Amenajarea turistica a localitatii Rosia Montana ca sat

turistic

LOCALIZARE :

Comuna Rosia Montana este situata in partea central-vestica a Romaniei, in N-V

judetului Alba, la altitudinea de 850 m fata de nivelul marii. Amplasata integral in zona
de munte, pe versantul nord-vestic al Carpatilor Meridionali, la o distanta de 76 km. de
municipiul Alba Iulia, resedinta judetului Alba, la 50 km de orasul Brad, 11 km.de orasul
Abrud, 15 km. de orasul Campeni si 135 km de Cluj Napoca.
Relieful comunei este in general deluros muntos, in Nord cu inaltimi mai mari ,
iar la Est pante mai repezi.
Localitatea are statut de comună în componenţa căreia intră satele: Coasta Henţii,
Curături, Gura Roşiei, Cărpiniş, Soal, Vârtop, Gârda Bărbuleşti, Iacobeşti, Ignăţeşti,
Bălmoşeşti, Ţarina, Blindeşti, Corna, Bunta şi Roşia Montană, reşedinţă de comună cu o
populaţie de peste 5000 locuitori. Este situata într-un bazin si este strabatuta longitudinal
de Valea Rosiei (Foies) ale carei ape sunt de culoare rosie-galbuie, datorita oxizilor de
fier continuti în apele de mina colectate pe parcurs.
În mijlocul unui peisaj pitoresc, Rosia Montana se afla în apropierea unor locuri
cu rezonanta în mediul turistic autohton si mondial. Putem aminti astfel: masivele Cîrnic
si Cetate, vârful Rotunda - situate chiar în localitate, Detunatele (Detunata Goala si
Detunata Flocoasa), vârfurile Geamana si Corabia, Poiana Narciselor, Negrileasa,
formatiunea calcaroasa Vulcan-Buces, Valea Ariesului, Pestera Scarisoara, Cetatile
Ponorului, Muntele Gaina cu renumitul Târg de Fete si localitatea Brad cu vestitul sau
Muzeu al Aurului. Ariesul este unul din putinele rauri ale lumii care poarta in valuri
cristaline firicele de aur, depunand in nisipuri renumitul metal
Roşia Montană este reşedinţa comunei cu acelaşi nume şi are o suprafaţă de 4.200 de
hectare. Prima atestare documentară a Roşiei Montane este din 6 februarie 131 p. Chr.,
această dată apărând pe o tăbliţă cerată găsită într-una dintre galeriile ce datează din
perioada romană. Aceasta înseamnă că, încă de la începuturile sale, Roşia Montană este
direct legată de aurul ce se găseşte în subsolul său.
 Comuna Roşia Montană (situată în nord-vestul ţării, la 128 km de Cluj-Napoca şi
70 de kilometri de Alba Iulia, în judeţul Alba) adăposteşte cel mai mare zăcământ de aur
din Europa (estimat la 10,6 milioane uncii de aur), exploatat de secole în mod tradiţional,
în subteran. Reţeaua de galerii descoperite depăşeşte importanţa celor similare din
Spania, Portugalia, Ţara Galilor. Pe lângă instrumentele de minerit şi galeriile atestate ca
fiind de pe vremea Imperiului Roman, s-au păstrat şi celebrele 25 de tăbliţe cerate
(descoperite în galeria „Sfântul Iosif” în anul 1788 şi în galeria „Catalina-Monuleşti” în
1855), documente scrise de o importanţă deosebită pentru studierea dreptului roman, dar
şi al vieţii economice şi sociale în Dacia romană.

POPULATIA:
Comuna are o populatie de 3872 de locuitori.
Etnie : 3518 romani, 55- maghiari, 289- romi, 6- germani, 1-sarb, 1-italian.
Religie: 3322- ortodoxa, 154 – romano-catolica, 102- greco-catolica, 35-
protestanti, 214- neo-protestanti, 10-altele.

INFRASTRUCTURA:
• drum national- DN 74A (categoria tehnica M) : Abrud – Campeni, care face legatura
cu DN 74 si DN 75 ;
• drum judetean – DJ 742 ( categoria tehnica T, iar pe timp ploios H) : Gura Cornei –
Rosia Montana – Corna – Abrud, care face legatura cu resedinta de comuna, cu
drumul de exploatare care face legatura cu Cuprul Min Abrud si cu orasul Abrud= 19
km.
• drum comunal : DC 146 Rosia Montana – Tarina=5 km, DC 147 Balmosesti- Garda
Barbulesti= 4km, DC 148 Carpinis – Vartop= 9km, DC 127 Corna – Bunta- Floresti=
3 km, DC 117 Bucium- Muntari – Rosia Montana= 7km.( sunt drumuri pietruite)

ISTORIC:
Vechimea acestei asezari poate fi apreciata la cca. 4500 ani, pe baza vestigiilor
care dateaza din neoliticul mijlociu (cca. 2500 de ani i.e.n). Alburnus Maior - in timpul
stapanirii romane, cunoscut din continutul tablitelor cerate romane ( nr. I, II, VIII, IX,
XVI ) — datate in jurul anilor 131-166 e.n, tipic pentru asezari antice: in forma unor
colonii aparute in preajma locului de munca. Inca din sec II d.Hr., sub imparatul Traian si
apoi Hadrian, se faceau aici exploatari permanente de aur. Astfel au aparut pe ambele
versante ale vaii principale - denumita in Evul Mediu Valea Rosie ( Rotbach, Verespatak)
— nuclee de locuire.
Continuarea indeletnicirilor miniere din imprejurimile Rosiei Montane este
dovedita si de circulatia monetara din zona. Marile rezerve de minereu aurifer, Cetatea si
Carnicul , au fost cunoscute inca de pe vremea dacilor. Dupa retragerea aureliana
mineritul se va practica ocazional.
Asezarea, constituind centrul exploatarilor aurifere romane din Muntii Apuseni,
se intinde pe Valea Nanului si Dealul Carpeni; era alcatuita din mai multe catune - vicus,
fiecare dintre acestea avand zone de locuit, zona sacra si necropola (tablitele cerate)
Prima atestare documentara a localitatii Rosia Montana -1592.
Mentiuni referitoare la zona mai apar in: 1761 participarea la rascoala lui
Sofronie, sec. al XVIII-lea - colonisti germani, chiar si francezi, au fost instalati ca
mestesugari, 1784 — participarea la rascoala lui Horea, Closca si Crisan (Crisan si
Closca, isi au originea in aceasta comuna, satul Carpinis), revolutia de la 1848- prezenta
locuitorilor comunei in oastea lui Avram Iancu (doi eroi locali : Simion Balint si George
Gritta), unirea -1 Decembrie 1918- un numar de sase delegati si-au exprimat adeziunea.
La data de 11 iunie 1948 minele de aur au trecut in proprietatea statului, infiintandu-se
Intreprinderea Rosia Montana.
Legendele si povestile care circulau in zona au fost culese de Maria Botis
Ciobanu. Una dintre acestea este credinta in valve - asa numita Valva Bailor (zeitate, care
le arata minerilor, dupa faptele lor bune,unde anume sa lucreze pentru a obtine un
minereu mai bogat in aur) ; povestea minerului Hutu, omorat de o stanca uriasa, legenda
cotoroantei (mai demult o femeie batrana si nevoioasa pastea la Rosia Montana, pe
muntele Carnic niste capre…De undeva din varful Carnicului muntele cel mare plin de
bogatii iti lua vederea in bataia soarelui. Baba cotoroanta a luat o bucata din materialul
acela stralucitor aratandu-l unor domni care au alergat acolo, descoperind marele filon de
aur, care de atunci a inceput sa fie exploatat, primind numele de cotoroanta).
ECONOMIA:

