Anul IV, nr.

46
apare
noiembrie 2010 cu sprijinul
Publicaþie lunarã editatã de Protopopiatul Ortodox Fãgãraº

Din cuprins:
Sfinþii români au mãnãstire
Independenþa, cel mai
frumos dar pe care
la ªinca Nouã
îl poþi face copilului
Învaþã copilul sã descopere
farmecul de a sta singur, de a
se descoperi pe sine însuºi ºi,
astfel, pe Dumnezeu.
(pag. 13)
Eutanasia - oare chiar
putem înºela moartea?
Omul modern nu mai este
capabil sã recunoascã va-
loarea inviolabilã a propriei
vieþi, considerând-o a fi un
simplu obiect. (pag. 8)
„La þarã a fost cea mai
frumoasã perioadã
din viaþa mea”
Un interviu cu Pãrintele
Vasile Onciu. (pag. 6-7)
(pag. 4-5)
Editorial de Pr. Marius Demeter sã ne înarmãm ºi atunci când e vorba de a ROAGÃ SÃ AIBÃ NOROC! Alþii se
creºte viaþa noastrã spre bunã rodire. roagã la... Þociu ºi Palade. Sã te rogi e
Falsa rãbdare ºi Viaþa fiecãruia nu e altceva decât un alt categoric nu numai spre folos, dar ºi reco-
falsa nãdejde fel de „sãmânþã bunã”, iar datoria noastrã mandat. Dar sã te rogi… sã câºtigi la
Nu poþi sã te gândeºti la este sã creºtem aceastã „sãmânþã” (adicã Loterie!?
veºnicie decât înzestrat cu viaþa noastrã) de când încolþeºte în apa Au ajuns unii creºtini sã creascã în
bucuria rãbdãrii ºi a nãdej- Botezului ºi pânã la rodirea în Viaþa cea „rãbdare” de la o extragere la alta a
dii. Veºnicia nu se poate trãi veºnicã din Rai, înarmaþi cu armele rãb- Loteriei ºi cresc ºi „nãdejdile” lor:
în grabã ºi, ca atare, nu se dãrii ºi nãdejdii. „Sãptãmâna viitoare sigur o sã câºtig ºi
poate intra în veºnicie decât Azi, tot mai puþini oameni sunt eu!” Cumpãrã omul în loc de pâine bilete
fiind „prietenul rãbdãrii”. Sã aduni roade îmbrãcaþi în hainele unei rãbdãri auten- la Loto ºi apoi zice cã e sãrac de nici bani
din seminþele puse în pãmânt presupune tice ºi aproape nu mai existã semeni care de pâine nu mai are. ªi uite aºa mai
un efort important din partea ta, iar efor- sã aibã o orientare bunã a nãdejdii lor. ajunge sã creascã ºi-n „postire”.
tul este atât fizic, cât ºi spiritual, sufletesc. Sunt prea nerãbdãtori sã-ºi creascã ªi uite cum, din vorbã-n vorbã, am
Efortul fizic stã în munca depusã pânã „nivelul de trai” de aici, de pe pãmânt, ºi ajuns sã le spun eu Trei „Norocoase”.
când planta ajunge la maturitate, iar efor- sã caute parcã tot mai des „cele ºase noro- Mai bine mã opresc aici, cã ajung sã mai
tul sufletesc stã în rãbdarea ºi nãdejdea cu coase”. Tot mai mulþi fraþi au ajuns sã-ºi zic trei ºi le stric fraþilor „ºansele la
care ne înarmãm de când semãnãm ºi punã nãdejdea în... „ºase norocoase” ºi în noroc”. Acum ce pot sã mai zic decât cã
pânã culegem. Dar trebuie avut în vedere „cartoanele portocalii” (asemãnarea cu - politicos fiind din neam în neam - dacã
ca pãmântul în care semãnãm sã fie unul orice partid de aceeaºi culoare este pur fraþii vor noroc, atunci noroc sã aibã.
bun. Omul cel înþelept pune seminþele în întâmplãtoare), adicã în Noroc. Au ajuns - Când?
pãmânt bun, roditor. unii atât de disperaþi, încât se roagã sã - Dar de ce mã întrebaþi Când? Pãi
Tot cu rãbdare ºi cu nãdejde trebuie aibã Noroc. Da! Aºa am scris: SE n-aþi spus cã sãptãmâna viitoare?

CMYK
 2 Eveniment
Duhul Pãrintelui Arsenie în Þara Fãgãraºului
Dupã ce în septembrie am sãrbãtorit 100 de ani de la ºi cei care-ºi poartã cele cereºti pe credincioºii sãi.
naºterea Pãrintelui Arsenie, marele duhovnic ºi îndrumãtor paºii pe cuprinsul Cu siguranþã cã duhul Pãrintelui
spiritual al fãgãrãºenilor, în aceastã lunã, pe 28 noiembrie, mãnãstirii de la Sâm- Arsenie lucreazã ºi astãzi, întrucât roadele
vom prãznui 21 de ani de când Pãrintele Arsenie s-a mutat bãta: pe aleile ce duc misiunii sale pe pãmântul fãgãrãºean se
dintre noi la cele veºnice. de la biserica mãnãs- pot vedea în viaþa ºi în casele cre-
Cu binecuvântarea Înaltpreasfinþitului tirii la vechea stãreþie, în grãdina amena- dincioºilor care l-au cunoscut ºi care au
Laurenþiu, Mitropolitul Ardealului, în jatã de Sfinþia sa, unde în unele fotografii alãturi de icoane ºi câte o fotografie a
seara zilei de 24 septembrie, Preasfinþitul poate fi zãrit alãturi de acea amforã anticã; Preacuvioºiei Sale, în semn de cinstire ºi
Daniil, episcop al românilor ortodocºi din la acea piatrã de râu din faþa paraclisului respect, dar ºi în ziua de prãznuire a tre-
Serbia ºi apropiat al Pãrintelui Arsenie, Mitropolitului Nicolae Mladin, aºezatã cerii la cele veºnice, când în poiana de la
aducea ca binecuvântare pentru Þara acolo de dânsul; la crucea din spatele fos- Prislop, neîncãpãtoare pentru mulþimile de
Fãgãraºului halatul cu care adeseori pãrin- tei clopotniþe ºi, nu în ultimul rând, la credincioºi care-ºi aratã recunoºtinþa ºi
tele a fost vãzut îmbrãcat atunci când se altarul de varã din pãdure, unde Pãrintele mulþumirea pentru ajutorul primit, se aflã
afla la Drãgãnescu, unde a pictat timp de Arsenie a slujit atâtea Sfinte Liturghii ºi de ºi mulþi fãgãrãºeni.
15 ani acea „capelã sixtinã” a neamului unde i-a îndrumat prin cuvântul sãu spre Pr. Vasile Stan
românesc. Preasfinþitul Daniil a
evocat atunci, în cuvântul sãu,
marea personalitate a Pãrintelui S-au sfinþit crucile catedralei
Arsenie, precum ºi contribuþia Preoþii din Proto-
Preacuvioºiei Sale la întoarcerea popiatul Fãgãraº au
pe calea cea dreaptã a multor oa- participat marþi, 2 no-
meni debusolaþi ºi rãtãciþi. Tot iembrie, la conferinþa
atunci, Pãrintele Episcop ne-a pus cu tema „Autocefalia
la suflet un cuvânt important. Bisericii Ortodoxe Ro-
Ne-a spus cã, deºi trupul pãrin- mâne”, desfãºuratã în
telui se odihneºte în cimitirul de la prezenþa Înaltpreasfin-
Mãnãstirea Prislop, duhul Pãrin- þitului Laurenþiu, Mitro-
telui se aflã în Þara Fãgãraºului, politul Ardealului, ºi a
acolo unde pãrintele ºi-a desfã- pr. acad. prof. dr. Mir-
ºurat primii zece ani de activitate cea Pãcurariu. Tema
misionarã prin transformarea unei conferinþei a fost prezen-
mulþimi mari de credincioºi, în tatã de cãtre doi preoþi
conºtiinþa cãrora duhul Pãrintelui referenþi, care au vorbit
lucreazã pânã astãzi. despre contextul ºi pro-
Într-adevãr, duhul Pãrintelui blemele recunoaºterii
Arsenie este prezent în Þara Fã- oficiale a autocefaliei
gãraºului. Îl gãsesc cei care urcã Bisericii Ortodoxe Române, de la care se îm- printre care ºi primarul oraºului. „Câteva
spre "fereastra" Munþilor Fãgãraº, plinesc 125 de ani. Prezentarea a fost întregitã familii din jurul meu, câþiva prieteni am pus
la Chilia sãpatã în stâncã cu dalta în final de cãtre Pãrintele academician Mircea ban lângã ban ºi am contribuit la achizi-
ºi ciocanul, acolo unde s-a rugat ºi Pãcurariu, care a sintetizat concluziile nece- þionarea uneia dintre cele patru cruci. Este o
a plâns pentru mântuirea neamu- sare în urma comemorãrii acestui eveniment. bucurie a noastrã sã facem acest lucru ºi sper
lui românesc. Îl gãsesc ºi cei care Dupã încheierea conferinþei, Pãrintele ca ele sã fie un semn de ocrotire pentru toþi
sorb din „apa cea vie” care iz- Mitropolit, împreunã cu un sobor de preoþi, a locuitorii Fãgãraºului”, a spus Sorin Mãnduc,
vorãºte din izvorul Pãrintelui din poposit la catedrala ortodoxã din Fãgãraº. primarul municipiului.
apropierea mãnãstirii, unde cre- Cupola mare a clãdirii aflate în construcþie a „Fiecare eveniment de acest fel este un
dincioºii aleargã sã-ºi astâmpere fost acoperitã de curând cu tablã de inox prilej de bucurie, pentru cã se înalþã acum, alã-
setea cea duhovniceascã, cu nã- titanizat, iar acum au sosit la catedralã ºi cele turi de cupola centralã ºi de crucea de pe ea,
dejdea tãmãduirii de bolile patru cruci pentru turnurile din jurul cupolei. alte patru mici turnuleþe, cu însemnele crucii.
sufleteºti, dar ºi de cele trupeºti. Aici a avut loc slujba de sfinþire a celor patru Semnul crucii este pentru noi o pavãzã puter-
Duhul pãrintelui Arsenie sãlãº- cruci, de doi metri fiecare, care vor fi puse pe nicã, pentru cã este crucea pe care s-a rãstignit
luieºte ºi în vechea bisericã a cele patru turnuri ce înconjoarã cupola cea Mântuitorul nostru Iisus Hristos”, a spus
mãnãstirii, acolo unde erau mãr- mare. Slujba a fost oficiatã de Pãrintele Pãrintele Mitropolit. Cu aceastã ocazie, ÎPS
turisiþi ºi eliberaþi de pãcatele lor Mitropolit, alãturi de pãrintele protopop Ioan Laurenþiu a transmis ºi o chemare cãtre fãgã-
cei care bãteau distanþe lungi pe Ciocan ºi de un sobor de preoþi ºi diaconi. rãºenii de pretutindeni de a contribui la con-
jos pentru a ajunge acolo. Achiziþionarea celor patru cruci a fost tinuarea lucrãrilor la catedralã.
Duhul Pãrintelui îl descoperã posibilã cu ajutorul mai multor fãgãrãºeni, Natalia Corlean
 Eveniment 3
Un an altfel cu Pãrintele Teofil Bucuria Pãrintelui Teofil
este sã ne ºtie aproape de
La Mãnãstirea Brâncoveanu - Sâmbãta de Sus, sute de fii duhovniceºti din Dumnezeu
toatã þara au participat la pomenirea unui an de la plecarea la Domnul a Pãrintelui
Noi toþi venim astãzi cu dragostea
Teofil. Sfânta Liturghie ºi slujba parastasului au fost oficiate sâmbãtã, 23 octom-
noastrã, cu mirul cinstirii, cu gândurile
brie, de un sobor de preoþi ºi diaconi condus de Înaltpreasfinþitul Laurenþiu, Mitro-
noastre ºi cu tot ce avem mai frumos pen-
politul Ardealului, ºi Preasfinþitul Sofian, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe
tru Pãrintele Teofil ºi pentru Dumnezeu.
Române a Germaniei. Momentul a fost prilej de aduceri-aminte ºi trãiri deosebite:
Toþi cei care sunteþi aici puteþi sã vã con-
Mulþi ani de acum înainte sideraþi purtãtori de mir, mironosiþe ºi
ne vom împãrtãºi mirofori în cinstea Pãrintelui. Plecând de
din învãþãtura sa la acest lucru, sã ne gândim cã tot aºa ºi
trebuie sã fim ºi cinstitori ai Mântuitorului
Vestea trecerii la cele veºnice a Înviat, pentru cã bucuria Pãrintelui Teofil
Pãrintelui Teofil a fost pentru mulþi este sã ne ºtie aproape de Dumnezeu.
dintre credincioºi ºi pentru toþi uceni- PS Sofian Braºoveanul
cii sãi o mare supãrare, o mare durere
ºi o mare mâhnire. Dar ea s-a transfor- Prezent aievea
mat într-o bucurie. Ascultându-l cu Mi-amintesc cã 29 noiembrie 2009
toþii pe tot parcursul acestui an în ne- ºi-a scos capul ciufulit de ploi fãrã sã trã-
numãrate zile la Radio Trinitas, ne-am deze nimic din taina grea a zilei. De dimi-
trezit dimineaþa ºi ne-am culcat seara ascultându-i cuvintele de învãþãturã, pen- neaþã, pe o reþea de comunicare, o prietenã scrise-
tru cã a avut o activitate binecuvântatã de Dumnezeu atât de rodnicã, în cei 20 se scurt: „a murit Pãrintele Teofil”. Am recitit de
de ani de la Revoluþie, încât mulþi ani de acum înainte ne vom împãrtãºi din câteva ori, clipind des. Nu putea fi o glumã, dar
învãþãtura sa ºi dragostea sa, transmisã prin cuvintele mântuitoare, cuvinte de primul lucru pe care l-am putut întreba tâmp a
mângâiere ºi de îmbãrbãtare. ÎPS Laurenþiu, Mitropolitul Ardealului fost dacã e adevãrat. Era. Peste zi am primit con-
firmarea - pe internet, pe telefon, chiar ºi la ºtiri.
