4.

FUNCŢIA DE GRADUL II

f: |R→|R, f(x)=ax2+bx+c a, b, c∈|R, a≠0.

b 2 ∆
Forma canonică: f(x)=a(x+ ) − .
2a 4a
Monotonie:
b b
f(x) strict descrescătoare “↘”, x∈(-∞, − ) f(x) strict crescătoare “↗”, x∈(-∞, − )
2a 2a
 a>0 –“∪” b
 a<0 –“∩” b
f(x) strict crescătoare “↗ ”, x∈( − ,∞) f(x) strict descrescătoare “↘ ”, x∈( − ,∞)
2a 2a
b b
x -∞ − ∞ x -∞ − ∞
2a 2a
 a>0 –“∪”  a<0 –“∩”
∆ ∆
f(x) ↘ − ↗ f(x) ↗ − ↘
4a 4a

Semn:
x -∞ ∞ ∆ < 0 ⇒ f(x) > 0, ∀ x ∈ R
dacă ∆<0 ; ∆ = 0 ⇒ f(x) > 0, ∀x ∈ R - {x1 = x 2 }
f ( x) semnul lui a
dacă a>0 f(x) > 0, ∀x ∈ (-∞, x1 ) ∪ (x 2 , ∞)
;
x -∞ x1 = x 2 ∞ ∆>0⇒
dacă ∆=0
f ( x) semnul lui a 0 semnul lui a
; f(x) < 0, ∀x ∈ (x1 , x 2 )
∆ < 0 ⇒ f(x) < 0, ∀ x ∈ R
x -∞ x1 x2 ∞
∆ = 0 ⇒ f(x) < 0, ∀x ∈ R - {x1 = x 2 }
dacă ∆>0 ;
dacă a<0 .
f ( x) semnul lui a 0 semn contrar a 0 semnul lui a f(x) < 0, ∀x ∈ (-∞, x1 ) ∪ (x 2 , ∞)
∆>0⇒
f(x) > 0, ∀x ∈ (x1 , x 2 )
Intersecţia cu axele:
∅, ∆<0
 Gf∩OX= {A(x1 = x 2 , 0)}, ∆ =0;  Gf∩OY={C( 0, c)} .
{A(x1, 0), B(x 2 , 0)}, ∆ > 0

Vârful parabolei:
b ∆ dacă a>0 –“∪”⇒Vmin - vârf minim;
V( − 2a , − 4a );
dacă a<0 –“∩”⇒Vmax - vârf maxim.
Grafic:
 graficul funcţiei de gradul II este o parabolă;  dacă c=0 parabola trece prin originea axelor;

Ecuaţia de gradul II:

 2
ax +bx+c=0 a, b, c∈|R, a≠0; ∆ < 0 ⇒ x1 , x2 ∉ R
 ∆=b2-4ac – discriminantul (delta); b
∆ = 0 ⇒ x1 , x2 ∈ R, x1 = x 2 = - ,
 dacă 2a ;
-b± ∆
∆ > 0 ⇒ x1 , x2 ∈ R, x1 ≠ x 2 , x1,2 =
2a
 relaţiile lui Francois Viète sau relaţii între rădăcini şi  descompunerea trinomului de gradul II în produs de
 b polinoame de gradul întâi: ax2+bx+c=a(x-x1)(x-x2);
 x1 + x2 = − a = s  dacă b=2b1⇒ ax2+2b1x+c=0 ⇒∆1=b12-ac>0, x1,x2=
coeficienţi (∆≥0):  ;
x ⋅ x = c = p − b12 ± ∆1
 1 2 a - formula pe jumătate;
a
 formarea ecuaţiei de gradul al doilea când se cunosc b c b c
2
rădăcinile: x – sx + p = 0;  dacă ax2+bx+c=0 |:a≠0 ⇒ x2+ x+ =0, =p, =q ⇒
a a a a
x2+px+q=0 – forma redusă;

 discuţia naturii şi semnului rădăcinilor în funcţie de semnele lui ∆, s şi p:

b c
∆=b2-4ac s = x1 + x2 = − p = x1 ⋅ x2 = Natura şi semnul rădăcinilor
a a
∆<0 - - x1,x2∉|R
s>0 p>0 x1,x2∈|R; x1=x2>0
∆=0 s<0 p>0 x1,x2∈|R; x1=x2<0
s=0 p=0 x1,x2∈|R; x1=x2=0
p>0 x1,x2∈|R; x1≠x2, x1>0, x2>0
s>0 p<0 x1,x2∈|R; x1≠x2, x1>0, x2<0, x1>|x2|
p=0 x1,x2∈|R; x1≠x2, x1>0, x2=0
∆>0 p>0 x1,x2∈|R; x1≠x2, x1<0, x2<0
s<0 p<0 x1,x2∈|R; x1≠x2, x1<0, x2>0, |x1|>x2
p=0 x1,x2∈|R; x1≠x2, x1<0, x2=0
s=0 p<0 x1,x2∈|R; x1≠x2, x1>0, x2<0, x1=|x2|

Inecuaţia de gradul II:

 2
ax +bx+c<0 a, b, c∈|R, a≠0;  se rezolvă ecuaţia de gradul II ataşată, se studiază semnul
pe |R utilizând semnul funcţiei de gradul II;
 ax2+bx+c≤0 a, b, c∈|R, a≠0;
 soluţia inecuaţiei este acel interval sau reuniune de
 ax2+bx+c>0 a, b, c∈|R, a≠0; intervale care satisface cerinţele (<, >, ≤, ≥).
 ax2+bx+c≥0 a, b, c∈|R, a≠0;
Sisteme de inecuaţii de gradul II:
 sunt sisteme formate din două sau mai multe inecuaţii de  soluţia sistemului este intersecţia tuturor soluţiilor
gradul II; inecuaţiilor din sistem.

Semnul unor expresii:

a1x 2 + b1x + c1  se ţine cont de faptul că o fracţie este pozitivă ⇔
 E(x)= , a1,a2,b1,b2,,c1,c2∈|R, a1,a2≠0, numărătorul şi numitorul au acelaşi semn;
a2 x 2 + b2 x + c2
a2 x 2 + b2 x + c2 ≠ 0 ;
 se ţine cont de faptul că o fracţie este negativă ⇔
numărătorul şi numitorul au semne contrare;
 se studiază semnele funcţiilor f1 ( x) = a1 x 2 + b1x + c1 ,  ţinând cont de semnele celor două funcţii se determină
f 2 ( x) = a2 x 2 + b2 x + c2 într-un tabel; semnul expresiei pe |R.

Inecuaţii cu modul:
ax 2 + bx + c - m < 0
|ax +bx+c|<m
2
a, b, c, m∈|R, a≠0;⇔ -m<ax +bx+c<m⇔  2
2
⇒ se rezolvă ca şi sistemele de inecuaţii.
ax + bx + c + m > 0

Sisteme de ecuaţii:
a1x + b1y + c1 = 0
 formate dintr-o ecuaţie de gradul I şi una de gradul II cu 2 necunoscute:  , se rezolvă
a 2 x 2 + b 2 xy + c 2 y 2 + d 2 x + e2 y + f 2 = 0
prin metoda substituţiei;
 a1x 2 + b1xy + c1 y 2 = d1 ⋅ d2 a1x 2 + b1xy + c1 y 2 = d1
 sisteme omogene:  2 2 se adună ecuaţiile ⇒  ecuaţia a
a 2 x + b 2 xy + c 2 y = d 2 ⋅ (-d1 ) (a1 - a 2 )x 2 + (b1 - b 2 )xy + (c1 - c 2 ) y 2 = 0
y x
doua se împarte cu x2 (respectiv y2), după care se face substituţia = u (respectiv = v ) obţinându-se o ecuaţie de gradul II
x y
⇒ 1 sau 2 sisteme formate dintr-o ecuaţie de grad I şi una de grad II;
x 2 + y 2 = ( x + y ) 2 − 2 xy = s 2 − 2 p
x + y = s 3 3 3 3
 sisteme simetrice: se notează  x ⋅ y = p , se utilizează identităţile: x + y = ( x + y ) − 3xy( x + y ) = s − 3sp .
 4 4 2 2 2 2 2 2 2 2
x + y = ( x + y ) − 2 x y = (s − 2 p) − 2 p