• rata somajuluia crescut de la 50%la70%,dupa inchiderea Minvest, pe 1 iunie 2006

• desemnata “zona defavorizata” de catre Guvernul Romaniei
Firme:

• Filiala Rosiamin Rosia Montana cu profil minier ( subventionata de stat)

• S.C Rosia Montana Gold Corporation SA- profil minier
• SC Maranata Furd — profil panificatie, proprietate privata
• SC Montana Bis- prelucrarea lemnului, proprietate privata
• SC Lemn Service - prelucrarea lemnului, proprietate privata
• SC Rosia Construct Prest- constructii, proprietate privata
• SC Fany Bois SRL —prestari servicii auto, comert, proprietate privata
• SC Andy SRL- comert, proprietate privata
• SC Transmontana SRL- comert, proprietate privat

UTILITATI:
Localitatea dispune de retea telefonica, precum si telefonie mobila cu acoperire pentru
Connex, Orange, Cosmorom.
Alimentarea cu apa potabila se realizeaza prin intermediul a 15 captari de izvoare
grupate in 5 sisteme de aductiune. Apa bruta necesara zonei industriale este preluata din
paraul Abrudel printr-un baraj si Taul Brazi. Exista si rezerva pentru stingerea incendiilor
( 108 m.c.), cu timp de refacere de 3 ore.

TURISM:
Exista multe obiective care ar putea sa atraga turistii in Rosia Montana, atat
datorita vechimii localitatii, a caracteristiclor miniere, cat si a peisajelor care in
comparatie cu alte zone au fost puse mai putin in valoare. Dintre acestea cele care sunt
accesibile si care sunt incluse in traseele pregatite pentru turisti ar fi: Piata Veche, unde
sunt case de patrimoniu; cele cinci biserici cu o istorie de peste o suta de ani; cinci lacuri
artificiale, numite tauri: Taul Tarinii, Taul cel Mare, Taul Anghel, Taul Brazilor si Taul
Cornei; doua monumente ale naturii, Piatra Despicata si Piatra Corbului; Muzeul
Mineritului, care pastreaza galeriile romane si o ramasita din steampurile folosite odata
de catre mineri, Masivele Carnic si Masivul Varful-Rotundu, Cariera de la Rosia Poieni,
Cariera Cetate, Detunata Goala si Detunata Flocoasa, precum si frumoasa Vale a Corneii
sau Valea Buciumului.
Obiective turistice:
• Rezervatii naturale - Piatra Corbului- versanti abrupti, Dealului Carnic si Piatra
Despicata - bloc de andezit
• Lacuri antropice: Taul Mare, Tarina, Brazi, Anghel, Corna, Taul tapului, Taul Gauri.
• Galeriile romane din Masivul Carnic din epoca romana - Piatra Corbului
• Muzeul mineritului, instalatii tehnice populare si industriale vechi (steampuri de
macinat, colectie de minereuri, vestigii romane si feudale de piatra).
• Bustul si Casa memoriala - Closca (Carpinis), Mormantul si Casa Memoriala Simion
Balint, Monumentul Eroilor- 1914-1918
• Monumente de arhitectura populara - case de sec. XVIII- XIX
• situl arheologic Alburnus Major din epoca romana la Rosia Montana si centrul istoric
• biserica Adormirea Maicii Domnului, 1741- Rosia Montana
• centrul istoric al localitatii, sec. XVIII-XIX- Targul Satului, Piata
Monumente:
• monument eroilor din primul razboi mondial - Rosia Montana
• bustul lui Closca - Carpenis
Muzee:
• muzeul mineritului - mina Rosia Montana
Institutii:
• Primarie
• Politie
• Scoala: Scoala cu cls. V-VIII Simion Balint, Scoala cu cls. I-IV Simion Blint, Scoala
cu cls. I-IV Simion Balint-Gura Minei, Scoala cu cls. V-VIII Closca- Carpinis, Scoala
cu cls. I-IV – Gura Rosiei, Scoala cu cls. I-IV – Corna, Scoala cu cls. I-IV- Vartop,
Gradinite: Rosia Montana, Gura Minei, Gura Rosiei, Carpinis
• Parohii: Ortodoxe – Rosia Montana, Carpinis, Corna, Vartop; Greco-catolica – Rosia
Montana; Romano-catolice – Rosia Montana; Reformata – Rosia Montana;
Unitariana – Rosia Montana
• Dispensar medical – Carpinis
• Farmacie
• Posta
• Biblioteca
• Camine Culturale
• Muzeu
• Casa memoriala- Closca.

Natura:
Pe raza comunei Rosia Montana se afla doua situri geologice protejate: Piatra Despicata
si Piatra Corbului. Piatra Despicata situata intre varfurile Carnic si Cetate are aspect de
bloc izolat, rezistent la eroziune. Piatra Corbului situata intre varfurile Ghergheleu si
Curmatura este inconjurata spre est si vest de drumurile ce merg spre exploatarea miniera
Rosia Poieni. Rezervatia naturala se afla situata la 1100 -1150 m altitudine, avand aspect
de bloc bazaltic de culoare neagra.
Valea Buciumului si Valea Cornei, alte obiective turistice importante,
impresioneaza prin frumusetea peisajelor si prin atmostera de poveste a Muntilor
Apuseni. Comuna Bucium este formata din sase vechi sate ale minerilor aurari, locuitori
vestiti pentru ospitalitatea lor, traditiile si firea lor deschisa. Cu ocazia sarbatorilor
religioase satenii mai poarta înca costumele lor traditionale buciumanesti, tesute cu fir de
aur. Pe teritoriul comunei se afla mai multe rezervatii naturale. Detunatele sunt
formatiuni geologice formate din roci bazaltice. De acolo se aduceau coloane de bazalt
pentru varful sagetilor de steampuri. Detunata Flocoasa si Detunata Cheala sunt
monumente ale naturii. In Poiana Ciuruleasa exista o rezervatie botanica ce conserva o
specie ocrotita de mare efect peisagistic, narcisa (Narcissus stellaris), numita de localnici
rusculita sau lusca. Poienile cu narcise ocupa culmea si versantul nord-vestic al Dealului
Buciumanilor, la altitudini cuprinse între 1150 si 1250 m; dupa o mica întrerupere, ele se
continua pe versantul nord-estic al muntelui Valcoi.