Pãrintele avea puterea sã îþi arate cum e raiul Un an mai târziu, tot pe nepregãtite a venit
Am pornit la drum cu emoþia unei de la poalele Fãgãraºului, cu stâncile vestea pomenirii de-un an a Pãrintelui. Când tre-
viitoare întâlniri, dar ºi cu întrebarea stã- de neclintit, cu tonurile vii de galben, cuse? S-au înghesuit atâtea în rãstimp, dar parcã
ruitoare: cum o sã fie la Sâmbãta fãrã verde, maro ºi roºu ale pãdurii ºi cu o ieri a fost.
Pãrintele? Dar, de cum am ajuns aco- luminã caldã ºi delicatã, care semãna Un soare cald ne-a mângâiat pe cei care ne-am
lo, aceastã întrebare nu-ºi mai avea foarte mult cu o îmbrãþiºare a Pãrinte- uitat în sus, cântând Hristos a Înviat, în jurul mor-
rostul, pentru cã Pãrintele Teofil era lui Teofil. Pentru mine Pãrintele a fost mântului sãu. Mi-a revenit întrebarea: chiar e ade-
prezent acolo între noi, pregãtit, ca de o bucurie ºi în prezenþa lui simþeai cã vãrat? Parcã-l simþeam pe Pãrintele ca atunci
fiecare datã, sã ne zâmbeascã, sã ne sa- eºti în siguranþã, îþi dãdea acea sigu- când era „acasã”. Ca atunci când ºtiam cã e acolo,
lute, sã ne îmbrãþiºeze, sã ne îmbãrbã- ranþã ºi acea încredere în Dumnezeu, chiar dacã nu îl zãream - gânduri vechi îmi jucau
teze, sã rãspundã întrebãrilor ºi frã- avea puterea sã-þi arate cum e raiul. în minte: poate spovedeºte ori primeºte pe cine-
mântãrilor noastre ºi sã ne înveseleascã. Aºa a fost ºi la întâlnirea de acum. va; poate e la chilie. Pe vremuri aproape cã îl pân-
În acea zi, Dumnezeu ne-a zâmbit Roxana Jurca deam. Doar ca sã-l vãd, sã spuie cald „dragã” ºi
chiar ºi prin peisajul acela de toamnã Existã nãdejde de revedere sã zâmbeascã neapãrat.
E greu sã te desparþi de un om al bucu- Mã aºteptam sã regãsesc mãnãstirea cumva
În aºteptarea tainicã a pustiitã fãrã prezenþa-i cuprinzãtoare a toate. ªi
reîntâlnirii riei, de un pãrinte care ne-a cuprins în dra-
gostea sa pe toþi cei care l-am cunoscut. totuºi, era acolo. Plecase, de vreme ce stãteam
23 octombrie 2010 - o zi fru- Existã însã nãdejde de revedere. Sã luãm înaintea mormântului, dar era prezent. Sâmbãta
moasã de toamnã cu soare ºi aminte la toate cele rãmase de la Pãrintele nu era vãduvitã de duhovnicul ei ºi nici cei care
amintiri în „tinda raiului, casa lui pentru noi. Sã ne împropriem Gânduri l-au cunoscut. Au primit binecuvântarea-i deo-
Dumnezeu, poarta cerului ºi locul care duc la cer. Sã ne curãþim de patimi potrivã ierarhi, cãlugãri, pelerini veniþi anume sau
împlinirilor”, de unde Pãrintele ca sã avem Gânduri senine. Sã ne iubim ajunºi întâmplãtor - ca mine, studenþi de departe
Teofil ne-a deschis uºa inimii sale unii pe alþii în aºa fel, încât sã dobândim care i-au sãrutat mâna la conferinþe - dupã ce i-au
spre a ne vesti Iubirea lui Hristos. Credinþa lucrãtoare prin iubire. Sã o cin- sorbit cuvintele ºi lumina, bãtrâni care ºi-au vãr-
Gânduri calde, gânduri dragi, stim pe Maica Domnului - raiul de tainã sat ani de-a rândul amarul înaintea Pãrintelui sau
amintiri... Fiecare clipã lângã Pã- al Ortodoxiei ca sã gãsim Calea spre copii nevinovaþi care s-au bucurat de excursie ºi
rintele Teofil e o amintire ºi o pu- bucurie. Iar când mintea ne va fi strãbã- colãcei. Era acolo.
nem deoparte cu sfinþenie la adã- tutã de Lumini de gând, când vom petrece Ceva mai târziu, la trapezã, am aruncat pe
postul sufletului nostru. Iar viaþa e Sãrbãtori fericite ºi ne vom ospãta Din furiº o privire spre capul mesei în care-l vãzusem
frumoasã ºi curge neºtiut mai de- ospãþul credinþei, atunci Hristos va fi în ºezând odinioarã. Ciudat, de data asta masa nu
parte, în aºteptarea tainicã a reîn- mijlocul nostru ºi ne vom reîntâlni cu avea scaun în capãtul ãla. Sau poate avea ºi nu-l
tâlnirii... Emanuela Ciocan Pãrintele Teofil. Cosmin Matic vedeam? Oana Dobrin
 4 Eveniment

Sfinþii români au mãnãstire la

Dupã câteva secole de la pustiirea vechii vetre monahale, provocatã de inter-
zicerea vieþii monahale prin decretele date de stãpânirea de altã credinþã din acele
vremuri, prima Sfântã Liturghie a fost oficiatã la ªinca Nouã duminicã, 31
octombrie, de cãtre Preasfinþitul Andrei, Episcopul vicar al Arhiepiscopiei Sibiului,
împreunã cu Pãrintele Matei, egumenul mãnãstirii, ºi un sobor de preoþi ºi diaconi.

Foto: Aurel Dragne

Loc de mãnãstire ºi de pomenire
Pentru ºincanii noi, urmaºi demni ai luptãtorilor pentru Ortodoxie în vre-
muri de grea încercare pentru credinþa noastrã, pãstrarea frumoaselor boltiri
ale trecutului reprezintã darul de a fi, peste veacuri, împlinitori ai rugãciunilor
bunilor biruitori mucenici, jertfiþi în Lunca Mãnãstirii, locul cu lespezi
zugrãvite - „un zid frumos cu flori” - ce vorbeºte despre biserica de piatrã a
mãnãstirii „de la Trestioara”, cum îi ziceau sãtenii.
Pãstrãtori fideli ai Ortodoxiei cuvântare munca ºi truda neostoitã a Pã-
Dupã mãrturiile vremii, pe hotarul rintelui stareþ Matei ºi a ucenicului sãu, Mãrturisiþi minunea
ªincii au existat patru schituri „unde a fost monahul Nectarie - „împlinitori ai rugã-
venind tinerime din tot Ardealul, la ciunilor bunilor biruitori mucenici din «Anul trecut, când au aflat de plecarea
învãþãturã, unde au fost învãþând de la Lunca Mãnãstirii”. pãrinþilor de la ªinca Veche, oamenii din
cãlugãri” (ªt. Meteº). Începutul mãnãs- Cuvântul de „Laudatio” ce însoþeºte ªinca Nouã i-au rugat sã vinã la ei, pentru
tirii trebuie aºezat, potrivit unei tradiþii, pe Actul de înaltã apreciere oferit Pãrintelui cã îºi doreau sã reînvie o vatrã mãnãs-
vremea evlaviosului domn muntean stareþ de cãtre domnul primar Dumitru tireascã pe hotarul satului lor. Dupã veacuri
Neagoe Basarab, care ºi-a luat aici o Flucuº, în numele comunitãþii din ªinca de aºteptare, visul le-a fost împlinit - pentru
moºie cu gândul de a ridica o mãnãstire Nouã, exprimã necesitatea ºi totodatã cã au cerut de la Dumnezeu ce le e de folos:
frumoasã. În jurul acesteia s-au aºezat bucuria reactivãrii vieþii monahale pe pãrintele stareþ Matei a primit loc de mã-
ºincanii noi, pãstrãtori fideli ai credinþei aceste locuri: „A rânduit Dumnezeu, la nãstire la ºapte kilometri de sat, la capãtul
ortodoxe, hotãrând „împreunã cu plinirea vremii, sã-l cheme sub brazda unui drum de munte anevoios ºi îngust, în
cãlugãrii laolaltã sã ia arme, iar uniaþia noastrã de cer pe Preacuviosul Pãrinte mijlocul pãdurii, unde în ultima vreme n-a
nici într-un fel sã nu primeascã” (I. Matei, cunoscându-i vocaþia de semãnãtor cãlcat decât picior de urs - dupã cum însuºi
Puºcariu). iscusit al cuvântului Evangheliei ºi de zi- mãrturisea, dar unde au fost descoperite
ditor al lucrului bine fãcut. Ne rugãm lui ruinele unui vechi aºezãmânt care a dis-
Prima Liturghie Dumnezeu sã pãstrãm aprins, împreunã pãrut în urma prigoanei pusã în aplicare de
dupã 250 de ani cu Pãrintele nostru Matei, rugul credinþei generalul Buccow.
Aºa cum consemneazã Actul de înaltã ortodoxe prin jertfelnicia vieþii noastre, Cu mare drag, sãtenii au donat tere-
apreciere oferit Preasfinþitului Andrei însoþindu-l pe Cuvioºia Sa, cu timp ºi fãrã nurile din zona mãnãstirii ºi, pe tot parcur-
Fãgãrãºeanul din partea Primãriei Comu- timp, în necurmata ºi vrednica trudã de sul lucrãrilor, au fost trup ºi suflet alãturi
nei ªinca Nouã: „Sosit-a vremea sã dãm a-ºi potrivi rostul vieþii sale cu firea pã- de pãrinþi. Ceea ce pãrea imposibil atât
revenirii viaþa monahalã în acest binecu- mântului binecuvântat al acestor locuri.” pentru ierarh - care a ºovãit sã dea binecu-
vântat loc de mãnãstire ºi de pomenire. vântare pentru construirea unei noi mânã-
S-a îndurat întru aceasta Pãrintele Lu- Sub ocrotirea Sfinþilor Români stiri -, cât ºi pentru oameni, raportându-se
minilor vãzând cum, din acest pãmânt Începând de acum, noi file de calen- la vremurile de crizã spiritualã ºi financiarã
amestecat cu pulberea de trupuri româ- dar vor marca existenþa credincioºilor de acum, s-a plinit uºor cu ajutorul Dom-
neºti, s-a ridicat necontenit la cer cur- ºincani ºi nu numai, odatã cu prãznuirea nului ºi cu iubirea omului, cu „dragostea
cubeul rugãciunii celei fãrã de sfârºit (…) Sfinþilor Români, a Sfintei Anastasia care este binevoitoare” (I Cor. 13, 4) ºi de
ca sã lege veac de veac ºi sã se Romana ºi a Sfântului Nectarie, ocroti- care au dat dovadã din plin sãtenii din
sãvârºeascã liturghie dupã liturghie (…), torii sfintei mãnãstiri, pentru bucuria ªinca Nouã, în frunte cu primarul lor,
ca dimpreunã sã trãim învãþãtura creºtin- netrecãtoare a binecredincioºilor închi- Dumitru Flucuº ºi pãrintele paroh Sorin
ortodoxã în toatã profunzimea ºi în toatã nãtori ºi pentru cinstirea veºnicã a cã- Suciu.
sinceritatea noastrã”. lugãrilor din aceste locuri. Îndemnul pe care ni l-a dat la sfârºitul
Prima Liturghie ce reînnoadã ºirul În felul acesta, s-a scris o nouã filã de slujbei Preasfinþitul Andrei: sã mãrturisim
rugãciunii neîncetate ºi al vieþii de obºte la istorie bisericeascã, semnatã, cum e ºi minunea cã s-a refãcut în scurt timp mã-
ªinca Nouã a fost oficiatã de Preasfinþitul firesc, de toþi cei prezenþi, care sã vor- nãstire la ªinca Nouã ºi cã îl putem regãsi
Episcop Andrei Fãgãrãºeanul, alãturi de beascã peste veacuri despre râvna, dãrni- acolo pe pãrintele Matei, în fiecare zi de-
un sobor de preoþi, care, împreunã cu cei cia, credinþa ºi jertfelnicia oamenilor trãi- acum înainte, slujind vreme de 40 de zile la
aproximativ 2000 de credincioºi prezenþi, tori pe aceste meleaguri. rând Sfânta Liturghie.»
au venit sã încununeze prin rugã ºi bine- Prof. dr. Gheorghe Malene Mãdãlina Matic

CMYK

ªinca Nouã „Paºii noºtri au cãlcat pãmânt sfinþit!”
ªinca Nouã - sãrbãtoarea
din inimi
31 octombrie 2010: zi binecuvântatã,
mult-aºteptatã! Pentru nimic în lume n-aº
fi vrut sã lipsesc.
Ne-am afundat, din sat spre mãnãstire,
pe drumul ce ºerpuia printre livezile verzi,
proaspãt cosite, ºi dealurile îmbrãcate în
veºmântul des al pãdurii în culorile toam-
nei. Deasupra a toate se întindea vãzduhul
strãbãtut de lumina soarelui ºi albastrul
senin ºi curat al cerului.
