ACATISTUL MAICII DOMNULUI

«IZVORUL TĂMĂDUIRII»

După rugăciunile începă toare:

Condacele şi Icoasele
Condacul 1
Pe fâ ntâ na cea pururea curgă toare şi de viaţă dă tă toare,
pe izvorul cel dumnezeiesc care izvoră şte apele darului
mai presus de cuvâ nt, cu un glas să -l lă udă m cei ce cerem
lui dar, ca cel ce izvoră şte tă mă duiri în toate zilele. Pentru
aceasta după datorie apropiindu-ne cu dragoste, să
scoatem apă cu credinţă şi să zicem: „rugămu-ne, rourează-
ne cu darul tău", ca să strigăm ţie: Bucură-te, ceea ce eşti
izvor de viaţă dătător!

14
 Icosul 1
Nă scă toare de Dumnezeu Fecioară , ceea ce ai nă scut
fără de să mâ nţă pe Cuvâ ntul Tată lui, Cel mai înainte de
veci, deschide-mi gura mea spre lauda ta, ca să te slă vesc
strigâ nd că tre izvorul tă u unele ca acestea:
Bucură-te, ocean înţelegă tor care asemenea norilor
reverşi minuni peste toată lumea;
Bucură-te, Siloame al doilea, care covâ rşeşti curgerile
Nilului cu revărsarea darului;
Bucură-te, apa care izvoră şti ca dintr-o piatră cu
preaslăvire şi a Iordanului lucrare ai primit;
Bucură-te, mană de mâ ntuire care te faci ară tată spre
trebuinţa celor ce cer bogata ta apă cu adevă rat
îndestulă toare;
Bucură-te, izvor din care curge toată bună tatea şi
îndestularea de tă mă duire;
Bucură-te, că din tine izvoră sc din destul facerile de
bine;
Bucură-te, că tuturor le dai celor ce cer, întă rire
sufletelor şi să nă tate trupurilor;
Bucură-te, ceea ce eşti izvor de viaţă dătător!

Condacul al 2-lea
Stă pâ nul cerului şi al pă mâ ntului, lucruri minunate şi
prea slă vite a să vâ rşit întru tine, ceea ce eşti cu totul fără
prihană , pentru că de sus a picurat, ară tat, ca o ploaie în
pâ ntecele tă u, dumnezeiască Mireasă , ară tâ ndu-te pe tine
izvor de tă mă duiri, care vindeci pe toţi cei ce-ţi cântă :
Aliluia!

Icosul al 2-lea
14
 Dumnezeiesc izvor al raiului Fecioară şi Maică cerească
pe tine te numim după vrednicie, că ci curgerea şi darul
izvorului tă u au stră bă tut în cele patru pă rţi ale
pămâ ntului, care se acoperă pururea cu stră ine minuni, din
apa ce se dă spre bă utură tuturor celor ce cer. Pentru
aceasta bucurâ ndu-ne toţi creştinii, cu credinţă alergă m la
izvorul tă u, scoţâ nd totdeauna apă cu sfinţenie şi cu
dulceaţă zicâ nd:
Bucură-te, izvorul curgă tor de tămă duiri;
Bucură-te, că în dar reverşi din destul bogate vindecă ri
celor bolnavi;
Bucură-te, că pe cei orbi ce aleargă la tine, a vedea
lă murit îi faci;
Bucură-te, că pe mulţi şchiopi i-ai îndreptat;
Bucură-te, că pe slă bă nogi i-ai întă rit;
Bucură-te, că prin turnarea apei de trei ori pe cel mort,
l-ai vindecat;
Bucură-te, minune stră ină , acoperită pururea de slava
Celui Preaînalt;
Bucură-te, că pe tine te numim rai cugetă tor;
Bucură-te, căci ca o ploaie pe pă mâ nt uscat că zâ nd,
adă pi sufletele cele însetate de viaţă ;
Bucură-te, ceea ce eşti izvor de viaţă dătător!