Patrimoniul arhitectural-urbanistic al sitului Rosia Montana

 Vestigiile arheologice de suprafata ale asezarii romane Alburnus Maior: vaste
necropole, monumente funerare exceptionale, edificii sacre, edificii publice; Vestigiile
subterane ale exploatarii miniere romane de la Alburnus Maior – continuata si amplificata
pe parcursul Evului Mediu – alcatuite din sisteme de galerii – cu sectiune transversala
trapezoidala – sapate cu dalta, galerii de explorare, de asistenta, de aerisire, de evacuare a
apei – continuate cu planuri inclinate cu trepte sapate in roca, depilaje inguste, camere cu
pilieri si puturi sau amplificate in spectaculoase abataje cu tavane boltite si pereti
rotunjiti, specifice tipului de exploatare cu foc;
Elementele exploatarii miniere moderne, preindustriale si industriale – retele de
galerii trasate regulat, dupa o dispozitie geometrica clara; galeria magistrala; sistemul
hidrotehnic alcatuit din sutele de lacuri de acumulare, instalatii de control al nivelului
apei, canale de dirijare a apei; calea ferata ingusta; atelierele de prelucrare primara a
minereului; Asezarea actuala – Rosia Montana, al carei fond construit este compus in
mare parte din cladiri ridicate intre sfarsitul sec. al XVIII-lea si sfarsitul sec. al XIX-lea,
pe o structura conturata deja, probabil, in a doua parte a sec. al XVII-lea; locuinte si
gospodarii traditionale valoroase, biserici, monumente votive, comemorative sau funerare
care puncteaza peisajul intregului sit si jaloneaza universul satului traditional;
Monumentele naturii – Piatra Despicata si Piatra Corbului – structuri geologice
particulare; Patrimoniul mobil – celebrele tablite cerate romane – documente valoroase
atat pentru istoria asezarii de la Alburnus Maior, cat si pentru istoria exploatarilor aurifere
sau a dreptului roman – descoperite si introduse in circuitul stiintific international inca
din sec. al XIX-lea; bogatul inventar arheologic adus la lumina de-a lungul timpului prin
descoperiri intamplatoare si, recent, prin cercetarile arheologice sistematice: stele votive
si funerare, elemente de sculptura arhitecturala si funerara, ceramica, ustensile si
instrumentar casnic, obiecte de podoaba; Patrimoniul imaterial – credinte, obiceiuri, dar
mai ales amprentele imponderabile ale unor momente si evenimente istorice
semnificative pentru identitatea nationala – dintre cauzele declansarii Rascoalei lui
Horea, unele isi au originea in lucrarile de modernizare a exploatarii miniere de la Rosia
Montana initiate spre mijlocul sec. al XVIII-lea; si tot aici mai persista amintirea luptelor
purtate de Avram Iancu, secondat de prefectii si tribunii intre care se numara Simion
Balint, preot la biserica greco-catolica din Rosia; Peisajul natural si cel antropic, fundal si
in acelasi timp cauza generatoare a tuturor componentelor sitului – peisajul utilitar, al
asezarii; peisajul industrial – al masivelor muntoase, complementar peisajului subteran –
al exploatarilor miniere.
Un patrimoniu atat de pretios prin cuprindere, densitate si stratificare precum cel
de la Rosia Montana impune ca obligatorie o abordare exhaustiva a sitului. Aceasta nu
poate fi limitata la implicarea arheologica, arhitecturala, etnologica etc., remarcabile,
necesare, dar unilaterale si insuficiente daca finele lor conexiuni subterane nu sunt
subliniate. Deschiderea necesara unei asemenea abordari este cuprinsa in notiunea de
peisaj cultural.
Rosia Montana – straturile sitului
Situl Rosia Montana ni se infatiseaza ca o structura complexa, cu trei straturi definitorii:
vestigiile arheologice romane subterane si de suprafata, asezarea si peisajul industrial de
suprafata – medieval, modern sau contemporan.
I. Vestigiile arheologice romane
Vestigiile arheologice "de suprafata". Necropole asezate pe pante sau pe platouri
orientate spre vai, edificii sacre pe inaltimi si aflate probabil in relatie cu intrarile in
exploatarile miniere constituie marturiile unui vast peisaj antic conservat.
Sistemele de exploatare subterane. Din cei 70 km de galerii investigate
arheologic, 7 km sunt galerii antice romane, concentrate in special in masivul Carnic.
Toate acestea contureaza unul dintre cele mai vaste complexe miniere de epoca romana
cunoscute pana in prezent, marturie a unui efort uman extraordinar: lucrarile miniere
antice sunt realizate intr-un interval de numai cincizeci de ani.
II. Asezarea
Structura urbana. Modul in care s-a dezvoltat asezarea, in relatie directa cu
elementele cadrului natural, forme de relief si resurse subterane, este semnificativ in
cadrul sistemului de interactiuni care au generat peisajul cultural al Rosiei Montane.
Direct influentata de topografia locului, asezarea este compusa din doua segmente
tipologic diferite: unul liniar cu tendinte de grupare zonala, desfasurat de-a lungul
culoarului vaii Rosiei, si unul reticular, ordonat de mai multi poli, dezvoltati in jurul unui
nucleu principal – piata centrala a localitatii.
 Trama stradala si parcelarul au suferit modificari nesemnificative pe parcursul
ultimului secol si jumatate, de cand dateaza primul document cartografic (1856) pe baza
caruia se poate urmari configuratia urbanistica.
Configuratia urbanistica a asezarii se conserva, prin elementele sale principale, in
forma constituita in prima parte a sec. al XIX-lea, reprezentand unul dintre atributele
reprezentative ale sitului istoric.
Ansambluri urbane. Din structura asezarii se desprinde ansamblul central,
dezvoltat in jurul Pietei – marturie valoroasa a momentului de trecere de la forma rurala
la cea urbana, a targului minier.
Aici au fost grupate cele mai importante functiuni ale asezarii – primarie, scoala
comunala si gradinita, scoli confesionale, dispensar, farmacie, cluburi, cinematograf,
sedii ale societatilor de asigurari, sucursale bancare, pravalii si ateliere mestesugaresti si,
nu in ultimul rand, cele trei biserici – catolica, unitariana si reformata, impreuna cu
oficiile parohiale. Acest profil functional exceptional, suprapus pe suportul arhitectural-
urbanistic original, dau acestui ansamblu o valoare care depaseste un simplu context
local, devenind reprezentativ pentru patrimoniul national.
In aceeasi masura, devine importanta zona din vale, corespunzatoare concentrarii
din jurul bisericii ortodoxe si al sediului exploatarii miniere, unde s-au adaugat in timp
functiuni publice importante – club, popicarie, pravalii si, mai recent, primaria comunei
–, alcatuind un ansamblu eterogen, original ca structura si caracteristici morfologice.
Arhitectura. Doua categorii majore definesc peisajul arhitectural al asezarii:
constructiile traditionale cu spatiu de distributie exterior (tarnat) folosite in toate
perioadele istorice si constructiile cu influente urbane care apartin momentului de
dezvoltare preindustriala (jumatatea sec. al XIX-lea).
III. Peisajul industrial minier medieval si modern
Industria extractiva si de prelucrare traditionala a modelat peisajul, inca din
perioada medievala, prin lucrari tehnice care se alcatuiesc azi in repere pentru identitatea