Mãnãstirea ni se arãtã, în sfârºit, în
poiana înconjuratã de dealuri. Construcþia
albã aºtepta harul sfinþitor, iar pridvorul
împodobit cu cetini de brad ºi flori încânta
privirea pelerinului, vorbind în tãcere
despre hãrnicia mâinilor care-l pregãtiserã.
Poporul aºtepta cuminte.
Liturghia începu. Masa altarului, ierar-
hul, stareþul, pãrinþii, pridvorul, poporul,
dealurile... De acolo, de la altar, ca dintr-un
centru, se revãrsa concentric o frumuseþe
care lua forma tuturor. Duh de sãrbãtoare.
Se citi Apostolul: I Corinteni 13 -
Imnul dragostei. Cugetarea se adânci, locul
se lãrgi, se diluã cumva. Uitasem unde
sunt. Nu mai exista spaþiu, ci doar urechi ºi
inimã. Cuvintele imnului: „Dragostea
îndelung rabdã, este binevoitoare, nu se
laudã, nu se trufeºte... Toate le rabdã, toate
le crede, toate le nãdãjduieºte... Dragostea
nu cade niciodatã” nu mai erau rostite de
gura unui om. Dar de Cine, atunci? Cu-
vintele veneau din veºnicie ºi intrau în
abisul deschis în inima noastrã...
Prefacerea Darurilor, epicleza: toþi
sfinþii au venit de faþã. În rândul dintâi -
duhurile pãrinþilor ºi fraþilor care slujiserã
în vremuri trecute în mãnãstirea de aici.
Predica Preasfinþitului: cuvânt limpe-
de, cuvânt temeinic, cuvântul lui Dum-
nezeu rostit prin om. Ierarhul fãcea parte
din sãrbãtoare ºi, la rândul sãu, fãcea sãr-
bãtoarea mai frumoasã pentru noi.
Primarul ºi sãtenii: vrednicia oame-
nilor care luptã ºi înfãptuiesc. Ambiþia de a
face, ºi de a face frumos ceea ce fac, cât
mai sãrbãtoresc.
Stareþul: este sau trebuie sã devinã una
cu mãnãstirea. Taina lui este în suflet. Iar
dânsul este mereu în sufletul nostru.
Iatã: am ajuns pânã aici, ºi trebuie sã
mergem mai departe. Slavã lui Dumnezeu
pentru cele trecute ºi pentru cele viitoare!
Amalia Dragne
Astfel mãrturisea Preasfinþitul Andrei Fãgãrãºeanul în cuvântul de învãþã-
turã adresat credincioºilor care au venit în numãr impresionant la mãnãstirea
de la ªinca Nouã. Reînfiinþatã pe amplasamentul unuia dintre cele patru
aºezãminte existente în trecut în hotarul satului ªinca, mãnãstirea reînnoadã
tradiþia secularã a vieþuirii monastice din zonã, întreruptã la mijlocul secolului
al XVIII-lea în urma mãsurilor brutale adoptate de administraþia imperialã
habsburgicã.
Amintitã doar de o troiþã
Pânã în urmã cu câþiva ani, frumoasa
poianã de la poalele pãdurii, cunoscutã
sub numele de Trestioara, era strãjuitã
doar de o troiþã, ce amintea existenþa fos-
tului aºezãmânt. Cercetarea arheologicã
pe care am întreprins-o în acest loc în-
tre anii 2008 ºi 2010, în colaborare cu
Facultatea de Istorie a Universitãþii Bu-
cureºti ºi Primãria Comunei ªinca Nouã,
a condus la descoperirea vestigiilor vechii
biserici mãnãstireºti.
Edificiul de piatrã descoperit com-
portã douã etape importante de con-
strucþie. Partea mai veche, databilã la
mijlocul secolului al XVII-lea, era consti-
tuitã din navã ºi altar, potrivit modelului
constructiv deja consacrat în spaþiul tran-
silvãnean. În decursul secolului al XVIII-
lea, bisericii i s-a adãugat pe faþada ves-
ticã un pronaos deschis, ce putea avea ºi
rolul de pridvor. Observaþia este impor-
tantã, deoarece aceastã structurã constitu-
ie una dintre primele influenþe ale arhitec-
turii bisericeºti din Þara Româneascã în
spaþiul fãgãrãºean. Elevaþia zidurilor
descoperite conservã pe alocuri registrul
inferior al picturii.
Pustiitã ºi ruinatã
Vechiul aºezãmânt apare consemnat
în documentele vremii. La 1748 avea ºase
vieþuitori, cãlãuziþi de preotul Avram,
iobag din ªinca ce cãlãtorise la Ierusalim.
Zece ani mai târziu, mãnãstirea este po-
menitã din nou, având ca vieþuitori doi
cãlugãri ortodocºi: preotul Avram ºi
preotul Iosif, originar din Muntenia. La
18 ianuarie 1755, episcopul unit Petru
Pavel Aron amintea aºezãmântul de aici
ca fiind ocupat de cãlugãri ortodocºi, iar
la 26 aprilie 1779, episcopul unit Grigorie
Maior îi scria generalului Preiss cã:
„nedãrâmarea ºi restaurarea mãnãstirii
schismatice (ortodoxe) din ªinca scanda-
lizeazã întreagã Þara Oltului”. Decretele
imperiale din anii 1767, respectiv 1782,
au interzis viaþa monahalã, conducând la
pustiirea mãnãstirilor transilvãnene ce
scãpaserã distrugerii din 1761. În aceste
Eveniment 5
Foto: Aurel Dragne
împrejurãri, schitul de la ªinca Nouã a
fost pãrãsit. Pustiitã, mãnãstirea s-a ruinat
cu trecerea timpului. Acest fapt este con-
firmat de rezultatul sãpãturilor arheolo-
gice, dovadã absenþa indiciilor care sã
ateste distrugerea violentã a lãcaºului.
Semn al unei vieþi monahale
închegate
Vestigiile bisericuþei erau încã vizi-
bile la 1859. Preoþii Gheorghe Flucuº ºi
Nestor Popa din ªinca Nouã îi scriu
Mitropolitului Andrei ªaguna cã „mai era
ºi o altã mãnãstire, în Trestioara, cu bise-
ricã de zid, cu moºie mare ºi grãdinã de
poame. Aici se mai vede ºi azi un zid fru-
mos cu flori”; iar preotul Petru Popescu,
protopop ortodox al Fãgãraºului, rela-
teazã în raportul întocmit cãtre acelaºi
mitropolit: „Cã umblând eu ºi ispitind din
mai mulþi (...), toþi într-alt chip îmi
spuserã ºi mã întrebarã sã le spui de care
schit vreau sã aflu? Pentru cã în vremile
vechi în munþii numitelor sate (ªinca
Veche, ªinca Nouã) au fost mai multe
renumite mãnãstiri (...). Pânã în vremile
lui Iosif împãratul, care de atuncea desfi-
inþându-sã ºi stricându-sã, astãzi se mai
aflã numai lemnele ruinelor lor.”
Prin vechimea ei, Mãnãstirea de la
ªinca Nouã constituie un reper important
în istoria monahismului fãgãrãºean ºi
totodatã transilvãnean. Biserica de zid a
mãnãstirii precede cu aproape o jumãtate
de veac ctitoria brâncoveneascã de la
Sâmbãta de Sus, dovedind prezenþa unei
vieþi monahale închegate în acest spaþiu
în secolul al XVII-lea.
Muzeograf drd. Aurel Dragne,
Muzeul Þãrii Fãgãraºului „Valer Literat”
CMYK
 6 Dialoguri
„La þarã a fost cea mai frumoasã perioadã
O veche zicalã româneascã spune: ,,Dacã n-ai bãtrâni Interviu cu Pãrintele Vasile Onciu
sã-i cumperi”. Acest lucru se adevereºte în toate sferele de
activitate, mai ales când este vorba de practicã, care este într-o casã vizavi de bi- unde am stat 32 de ani, dintre care 16 ani
cea mai grea. Nici preoþia, unde îndrumarea omului spre serica Brâncoveanu. i-am petrecut efectiv în sat. Dupã ce au
mântuire are o conotaþie aparte, pentru cã implicã o mare Ce ne puteþi spune crescut copiii am venit la oraº, de unde am
responsabilitate, nu face excepþie. Practica misiunii se despre anii de ºcoalã? fãcut naveta. La început am locuit într-o
învaþã mai ales „pe teren”, de aceea trebuie sã învãþãm de Primele patru clase casã modestã, pentru cã atunci casa paro-
la veteranii noºtri care ,,au albit” la altar. Pe pãrintele le-am fãcut în satul hialã era ocupatã de cãtre secretarul de
Vasile l-am gãsit acolo unde ºi-a petrecut cea mai mare natal, apoi mi-am com- partid. În doi-trei ani am reuºit însã sã mã
parte a vieþii: în bisericã. Este unul dintre decanii de pletat celelalte studii la mut în casa parohiei. Vremurile nu erau
vârstã ai misionarismului fãgãrãºean, iar povestea vieþii ºcolile din Voila ºi deloc uºoare, pentru cã pânã în anul 1965
sale este un adevãrat roman. Pãrintele Onciu este o le- Cincºor. În anul 1950 nu era curent electric la þarã. Era greu ºi cu
gendã vie, are deja 51 de ani de activitate preoþeascã. am intrat la Liceul deplasarea, pentru cã nu exista pe atunci
„Radu Negru”, pe care pod, iar peste Olt treceam cu barca. Pe
Se ºtie cã perioada copilãriei nu se l-am terminat în anul 1954. Pe atunci nu atunci nu existau pretenþii în rândul pre-
uitã niciodatã. Ce amintiri vã leagã de existau anumite profile de specialitate, se oþilor tineri cu privire la condiþiile de
aceastã etapã a vieþii? numea doar Liceul „Radu Negru”. În anul locuit. Despre un anumit lux nu se punea
Am cunoscut de mic greutãþile vieþii. 1954 am intrat la Institutul Teologic problema.
În anul 1944 autoritãþile române ne-au Universitar din Sibiu. Sunt licenþiat în Cum aþi îmbinat activitatea pre-
evacuat din Bucovina, ca sã nu ne prindã Istoria Bisericii Universale, sub coor- oþeascã cu cea pe plan administrativ?
ruºii din urmã. Acest lucru s-a întâmplat donarea prof. dr. Milan ªesan, care se Care au fost satisfacþiile?
undeva prin luna lui martie. Þin minte cã trãgea tot din Bucovina. Teza lucrãrii mele În afarã de preoþie am lucrat mult ºi pe
afarã era o zãpadã mare, aºa era în locurile de licenþã fãcea referire la Facultatea de plan administrativ, pentru cã am fost iniþi-
acelea iarna. Am plecat împreunã cu pã- Teologie din Cernãuþi. atorul construirii primului pod de lemn
rinþii ºi surorile mele cu o cãruþã pânã la Aveþi o activitate foarte longevivã în peste Olt ºi a cãminului cultural din sat.
Câmpulung Moldovenesc, de unde am plan misionar - 51 de ani. Împãrtãºiþi-ne Am fost preºedinte al comitetului de con-
urcat într-un vagon pentru animale. În câte ceva din experienþa dumneavoastrã. strucþie. Munca mea nu a fost uitatã, astfel
afarã de familia noastrã au mai urcat cu Am fost hirotonit în anul 1959 de cãtre încât am fost fãcut cetãþean de onoare al
noi încã trei fraþi de-ai tatãlui meu, împre- Preasfinþitul Teodor Scorobeþ. Am fost satului Rucãr de cãtre autoritãþi. Pentru
unã cu familiile lor. Într-o jumãtate de numit în satul Rucãr, din comuna Viºtea, mine a fost o surprizã plãcutã, pentru cã
vagon eram noi, iar în cealaltã jumã- Pãrintele Vasile Onciu s-a nãscut la data
tate, animalele pe care pãrinþii le-au de 14 decembrie 1934, din pãrinþii Teodor ºi
luat de acasã. Þin minte cã tata a Maria, în comuna Ropcea din Judeþul
slobozit animalele pe care nu le-a Storojineþ, în apropiere de Cernãuþi - aflat în
putut lua cu noi. Bucovina de Nord, ocupatã de ruºi. Tatãl era
Tatãl meu a aflat, de la cineva de cojocar de meserie, iar mama casnicã. Au fost
pe drum, cã ne putem stabili prin patru copii la pãrinþi: Vasile, Vera, Viorica ºi
Þara Fãgãraºului. În Vinerea Paºtilor Felicia. Familia este evacuatã în anul 1944 ºi
am ajuns în Voila, unde am fost gãz- se stabileºte în Þara Fãgãraºului la Voila,
duiþi de familia lui Relu Fãrcaº care Cincºor iar apoi la Fãgãraº.
locuia pe uliþa Voivodenilor. Au fost Primele studii le începe în satul natal iar
niºte oameni excepþionali. Ne-au apoi le completeazã la ºcolile din Voila ºi
primit cu cal, cãruþã, pãrinþi ºi copii. Cincºor. Între anii 1950-1954 urmeazã Liceul
Am stat la ei câteva luni, într-o cã- "Radu Negru" iar în intervalul 1954-1958 îºi
suþã de varã. Apoi ne-am mutat pe desãvârºeºte cunoºtinþele teologice în cadrul
uliþa bisericii, într-o casã din lemn. Institutului Teologic Universitar din Sibiu.