Condacul al 3-lea
Puterile tale cele mari şi pline de minuni nedeşertate şi
mai presus de fire pe care tuturor le reverşi, cine le va
putea spune, o, izvorule dă tă tor de daruri? Că nu numai că
goneşti bolile cele cumplite de la cei ce aleargă la tine cu
dragoste, ci şi patimile cele sufleteşti le speli, cură ţindu-le
la toţi cei ce-ţi câ ntă ţie: Aliluia!
14
 Icosul al 3-lea
Pe norul cel ceresc cu cântă ri minunate să -l lă udă m
credincioşii, care pe pică tura Hristos, dă tă torul de viaţă , pe
pămâ nt L-a plouat, pe apa cea dumnezeiască şi vie, cea
să ltă toare, izvorâ toare şi fără de moarte, a dă ruit-o nouă
credincioşilor care câ ntă m:
Bucură-te, vasul băuturii celei dumnezeieşti, ceea ce
după bă utură niciodată nu se deşartă ;
Bucură-te, ceea ce alungi setea care topeşte sufletele;
Bucură-te, că din pâ ntecele minţii cei ce beau
înţelepţeşte, revarsă râ uri dumnezeieşti;
Bucură-te, că tuturor le izvoră şti darul din destul;
Bucură-te, izvor de viaţă primitor care pururea
izvoră şte daruri;
Bucură-te, fântâ na tămă duirilor, care toată tăria bolilor
o arată a fi slabă şi neputincioasă ;
Bucură-te, vedere orbilor;
Bucură-te, dumnezeiască cură ţie a celor leproşi;
Bucură-te, ceea ce eşti izvor de viaţă dătător!

Condacul al 4-lea
Izvoră şte-mi mie Nă scă toare de Dumnezeu, Fecioară ,
darurile cuvâ ntului, ca să laud izvorul tă u, care izvoră şte
viaţă şi dar credincioşilor, că tu pe Cuvâ ntul Cel într-un
Ipostas L-ai izvorâ t nouă şi izvor de tă mă duire, de obşte,
te-ai ară tat tuturor celor ce-I câ ntă : Aliluia!

Icosul al 4-lea
Biserica ta, Preacurată Fecioară se arată tuturor casă de
doctorie mai presus de fire, că din moarte vă zută , ridică
14
ară tat pe credincioşii cei ce aleargă la dâ nsa şi tuturor
izvoră şte dulceaţă din destul. Pentru care şi noi nevrednicii
cu cântă ri duhovniceşti, veselindu-ne zicem:
Bucură-te, apa izvorului celui dă tă tor de viaţă ;
Bucură-te, norul care aduci ploaie de mâ ntuire;
Bucura-te, vindecarea celor bolnavi;
Bucură-te, slobozirea celor din primejdii;
Bucură-te, răcoreala celor înfierbâ ntaţi de arşiţa
păcatelor;
Bucură-te, luminarea ochilor orbiţi de neştiinţă ;
Bucură-te, auzul celor surzi;
Bucură-te, că pe cei ce zăceau în pat bolnavi, numai cu
atingerea i-ai scă pat;
Bucură-te, loc de tă mă duire sfinţit cu adevărat;
Bucură-te, că ne izvoră şti din cer daruri fără
împuţinare;
Bucură-te, ceea ce eşti izvor de viaţă dătător!

Condacul al 5-lea
Daruri din destul curg din tine, Nă scă toare de
Dumnezeu Fecioară , că izvoră şti apă de tă mă duiri din care
se adapă sufletele credincioşilor celor însetaţi de viaţă şi
goneşti arşiţa pă catelor celor ce cântă : Aliluia!

Icosul al 5-lea
Neamul omenesc te laudă pe tine Preacinstită , că
tuturor le izvoră şti din ceruri daruri fă ră încetare,
ară tâ ndu-te pe tine izvor nemuritor, dumnezeiască
Mireasă , celor ce-ţi aduc aceste cântă ri de laudă :
Bucură-te, izvorâ toarea apei, Hristos, din care se adapă
toată lumea;
14
 Bucură-te, că Fă că torul tuturor întru tine ca o pică tură
s-a pogorâ t ară tat;
Bucură-te, că pe cel orb l-ai fă cut a vedea lumina;
Bucură-te, izvorule care ai dezlegat prin apă firea pietrei
cea înfricoşată ;
Bucură-te, cură ţirea leproşilor şi sugrumarea diavolilor;
Bucură-te, că pe împă raţi i-ai fă cut credincioşi
desă vâ rşiţi;
Bucură-te, înţelepciunea celor simpli;
Bucură-te, bogă ţie de daruri a să racilor;
Bucură-te, că prin revărsarea apei, tă mă duiri de multe
feluri le-ai dă ruit;
Bucură-te, ceea ce eşti izvor de viaţă dătător!

Condacul al 6-lea
Lucru cu adevă rat necuprins şi mai presus de fire este
Cel ce s-a lucrat întru tine, Nă scă toare de Dumnezeu, că apa
izvorului tă u este tămă duirea bolilor celor de moarte
aducă toare, ceea ce firea cu adevă rat nu a vă zut. Pentru
care şi noi cu umilinţă ne rugă m: nu ne trece cu vederea,
sâ rguieşte ajută toarea noastră grabnică şi ne izbă veşte din
cursele vră jmaşilor ca să te lă udă m zicâ nd aşa: Aliluia!