asezarii: taurile, amenajate in tot cuprinsul sitului, au fost absorbite in timp in mediul
natural, generand mici unitati specifice de peisaj; sistemul de galerii cu multitudinea de
guri de mina de coasta, haldele de steril sau zonele cu steril pravalit pe pante (acum
partial vegetate).
Patrimoniul arheologic de la Rosia Montana
GALERIILE ANTICE DE LA ROSIA MONTANA:
Vechimea mineritului aurifer in Rosia Montana se pierde in cenusiul epocii
fierului pe vremea locuirii acestor meleaguri de triburile scito-agatarsilor si geto-dacilor.
Desi multe izvoare arheologice sustin ca acestia extrageau aurul din nisipurile raurilor si
vailor si mai putin sau aproape deloc direct din zacamant, faptul este contestat de catre
geomorfologia terenului. Astfel, forma si pozitia zacamantului, distributia aurului pe
verticala, concentratiile cele mai mari fiind aproape de suprafata, sunt tot atatea conditii
care le-au permis locuitorilor acestor meleaguri de acum mai bine de 2000 de ani sa
extraga aurul direct din zacamant. Numele vechi al Rosiei Montane, Alburnus Maior este
compus din toponimul dacic Albrnus si adjectivul roman Maior, necesar datorita
existentei si localitatii Alburnus Minor (probabil Abrudul de azi) atestata de scrierile de
pe tablitele cerate (TabCer D I, IV, IX, XIII, XVIII). Sigur ca anexarea acestei parti din
Dacia Imperiului Roman a avut repercursiuni imense asupra vietii sociale, economice,
politice si implicit si asupra modului si a scarii la care se facea extractia aurului. Ceea ce
se vede astazi in Carnic ,este ceea ce romanii intelegeau prin largirea granitelor
imperiului: o adevarata industrie a extractiei aurului, incepand cu un sistem de conducere
autonom in cadrul provinciei foarte bine pus la punct si terminand cu cele mai noi
tehnologii ale vremii. Practic tot ce era necesar pentru a extrage o cantitate maxima de
aur intr-un timp record. Toate aceste lucruri pot fi dovedite arheologic fie de tablitele
cerate fie de vastul sistem de galerii intins pe zeci de kilometrii care pare imposibil sa fie
sapate doar pe timpul cuceririi romane. Si totusi raportul arheologilor care cerceteaza
aceste galerii din anul 2003 asta pare sa demonstreze.
Si totusi, aceasta atentie deosebita pe care o acorda imperiul zacamantului de la
Rosia – unul din principalele motive ale cuceririi Daciei (106 p. Hr) – demonstraza
tocmai contrariul si anume ca se stia de imensul zacamant inca de pe vremea lui Traian,
ca aurul purtat la Roma era aur dacic (prin asta intelegand aur extras din Dacia si nu
pradat din alte parti de catre daci), ca galeriile romane le-au inlocuit si continuat pe cele
preromane (in special dacice, tot asa cum cele romane au fost continuate dupa parasirea
daciei in 275 e.n.).
 Pentru a dovedi cele spuse mai sus trebuie precizat ca reteaua de galerii romane
de la Rosia este cea mai mare dintre toate exploatarile imperiului, depasind descoperirile
din Spania, Portugalia, Britania si Galia cu toate ca Dacia a fost ultima cucerita si prima
parasita (cucerirea romana durand doar intre 106-275 p.Hr). Lucrari miniere romane se
considera galeriile si abatajele efectuate cu focul, apa sau otetul, cu dalta si ciocanul ce au
profile (forme) aproape uniforme. Duritatea rocilor a jucat un rol esential in alegerea
tehnologiei de lucru. In rocile foarte dure, galeriile si abatajele efectuate cu focul, apa sau
otetul si au forme circulare sau eliptice. Acest procedeu s-a aplicat cu precadere in
partea superioara a masivelor Cetate si Carnic, pe adancimi mici la suprafata din cauza
aerajului. Acolo unde roca era mai putin dura sa folosit dalta si ciocanul rezultand lucrari
cu forme trapezoidala, patrata si triunghiulara. Daca se manifesta tendinta de desprindere
a rocilor, lucrarile erau sustinute (armate) cu grinzi de lemn, folosindu-se aceiasi metoda
de exploatare si imbinare a lemnului. Cu acest tip de lucrari s-a patruns mai adanc pe
orizontala si verticala in interiorul masivelor muntoase. Incadrarea lucrarilor in aceasta
perioada istorica mai este sustinuta si de uneltele de lucru, instalatile de evacuare a apelor
din mina (articol), stearturi pentru iluminat, numeroase altare votive si cele funerare,
ceramica etc. descooperite si recuperate din perimetrul minier. Astfel de lucrari intalnim
peste tot in masivele Cetate, Carnic, Orlea,, Tarina, Igre, Vaidoasa Leti.
Masivul Carnic
Primele descoperiri arheologice in Masivul Carnic dateaza din primul secol B.C.
O echipa de cercetatori condusa de Beatrice Cauuet de la Universitatea din Toulouse
cerceteaza masivul din 2000. Cercetarile s-au axat in principal pe partea de west
cunoscuta si sum numele de Carnic-Napoleon. Potrivit raportului din 2002 al echipei,
acesta este locul unde au fost descoperite galerii antice unice in lume, romane si
preromane.
Tot Carnicul este si simbolul comunitatii din Rosia Montana a carei istorii este
strans legata de cea a masivului. O dovedesc multele legende si povesti dedicate lui dar si
cele in care naratiunea aminteste cele doua formatiuni de roci - monumente naturale:
Piatra Corbului si Piatra Despicata. Avand in vedere situatia actuala a Rosiei Montane,
poate ar trebuie sa luam aminte la una din legende care zice ca “atunci cand corbii nu se
vor mai intoarce la “Piatra Corbului, Rosia Montana va inceta sa mai existe.”
"Vestita mina de aur de la Rosia"
Romania poseda, fara indoiala, cateva dintre cele mai importante zacaminte aurifere din
Europa, a caror exploatare dateaza foarte probabil inca din perioada preistorica.
Mineralizatiile aurifere sunt repartizate in trei zone distincte: a) celebrul "Patrulater
aurifer" in zona Muntilor Metaliferi din Apuseni b) zona Baia Mare in nord; c) in zona
centrala a Carpatilor Meridionali.
"Patrulaterul Aurifer" din Muntii Apuseni a reprezentat principalul producator de aur din
continentul european. Minele din zona Rosia Montana, Bucium, Almas-Stanija si Brad-
Sacaramb au livrat in decursul exploatarii lor imense cantitati de metale pretioase, alaturi
de aur zacamintele oferind si argint. De altfel, din punct de vedere mineralogic, aurul
nativ din zona Patrulaterului este cunoscut prin continutul sau ridicat de argint (20–25%),
la care se adauga telurul (0,1%), acest din urma element fiind descoperit pentru prima
data la Zlatna in sec. XVIII de profesorul Johann Müller von Reichenstein din Sibiu.
Minele din Muntii Apuseni au oferit si alte minerale in premiera mondiala, cum ar fi
silvanitul si sacarambitul (nagyagit, cum este el cunoscut in literatura mondiala, dupa
vechea denumire maghiara a localitatii). Esantioanele de aur nativ colectionate incepand
din secolul al XIX-lea si adapostite in Muzeul Aurului din Brad, Brukenthal din Sibiu sau
in colectia Universitatii din Cluj cuprind numeroase raritati mineralogice.
"Lana de aur"
Cele mai vechi obiecte de aur descoperite pe teritoriul Romaniei pot fi datate in
mileniul V i.Ch., aurul fiind, alaturi de cupru, cel de-al doilea metal utilizat de
comunitatile preistorice din zona carpato-balcanica. Podoabe de aur au fost descoperite in
mormintele si asezarile neolitice, dar cea mai celebra piesa ramane idolul antropomorf de