Când am plecat din Bucovina natalã Familia. Este cãsãtorit cu Cornelia - asis-
aveam 9 ani, o sorã era de 6 ani, una tentã medicalã ºi are trei copii: Carmen-
de 11 ºi alta de 14 ani. În Voila am Angela ºi Anca, care sunt economiste, ºi
locuit 4 ani. În anul 1948 ne-am Dana, de profesie inginer constructor. Anca
mutat în Cincºor, unde am fost este stabilitã în Houston, statul Texas - SUA.
împroprietãriþi cu 8 iugãre de pã- Între anii 1959-1991 activeazã în parohia
mânt. Am locuit în casa unei sã- Rucãr, iar în 1991 vine la Fãgãraº, în urma
soaice. În Cincºor am stat 8 ani, înfiinþãri unei noi parohii în cartierul
dupã care ne-am mutat în Fãgãraº, Combinat.
 7 Actual
din viaþa mea” Þara Sfântã e în fiecare bisericã
nu mi s-a spus pentru ce sunt chemat.
Acest eveniment a avut loc în anul 2008.
Fãcând un arc peste timp, cum pri-
viþi pastoraþia în mediul rural?
Intervalul de timp petrecut la þarã a
fost cea mai frumoasã perioadã din viaþa
mea. Tot de acolo vin ºi cele mai fru-
moase amintiri. Diferenþa între pastoraþia
la sat ºi cea de la oraº a fost ca între cer ºi
pãmânt. La Boboteazã ºi Ziua Crucii,
preotul era aºteptat de oameni încã din
capul uliþei. Toþi lãsau poarta deschisã în
semn de respect ºi de cinste pentru preo-
tul satului. Oamenii din Rucãr au fost de
mare ispravã, mai ales în acele timpuri, în
care þãranul de altãdatã era de cuvânt.
Vorba „da” era „da” ºi „nu” era „nu”. În
tot acest timp de 32 de ani am trãit în
foarte bunã armonie cu toþi oamenii din
sat. Am mers pe principiul de a fi preotul
care sã le facã tuturor pe toate. Nefiind o
parohie prea mare, am avut mult timp la
dispoziþie ºi m-am axat foarte mult ºi pe
gospodãrie; am þinut animale ºi mi-a plã-
cut munca.
V-a fost mai uºor când aþi fost numit
în oraº?
În anul 1991 am venit la Fãgãraº, ca
urmare a înfiinþãrii unei parohii în car-
tierul Combinat, unde n-a existat nicio-
datã bisericã pânã la venirea mea acolo.
Oamenii se duceau la slujbe în oraº sau la
bisericile din satele înconjurãtoare, Ileni,
Hurez, Râuºor... Am luat totul de la zero,
pentru cã la început n-am avut nimic, nici
veºminte, nici cãrþi. Împrumutam de la
colegii mei. Am slujit întâi într-o baracã,
pe care am transformat-o în capelã. Era
tot timpul plinã de credincioºi, pot zice cã
erau chiar mai mulþi ca acum. În anul
1994 am turnat placa, iar temelia a fost
binecuvântatã de Înaltpreasfinþitul Anto-
nie Plãmãdealã, Mitropolitul Ardealului
de atunci. În anul 1998 am definitivat
lucrarea ºi am binecuvântat-o. În anul
2002, dupã ce am terminat pictura în fres-
cã, am avut ºi sfinþirea bisericii.
Pãrinte Vasile, ce sfat le daþi tine-
rilor preoþi care se aflã la început de
drum?
Preoþii tineri sã-ºi înceapã ucenicia la
sat, unde credinþa este mult mai curatã ºi
mai purã. Acolo oamenii sunt mai ataºaþi
de Bisericã ºi de pãstorul lor.
Interviu realizat de
Pr. ªtefan Botoran
Am observat cã în ultimii ani a devenit o modã sã cãutãm cu orice preþ sã vizi-
tãm Þara Sfântã. Nu de puþine ori însã am întâlnit oameni despre care ºtiam cã
nu au ajuns sã „viziteze” mãcar o datã ºi propria bisericã parohialã, participând
la Sfânta Liturghie, dar au ajuns sã „viziteze” Þara Sfântã.
Hristos e prezent în
fiecare
Sfântã Liturghie
Sã-L cauþi pe Hristos e
categoric un lucru foarte
bun ºi nu zic cã e rãu sã vrei
sã calci „pe urmele paºilor
Lui”. Fiecare dintre cei care
au ajuns sã aibã o astfel de
experienþã þin sã ne poves-
teascã ºi sentimentele pe
care le-au trãit în diverse
locuri din Þara Sfântã ºi
nici asta nu e rãu deloc.
Ceea ce trebuie însã sã
înþelegem este cã nu e ne-
voie sã mergem pânã acolo
pentru a ne întâlni cu Hris-
tos. Cu Hristos te poþi întâlni la fiecare naj, o bucurie duhovniceascã pe care
Sfântã Liturghie care se oficiazã în „umila” Dumnezeu ne-o dãruieºte.
bisericuþã din satul tãu. Dacã nu-L simþi ºi
nu-L vezi pe Hristos pe altarul bisericii de
Unde este Þara Sfântã?
la tine din sat, eu cred cã nu-L simþi ºi Pentru un creºtin adevãrat, a cãlca „pe
nu-L vezi pe Hristos nici în Þara Sfântã, ci urmele paºilor Lui” nu înseamnã a merge
e doar o iluzie, o amãgire. Sã crezi cã pe „în vizitã” în Þara Sfântã, ci a urma
Hristos nu-L descoperi decât în Þara Evanghelia Lui, adicã a pãºi pe Cãrarea
Sfântã e de fapt mãrturia necredinþei sau a Împãrãþiei Sale. Degeaba merg sã vãd
unei credinþe false. Pãi dacã acum mai peºtera unde S-a nãscut Iisus, dacã nu fac
bine de douã mii de ani Iisus Se „plimba” din sufletul meu o iesle unde sã se nascã
numai pe la Ierusalim ºi prin împrejurimi- El de Crãciun. Degeaba merg pe Muntele
le acestuia, acum El se „plimbã” peste tot Fericirilor, dacã uit sã spun Rugãciunea
în lume, acolo unde „se adunã doi sau Domneascã înainte de masã sau nu am
trei” în numele Lui. Eu cred cã e mai mare habar de Fericirile rostite de Iisus pe acel
bucuria când te gândeºti cã Hristos vine El munte. Degeaba merg sã vãd Grãdina
la noi în sat ºi se roagã cu noi în biserica Ghetsimani, dacã nu am habar de rugãciu-
noastrã din deal (sau din vale). nea lui Iisus înainte de a Se lãsa prins ºi
dus la judecatã. Degeaba merg sã vãd
Diferenþa dintre Golgota, dacã nu înþeleg cã ºi eu trebuie sã
vizita-excursie ºi pelerinaj rãstignesc pãcatele ce zac în mine. Eu cred
Pentru un creºtin adevãrat, Þara cã, pentru creºtinul adevãrat, Þara Sfântã
Sfântã nu este un „muzeu” bun de vizitat, este cu adevãrat în fiecare bisericã din cel
o „staþiune” pitoreascã, un „obiectiv turis- mai mic sat sau cãtun „uitat de lume”, iar
tic”. Pentru un creºtin adevãrat vizitarea pentru „turiºti” Þara Sfântã nu este decât o
Locurilor Sfinte este o bucurie duhov- þarã ca oricare alta.
niceascã, pe care ne-o face Hristos. Iar Vã doresc sã vã „plimbaþi” duminicã
când spun „vizitare” vreau sã se înþeleagã de duminicã prin Þara Sfântã din parohia
de fapt cã spun pelerinaj. În acest peleri- dumneavoastrã, cãlãuziþi de Hristos, iar
naj, Ghidul nostru este chiar Hristos, care Maica Domnului sã vã poarte, la fiecare
ne poartã pe fiecare prin acele locuri. La slujbã din biserica dumneavoastrã, prin
fel trebuie înþeles ºi „mersul” nostru pe la Grãdina Sa cea minunatã.
mãnãstiri. Nu ca o „vizitã”, ci ca un peleri- Pr. Marius Demeter
 8 Trup ºi suflet

Eutanasia - oare chiar putem înºela

Practicatã în câteva þãri europene ºi numai în anumite condiþii, fost preluat ºi în
eutanasia este în contradicþie totalã cu viziunea creºtin-ortodoxã România, sub denu-
asupra vieþii ºi a morþii. Pierzând sensul transcendent al fiinþei mirea de îngrijire
umane, omul modern nu mai este capabil sã recunoascã valoarea paliativã. Terapia
inviolabilã a propriei vieþi, ajungând, astfel, în situaþia de a prop- paliativã nu înseam-
une eliberarea de viaþã ca ºi cum ea ar fi un simplu obiect. nã numai tratament
Ce este eutanasia? 100% cu privire la suferinþã medical, ci este o
Conceptul de eutanasie are ºi la dreptul la viaþã ºi la îngrijire amplã -
peste 80 de definiþii. Cea mai moarte. Gândiþi-vã cã, numai emoþionalã, psihicã,
"popularã" dintre acestea este: în momentul unei simple fizicã ºi spiritualã -
"provocarea morþii unui bol- dureri de dinþi, nu prea mai de care au atâta ne-
nav, la cererea acestuia, cu poþi sã raþionezi corect. În voie aceºti oameni
mijloace nedureroase". fine, ultima premisã greºitã suferinzi.
Eutanasia are mai multe este cã, în cazul anumitor Credinþa în pur-
forme: eutanasie activã - afecþiuni, pacienþii au dureri tarea de grijã a lui
reprezintã comiterea unor acte insuportabile, care nu pot fi Dumnezeu îl chea-
în vederea provocãrii morþii controlate. mã pe creºtin sã
(cum ar fi: scoaterea din funcþi- Toate aceste premise abordeze pozitiv nu
une a unui aparat, adminis- sunt greºite, pentru cã noi nu a prelungi viaþa. Mâna care doar sãnãtatea sau fericirea, dar
trarea unui medicament într-o putem sã facem un prognostic vindecã nu poate sã fie aceeaºi ºi boala, durerea sau necazul.
dozã capabilã sã antreneze al unei boli; þine de individual- cu mâna care ucide. Dumnezeu nu îngãduie relele
moartea, administrarea unei itate. Poþi sã-i spui pacientului Eutanasia ar introduce un pentru a-l vãtãma sau a-l slei de
injecþii letale etc.); eutanasia cã mai are trei luni de trãit ºi el climat de neîncredere între puteri, ci pentru ca acesta sã
pasivã - constã în neacordarea poate sã mai trãiascã trei ani. A medici ºi pacienþi. Mai ales în dobândeascã folos sufletesc ºi
sau întreruperea unui trata- doua chestiune e faptul cã, în zilele noastre, când actele med- sã se întãreascã. Este suficient
ment, ºtiind cã astfel urmeazã acest moment, durerea poate sã icale sunt foarte scumpe, poate ca el sã nu îºi priveascã viaþa
sã se producã moartea pacien- fie controlatã ºi, în al treilea sã aparã suspiciunea cã medi- având drept unic etalon plãce-
tului în cauzã; o altã formã de rând, avem în vedere progresul cul determinã pacientul sã do- rea ºi sãnãtatea trupeascã, ci sã
eutanasie este sinuci-derea care se înregistreazã în rândul reascã eutanasia, pentru a face aibã în vedere ºi dimensiunea
asistatã medical - medicul sau ºtiin-þelor medicale - boli pe economie. ei spiritualã. "Când sunt slab",
un alt membru al personalului care acum le declarãm incur- scrie Sfântul Apostol Pavel,
medical îl ajutã pe bolnav sã se abile ar putea deveni curabile Oamenii în suferinþã "atunci sunt tare". "Nu cu-
sinucidã (de exem-plu, pacien- într-un interval foarte scurt de au nevoie de îngrijire noaºteþi câtã rãsplatã aduce
tului i se prescrie o reþetã cu o timp. paliativã, nu de eutanasie boala în inima celui care o
substanþã letalã, i se indicã cum Eutanasia nu poate fi ac- acceptã mulþumit ºi slãvindu-L
sã opreascã singur aparatele de ceptatã în lumea medicalã din Eutanasia a apãrut ca rãs- pe Dumnezeu - spune Sfântul
resuscitare sau i se oferã o mai multe motive, spune dr. puns la neputinþa sau dezintere- Ioan Gurã de Aur, nimic nu
mascã ºi un tub cu un gaz ce Vasile Astãrãstoae, preºedin- sul în a oferi bolnavilor în stãri este egal cu rãbdarea bolii din
provoacã moartea). tele Colegiului Medicilor din terminale îngrijiri optime. punct de vedere al desãvârºirii
România ºi preºedinte al Chiar dacã nu mai existã nici duhovniceºti, deoarece aceasta
Adepþii eutanasiei pornesc Comisiei de Bioeticã din un tratament disponibil în o- este regina virtuþilor ºi cea mai
de la premise false cadrul Ministerului Sãnã- prirea progresului bolii, rã- valoroasã coroanã a creº-
tãþii. Existã un principiu în mâne întotdeauna posibilitatea tinilor".