Icosul al 6-lea
Măririle minunilor izvorului tă u, Fecioară Preacurată ,
cine le va putea spune, ca ceea ce cu adevă rat ai
înspă imâ ntat gândul omenesc prin pică turile izvorului tă u,
de care povestesc limpede lâ na, mana, Siloamul, piatra care
a izvorâ t şi pridvorul lui Solomon. Darul tă u este mai
presus de cuvâ nt şi de gâ nd; drept aceea şi noi într-o unire
de gâ nduri şi glasuri câ ntă m laudele acestea:
14
 Bucură-te, Fecioară că din tine se revarsă apa care
vindecă patimile cele de moarte aducă toare;
Bucură-te, că din izvorul tă u a curs apa care a vindecat
sâ nul femeii cel cuprins de cangrenă ;
Bucură-te, grabnică vindecă toare a bolilor celor
cumplite;
Bucură-te, că prin stropirea apei, credincioşii se
sfinţesc;
Bucură-te, fântâ na bucuriei celei neîncetate;
Bucură-te, izvorule al frumuseţii celei negră ite;
Bucură-te, dezlegarea tuturor bolilor;
Bucură-te, înecarea tuturor patimilor;
Bucură-te, râ ul cel prealimpede care faci să nă toşi pe cei
credincioşi;
Bucură-te, apa care dai tă mă duiri celor bolnavi de
felurite boli;
Bucură-te, ceea ce eşti izvor de viaţă dătător!

Condacul al 7-lea
Apa înţelepciunii şi a vieţii izvorâ nd lumii, pe toţi chemi,
Nă scă toare de Dumnezeu, să scoată apele cele de mâ ntuire
şi cu ea să stingă cărbunii înşelă ciunii şi ai necură ţiei; drept
aceea şi noi credem cuvintele Fiului tă u, Stă pâ nă , care a zis:
„Că în veci nu vor înseta, cei ce cu credinţă vor bea din ea"
zicâ nd: Aliluia!
Icosul al 7-lea
Pâ ntece mai înainte sterp ai dezlegat ară tat, cu curgerile
izvorului tă u, că şi naşteri dă ruieşti, ca ceea ce ai nă scut pe
Stă pâ nul tuturor, pentru care şi noi bucurâ ndu-ne zicem:
Bucură-te, curgerea înţelepciunii care cură ţeşte
necunoştinţa;
14
 Bucură-te, amestecare care picură dumnezeiască
dulceaţă inimii;
Bucură-te, paharul manei cel de viaţă turnă tor;
Bucură-te, baie de Dumnezeu izvorâ tă ;
Bucură-te, ceea ce izvoră şti liniştea neputinţelor;
Bucură-te, ceea ce stingi vă paia bolilor;
Bucură-te, ceea ce ai liniştit frigurile şi ai stins
aprinderea înfocării;
Bucură-te, ceea ce eşti izvor de viaţă dătător!

Condacul al 8-lea
Minunile tale cele neauzite Stă pâ nă , fac pe toţi
credincioşii cei ce le aud a se minuna de apa izvorului tă u;
pe cei muţi şi surzi ca şi cum ar fi gră itori îi face, iar pe cei
ce pătimesc cumplit, îi vindecă şi tă mă duieşte desă vâ rşit
pe cei ce câ ntă cu credinţă : Aliluia!

Icosul al 8-lea
Pe toate apele le covâ rşeşte Fecioară , Curată , apa
izvorului tă u, care dă ruieşte ară tat izbă virea de boli
cumplite şi dă sufletelor toată să nă tatea, ca ceea ce se
revarsă mai presus de fire tuturor celor ce câ ntă :
Bucură-te, că pe cei ce aleargă la tine îi scoţi din
cuptorul necazurilor;
Bucură-te, uşa prin care stră bate razele luminii şi
luminează ochii trupeşti şi sufleteşti;
Bucură-te, ceea ce singură eşti mângâ ierea
pămâ ntenilor;
Bucură-te, izvor preacinstit;
Bucură-te, că prin curgerea izvorului tă u, diavolii s-au
înfricoşat;
14
 Bucură-te, că pe Leon l-ai fă cut că lă uză orbului neştiutor
spre al tă u izvor;
Bucură-te, că a fi împă rat l-ai încredinţat;
Bucură-te, că el spre mulţumire biserică în numele tă u a
ridicat;
Bucură-te, că tu, dar făcător de minuni de la Dumnezeu
ai primit;
Bucură-te, că pă timaşii ce cu credinţă nă zuiesc la izvorul
tă u se tămă duiesc;
Bucură-te, vas de apă neîmpuţinată şi de boli
vindecă toare;
Bucură-te, că izvorul tă u tuturor este îndeajuns
îndestulă tor;
Bucură-te, ceea ce eşti izvor de viaţă dătător!