la Moigrad, cantarind nu mai putin de 750 g si fiind lucrat prin ciocanire la cald dintr-o
pepita de aur nativ. Studiile intreprinse in anii ‘90 asupra compozitiei unor obiecte de aur
din necropola de la Varna indica depozitele aluvionare ca sursa a metalului folosit,
aceasta origine fiind postulata si de cercetatorii romani care s-au aplecat asupra originilor
aurului preistoric.
Desi primul text privind aurul din Transilvania dateaza de-abia din sec. VI i.Ch.,
apartinandu-i lui Herodot (IV, 104), majoritatea arheologilor romani sau straini considera
ca mineritul aurifer din zona Patrulaterului este mult mai vechi. Dovezile indirecte sunt,
pe de-o parte, numeroasele obiecte de aur din epoca bronzului, pe de alta, faptul ca in alte
zone metalifere ale Europei au fost deja identificate vestigii ale mineritului preistoric.
Zacamintele de cupru din Tara Galilor (Great Orme), din Irlanda (Mount Gabriel) sau
cele din Spania (Rio Tinto) au fost exploatate printr-o retea de galerii care dovedesc ca la
nivelul epocii bronzului tehnica mineritului subteran era uzitata la scara intregului
continent. Ciocane de minerit din piatra identice cu cele descoperite in vestul Europei au
fost descoperite in mina de aur de la Caraciu, in zona Bradului, fiind expuse la sfarsitul
sec. XIX de Gabriel Téglás, care le-a considerat pe buna dreptate preistorice. Ele aduc o
dovada in plus ca mineritul subteran pentru exploatarea unor filoane aurifere era practicat
deja in perioada preromana pe teritoriul Daciei.
Aurul fiind un produs rar in orizontul preistoriei europene, era inevitabil ca Transilvania
sa nu-l produca doar pentru nevoi locale, ci sa-l "exporte" la nivel continental si cu
deosebire spre zona balcano-egeeana catre elitele razboinice ale civilizatiei bronzului.
Dovada acestui fapt o reprezinta inelele de aur descoperite pe Insula Lefkas din Marea
Ionica si cele de la Velika Gruda de pe coasta Marii Adriatice, identice cu cele gasite in
mormantul tumular de la Ampoita, pe valea Ampoiului, toate datand din prima jumatate a
mileniului III i.Ch. Aceste descoperiri jaloneaza un veritabil drum comercial care,
urmand atat cai terestre, cat si maritime, unea zonele aurifere ale Transilvaniei cu
civilizatia Helladicului timpuriu in urma cu aproape 5 milenii.
Mereu avida de metale pretioase, Grecia miceniana si-a procurat probabil o parte
a aurului care l-a insotit pe Agamemnon si pe ceilalti regi legendari in fastuoasele lor
morminte cercetate de vizionarul Schliemann langa zidurile cantate de Homer. Pare mai
mult decat plauzibil sa credem, asa cum fac multi cercetatori, ca navele miceniene au
patruns si in Marea Neagra, plutind spre gurile Dunarii, unde au putut gasi, asemeni
argonautilor, vestita "lana de aur". Metoda colectarii firisoarelor de aur din nisipul
raurilor cu ajutorul blanii de animal s-a pastrat intr-o forma apropiata in zona Apusenilor
pana in perioada interbelica. Fotografiile lui Bazil Roman, care a imortalizat lumea
fabuloasa a aurarilor din Rosia Montana si Bucium, retin imaginea "harlostei" acoperita
cu o panza mitoasa care retinea grauntii de aur, mai grei decat nisipul spalat de apa
aruncata cu donicioara peste planul inclinat din lemn.
 Cele mai impresionante tezaure preistorice de aur descoperite pe teritoriul
Romaniei dateaza insa din perioada tarzie a epocii bronzului, adica de la sfarsitul mil. II
si primele secole ale mil. I i.Ch. Este si perioada de maxima inflorire a metalurgiei
bronzului, cand in zona centrala a Transilvaniei sunt ingropate depozite cuprinzand tone
de obiecte din bronz, cele mai mari din Europa acelor vremuri. Ele sunt asociate uneori
direct cu obiecte din aur, asa cum este cazul tezaurului de la Cugir, a caror compozitie
metalografica n-a fost inca analizata, pentru a putea identifica originea aurului folosit.
Dupa epuizarea aflorimentelor aurifere prin exploatari de suprafata, vizibile si
astazi in zona Rosia Montana, Bucium sau Zlatna, minerii preistorici au inceput sa
urmareasca filoanele in adancime, invingand duritatea rocii prin metoda "focului si apei".
Prima mentiune scrisa a acestei tehnici stravechi ii apartine geografului grec
Agatarchides, pastrata in opera lui Diodor din Sicilia. Roca era incalzita cu ajutorul
focului, dilatandu-se puternic, dupa care era racita prin stropirea cu apa, ceea ce provoca
contractia brusca si sfaramarea sa. Ciocanele de piatra intrau apoi in actiune, minereul
zdrobit fiind macinat cu ajutorul unor rasnite si mojare din piatra. Din cauza problemelor
de aeraj, o asemenea tehnica nu putea fi utilizata la adancimi prea mari, dar este de
presupus ca bogatia si densitatea filoanelor aurifere nici nu i-au obligat pe minerii
preistorici sa intre prea adanc in tainitele muntilor. La Rosia Montana exista doua zone
principale unde au fost identificate asemenea lucrari, una fiind numita semnificativ
"Gauri", langa cariera "Cetate", cealalta aflandu-se in masivul Carnicului, pe versantul
sau sud-estic si in subteran.
La sesiunea anuala de rapoarte arheologice tinuta la Cluj-Napoca in 2004,
cercetatoarea franceza Béatrice Cauuet avea sa comunice ca unele bucati de lemn
descoperite in galeriile din muntele Carnic de la Rosia Montana fusesera datate prin
metoda 14C in sec. VIII–VII i.Ch. Perioada corespunde trecerii spre civilizatia fierului,
fiind apropiata in timp de atestarea tribului agatarsilor "iubitori de aur" pe teritoriul
Transilvaniei.
Una dintre problemele cele mai controversate la ora actuala privind mineritul
preroman in zona Rosiei Montane se refera la posibilitatea existentei unui minerit
subteran in perioada dacica. Judecand dupa marimea prazilor in metal pretios ridicate de
romani din Dacia, este evident ca mineritul aurifer a fost practicat intens in ultimele
secole de existenta ale regatului dac. Denumita in mod inspirat de Vasile Parvan "o
Californie a antichitatii", Dacia era renumita pentru bogatiile sale in aur, fapt ce i-a
permis sa emita nu doar monede din argint, asa cum au facut si celtii, dar si monede de
aur, celebrii "kosoni" (care, dupa 1989, au inundat piata mondiala de antichitati, ca
rezultat al braconajului cu detectoare de metal in zona Muntilor Orastiei). Dar Vasile
Parvan, urmat si de alti arheologi romani, considera ca aurul dacic era exclusiv de origine
aluvionara, provenind din spalarea nisipurilor din patul raurilor ce coborau din Carpati.
Nu aceeasi este insa si opinia arheologilor francezi de la Universitatea din Toulouse, care
din anul 2000 au inceput investigarea sistematica a impresionantei retele de galerii antice
de la Rosia Montana. Ei au efectuat numeroase analize prin metoda radiocarbon asupra
unor bucati de lemn descoperite pe podeaua galeriilor din masivele Carnic si Orlea,
obtinand date care indica intervalul sec. III i.Ch. – I d.Ch., adica tocmai perioada
civilizatiei dacice. Cam in aceeasi vreme, in zona Galiei, celtii exploatau si ei in subteran
zacamintele aurifere de la Lomousin, fapt ce ar trebui sa-i faca pe arheologii romani mai
putin sceptici in ceea ce priveste capacitatea dacilor de a sapa galerii in cautarea
metalului pretios.