Prima este aceea cã per- eticã: poþi sã sacrifici partea, ca unei îngrijiri ºi a unui bun con-
soana are dreptul la o moarte sã salvezi întregul. Or, aici, trol al simptomelor. Mai im- Moartea bunã sau rea
demnã. Or, nicãieri, în nici un sacrifici întregul ºi nu salvezi portant decât boala în sine este
document, nu gãsim dreptul de nimic. Apoi, este o soluþie rad- cum percep eu boala aceasta. Moartea bunã sau rea nu
a muri; gãsim dreptul la viaþã, icalã, pentru care nu mai ai cale Aºadar trebuie cultivatã ati- este determinatã în cele din
dreptul la sãnãtate. A doua de întoarcere. De asemenea, tudinea mentalã pozitivã. urmã de forma ei exterioarã, de
premisã greºitã de la care se exis-tã posibilitatea abuzului. Medicina modernã dispune uºurinþa sau greutatea cu care
pleacã este cã totdeauna poþi sã Me-dicii sau cei care apreciazã de nenumãrate mijloace de a survine, ci de starea interioarã
evaluezi corect prognosticul cazul nu sunt îngeri; pot sã ameliora suferinþa fizicã. Un cu care o abordeazã omul.
unei boli. A treia premisã existe interese sau pot sã existe exemplu excelent de îngrijire a Moartea bunã nu este totdeau-
greºitã este aceea cã o persoanã abuzuri. Pot sã încalce principi- bolnavilor ºi bãtrânilor în na uºoarã, nici moartea uºoarã
care are o boalã gravã, însoþitã ile profesiei medicale, în vir- suferinþã este modelul de tip nu este totdeauna bunã. Sunt
de dureri, este ºi responsabilã tutea cãrora medicul este dator hospice din Anglia. Modelul a relevante întrebãrile formulate
CMYK

moartea?
pe aceastã temã de cãtre
Sfântul Ioan Gurã de Aur:
"Oare a fost rea moartea lui
Ioan, fiindcã i s-a tãiat capul,
sau a lui ªtefan, fiindcã a fost
omorât cu pietre, sau a
Mucenicilor, cã ºi-au sfârºit
viaþa în chinuri?" ªi rãspunde
el însuºi: "Rea nu este moartea
aceasta, ci moartea în pãcat".
Biserica Ortodoxã, spunea
teologul grec Georgios
Mantzaridis, considerã cã
orice moarte pe care o
provoacã laºitatea omului de-
a înfrunta greutãþile vieþii este
necredinþã în purtarea de grijã
a lui Dumnezeu. De aseme-
nea, considerã drept "contrarã
deontologiei ºi jignitoare la
adresa slujirii medicale" ºi
orice faptã care nu contribuie
la prelungirea vieþii, ci
grãbeºte moartea. În învãþãtu-
ra Bisericii, viaþa ºi moartea
creºtinului nu îl privesc doar
pe el însuºi, ci au directã legã-
turã cu semenii lui ºi, întâi de
toate, cu Dumnezeu Însuºi.
Astfel, viaþa ºi moartea nu
sunt aºezate sub prisma drep-
turilor individuale, ci în cadrul
comuniunii cu Dumnezeu ºi
cu aproapele.
Când nu existã nãdejde
pentru viaþa de dupã moarte ºi
toate sunt abordate în perspec-
tiva imediatã ºi în mod eude-
monistic (fericirea este privitã
ca scopul suprem al vieþii
omeneºti), atunci acceptarea
eutanasiei este de la sine înþe-
leasã. Dar când existã credinþa
în Dumnezeu ºi în viaþa de
dupã moarte sau, cu atât mai
mult, când viaþa aceea este
consideratã ca fiind cea ade-
vãratã, iar cea de acum ca un
stadiu pregãtitor, atunci nimic
nu poate duce la tãgãduirea
valorii ei ºi la întreruperea ei
voluntarã prin oricare din
formele de eutanasie.
Pr. Alexandru Stanciu
9 Actual
Ne plimbãm în bocanci prin raiul
Nu ºtiu dacã v-aþi întrebat vreodatã cât de
delicat este Dumnezeu în relaþia cu noi. El,
lui Dumnezeu
gazda perfectã, dispus sã accepte orice atitudine Jovialii
nefireascã din partea noastrã. Noi, simpli oaspeþi
Cei joviali, în veselia ºi joaca lor,
în casa Lui, mai mult sau mai puþin civilizaþi. servesc ºi ei de pe platoul bogat, întins cu
generozitate de Gazdã. Ei
Oaspeþi de nu se sfiiesc sã facã câteva
trei feluri glume la adresa bucatelor
Unii, atent educaþi, ºi apoi la adresa Gazdei;
se sfiiesc sã nu deran- fie sunt prea multe bucate,
jeze liniºtea casei. Se fie prea puþine, fie prea
aºeazã cuminþi într-un dulci, fie prea sãrate, fie
colþ, privind timid în prea prãjite, fie prea
jurul lor, pentru a nu necoapte… În joaca ºi
deranja ceva sau pe râsul lor nici nu bagã de
cineva de lângã ei. seamã cã Gazda S-a retras
Alþii, joviali, distraþi, tiptil din mijlocul lor, fãrã
aproape nepãsãtori, a primi mãcar o privire de
dau impresia cã nu recunoºtinþã sau de mulþu-
realizeazã cã sunt doar mire din partea lor.
simpli oaspeþi într-o casã strãinã. ªi apoi vin ei,
aroganþii, plini de sine, de aere, de auto sufi-
Importanþii
cienþã. Intrã în casã sfidând prezenþa tuturor A venit ºi rândul lor, al celor mai "impor-
celorlalþi, dar mai ales a gazdei. Nu se sfiiesc sã tanþi musafiri", cãci aºa se considerã ei. Oaspeþii
trânteascã uºa de perete, sã intre fãrã sã se aroganþi, plini de ifose, atotºtiutori, atotputerni-
ºteargã pe picioare la intrare, ducând pânã în ci, plini de sine. Aceºtia fileazã de la distanþã
mijlocul casei noroiul pe care îl poartã mereu cu tava cu care Gazda se apropie de ei. Deja le poþi
ei, pe oriunde umblã. Nici mãcar nu au bunul vedea privirea plinã de dispreþ. Gazda nu le
simþ sã dea bineþe celor din jur. Nici mãcar oferã nimic deosebit. Mai mult decât atât. Tot
"Gazda" nu-i impresioneazã. Se aºeazã confort- ceea ce þine Gazda în mâini de fapt ei au produs.
abil în locurile centrale, care par cele mai favor- Pâinea pe care Gazda le-o oferã este fãcutã din
abile. Iar dacã li se pare cã un musafir timid sau fãina pe care ei au mãcinat-o, din grâul pe care
unul jovial e prea aproape de ei, ºtiu sã-l ei l-au semãnat ºi l-au stropit ºi l-au udat ºi l-au
loveascã cu cotul pentru a-ºi face locul cât mai fãcut sã creascã, dupã metode pe care numai ei
aerisit în jurul lor. ºtiu sã le foloseascã. Dacã nu ar fi fãcut ei aces-
te lucrãri, Gazda nu ar fi avut acum cu ce sã-i
Timizii serveascã. Dar ºi vinul… Aceeaºi poveste. Ei
În tot acest timp, Dumnezeu, Gazda au plantat, au sãpat, au udat, au stropit, au fãcut
Perfectã, se plimbã ca o adiere suavã printre sã creascã, au stors… "ªi acum Gazda asta mã
invitaþi, reuºind sã nu deranjeze pe nici unul serveºte ca ºi cum ar fi produse de EL? Asta e
dintre ei. Merge pe la fiecare, servindu-i cu prea de tot. De ce sã mai am nevoie de Gazda
bunãtãþile pe care le-a pregãtit dintotdeauna aceasta care nu-mi oferã nimic în plus în afarã
pentru ei, musafirii Sãi. Cei timizi servesc cu de ceea ce pot sã-mi ofer eu?"
sfialã ºi mulþumesc Gazdei pentru faptul cã s-a ªi, iritaþi la culme cã cei timizi, simpli,
deranjat sã le pregãteascã atâtea bunãtãþi. Se binecrescuþi, nu contenesc a mulþumi Gazdei
retrag apoi din nou în colþiºorul lor. Îi poþi pentru bucuria acestei comuniuni, cei mândri ºi
vedea cum gustã delicat din ceea ce au primit, aroganþi se hotãrãsc sã dea Gazdei o lecþie. Vor
temându-se ca nu cumva sã pice vreo fãrâmi- pleca din casã. Dar se opresc în pragul uºii. De
turã din palma lor. Nu pentru cã ar fi flãmânzi ce sã plece ei? Cãci doar ei sunt cei importanþi.
sau sãrãci, ci pentru cã sunt educaþi ºi au bun Mai bine sã plece Ea - Gazda. Cãci pânã la
simþ faþã de Gazdã. Ba unii dintre ei îºi scot urmã ºi-au dat seama cã ºi casa Gazdei este tot
ºerveþelul din buzunar ºi pun în pacheþel o a lor. NU?
bucãþicã din acele bunãtãþi. Nu pentru cã ar fi O singurã întrebare am acum: nu cumva ºi
lacomi. Ci pentru cã ºtiu cã vor întâlni pe cine- noi suntem dintre cei care umblãm încãlþaþi în
va pe care îl vor servi ºi ei, la rândul lor, din bocanci prin casa lui Dumnezeu?
bunãtãþile primite. Pr. Iosif Ciolan
CMYK
 10 Pas în doi
tezi prin eforturi proprii. Nu tre-
Ispita infidelitãþii buie sã îþi permiþi sã stai la servi-
ciu peste program, motivând
solicitarea ºefului. Dacã mai
„Prietena mea are un admirator la serviciu. Acesta îi face priveºti ceea ce se întâmplã în
complimente, îi dã cadouri ºi ea nu ºtie ce sã facã. I se pare cã suflet cu mare seriozitate, atunci
el este bãrbatul visurilor ei, dar ea este mãritatã. Ce-i de fãcut?” aceastã perioadã din viaþa de
Sã nu-ºi permitã nimic. Este necesar sã nu-mi mai iubesc familie nu va fi finalã. Trebuie sã
se þinã minte cã legea moralã e indestruc- soþul? Faptul cã nu-i luptãm cu pãcatul ºi în aceastã
tibilã. În acest caz nu existã situaþii în care mai sare inima din luptã ne vor ajuta Spovedania ºi
ai putea fi îndreptãþit, chiar ºi în mod piept atunci când el Împãrtãºania. Domnul vã va dã-
excepþional. Nu poþi spune: „Îmi permit se apropie de uºa rui o nouã atitudine faþã de soþ.
sã-l iubesc pe acest om pentru cã soþul apartamentului? Fiecare familie adevãratã ºtie
meu este atât de grosolan, lipsit de deli- Sau atunci când îl aceasta. Dragostea creºtinã iu-
cateþe ºi nu avem niciun fel de comunicare vede nu o ia cu cãl- beºte pânã la sfârºit, nu doar pen-
sau unitate spiritualã. Dar la X sufletul este duri? Ori poate, tru un timp. Ea este statornicã ºi
altfel, coincidem întru toate ºi avem ace- dimpotrivã, atunci când el o mângâie pe durabilã.
leaºi pãreri despre viaþã. Cum sã nu-l cap, ea este iritatã de acest gest? Dr. Dmitri Avdeev (în volumul
iubesc atunci?” O astfel de gândire, chiar În viaþa fiecãrei familii existã mo- „Femeia ºi problemele ei - perspectiva
ºi cu un comportament decent, constituie mente în care tendinþa soþilor de a fi foarte psihiatrului ortodox”, Sophia, 2010)
tot infidelitate. Sigur cã infidelitatea poate apropiaþi trece în plan secund. Tocmai
fi de diferite feluri, dar chiar ºi gândul la atunci este necesarã forþa autenticã a Cum se poate practica
acel om se constituie în pãcatul des- dragostei: „Îl voi privi la fel ca atunci când
frânãrii. Nu putem privi lucrurile altfel. l-am luat”. Aceasta este o lege spiritualã smerenia în cãsãtorie?
Pentru a lupta cu pãcatul, trebuie sã-i generalã. Foarte multe lucruri i se dau Foarte uºor. În primul rând, soþul ºi
spunem neapãrat pe nume; sã nu numim omului în dar, dupã care vine o perioadã în soþia sã fie cuviincioºi unul faþã de altul,
pãcatul acesta dragoste, ci patimã. Aºa care, pentru a pãstra uniunea sfinþitã de sã nu se jigneascã unul pe altul, sã fie de
vom putea lupta mai uºor împotriva lui. Bisericã, trebuie sã depui eforturi. Trebuie acord în creºterea copiilor. Se întâmplã în
Femeia care este într-o astfel de situa- sã lucrezi încontinuu cu tine însuþi ºi sã familii ca tata sã-ºi iubeascã copiii într-un
þie ar fi bine sã se întrebe: ce înseamnã cã nu-þi arãþi iritarea, iar rãceala sã o surmon- anumit fel, respectându-le toate gusturile,
ºi sã-i facã astfel obraznici. Mama cautã
Despre dragoste sau „Dacã m-ai iubi, ai...” sã-i înveþe sã se roage, sã posteascã, sã nu
Se vorbeºte mult în zilele noastre despre îmbunãtãþirea Cununiei) poartã în el spunã vorbe de ruºine. Or, copilul ascul-
vieþii de cuplu. Am citit ºi eu multe articole pe aceastã tã, e foarte inteligent ºi foarte atent, pri-
sãmânþa seriozitãþii cu meºte ºi priveºte în jurul lui, iar acest
temã, dar sunt genul de om care degeaba îºi face liste de care îmi asum rolul aces-
reguli ori citeºte tone de reþete, pentru cã memoria nu mã ta. ªi poartã în el respec- dezacord între mama ºi tata este un de-
ajutã sã pun în practicã exact ceea ce citesc. Am nevoie de tul pe care îl acord soþu- zastru pentru el.