Condacul al 9-lea
Lumină şi tă mă duire tuturor mă dularelor omeneşti
făcâ ndu-te, Nă scă toare de Dumnezeu Fecioară , care ai
nă scut pe Fă că torul şi Ziditorul tuturor, din amestecarea
tinei şi a apei ai luminat negră it ochii orbului, cel ce se
nă scuse orb şi care nicicum nu vedea soarele cel dulce, care
dobâ ndind vederea şi vă zâ nd lumina şi marea minune
izvorâ tă din milostivirea ta cea negră ită a zis: Aliluia!
Icosul al 9-lea
Siloamul vindeca bolile, însă mai presus s-a ară tat,
Preasfâ ntă Stă pâ nă , izvorul tă u fă că tor de minuni, fiindcă
acesta nu numai odată într-un an şi nu numai celor ce intră
mai întâ i dobâ ndesc să nă tate, ci de-a pururea vindecă toată
rana sufletească şi trupească a celor ce cu bună credinţă şi
cu dragoste vin că tre tine strigâ nd:

14
 Bucură-te, scă ldă toarea în care se afundă toate durerile
noastre cele sufleteşti şi trupeşti;
Bucură-te, vas cu care primim bucuria şi mâ ntuirea;
Bucură-te, piatră care ai adă pat pe cei însetaţi de viaţă ;
Bucură-te, lemn care îndulceşti apele cele amare ale
mării lumeşti;
Bucură-te, izvor nesecat al apei cele dă tă toare de viaţă ;
Bucură-te, ceea ce îndulceşti necazurile noastre cele
amare;
Bucură-te, apa care cură ţeşti spurcă ciunea păcatului;
Bucură-te, încetarea întristă rilor noastre;
Bucură-te, vindecarea bolilor noastre;
Bucură-te, ceea ce eşti izvor de viaţă dătător!

Condacul al 10-lea
Vrâ nd să vă deşti minunile cele de la izvorul tă u, ai
poruncit Stăpâ nă lui Leon să ducă orbul în partea cea mai
dinlă untru a pă durii şi să -i stingă setea cea trupească cu
apă , iar cu tină să -i ungă ochii lui cei întunecaţi, pentru ca
să cunoască puterea ta şi să nu fie tă inuit izvorul
vindecă rilor care îl dai în dar tuturor celor ce au nevoie.
Pentru aceasta şi noi nu tă inuim minunile şi facerile tale de
bine că tre noi robii tă i, ci cu mulţumire preaslă vim pe
Dumnezeu şi câ ntă m: Aliluia!

Icosul al 10-lea
Viaţa noastră pămâ ntească este afundată în tina
păcatelor, sufletul de pă cate îmbolnă vit, trupul de dureri
chinuit, pentru că mâ nia lui Dumnezeu pentru pă catele
noastre ne pedepseşte. Că tre tine dar alergă m, Maica lui
Dumnezeu şi înaintea izvorului tă u că dem, rugâ ndu-te:
14
spală tina pă catelor, vindecă sufletele îmbolnă vite şi
trupurile chinuite le îndreptează , ca noi cu bucurie să
strigă m ţie:
Bucură-te, vindecarea patimilor sufleteşti;
Bucură-te, izbă virea durerilor şi chinurilor trupeşti;
Bucură-te, voinţa cea bună a lui Dumnezeu către noi cei
păcă toşi;
Bucură-te, adevă rata îndreptare a celor ce se că iesc
înaintea lui Dumnezeu, pentru pă catele lor;
Bucură-te, baie care speli cugetele noastre murdare de
fără delegi;
Bucură-te, ceea ce ai nă scut pe Izbă vitorul care în dar
cură ţă fără delegile noastre;
Bucură-te, că prin tine, după mă sura credinţei se dau
vindecă ri;
Bucură-te, mijlocitoarea bucuriei celei veşnice;
Bucură-te, ceea ce eşti izvor de viaţă dătător!

Condacul al 11-lea
S-a înă lţat apa izvorului tă u, Curată , mai presus de
ceruri, aceasta fiind hrana sufletului, miere din piatră şi
dă ruire de mană , slobozitoare de boli şi mâ ntuitoare,
pentru aceasta mulţimea credincioşilor veselindu-se saltă
câ ntâ nd: Aliluia!