Galerii unice in intregul Imperiu Roman

Cucerirea romana a Daciei la inceputul sec. II, motivata in primul rand strategic,
nu a putut insa ignora nici bogatiile aurifere ale noii provincii. Urmele exploatarilor
romane se intalnesc la tot pasul in Muntii Apuseni, dar principalul lor centru s-a aflat fara
nici o indoiala la Rosia Montana. Nu intamplator aceasta este singura localitate miniera
care a avut o denumire proprie, Alburnus Maior, transmisa prin celebrele tablite cerate,
singurele de acest fel descoperite in minele Daciei si printre putinele pastrate din spatiul
fostului Imperiu Roman. Textele acelorasi tablite ne transmit insa si informatii privind
alte asezari miniere, precum vicus Pirustarum, kastellum Baridustarum sau kastellum
Ansis, sate ori cartiere din zona Alburnusului. Acestea ilustreaza colonizarea masiva cu
mineri de origine ilira, intreprinsa deja in vremea lui Traian si menita a intensifica
exploatarea resurselor de aur si argint ale Daciei. Nivelul inalt al tehnicii miniere antice a
fost remarcat inca din sec. XIX de pionierii arheologiei montanistice, un Johann Ackner,
Gabriel Téglás sau Frantisek Pošepný, urmati in sec. XX de savanti reputati precum
Oscar Davis sau Claude Domergue. Iscusitii mineri dalmati au sapat cu dalta si ciocanul
galerii cu sectiunea trapezoidala, forma necunoscuta in restul imperiului, ea fiind
specifica doar Daciei.
In peretii galeriilor se aflau mici locasuri pentru asezarea opaitelor de lut, in anul
2000 fiind gasita o asemenea lampa intacta, avand pastrat pana si fitilul din interior.
Infiltratiile de apa ingreunau avansarea in adancime, pentru evacuare fiind concepute
ingenioase sisteme hidraulice, compuse din jgheaburi din lemn si roti cu cupe, primele
vestigii de acest fel fiind gasite inca din sec. XIX atat la Rosia, cat si la Bucium si Ruda-
Brad, pentru ca, in urma cu 2 ani, arheologii francezi sa descopere la Rosia in sectorul
Paru-Carpeni o noua instalatie de acest fel, admirabil conservata, care va permite
descifrarea unor aspecte ramase inca neelucidate.
Lungimea lucrarilor subterane de la Rosia Montana n-a putut fi banuita pana in
urma cu 2–3 ani, cand misiunea franceza a ajuns sa carteze doar in masivul Carnic peste
5 km de galerii romane, fara insa ca cercetarea lor sa se fi incheiat, alte vaste lucrari
identificate in zona Orlea, Paru-Carpeni si Catalina-Monulest asteptand sa fie si ele
explorate in viitor. Cea mai impresionanta lucrare ramane insa galeria descendenta din
Carnic, prevazuta cu 125 de trepte cioplite in stanca, care a starnit admiratia arheologilor
francezi si romani, nu insa si pe cea a "specialistilor" Ministerului Culturii si Cultelor,
acestia acceptand cu seninatate "descarcarea" si, implicit, distrugerea acestui monument
cu caracter de unicat in intregul Imperiu Roman.

In zorii Evului Mediu

Cercetarile de pana acum intreprinse la Rosia Montana par sa indice ca dupa sec.
III, respectiv odata cu retragerea administratiei romane din Dacia, mineritul aurifer in
subteran inceteaza in Muntii Apuseni pana in zorii Evul Mediu, continuand probabil doar
colectarea aurului aluvionar din albia raurilor. Revigorarea mineritului in zona Rosiei se
produce incepand cu sec. XIII, cand regii Ungariei colonizeaza mineri germani in
tinuturile aurifere ale Apusenilor in scopul valorificarii mai intense a bogatiilor
metalifere. Printre primii mineri adusi in acest scop se numara cei asezati in satele Cricau
si Ighiu, in vederea exploatarii aurului de la Zlatna si ,,Cherneck" (probabil Carnic, langa
Rosia Montana) si denumiti in documentul din anul 1238 "hospites".
 Regiunea aurifera Abrud–Rosia Montana–Zlatna facea parte din comitatul Albei,
numele tinutului fiind insa dat multa vreme de localitatea Abrud. In anul 1271 "terra
Obruth" este daruit de catre regele Ungariei Capitlului romano-catolic al Transilvaniei,
ceea ce va provoca nemultumirea minerilor. Cu ocazia confirmarii drepturilor Capitlului
de la Alba Iulia, intr-o diploma regala din 1320 se mentioneaza din nou exploatarea
aurului si argintului din "districtum terrae Obrugh cum Zalathna", pentru ca la 1347 sa fie
mentionate minele din muntii Zlatnei si Carnic ("ac montanas Zalathna et Chernech").
Fiecare evocare documentara a zonei miniere a Abrudului se refera in mod implicit la
minele din hotarul Rosiei Montane, dovada fiind pomenirea repetata a muntelui Carnic
sau a Vaii Rosiei, a carei apa era folosita pentru actionarea instalatiilor hidraulice de
zdrobit minereul, celebrele steampuri. Cu unele perfectionari, acestea vor fi utilizate pana
in sec. XX, punandu-si amprenta asupra peisajului zonelor miniere din Apuseni si
nascand permanente conflicte legate de utilizarea resurselor de apa ale regiunii. Pe
parcursul perioadei medievale, exploatarea subterana a filoanelor aurifere va convietui cu
spalarea aluviunilor, dupa cum o dovedeste si un document din sec. XV in care se
reglementa dreptul de spalare pe Valea Rosiei, acordandu-se prioritate utilizarii apei
pentru actionarea steampurilor. Tehnologia miniera utilizata in Transilvania era cea
folosita in Europa acelor vremuri, descrisa in celebra lucrare a umanistului Georgius
Agricola De re metallica, aparuta la Basel in 1556.
Saparea galeriilor se facea manual, cu unelte din fier, din sec. XVI–XVII
incepand sa fie utilizat treptat si praful de pusca. Transportul minereului din mina se
facea cu vagoneti de lemn, iar pentru evacuarea apei din galerii se utilizau pompe
manuale, prevazute cu supape, un exemplar de acest tip, cu o lungime de 7 m, fiind
descoperit la Rosia Montana. Cresterea capacitatilor de extragere si prelucrare a
minereului aurifer s-a facut prin implicarea capitalului patriciatului orasenesc, mai ales
din Sibiu, din sec. XVI patrunzand si capitalul strain, duci ai Bavariei fiind proprietari de
steampuri la Rosia Monta na. Forta de munca este furnizata insa de populatia locala, dupa
cum o dovedeste un raport din anul 1552 al comisarului imperial Georg Werner, care
specifica faptul ca "baiesii aurului sunt aproape toti romani".
Patrimoniul cultural de la Rosia Montana
 Rosia Montana a devenit cunoscuta in lumea stiintifica odata cu descoperirea in
galeriile romane intersectate de minerii din sec. XVIII si XIX a unui numar impresionant
de tablite cerate (tablite de lemn, acoperite cu ceara pe care s-a scris cu un stilus)
reprezentand documente de drept privat.
Prin necunoasterea valorii acestor tablite (erau primele descoperite la acea data in
lumea romana!) si prin neglijenta, cea mai mare parte a acestor documente inestimabile s-
a pierdut. Doar 25 au fost pastrate. Ele aduc o contributie covarsitoare la cunoasterea
vietii zilnice intr-un oras minier in epoca romana.