medicamente concentrate, pe care sã le iau „o datã pe zi”. lui, respect care e esenþial Aºa încât smerenia înseamnã în
primul rând bunã-cuviinþã ºi respect reci-
RESPECTUL. ªi, dupã lectura multor pentru bunul mers al unei cãsnicii. proc între soþ ºi soþie; înseamnã luptã
cãrþi ºi articole, baza a rãmas tot Sfânta O SOÞIE SMERITÃ NU ARE AºTEPTÃRI împotrivã mândriei. Acest lucru trebuie
Scripturã. Într-un moment de cumpãnã al DE GENUL „DACÃ M-AI IUBI, AI…”. Soþia e transmis în familie ºi, dacã se poate, nu
vieþii mele, când toatã „teoria” s-a disipat cea care trebuie, mai întâi, sã se plece soþu- numai copiilor. Copiii sunt influenþaþi:
din mintea mea, singurul precept care mi-a lui, într-o smerenie care nu o coboarã, ci o ceea ce vãd în casã, aceea fac în viaþa lor.
rãmas ca sprijin a fost „femeia sã-ºi res- ridicã la demnitatea pe care o are. O soþie Mai sunt însã ºi nepoþi, strãnepoþi, cum-
pecte bãrbatul” (Fiecare aºa sã-ºi iu- smeritã (a nu se înþelege prin asta cã tole- naþi ºi cumnate care au nevoie de aceastã
beascã femeia ca pe sine însuºi; iar femeia reazã un comportament abuziv) poate virtute dumnezeiascã, de aceastã smere-
sã se teamã de bãrbat - Efeseni 5, 33). muta munþii din loc, prin soþul ei. Sme- nie, care înseamnã, între altele, ºi bunã-
„SUNT SOÞIE”. Am auzit nu mai ºtiu pe renia ei, baza respectului pe care îl are faþã cuviinþã faþã de celãlalt. Sã nu spui ceva
unde cã „sunt cãlugãr” e un lucru pe care de el, îl va face pe acesta sã strãluceascã prin care sã-l umileºti pe celãlalt, sã-l
trebuie sã ºi-l spunã un cãlugãr în fiecare din iubire. Simþind respectul ei, el va putea ruºinezi, ci sã încerci sã-l ajuþi cu ade-
dimineaþã, când se trezeºte. Cã monahis- sã-ºi exprime în realitate întregul potenþial vãrat. Dacã îi spui sincer niºte lucruri, el
mul nu e un vot care se depune o datã, la pe care îl are, cu care l-a înzestrat Dum- simte, te aude ºi te respectã. Dacã îi spui
tundere, ºi asta ajunge pentru toatã viaþa. nezeu. cu un aer de învãþãtor, atunci te înghite,
Cred cã, aplicat la viaþa de familie, „sunt O soþie smeritã nu are aºteptãri. Nu va dar nu respectã ceea ce-i spui. De aceea,
soþie” e un lucru pe care femeile cãsãtorite spune niciodatã „dacã m-ai iubi, ai...”. Ea sinceritatea ºi buna-cuviinþã sunt primele
au nevoie sã ºi-l aminteascã în fiecare respectã în cel pe care l-a ales, din dra- virtuþi care întãresc ºi susþin virtutea
dimineaþã. Gândul acesta - „sunt soþie” - goste, pe Însuºi Domnul (Efeseni 5, 22). smereniei într-o cãsnicie.
trãit conºtient (în conformitate cu Taina Cristina Sturzu Pãrintele Sofian Boghiu

Creºtinul modern
Pe scena mântuirii noastre se perindã de
ceva vreme încoace un soi de creºtin mai
deosebit, ce a dobândit o întreagã armatã
de adepþi. Acesta este Creºtinul Modern.
GRIJA TRUPULUI. Creºtinul
modern este cetãþean de onoare
al acestei lumi, stimat ºi în-
drãgit de aproape toatã sufla-
rea. El citeºte cu drag din vie-
þile sfinþilor ºi culege tot ce-i
mai digerabil pentru stomacul
lui sensibil, care în general are
indigestie duhovniceascã la
nevoinþa trupului ºi la iertarea
aproapelui. Vieþile sfinþilor
sunt frumoase ºi fermecãtoare,
însã nu putem sã luãm prea
multe din exemplul lor, cãci au
trãit în niºte vremuri demult
apuse, iar acum trebuie sã ne
adaptãm la cele actuale.
De aceea, sfaturile legate
de grija trupului nu se pot apli-
ca, întrucât atenteazã la imagi-
nea generalã a creºtinului mo-
dern. El trebuie sã fie fresh,
mereu în ton cu moda, ºi fie-
care petic de aspect exterior în-
grijit cu mult sârg. De aceea,
are o mare nedumerire ºi nu
înþelege care e legãtura dintre
exterior ºi interior, dintre trup
ºi suflet, ºi cum se influenþeazã
unul pe altul.
Îl vãdeºti pe creºtinul mo-
dern destul de uºor, cãci e bun
prieten cu tine pânã îi faci atin-
gere la ambalajul strãlucitor,
iar dacã îl atingi un pic mai
apãsat, sã-i afli conþinutul, þipã,
sare ºi se vaitã, cãci bubele de
sub ambalaj îºi cer dreptul.
Oh… de ne-am îngriji sufletele
cum îºi îngrijeºte creºtinul
modern trupul, fiarele pãmân-
tului s-ar culca la picioarele
noastre ºi ar mânca din mâna
noastrã fãrã sã se teamã, aºa
sfinþenie am agonisi.
DINTR-O BARCÃ ÎN ALTA.
Creºtinul modern nu se mai
plimbã doar cu Barca lui Hris-
tos, cãci aceasta nu-i satisface
pe deplin aºteptãrile, ci mai are
încã o barcã, una stilatã ºi
cochetã:
barca lumii. Lui i
se par interesante ambele bãrci,
fiecare cu plusuri ºi minusuri,
ºi se plimbã adesea cu un picior
într-una ºi cu un picior într-alta.
El este plin de „pace”, cãci are
socotelile încheiate cu sine
însuºi. Se gândeºte în sinea lui
cã poate sã meargã liniºtit pe
drumul mântuirii, în timp ce
gustã pe sãturate din toate
plãcerile lumii.
Când face câte o boacãnã ºi
întristeazã pe cineva, creºtinul
modern nu-ºi cere iertare, ci îºi
cere scuze. Pentru el, cuvântul
iertare este vechi ºi demodat,
de aceea trebuie uitat, iar a cere
scuze este mult mai pe înþele-
sul semenilor.
SCUZE ÎN LOC DE IERTARE.
Creºtinul modern nu judecã pe
nimeni, nici mãcar pe sine. De
aceea nici nu prea are ce sã-ºi
reproºeze. Lui îi place calea de
mijloc, cea lumeascã, nu cea
duhovniceascã, care este cea
mai sigurã de altfel, pentru a
nu-i trezi conºtiinþa, bineînþe-
les. Din Sfânta Scripturã în-
þelege ce vrea ºi aude numai
ce-i place. Astfel se minte sin-
gur ºi-ºi trage preºul de sub
picioare, iar bobul lui (de cre-
dinþã) se preface în tãciune,
crezându-se grâu nedreptãþit.
Din Bisericã ar scoate unele
învãþãturi ce i se par prea înve-
chite ºi cãrora nu le vede rostul
pentru lumea actualã. De
Sfinþii Pãrinþi nu prea-i place
sã facã pomenire, dar în
schimb citeazã cu bucurie
„descoperirile ºtiinþifice” ale
savanþilor, de la Darwin
încoace.
Se fãleºte cu lucruri deºarte
ºi de nimic, dar când trece prin
faþã bisericii îi este ruºine sã-ºi
facã cruce în timp ce este
Fii tânãr cu Hristos 11
însoþit de cineva cunoscut, iar
dacã mãnâncã cu necunoscuþi
la masã, nici nu se gândeºte sã
încredere ºi în sine însuºi,
adicã dumnezeul ãl mai mic,
cãruia îi slujeºte mai tot timpul.
mulþumeascã lui Dumnezeu în El ºtie cã a reuºit destule lu-
vreun fel. cruri bune în viaþã, de aceea
MÂNDRIE CÂT CUPRINDE. trebuie sã îºi punã încrederea în
În rarele momente de mare sine pentru un succes garantat,
însufleþire, el viseazã sã ºi nu doar în puterea nemãr-
pãtimeascã pentru Dreapta ginitã a lui Dumnezeu.
Credinþã ºi sã fie un mucenic De obicei, dupã o ispravã
al lui Hristos, dar nu este în duhovniceascã sau cine ºtie ce
stare mãcar de cele mai ele- capãt de bine sãvârºit, care a
mentare nevoinþe: înfrânarea fost întins din mâna Domnului
pântecelui de la îmbuibare ºi a cu mare milã, creºtinul modern
gurii de la vorba rea. Pentru se îndulceºte cu gândul cã mult
aceasta îºi doreºte o mucenicie bine a fãcut ºi cã va primi cu-
glorioasã, dar una care sã fie nuni deosebite pentru aceasta.
modernã, ca ºi el. Eventual sã De asemenea, cade uºor la lau-
moarã repede, fãrã prea multe dã ºi se aprinde iute la dojanã.
dureri. Preferã întâmplãri du- Însã cel mai bine îl cunoºti
hovniceºti senzaþionale ºi nu pe creºtinul modern citindu-i
s-ar da în lãturi de la a primi prospectul cu ingrediente de pe
vreo vedenie, pentru întãrirea ambalajul vieþuirii: mulþumire
credinþei sale. ºi îndreptãþire de sine, comodi-
Creºtinul modern are în- tate ºi mândrie cât cuprinde.
credere în Dumnezeu, dar are Claudiu Bãlan
Concurs pentru copii
Premiul acestei etape:
Biblia istorisitã pentru copii
- CITIÞI cu atenþie viaþa Sfântului Andrei de la
rubrica Cãsuþa copiilor (pagina 12) ºi rezolvaþi
rebusul.
- COMPLETAÞI corect talonul, decupaþi-l ºi
puneþi-l într-un plic.
- TRIMITEÞI-l pe adresa:
Protopopiatului Fãgãraº, Str. A. Mureºanu,
nr. 2, 505200, Fãgãraº,
cu specificaþia „Pentru concurs”, pânã în
10 decembrie. Puteþi fie sã îl trimiteþi prin poºtã
sau prin pãrintele vostru paroh, fie sã îl lãsaþi direct
în cutia poºtalã de la sediu.
Câºtigãtorul va fi desemnat în data de 16 decem-
brie, prin tragere la sorþi dintre rãspunsurile corecte.
Numele: ...............................................
Adresa: .............................................................
Telefon: ...............................
 În rândul celor 12 apostoli, chemaþi
de Mântuitorul sã-L urmeze în Þara
Sfântul Apostol Andrei, þara noastrã, în Dobrogea de azi. De
Sfântã, se aflau douã perechi de fraþi,
toþi pescari: Ioan ºi Iacov, fiii lui
Zevedeu; Petru ºi Andrei, fiii lui Iona.
Se spune cã, dintre toþi apostolii,
Sfântul Andrei a fost chemat primul de
Mântuitorul Hristos. Pânã la întâlnirea
cu Domnul Hristos, Sfântul Andrei îºi
petrecea timpul pe lângã Sfântul Ioan
Botezãtorul. Îi plãcea viaþa lui simplã,
dar ºi învãþãturile sale. Atunci când l-a
auzit pe Sfântul Ioan Botezãtorul spu-
nând cã Iisus Hristos este Mântuitorul pe
care Îl aºteptau toþi, Sfântul Andrei a ple-
cat îndatã dupã Domnul Hristos ºi s-a
fãcut ucenic al Lui. A petrecut mai bine
de trei ani urmându-L peste tot ºi as-
cultându-L pe Iisus, împreunã cu ceilalþi
Talon de participare
CMYK
aceea noi, românii, îl numim
Ocrotitorul României Ocrotitorul României.
30 noiembrie Spre sfârºitul vieþii, Sfântul Apostol
Apostoli. Andrei a vestit pe Mântuitorul Hristos
Dupã moartea ºi Învierea Domnului în cetetea Patras, o localitate în sudul
Hristos, Apostolii au mai rãmas 50 de Greciei. Pentru cã învãþãturile sale erau
zile la Ierusalim, pânã au primit harul însoþite ºi de minuni, mulþi dintre
Duhului Sfânt. Acesta îi învãþa cum sã se locuitorii cetãþii au crezut în Dumnezeu
roage ºi ce sã le spunã celorlalþi oameni. ºi au devenit creºtini; între ei se afla ºi
Dupã ce au primit Duhul Sfânt, Apos- soþia stãpânitorului acelei cetãþi. Din
tolii au plecat în lumea largã, vorbind aceastã cauzã, Sfântul Andrei a fost
oamenilor despre Domnul Hristos. bãgat la închisoare. Pentru cã nu a vrut sã
Sfântul Andrei a luat cu el mai mulþi se lepede de credinþa în Dumnezeu, el a
ucenici ºi a plecat ºi el în cãlãtorie. Au suferit multe chinuri. Apoi, în ultima zi a
mers foarte mult ºi, pe unde treceau, le lunii noiembrie, a fost rãstignit pe o
vorbeau oamenilor despre Domnul cruce în formã de X, numitã de atunci
Hristos. Pe cei care credeau îi botezau ºi „crucea Sfântului Andrei”.
aceºtia deveneau creºtini. Trecând prin ªtiai cã…
mai multe þãri, numele Andrei înseamnã curajos,
Sfântul Apostol viteaz? De aceea ne rugãm Sfântului
Andrei a ajuns ºi în Andrei sã ne ajute sã fim ºi noi curajoºi.
Paginã realizatã de Pr. Ion Tãrcuþã
 Educaþie creºtinã 13
Independenþa, cel mai frumos dar pe care
îl poþi face copilului Independenþa
se învaþã în
Vedem adesea cum oamenilor le este fricã sã rãmânã primii ani de viaþã
singuri. Singuri cu ei înºiºi, cu Dumnezeu pânã la urmã...
