FATA BABEI SI FATA
MOSNEAGULUI
Poveste de Ion Creanga
Transpunere in versuri
de Elena Dragos
Zice-se c-a fost odata
Un mosneag si-o baba rea;
Ca mosneagu-avea o fata,
Baba, tot la fel si ea.
Fata babei, razgaiata,
Lenevea fara de sat.
Cartitoare si-ncruntata,
S-alinta ca cioara-n lat.
Fata mosului, frumoasa,
Spre paduri urca din grea.
Ea cara gateje-acasa,
Ea, la moara tot mereu.
Fata mosului la claca
Multe fuse mai torcea;
Fata babei cea posaca,
Unul singurel abia.
Adevaru-a babei fata
Il spunea acas’ pe dos.
-Uite mama, uite tata,
Fusele-astea, eu le-am tors!
(Le luase cu de-a sila
De la harnica pe drum)
Harnicei, mai mare mila…
Nimeni nu-i vorbea acum.
Baba se sfadea cu mosul
Fetei pricina-i gasea,
(Pasa-mi-te nu cocosul
Trecere in casa-avea…)!
Ca e lae, ca-I balaie,
Baba melita mereu:
-Nu mai pot s-o tin cu straie
Si cu hrana, ca mi-e greu.
-Pleaca fata mea de-acasa,
(I-a zis mosul fetei dragi)
Baba-i vesnic manioasa,
Nu e chip s-o mai impaci.
Astfel, parinteasca usa
A ramas in urma-acum…
Fata vede-o catelusa
Care schiopata pe drum:
-Stiu ca te-au gonit de-acasa,
Catelusa a grait,
Fata, inima miloasa,
Ranile i le-a-ngrijit.
Merge iarasi pe carare,
Vrea sa intre la stapan…
A-ntalnit un pom in floare:
-De omizi sunt tare plin!...
Se opreste sa-l asculte,
De omizi l-a curatat.
Dupa vreme nu prea multa,
O fantana a-ntalnit;
De namol o spala fata,
Scoate tot noroiu-afara;
-Sipotul mi-e proaspat iara,
Am sa-ti multumesc odata!
Iata si-un cuptor de paine Urca-n pod si ia-ti o lada,
Ce se tanguie asa: Dar sa n-o deschizi acum,
-Fa-mi copila mea, un bine, Ci la tine in ograda.
Vezi cum sunt, nu ma lasa! Iti urez drum bun, drum bun…

Fata, cat ai zice “peste” Pe cel drum, mai jos, la vale,

Apa ia, framanta lut, Un cuptor ii iese-n cale,
Il indreapta si-l lipeste, Cu placinte aburind;
Stie ea ce-i de facut. Fata pleaca multumind…

…Merge printr-un codru fata, Cand pe la fantana trece

Si-n poiana ca de vis, Bucuroasa e gasind
Primitoare s-a deschis, Apa proaspata si rece
O casuta cum nu-i alta In pahare de argint.

-Cine esti, copila? Spune! Pomul plin de pere coapte

Bland se auzi un glas. Pleaca ramul greu spre ea:
-Mama n-am pe asta lume, -Fata buna, hai si-ti ia,
Tata m-a trimis de-acas’ -Multumescu-ti pentru roade.

-Esti orfana, stai la mine, Hop si catelusa alba,

Multe-aici sunt de facut. Vesela-I c-o vede iar:
In ograda am jivine, -Am la gat din aur salba,
Inca nici nu le-ai vazut… s-o primesti, te rog, in dar.

Eu ma duc putin de-acasa, Si paharele si salba

Vremea-n lucru sa-ti petreci, Tatalui le-a dus acas’
Cred ca nu esti sperioasa, O privea cu ciuda baba,
Sa-mi grijesti “copiii” deci. Mai sa crape de necaz.

Fata, inima de aur, Lada au deschis pe urma,

Vrea sa-i spele pe “copii” Iar atuncea, ce sa vezi?
Dar “copiii” sunt balauri Vitele ieseau cirezi,
Si jivine mii si mii… Oile ieseau in turma.

Cand se-ntoarce-apoi stapana Fata babei spuse-ndata:

Fetei ii graieste-asa: -Lasa, mama, n-o sa mor,
-Casa si ograda-s luna, Iti aduc si eu o lada
Am sa-ti dau si eu ceva… Mai frumoasa ca a lor!...
Iar povestea ne mai spune
Ca-a pornit la drum si ea
Cum facuse sora-sa…
Fara-a face fapte bune:
Catelusa, pom, fantana
A-ntalnit. Si-acel cuptor…
Nu le-a fost de ajutor.
Ce s-ajute o hapsana?
In ograda din poiana
Toate le-a intors pe dos.
Cand stapana s-a intors,
Fiarele-au pornit sa geama…
Dand navala-n pod surata
O scumpete si-a ales.
Fuge repede cu lada…
Tot pe rand in drum ii ies.
Catelusa, pom, fantana
Si cuptor…insa pe ea
N-o asteapta nimenea.
Cin’ s-astepte o hapsana?
Vine-acasa incruntata;
Nici tu salba, nici pahare…
Lada o deschide-ndata,
Iar din ea sar mii de fiare.
Si pe baba o mananca
Cu odrasla ei cu tot…
Si… se ling apoi pe bot.
Si…povestea spune inca
Cum ca…
Nimeni n-o sa planga!