MUZEUL MINERITULUI
De ce este atat de important patrimoniul arheologic de la Rosia Montana?
Pe fondul vechilor descoperiri, care inca din secolul al XVIII-lea au marcat importanta
ansamblului roman de la Rosia Montana, o veritabila explozie a cunostintelor noastre s-a
produs abia in ultimii 5–6 ani, ca rezultat al muncii staruitoare a aproape 200 de
arheologi, provenind din cele mai importante universitati, institute academice si muzee
din tara. Lor li s-a alaturat, cu rezultate excelente, o echipa internationala de arheologie
miniera de la Universitatea din Toulouse. Toate aceste cercetari s-au desfasurat in cadrul
unui program patronat de Ministerul Culturii si Cultelor si finantat in cea mai mare parte
de catre potentialul investitor al proiectului minier, Rosia Montana Gold Corporation.
Sapaturile arheologice au dus la identificarea mai multor arii sacre si la dezvelirea a sase
temple antice (in care se aflau peste 40 de altare cu inscriptii), la cercetarea in cea mai
mare parte a sapte necropole (cu peste 1.200 de morminte romane de incineratie) si la
descoperirea unei monumentale incinte funerare, de plan circular. Pe Dealul Carpeni,
unde se afla probabil sediul administrativ al anticului Alburnus Maior, a fost dezvelit un
mare edificiu cu hipocaust. In subteran au fost identificate excavatii miniere romane,
impresionante prin forma si dimensiunile lor, totalizand circa 7 km de galerii antice.
Ansamblul arheologic de la Rosia Montana ofera o oportunitate unica de a studia
fenomenul colonizarii romane organizate in scopul exploatarii bogatiilor subsolului intr-o
noua provincie.
Cetatea romana de la Rosia Montana (Alburnus Maior) este poate cel mai autentic
document de ilustrare a activitatii mineresti de la inceputuri si pina in prezent in Muntii
Apuseni. Aici sunt galerii, si lucrari miniere caracteristice tuturor timpurilor si pina in
prezent. Acum galeriile sunt electrificate.
Celebra, si zguduitor de impresionanta cetatea romana, de la Rosia Montana, cu
galeriile ei artistice, formeaza dovada cea mai stralucita a geniului tehnic roman, care de
aproape 2000 de ani atrage admiratia tuturor vizitatorilor.
Înfiintarea Muzeului Mineritului vine sã întâmpine curiozitatea turistului sau
specialistului autohton sau strãin, dornic de a cunoaste felul în care strãmosii nostri
exploatau zãcãmintele aurifere. Dovezi de necontestat au fost cu grijã adunate si pãstrate
pentru a demonstra traditia multimilenarã a acestui mestesug. Dupã cum se va observa în
vederea schematicã de ansamblu, muzeul are douã sectii: una în aer liber si cealaltã într-o
clãdire special amenajatã. Galeriile, instalatiile mai simple sau mai complexe, materialul
arheologic si cel ilustrativ ne prezintã felul în care oamenii acestor locuri si-au trãit viata
trudind din greu pentru extragerea pretiosului metal: AURUL.
Vizitând Muzeul Mineritului de la Rosia Montanã, se pot admira:
• galeria romanã;
• steampuri din lemn cu 9 si 12 sãgeti;
• casa ustensilelor si a stemparului (cramul);
• macheta unei galerii cu accesorii;
• lapidariul;
• instalatii miniere specifice.

Galeria romanã
Lucrãri miniere romane inundate si umplute cu nãmol au fost identificate
deasupra galeriei principale "Sf. Cruce" din masivul Orlea; în anii 1971 si 1972 acestea,
în urma unor lucrãri complexe, au fost puse în valoare turisticã si stiintificã. Dupã
programul de amenajare dintre anii 1973 si 1975, lucrãrile romane au devenit accesibile
publicului prin incinta complexului muzeal.

MONUMENTE ALE NATURII :

Potrivit Legii nr.5/2000, sunt Monumente ale naturii:
 Piatra Despicata Comuna Roşia Montană 0,20 ha
Avenul din Hoaca Urzicarului PN Sat Vartop 1,00 ha
Piatra Corbului Comuna Roşia Montană 5,00 ha
24,00
Detunata Goala Comuna Bucium
ha
Detunata Flocoasa Comuna Bucium 5,00 ha
Poiana cu narcise de la Negrileasa Comuna Bucium 5,00 ha
Peştera Vânaturile Ponorului Comuna Ponor 5,00 ha
satul Roşia Montană Comuna Roşia
Centrul istoric
Montană, judeţul Alba
Galeriile romane ale exploatărilor sat Roşia Montana Comuna Roşia
miniere aurifere Montană, judeţul Alba
sat Roşia Montana Comuna Roşia
Case - secolele XVIII - XIX
Montană, judeţul Alba

MAUSOLEU ANTIC
O descoperire senzaţională la Roşia Montană a fost dezvelirea unui mausoleu
antic în regiunea Hop – Găuri. Mormânt dublu circular, este singurul descoperit pe teritoriul
României, din perioada Daciei romane şi conservat atât de bine. Datorită presiunii din partea
arheologilor din ţară şi din străinătate, precum şi din partea localnicilor, s-a decis conservarea
sa in situ printr-un program special. Rămâne însă neclar cât de eficient va fi acest proiect,
având în vedere că mausoleul s-ar afla între o haldă de steril şi o carieră deschisă în care se
vor face explozii permanent.

EXPLOATAREA AURULUI
Exploatarea aurului, o activitate continuă de aproape 1.900 ani, din perioada
romană şi până în prezent, a influenţat condiţiile sociale, economice, culturale şi de mediu
din Roşia Montană. De asemenea, aurul a atras numerose grupuri etnice care au migrat în
această zonă, influenţând Roşia Montană cu propriile lor tradiţii culturale.

DRUMEŢII ŞI ACTIVITĂŢI ALTERNATIVE

 Sunt recomandate drumeţiile în zona Roşia Montană, trasee pe bicicletă sau pe
sanie trasă de cal cu urmatoarele destinaţii :
1.Piata Veche – Cetate – “La Zeus” – Piatra Despicata – Piatra Corbului – “Calut” – Taul
Brazi – Taul Mare – Piata Veche
2.Piata Veche - Taul Mare - Jig-Vaidoaia - Tarina - Piata Veche
3.Piata Veche – Taul Brazi – Bucium Muntari - Detunata Goala – Bucium Muntari –
Piata Veche
4.Traseu cultural
5.Traseu minerit
Evenimente
• Sarbatori religioase - 2007
• Hramul Bisericii Adormirea Maicii Domnului si a Bisericii Pogorarea Sf. Duh
• Serbare campeneasca - 01 Mai 2007 - 31 Mai 2007
• Serbare campeneasca cu ocazia deschiderii pasunatului comunal. Se organizeza
anual, in luna mai, in cea mai apropiata duminica de sarbatoarea religioasa Sf.
Constantin si Elena
• Sarbatoarea fanului FAN FEST - 01 August 2007 - 31 August 2007
• Sfarsitul lunii august
• Ziua Minerului - 20 August 2007 - Satul Rosia Montana

PROMOVAREA SATULUI
Facilitati oferite investitorilor:

Toate cele admise de lege

Teren sau spaţii pentru eventuale investiţii la preţuri negociabile

Proiecte de investitii: Proiect minier

Proiect de gestionare deşeuri menajere prin Programul de finanţare PHARE
Proiect de modernizare drumuri comunale prin FRDS şi SAPARD

Comunele Roşia Montană şi Bucium sunt localizate în Munţii Apuseni, o zonă ce

abundă în resurse naturale şi arheologice de interes major.
 Confruntaţi cu un program ilegal de strămutare şi relocare, localnicii din Roşia
Montană, cei mai mulţi dintre ei fiind fermieri, sunt forţaţi să renunţe la casele şi
pământurile lor. Cu toate acestea, ei sunt hotărâţi să îţi apere comunitatea natală, să
mobilizeze resurse locale şi regionale pentru a dezvolta activităţi economice alternative.
Comuna Bucium este o altă ţintă a companiei miniere Roşia Montană Gold Corporation
(RMGC). Şi aici, cei mai mulţi oameni sunt împotriva mineritului la suprafatţă,
strămutării şi distrugerii mediului.
De-a lungul campaniei lor de salvare a localităţii Roşia Montană, localnicii s-au
adresat şi au cerut sprijinul unor instituţii experte, agenţii de dezvoltare, publicului larg
pentru a găsi soluţii pentru dezvoltarea comunităţii lor într-un mod cu adevărat durabil şi
ecologic, opus tipului de dezvoltare mono-industrială. Câteva dintre aceste activităţi sunt
agricultura montană, eco-turismul şi turismul cultural, industria şi serviciile nepoluante
etc. Aceste activităţi pot fi realizate prin atragerea investiţiilor mici şi mijlocii, aplicarea
pentru finanţări instituţionale, conservarea şi punerea în valoare a moştenirii istorice şi
arheologice, promovarea tradiţiilor locale şi valorilor culturale.