Radio, televizor, cãºti în urechi - un permanent „zgomot de Cel mai preþios dar pe care-l
fond” - folosim orice ne ajutã sã fugim de aceastã întâlnire. putem oferi copiilor noºtri este
Preferãm sã trãim viaþa altora, prin ºtiri, filme, seriale, mu- independenþa. Dar educaþia în
zicã. Discuþia despre ce ºi cum e lungã, însã despre un posi- spiritul independenþei trebuie sã
bil de ce - ne atrage atenþia un psiholog, Wilhelm Stekel, înceapã încã din primii ani de
într-un volum apãrut de curând ºi în limba românã. Iatã un viaþã. Fiecare greºealã este plãtitã
fragment despre ce se întâmplã atunci când nu îi învãþãm pe amar mai târziu. Numai medicul
copii sã fie independenþi, sã descopere farmecul de a fi sin- psihiatru cunoaºte acele fiinþe
guri, sã se descopere pe ei înºiºi (ºi, astfel, ºi pe Dumnezeu, nefericite care rãmân „veºnici
care îºi face simþitã prezenþa atunci când Îi facem loc): el ºtie cã se aflã în po- copii” pentru cã suferã de infan-
tilism psihic. Aºa sunt fetele care pânã se
Cocoloºirea copilului sesia unui mijloc sigur de a-ºi ademeni
cãsãtoresc trebuie sã fie coafate ºi ajutate
împiedicã auto-descoperirea mama la patul sãu ºi uitã farmecul de a fi
singur ºi de a se ocupa de el însuºi. sã se îmbrace de cãtre mamele lor, cãrora
Mamele mai puþin înþelepte cred cã Nu aþi observat cât de mulþi oameni mamele trebuie sã le spunã întotdeauna ce
copilul se plictiseºte ºi trebuie sã fie în- care nu suportã sã fie singuri existã? sã îmbrace („Cu ce mã îmbrac astãzi,
treþinut. Astfel încât sunt cumpãrate jucãrii Singurãtatea este un chin pentru ei, în loc mamã? Care rochie? Care pãlãrie? Care
colorate care sunt balansate prin faþa ochi- sã fie o plãcutã pauzã de respiraþie în agi- pantofi?”). Aºa sunt acei tineri bãrbaþi care
lor copilului, obiecte strãlucitoare, purtã- taþia colectivã a vieþii, în loc sã fie o aleargã prin viaþã nesiguri, care au nevoie
toare de clopoþei, care sã-i sune copilului; perioadã a reculegerii ºi autoînnoirii. Ei se mereu de un prieten, de un profesor, de un
mamele povestesc lungi istorii în limbajul înghesuie în cafenele pline de fum, în înlocuitor de pãrinte, care apleacã urechea
copiilor, cântã cântece ºi, când nimic nu baruri îngrozitoare, în cârciumi mai mult temãtori faþã de fiecare imperativ din
reuºeºte, încep dansul prin camerã, copilul sau mai puþin rãu-mirositoare, se agaþã de afarã, pentru cã ei s-au dezobiºnuit sã
trecând din mânã în mânã. Urmarea la oameni strãini - din purã teamã de sin- asculte de imperativele proprii, de vocea
lor interioarã. Suferinþa poate atinge
toate acestea este cã copilul uitã sã se gurãtate.
ocupe de el însuºi. Copiii trebuie sã înveþe sã fie singuri, niveluri groteºti. Adulþi care trebuie sã fie
Nu subestimaþi capacitatea de asimi- sã „se dea cu totul lor înºiºi”, sã „se joace conduºi la toaletã ºi spãlaþi de cãtre
mamele lor, care beau încã din biberon,
lare a creierului infantil! Totul este nou cu ei înºiºi”. Dacã mama sau persoana
care se joacã cu jucãrii, citesc basme ºi se
pentru copil. El face zilnic mii de noi des- care îi îngrijeºte le umple fiecare minut de
veghe, ei se obiºnuiesc sã aibã un divertis- sustrag de la îndatoririle vieþii…
coperiri. El nu înceteazã sã se mire ºi sã
Încercaþi sã educaþi copilul în spiritul
descopere. El priveºte propriul picior ca pe ment. Mai târziu, ei devin supãrãtori la
modul cel mai dezagreabil. Cunosc copii independenþei încã de la începutul vieþii
o jucãrie minunatã ºi face efortul, multã
lui! Nu uitaþi cã fantezia sa nu are nevoie
vreme zadarnic, de a-l bãga în gurã, pânã care îºi sâcâie mama încã din primii ani de
de niciun sprijin din partea realitãþii. Un
când marea acrobaþie reuºeºte. Primii ani viaþã, strigând-o mereu:
* „Mama! Ce sã fac?” copil se joacã cu o minge ºi cu o bucatã de
de viaþã constau din adevãrate acrobaþii ºi
* Sau: „Mama, spune-mi o poveste. lemn mai bine decât cu cei mai frumoºi
zilnic apar unele mai noi ºi mai frumoase,
ursuleþi de stofã, cele mai minunate pãpuºi
care trebuie sã fie învãþate puþin câte puþin. Mã plictisesc aºa de mult.”
Aceºti sãrmani copii suferã greu mai ºi jucãrii mecanice.
Lumina ºi întunericul, diverse voci, Fragment din volumul „Recomandãri
schimbarea scutecelor, îmbãiatul, masa - târziu din cauza propriei lor agitaþii ºi
vidul de timp este pentru ei o problemã de psihanalitice pentru mame”, de
copilul ar putea fi invidiat pentru bogãþia Wilhelm Stekel, Editura Trei
programului sãu de viaþã. nedepãºit.
Fiecare are profunzimi pe care îi este fricã sã le exploreze; în fiecare existã un dezacord inte-
Tiranie ºi rior care îl îngrozeºte. Sã rãmâi cu tine însuþi e unul dintre cele mai înfiorãtoare lucruri ce i se pot
vid interior întâmpla unui om, dacã face aceasta nu din pornire proprie, ci din necesitate. (…) Iar când încer-
cãm sã privim mai profund suntem cuprinºi pur ºi simplu de groazã. Nu din cauza a ceea ce vedem,
Greºeala acestei cocoloºiri ci pentru cã explorãm un domeniu absolut necunoscut nouã: cine oare poate spune câþi monºtri
a copilului este plãtitã în scurt se pot ridica din aceste profunzimi? Câtã rãutate, câtã furie, câtã minciunã, cât neadevãr, câtã
timp. Cel mic este un fin obser- fricã? Câtã aviditate - ºi sufleteascã, ºi duhovniceascã, ºi trupeascã? Câtã urã, câtã impasibilitate,
vator ºi tinde sã devinã un pu- câtã cruzime voi vedea dacã voi privi înlãuntrul meu? Ne este, cu siguranþã, mult prea oribil. Însã
ternic tiran. Dacã observã cã la dacã nu facem asta, dacã refuzãm aceastã groaznicã, înspãimântãtoare întâlnire, nu vom putea
cel mai mic plâns sau þipãt se gãsi nicicând suficientã bãrbãþie pentru a-L întâlni nici pe Dumnezeu, nici pe aproapele.
adunã în fugã întreaga familie, Mitropolitul Antonie de Suroj
CMYK
 14 Catehism pe înþelesul tuturor
adevãrurile de credinþã refe-
Sf. Liturghie, Taina Tainelor ritoare la persoana lui Iisus
Hristos, a doua Persoanã a
Liturghia celor chemaþi Sfintei Treimi. Antifonul al
treilea îl constituie Fericirile,
Dupã sãvârºirea Proscomidiei urmeazã Liturghia propriu- adicã partea de început a
zisã, la care participã toþi credincioºii din bisericã, începerea ei Predicii de pe munte rostitã
fiind anunþatã de sunetul clopotelor. Liturghia se desfãºoarã de Mântuitorul ºi cuprinsã în
sub forma unui permanent dialog între preot ºi credincioºi, Evanghelia dupã Matei,
care, prin rãspunsurile lor, întãresc rugãciunile preotului. capitolele 5, 6 ºi 7.
Prima parte a Sfintei Liturghii se (Mt. 25, 34). Prin VOHODUL MIC. Ieºirea
numeºte Liturghia catehumenilor sau a faptul cã cerem de preotului din Altar cu Sfânta
celor chemaþi la Botez, deoarece în la Dumnezeu mila Evanghelie îl reprezintã pe
primele veacuri creºtine mulþi participanþi ºi deci împãrãþia Sa, împlinim cuvintele: Mântuitorul nostru Iisus Hristos, care a
nu erau botezaþi, însã doreau sã cunoascã Cãutaþi mai întâi împãrãþia lui Dumnezeu venit în lume ºi a adus lumina cea ade-
credinþa ºi sã se boteze. Nefiind botezaþi, ºi dreptatea Lui ºi toate acestea se vor vãratã a credinþei ºi a cunoºtinþei.
ei nu aveau dreptul de a se împãrtãºi ºi, adãuga vouã (Mt. 6, 33). APOSTOLUL. Cuprinde fapte, sfaturi,
deci, nu aveau voie sã participe la întreaga ANTIFOANELE I, II ºi III. Sunt niºte îndemnuri sfinte, învãþãturi din scrierile
Liturghie. Astãzi, aceastã parte a Sfintei imne, cântãri care vestesc slava ºi lauda ce Sfinþilor Apostoli.
Liturghii o putem numi ºi Liturghia I se cuvin lui Dumnezeu. Primul Antifon EVANGHELIA. Cuprinde faptele ºi în-
Cuvântului, deoarece Sfânta Evanghelie este primul verset din Psalmul 102: vãþãturile Domnului nostru Iisus Hristos.
este aºezatã în mijlocul mesei Sfântului Binecuvânteazã, suflete al meu, pe RUGÃCIUNI SPECIALE PENTRU CEI
Altar, prin aceasta arãtându-se cã în Domnul ºi toate cele din lãuntrul meu, CHEMAÞI la botez (catehumeni) ºi îndem-
aceastã parte a Liturghiei toatã atenþia numele cel sfânt al Lui. Este strigãtul nul sã iasã din bisericã. Dupã acest
noastrã este îndreptatã spre cuvintele vieþii sufletului cãtre Dumnezeu, pentru toate moment urmeazã liturghia credincioºilor,
veºnice rostite de Mântuitorul, care sunt binefacerile Lui. Cel de al doilea Antifon a celor botezaþi.
citite din Apostol ºi Evanghelie. este un imn de slavã prin care se exprimã Pr. Ovidiu Bostan
Momentele principale sunt: fariseului, ºi ne învaþã
BINECUVÂNTAREA DE ÎNCEPUT. Slujbele Bisericii. Sã trãim, sã înþelegem. despre necesitatea
Preotul deschie uºile împãrãteºti ºi apoi smereniei ºi despre
zice: „Binecuvântatã este Împãrãþia Ta-
tãlui ºi a Fiului ºi a Sfântului Duh, acum ºi
Necesitatea slujbelor rãutatea mândriei pen-
tru sufletul creºtinului.
pururea ºi în vecii vecilor”. Credincioºii Biserica este locul în care Dumnezeu ne De ce sã participãm la sluj-
rãspund „Amin”, care înseamnã aºa este cheamã pentru a ne manifesta credinþa faþã de El. bele Bisericii? Motivarea tre-
sau aºa sã fie. Liturghia începe cu slãvirea Este loc de întâlnire a omului cu Dumnezeu, pe buie sã o avem în noi înºine, nu
lui Dumnezeu, Sfânta Treime, deoarece se corabia pe care suntem la adãpost de grijile apãsã- în exterior. În Bisericã învãþãm
cuvine sã-L slãvim pe Creatorul a toatã toare ale lumii. Cu toate acestea, Dumnezeu nu ne sã ne rugãm lui Dumnezeu unii
lumea. Noi alcãtuim Împãrãþia lui Dum- forþeazã mântuirea, ci ea depinde de libertatea, de cu alþii, unii pentru alþii. În-
nezeu, Împãrãþia Domnului Hristos, adicã voinþa noastrã. vãþãm sã trãim împreunã, sã ne
Biserica cea vie. Slujbele Bisericii sunt esenþiale pe respectãm, sã ne îngãduim unii
ECTENIA MARE. Este un ºir de rugã- drumul spre mântuire, sunt puncte de altora neputinþele ºi sã ne sprijinim reci-
ciuni pentru toatã creaþia lui Dumnezeu, reper ºi de sprijin de care nu ne putem lipsi proc în lupta împotriva pãcatului. În
pentru pace ºi bunãstare, pentru înþelegere în viaþa aceasta. Putem vorbi despre feri- Bisericã, dacã trãim slujbele ºi ne strãduim
ºi unitate între oameni ºi între Biserici, cire în viaþa aceasta? Cu siguranþã cã da. sã înþelegem ce se întâmplã în cadrul lor,
pentru roadele pãmântului ºi pentru întrea- Aceastã fericire însã nu o putem trãi cu primim harul lui Dumnezeu. Har care ne
ga naturã, pentru cei bolnavi, pentru cei adevãrat decât în Dumnezeu ºi în Bisericã, curãþã de mizeriile acumulate în fiecare zi,
aflaþi în cãlãtorie etc. Dupã fiecare cerere, unde ne manifestãm comuniunea unii faþã har care ne ajutã, ne dã putere pentru ziua
strana ºi credincioºii zic: „Doamne, mi- de alþii ºi faþã de Dumnezeu, unde totul de mâine, ne pune sub ocrotirea Tatãlui,
luieºte!”. În ectenie se cer multe lucruri de capãtã sens. Sã luãm aminte la douã Care le poartã de grijã în fiecare clipã
la Dumnezeu, iar credincioºii întãresc ipostaze din Sfânta Scripturã: tuturor celor ce se încredinþeazã Lui.
aceste rugãciuni cu una singurã, aceea de a - una este aceea în care ni se spune cã Vrem ceva mai bun pentru viaþa noas-
cere mila lui Dumnezeu. Sã spui „Doam- acela care spune cã pe Dumnezeu Îl iu- trã? Atunci este momentul sã luãm atitu-
ne, miluieºte!” înseamnã de fapt sã ceri beºte ºi pe aproapele îl urãºte este minci- dine ºi sã mergem la Bisericã, sã fim vii.
