pornit la drum cu emoþia uneiviitoare întâlniri, dar ºi cu întrebarea stã-ruitoare: cum o sã fie la Sâmbãta fãrãPãrintele? Dar, de cum am ajuns aco-lo, aceastã întrebare nu-ºi mai avearostul, pentru cã Pãrintele Teofil eraprezent acolo între noi, pregãtit, ca defiecare datã, sã ne zâmbeascã, sã ne sa-lute, sã ne îmbrãþiºeze, sã ne îmbãrbã-teze, sã rãspundã întrebãrilor ºi frã-mântãrilor noastre ºi sã ne înveseleascã.În acea zi, Dumnezeu ne-a zâmbitchiar ºi prin peisajul acela de toamnãde la poalele Fãgãraºului, cu stâncilede neclintit, cu tonurile vii de galben,verde, maro ºi roºu ale pãdurii ºi cu oluminã caldã ºi delicatã, care semãnafoarte mult cu o îmbrãþiºare a Pãrinte-lui Teofil. Pentru mine Pãrintele a fosto bucurie ºi în prezenþa lui simþeai cãeºti în siguranþã, îþi dãdea acea sigu-ranþã ºi acea încredere în Dumnezeu,avea puterea sã-þi arate cum e raiul.Aºa a fost ºi la întâlnirea de acum.

Roxana Jurca

În aºteptarea tainicã areîntâlnirii

23 octombrie 2010 - o zi fru-moasã de toamnã cu soare ºiamintiri în „tinda raiului, casa luiDumnezeu, poarta cerului ºi locul împlinirilor”, de unde PãrinteleTeofil ne-a deschis uºa inimii salespre a ne vesti Iubirea lui Hristos.Gânduri calde, gânduri dragi,amintiri... Fiecare clipã lângã Pã-rintele Teofil e o amintire ºi o pu-nem deoparte cu sfinþenie la adã-postul sufletului nostru. Iar viaþa efrumoasã ºi curge neºtiut mai de-parte, în aºteptarea tainicã a reîn-tâlnirii...

Emanuela Ciocan

Existã nãdejde de revedere

E greu sã te desparþi de un om al bucu-riei, de un pãrinte care ne-a cuprins în dra-gostea sa pe toþi cei care l-am cunoscut.Existã însã nãdejde de revedere. Sã luãmaminte la toate cele rãmase de la Pãrintelepentru noi. Sã ne împropriem

Gânduricare duc la cer

. Sã ne curãþim de patimica sã avem

Gânduri senine

. Sã ne iubimunii pe alþii în aºa fel, încât sã dobândim

Credinþa lucrãtoare prin iubire

. Sã o cin-stim pe

Maica Domnului - raiul de tainãal Ortodoxiei

ca sã gãsim

Calea sprebucurie

. Iar când mintea ne va fi strãbã-tutã de

Lumini de gând

, când vom petrece