Icosul al 11-lea
Fâ ntâ nă izvorâ toare de viaţă plină de daruri
dumnezeieşti s-a ară tat nouă preacinstit izvorul tă u,
Stă pâ nă , spre bă utura, sfinţirea şi mâ ngâ ierea noastră , iar
noi cu dragoste cinstindu-l şi cu credinţă îngenunchind
înaintea lui strigă m ţie:
14
 Bucură-te, cheză şuitoarea mâ ntuirii păcă toşilor;
Bucură-te, vindecarea a toate neputinţele;
Bucură-te, ceea ce duci rugă ciunile credincioşilor Fiului
tă u şi Dumnezeului nostru;
Bucură-te, pămâ ntul făgă duinţei din care ne izvoră sc
toate bună tă ţile cereşti şi cele pămâ nteşti;
Bucură-te, ceea ce adă pi brazdele pe care cresc
mulţimile îndură rilor;
Bucură-te, ceea ce ne povă ţuieşti pe noi că tre patria
cerească ;
Bucură-te, roua florilor celor neveştejite;
Bucură-te, ceea ce eşti izvor de viaţă dătător!

Condacul al 12-lea
Nă scă toare de Dumnezeu Fecioară , fă-ne vrednici de
darurile tale şi te rugă m, treci cu vederea păcatele noastre,
dâ nd tă mă duire celor ce cu credinţă se apropie de izvorul
tă u şi cer binecuvâ ntare şi iertare de pă cate câ ntâ nd:
Aliluia!

Icosul al 12-lea
Nu cerem mai multă îndurare de la tine, Stăpâ nă , decâ t
precum te-ai milostivit şi ai dat tuturor acelora care mai
înainte de noi au ajuns la izvorul tă u şi au dobâ ndit cele de
folos, aşa te milostiveşte deci şi spre noi, cei ce suntem
cuprinşi de faptele cele rele ca să te slăvim pe tine, zicâ nd
unele ca acestea:
Bucură-te, nă dejdea noastră în viaţa aceasta şi după
moarte;
Bucură-te, cununa cea slă vită a celor ce au credinţă şi se
luptă împotriva ispitelor;
14
 Bucură-te, ceea ce dai veşnică mâ ntuire celor ce se
ostenesc în viaţa că lugă rească ;
Bucură-te, ceea ce izbă veşti omenirea din foametea
sufletească şi trupească ;
Bucură-te, tare ajută toare în ră zboaie;
Bucură-te, ceea ce ne pă zeşti pe noi de nă vă lirea altor
neamuri;
Bucură-te, pă zitoarea celor ce călă toresc pe pămâ nt, pe
apă şi prin aer;
Bucură-te, comoara legii noastre creştineşti;
Bucură-te, că în orice vreme secetoasă cerem ajutorul
tă u îl şi dobâ ndim;
Bucură-te, stâ lp neclintit al creştină tă ţii;
Bucură-te, că prin minunile tale ai bucurat tot neamul
creştinesc;
Bucură-te, ceea ce eşti izvor de viaţă dătător!

Condacul al 13-lea
O, întru tot câ ntată Stăpâ nă , Nă scă toare de Dumnezeu
Fecioară , izvorul cel nedeşertat al îndură rilor, noianul cel
necurmat al iubirii de oameni, adâ ncul cel nemă surat al
bună tă ţii, nă dejdea şi mâ ntuirea tuturor creştinilor, la tine
ridică m ochii sufletelor şi ai trupurilor noastre, că tre tine
tindem mâ inile noastre cele slabe şi din adâ ncul inimii
strigă m ţie: caută spre noi dintru înă lţimea ta cea sfâ ntă ,
vezi credinţa şi umilinţa sufletului nostru, ascultă
rugă ciunea noastră care o facem către tine din inima
noastră cea împietrită şi depă rtează de la noi toate nevoile,
toată ră utatea şi toată întristarea ce vine asupra noastră ,
14
întru această vremelnică viaţă . Vindecă toate bolile şi
neputinţele noastre cele sufleteşti şi trupeşti, dă ruieşte-ne
să nă tate şi ne izbă veşte de veşnica muncă prin rugă ciunile
tale ca să câ ntăm neîncetat: Aliluia!
(de 3 ori)

Apoi Icosul 1: Născătoare de Dumnezeu... şi

Condacul 1: Pe fântâna cea pururea...
şi se face otpustul.

14