1 • Potenţialul agricol
Roşia Montană are în total 3866 de locuitori şi o suprafaţă de 4200 ha 1. Roşia
Montană este propagandistic prezentată de către RMGC ca fiind o zonă mono-industrială,
lipsită de orice posibilităţi de dezvoltare, altele decât mineritul la suprafaţă. Cu toate
acestea, numai 22% dintre locuitori sunt angajaţi în domeniul mineritului, iar 45%
lucrează în agricultură şi prelucrarea lemnului2.
Statisticile disponibile la Primăria Roşiei Montane arată că: terenul agricol
acoperă 2306 ha, dintre care 1088 ha de păşune şi 938 ha de fâneţe. Roşia Montană per
ansamblu produce anual 351 tone de fructe, 223 tone de legume, 19.495 hl de lapte –
fiind a cincea localitate ca producţie de lapte din judeţ, care la rândul său se află printre
cele mai productive din ţară. Aceste date arată faptul că pământul este foarte productiv şi
că cea mai mare parte a populaţiei deţine bune îndeletniciri în agricultura tradiţională.
Paşi făcuţi:
1 -Alburnus Maior a contactat Federaţia Naţională pentru Agricultură Organică
(FNAE), aceasta oferindu-se să organizeze sesiuni de instruire pentru localnicii din Roşia
Montană şi Bucium în privinţa ultimelor metode şi reglementări din domeniul produselor
organice. Asociaţia Franco-Română pentru Agricultură din Judeţul Alba (AFRODA)
distribuie la Roşia Montană buletinul său informativ pentru agricultori.
1 -Alburnus Maior a cerut un studiu despre întregul potenţial al Roşiei Montane şi
domeniul dezvoltării turismului şi agriculturii. Studiul a început în ianuarie 2004, la el
lucrând două studente de la Universitatea de Ştiinţe Agricole din Franţa, mai precis de la
Institutul pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Isaralyon. Un pre-diagnostic al zonei
este deja disponibil.

1 • Potenţialul arheologic
Roşia Montană este cea mai veche aşezare minieră atestată documentar din
România, aşadar este împânzită de vestigii arheologice datând din vremea dacilor şi a
romanilor, cât şi de vestigii moderne.
Roşia Montană găzduieste galerii miniere unice în lume – unele dintre ele deja
introduse în circuitul turistic (actualul muzeu minier din Masivul Orlea), altele recent
descoperite în cadrul programului de cercetare arheologică «Alburnus Maior» (5 km de
galerii romane şi dace în Masivul Cârnic, mausoleul circular de la Hop-Găuri, cimitire
romane, temple, edificii sacre, termae etc) şi multe altele încă nescoase la lumină, potrivit
unor cunoscuţi arheologi şi istorici români şi străini. Există în total 41 de case de
patrimoniu şi 7 biserici, toate protejate prin Legea 5/2000, ca patrimoniu de interes
naţional, datând din secolele XVIII-XIX. Roşia Montană oferă aşadar posibilităţi unice în
Europa pentru turismul cultural şi pentru o cercetare ştiinţifică aprofundată.
Paşi făcuţi:
1 -Alburnus Maior a cerut Ministerului Culturii şi Cultelor protejarea in situ a
galeriilor miniere romane şi dace din Masivul Cârnic. Cererea a fost facută şi de către trei
dintre cele mai prestigioase organizaţii pentru protecţia patrimoniului din România: Pro-
Patrimonio, Trustul Eminescu şi Trustul Transilvania.
2 -O echipă de arheologi de la Filiala Cluj-Napoca a Academiei Române şi
Institutul de Arheologie Cluj au pregătit o cerere oficială către UNESCO de declarare a
zonei Roşia Montană peisaj cultural evolutiv şi au aplicat pentru finanţare instituţională
din partea Uniunii Europene pentru cercetare amănunţită şi măsuri de conservare a
moştenirii culturale.
3 -Fundaţia Pro-Patrimonio a lansat un program independent de cercetare
arheologică în comuna Bucium pentru a descoperi şi conserva galeriile romane din
această zonă. Acest proiect intenţioneaza de asemenea să asigure o finanţare suficientă
pentru dezvoltarea unui muzeu local la Bucium şi să facă toate aceste descoperiri
arheologice cunoscute publicului.
4 • Peisajul natural
Monumentele naturale protejate (Piatra Despicată, Piatra Corbului, Detunatele –
roci de bazalt), lacurile artificiale (“tăuri” cum sunt numite pe plan local), recent
descoperitele peşteri, toate se adaugă la frumuseţea unică şi bogăţia Roşiei Montane,
oferind un potenţial incredibil pentru dezvoltarea turismului.
Paşi făcuţi:
1 -Stabilirea contactelor cu organizaţii specializate în dezvoltarea agroturismului:
A.N.T.R.E.C, Operaţiunea Satele Româneşti (OVR) care au făcut vizite de lucru în zonă
şi vor contribui la clasificarea a numeroase case din Roşia Montană în regim de pensiuni
turistice.
În iulie 2004, organizaţia Alburnus Maior va demara un proiect
pilot pentru dezvoltare alternativă în cele două comune. Sprijinită
financiar de organizaţia olandeză Both Ends, scopul său principal este
de a crea condiţiile favorabile pentru dezvoltarea de activităţi
economice durabile prin implicarea activă a localnicilor din cele două
comunitati ameninţate cu dispariţia datorită proiectului minier. O
componentă de bază este schimbul de experienţă – vizite de lucru- cu
alte comunităţi din ţară şi din străinătate în care s-au dezvoltat
proiecte de dezvoltare alternativă similare. Proiectul conţine o serie de
sesiuni de instruire pentru localnicii din Roşia Montană şi Bucium în
domenii cum ar fi agro-turismul, agricultura montană, agricultura
ecologică, dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii, atragerea
fondurilor de dezvoltare specifice pentru zonele montane, zonele
miniere, mediul rural în general. Proiectul va fi derulat in colaborare cu
Academia Română şi Academia de Ştiinţe Economice din Bucureşti,
precum şi ONG-uri, autorităţi locale şi centrale. Rezultatul vizat este
acela de a întocmi o Strategie de Dezvoltare.
Proiect derulat de Asociatia Ecologista "Floarea de Colt" în parteneriat cu
Asociatia "Alburnus Maior" cu finantare de la Fundatia pentru Parteneriat Miercurea-
Ciuc. Lansarea oficiala a Drumului Aurului s-a realizat in cadrul festivalului Fânfest
2005.
Scopul proiectului îl reprezinta crearea unui cadru favorabil dezvoltarii durabile
alternative mineritului în Rosia Montana prin integrarea zonei în rândul celor care
beneficiaza de initiativele "Drumurilor verzi".
Obiectivele proiectului
1. Identificarea obiceiurilor traditionale legate de minerit si a altor aspecte care tin de
identitatea locala în Rosia Montana si satele înconjuratoare.
2. Promovarea acestora ca valori ale zonei prin intermediul unui "Drum al aurului".
3. Implicarea locuitorilor din Rosia Montana în activitati care pot aduce venituri
alternative.
Perceputa ca zona monoindustriala în special de catre investitori, Rosia Montana
reprezinta, de fapt, o regiune cu renumite vestigii arheologice, traditii si obiceiuri care fac
parte din identitatea locului la fel de mult ca mineritul. Mineritul a creat, pe de alta parte,
un sistem de obiecte, obiceiuri si traditii care pot fi exploatate la nivel turistic.
In localitate este in curs de demarare Proiectul Rosia Montana Gold Corporation , care
vizeaza revigorarea activitatii miniere prin exploatarea aurului si argintuluiu, folosind
metode si utilaje moderne, care nu vor afecta zona din punct de vedere ecologic, fiind
prima mare investitie facuta in domeniul mineritului romanesc.

Bibliografie:
Aurel Sintimbrean - Cetatea de scaun a aurului romanesc
www.curierulnational.ro
www.wikipedia.com
www.rosiamontana.org