împãrãþia lui Dumnezeu, cãci miluiþi vor fi nos. În acest sens, întâlnim mulþi oameni Sigur cã în primul rând este nevoie sã
de Dumnezeu cei ce sunt milostivi (cf. Mt. care se numesc pe ei înºiºi credincioºi, abandonãm ideile ºi influenþele exterioare,
5, 7), iar cei milostivi vor auzi de la Dum- însã în viaþa de zi cu zi, prin comporta- prin care ni se ºoptesc tot felul de motive
nezeu cuvintele: Veniþi, binecuvântaþii mentul lor, se aratã strãini de Bisericã ºi de ºi pretexte care ne abat de la adevãr, de la
Tatãlui Meu, moºteniþi împãrãþia cea rugãciunea comunã. chemarea lui Dumnezeu.
pregãtitã vouã de la întemeierea lumii - a doua este cea a vameºului ºi a Pr. Gheorghe Dan
 Cu Dumnezeu în casã 15
Proaste obiceiuri alimentare Pe prispa casei
Din nefericire, la ora actualã gas-
tronomia este o artã ºi mai puþin o
Veºmântul
ºtiinþã. Aceastã artã mâncatã, la pro-
priu, poate avea un aspect ºi un gust
Pãrintelui Arsenie
încântãtoare, dar este indigestã ºi Þara Fãgãraºului se-nchinã
îmbolnãvitoare de cele mai omeneºti La veºmântul tãu, pãrinte, ce-i alinã.
maladii, ºi anume cele ale civilizaþiei Ne mângâie de-al nostru dor
moderne - bolile cronice degenerative. Chemându-te, pãrinte, în inimi cu fior.
De multe ori convenienþele ºi proto- Ne este dor sã-þi ascultãm cuvântul
colul înlocuiesc în mod arbitrar regu- Sã ne liniºteºti sufletul ºi gândul,
lile nutriþiei ºtiinþifice, desfãtându-ne Din norii negri sã trimiþi o razã
simþurile, destinzând atmosfera, dar în acelaºi timp atentând „plãcut” ºi subtil la La toþi cei ce-au venit sã-l vazã!
sãnãtatea noastrã. Al tãu veºmânt poartã multã slujire
Iatã câteva proaste obiceiuri alimentare la astfel de mese: ªi ne-aminteºte de-a ta ocrotire,
, - Începem prin a consuma bãuturi alcoolice aperitive care, este adevãrat, ne vor El poartã lacrimi curate ca cristalul
Pentru Tãmâia bunã ce a avut Ardealul.
stimula producþia sucurilor gastrice, cu preþul însã al iritãrii mucoasei gastrice, care,
în timp, se poate transforma în gastritã, ulcer, cancer, intoxicarea creierului ºi îmbol- În el se simte o inimã bãtând
nãvirea ficatului. Pofta de mâncare astfel creatã ne va permite sã îngurgitãm can- Cãldura rugãciunii dogorind,
titãþi enorme, nepermise fiziologic, de alimente mai mult sau mai puþin calorigene, Se simte pacea ºi puterea haricã
mai mult sau mai puþin corect asociate, în timp determinând apariþia supraponde- De care lumea oare-i vrednicã?
ralitãþii - obezitãþii ºi cortegiului patologic însoþitor. Maria-Lucia Cornea
, - Continuãm cu antreuri, platouri reci, calde,
sau crud, în salate,
cuprinzând alimente foarte diferite, procesate sau mai
puþin procesate. Urmeazã felurile principale, înalt elabo-
Farmacia Domnului: sucuri. Este foarte
rate, sosate, uneori intervenind ºi supele ºi ciorbele care,
având o cantitate mare de apã, pot înrãutãþi digestia celor-
Dovleacul nutritiv, rãcoritor,
sedativ. Fiind
lalte alimente. Toamna este ºi diuretic ºi
, - Intervine ºi modul de preparare prin prãjire, pané-uri, anotimpul dovlea-
cului. Deºi, din
purgativ, ajutã
carameluri, rântaºuri, toate nerecomandate. mult celor cu
, - Desertul - dulciuri, îmbinãri extrem de apetisante ºi pãcate, este mai predispoziþie
gustoase, dar pe atât de nesãnãtoase, din cauza asocierii puþin consumat în la constipaþie
grãsimilor ºi zaharurilor rafinate cu coca finã, a fructelor zona noastrã, a Fã- ºi hemoroizi,
cu friºca sau aluaturilor fine etc. În acest mod am mai luat gãraºului, în com- dar ºi celor care
o dozã de calorii goale, de slabã calitate biologicã, pãrtaºe paraþie cu alte zone ale suferã de rinichi.
la îngrãºarea noastrã. þãrii, dovleacul este o Natalia Corlean
, - Acum deja simþim cã ne sufocãm, poate avem ºi o comoarã nutritivã.
Dulceag ºi par-
vagã senzaþie de greaþã… Apare salvatorul, în persoana
bãuturilor alcoolice digestive. Desigur, pe moment ne fumat, miezul de do-
simþim mai bine, dar vai de ficatul nostru sau de sãrmanul vleac conþine sãruri
Mãlãiaº cu dovleac
pancreas, care uneori pur ºi simplu nu mai suportã ºi ne minerale (sodiu, pota- Ingrediente pentru o tavã mare:
atrage atenþia cã am exagerat ºi îi facem rãu prin câte o siu, calciu, fier) ºi vita- † 3 kg dovleac
pancreatitã acutã care ne trimite urgent de la bal, la spital. mine (A, B1, B2, C). † 3 cãni apã
Aceasta este adevãrata faþã a gastronomiei actuale… Cantitatea mare de † mãlai
Fragmente din prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi - sodiu îl face extrem de † 200 g zahãr (pentru cei care nu con-
„ªi noi ce mai mâncãm?” folositor pentru un sumã zahãr: miere sau fructozã)
† 100 ml ulei
„Sã nu se amãgeascã nimeni cu sãturarea pântecelui ºi ficat epuizat, însã per- † scorþiºoarã
sã nu se lase furat de plãcerea gâtlejului. Pentru cã nu soanele care suferã de
numai deosebirea felurilor, ci ºi mãrimea cantitãþii ulcer gastric trebuie sã Dovleacul se curãþã de seminþe ºi se
mâncãrurilor face sã se aprindã sãgeþile curviei.” îl consume cu atenþie, coace în cuptor. Când se rãceºte se curãþã de
„De bucate numai atât sã ne slujim, cât sã trãim, nu ca din cauza compoziþiei coajã ºi se dã pe rãzãtoarea mare.
sã ne facem robi pornirilor poftei. Primirea hranei cu alcaline care poate irita Apa se pune la fiert ºi se face o mãmãligã
mãsurã ºi cu socotealã dã trupului sãnãtatea, nu îi ia sfinþe- membrana unui sto- groasã, care se amestecã apoi cu dovleacul,
nia. Regula înfrânãrii ºi canonul aºezat de Pãrinþi acesta mac bolnav. uleiul, zahãrul (mierea sau fructoza) ºi scor-
este: Cel ce se împãrtãºeºte de vreo hranã sã se depãrteze Dovleacul poate fi þiºoara. Se toarnã într-o tavã mare unsã cu ulei
de ea pânã mai are încã poftã ºi sã nu aºtepte sã se sature.” consumat copt sau ºi se dã la cuptor pânã face o crustã rumenitã.
Sfântul Casian Romanul fiert în plãcinte, supe; Se taie rece ºi se serveºte ca o plãcintã.
 16 Trecut ºi prezent
Biserica „Sf. Teodor Tiron” din Sâmbãta de Sus
Comuna Sâmbãta de Sus este cunoscutã în toatã
þara, datoritã mãnãstirii aflate pe hotarul ei, aºezãmânt
monahal mult cãutat de pelerini. Situat în apropierea
Munþilor Fãgãraºului, satul este împãrþit de Valea
Sâmbetei în douã pãrþi: apuseanã ºi rãsãriteanã, astfel
fiind numite ºi cele douã biserici din localitate. În nu-
mãrul acesta aflãm mai multe despre biserica apusea-
nã, de la parohul ei, pãrintele Grigorie Moldovan: Pr. paroh Grigorie
Ctitorie brâncoveneascã Moldovan
În pisania bisericii se spune cã s-a ridi-
cat aceastã „Sfântã Bisericã de cãtre bunii
creºtini Nicolae ºi Manolache Brânco-
veanu, scoborâtorii rãposatului întru Dom-
nul Constantin Vodã Brâncoveanu, la anul
de la Hristos 1784, ºi s-a zugrãvit la anul
1795”.
Biserica, cu hramul Sfântul Mare Mu-
cenic Teodor Tiron, a fost construitã în
stilul brâncovenesc, în formã de navã, fãrã
abside laterale. Nava este împãrþitã în
pronaos, naos ºi altar, cu catapeteasmã de
piatrã, deasupra fiecãreia existând o
cupolã bine proporþionatã, care dã mãreþie acoperiºul, cafasul, instalaþia elec-
locaºului. La intrare existã o tindã, un prid- tricã, precum ºi uºile pridvorului”.
vor pictat cu tema Judecãþii, tot cu boltã, De asemenea „s-a zugrãvit din
deasupra cãruia se înalþã singura turlã a nou, din îndemnul ºi cu ostenelile”
bisericii, care are ºi rol de clopotniþã. Zi- preotului paroh Nicolae Toderici,
durile sunt masive, de o grosime aprecia- ale Consiliului parohial ºi „ale tu-
bilã, fãcute din piatrã de râu. Ferestrele turor binecredincioºilor creºtini
sunt cu specific de cetate, largi în interior din parohia Sâmbãta de Sus Apu-
ºi îngustându-se spre exterior. seanã”. Lucrarea a fost dusã „la
bun sfârºit de cãtre pictorul Iosif
Reînnoitã în 1954 M. Vasu din Bucureºti, ajutat de
În ceea ce priveºte pictura, ea a fost ªtefan Chioreanu, pãstrându-se
realizatã în stilul bizantin, respectând toate însã pãrþile cele bune din vechea Gheorghe Zaharia ºi Virginia Taelan
canoanele, în culori sobre, dar nu lipsite de zugrãvealã, ºi anume bolta ºi pãrþile de sus Videa.
preþiozitate, care dau o mãreþie ºi o liniºte din altar, chipurile evangheliºtilor ºi întreg Exteriorul este zugrãvit în alb, cu un
tainicã interiorului. Pictura veche s-a dete- arcul dintre naos ºi pronaos”. soclu gri, zidurile având un brâu cu încrus-
riorat în timp, iar în 1954 ea a fãcut parte taþii geometrice. Acoperiºul a fost reparat
dintr-un amplu proces de reînnoire a lo-
Picturã restauratã ºi în anul 2007, iar exteriorul în 2009.
caºului, care a avut loc în timpul ºi cu reparaþii Intrarea în curtea bisericii se face
binecuvântarea Mitropolitului Nicolae Pictura a fost restauratã în anul 1991, printr-un portal cu boltã, construit probabil
Bãlan, protopop de Fãgãraº fiind pãrintele cu binecuvântarea Mitropolitului Antonie odatã cu locaºul, dar pictat doar la anul
Brumboiu. Plãmãdealã, paroh fiind pr. ªtefan Popica, 1954, la prima reînnoire. O pisanie de pe
O pisanie menþioneazã cã înnoirea a cu ajutorul Consiliului parohial ºi al cre- portal menþioneazã toþi preoþii slujitori,
avut loc „în decursul verii anului de la dincioºilor din aceastã parohie. Resta- începând cu secolul al XVII-lea.
mântuire 1954, fãcându-i-se de isnoavã urarea picturii s-a realizat de cãtre pictorii Pr. paroh Grigorie Moldovan
Fãgãraº, str. A. Mureºanu Colectivul de redacþie: Pr. Ciprian Bîlbã
nr. 2. Tel. 0268211790 (Toderiþa), Pr. Ovidiu Bostan (Olteþ), Pr. ªtefan Corecturã: Amalia Dragne
Botoran (Grid), Pr. Iosif Ciolan (ªinca Tehnoredactor: Natalia Corlean
www.apostolatintarafagarasului.blogspot.com Veche), Pr. Marius Corlean (Bucium), Aºteptãm opiniile dvs. la adresa
Preºedinte fondator: Pr. Gheorghe Dan (Berivoii Mici), Pr. Marius Demeter redacþiei sau pe e-mail la
Pr. protopop Ioan Ciocan (Felmer), Arhidiac. Nicolae Lie (Fãgãraº), Pr. Adrian apostolatfagaras@yahoo.com
Redactor ºef: Natalia Corlean Magda (Victoria), Diac. Claudiu Pãun (Fãgãraº),
Pr. Alexandru Stanciu (Ucea de Sus), Pr. Vasile Stan ISSN 2065 - 765X
Tiparul: SC TIPOGRAMM SRL (Fãgãraº), Pr. Ion Tãrcuþã (Ucea de Jos)

CMYK