Cartea de fata a fost

,

e l ab o r a t a in cadrul Proiectului SOCRATES - CDA intitulat "Resources Management and Local>" Development", coordonat de Aristotle University of Thessaloniki, Grecia sl a fost pusa la dispozitla speciallstilor prin Editura Vesper.

..

NSTRV

..... t

.:

, • ~ i

.

.... ~

._.) !."

, ' .. \ .

r , 1

• !~ .. ~ .:, '_ 'I- t

\ ..... . ., L .. ~{,-.J

. ~ ~ ~ - v , j

~. '-~ ~

" .

'; ~..:. \,

Rt;ABILIT ARt;A CONSTRUCTIILOR

MIWAI8UDf;SCU

lOAN - Pf;TRU CIONGRADI NICOLA~ T ARANU

lOAN GAVRILAS MIHAhLA-ANCACIUPALA IRINA LUNGU

VJ;SPJ;R 2001

© 2001

Descrierea CIP a BibHotecii Nationale a Romanlei ReabUitarea constructfllor / Budeseu Mihai, Ciougradi loan Petru, 1fi.ranu Nicolae, ... - Iasi: Vesper, 200 l 210 p, 23 em.

Bibliogr,

ISBN 973-96589-9- 7

1. Budeseu, Mihai

II. Ciongradi, loan Petru III. raranu, Nicolae

624

Tiparfr Ia Tipografia POLJROM Iasl 2001

PREFATA

Cartea de fata a fast elaborata in cadrul Proiectului SQCRATES-CDA intitulat "Resources Management and Local Development", coordonat de Prof. Georges Balafoutas de la Aristotle University of Thessaloniki, Grecia si a fost pusa 1a dispozitia specialistilor prin Editura VESPER.

Lucrarea se doreste un mijloc de informare generals asupra modalitatilor de reabilitare a constructiilor care au fost afectate unnare a numeroase1or cauze care pot apare pe durata existentei lor cum ar fi: efectul actiunilor extraordinare (seismele, vanrul, alunecarile de teren, inundatiile, variatiile mari de temperatura, incendiile, exploziile etc.), imbatranirea materialelor, efectul proceselor tehnologice §i al agentilor chimici, degradarea terenului de fundare si/sau a infrastructurii, greseli de proiectare ~i de executie etc.

Cutremurele de pamant ramfm insa una dintre cele mai importante cauze generatoare de degradari ~i avarii la toate categoriile de constructii, cele mai vulnerabile fiind cladirile vechi, 1a care nu s-au aplicat masuri specifice de prorectie, De altfel si la constructiile noi, proiectate pe baza conceptului ductil - care sta la baza normelor actuale de proiectare antiseismica - pot apare degradari limitate in zonele potential plastice, care trebuie refacute.

Luerarea debuteaza eu descrierea tehnicilor de evaluare calitativa si analitica a starii constructiilor ~i a rnodului de prezentare si de sintetizare a eoncIuziilor evaluarilor intr-un raport de expertiza. In continuare sunt indicate procedeele auxiliare evaluarii ~i anume diagnosticarea starii structurilor eu ajutorul diferitelor echipamente si aparate de determinare a rezistentelor rnaterialelor ~i a caracteristicilor dinamice ale constructiilor,

In eapitolele urmatoare sunt prezentate produse1e ~l materialele compozite moderne pentru reabilitarea structurilor, proeedeele de consolidare a infrastructurilor, a constructiilor din zidarie de carfunida si piatra, a structurilor din beton armat, precum si de reabilitare higroterrnica a cladirilor,

Un capitol special al lucriirii se ocupa de reabilitarea constructiilor la actiunea seismica eli ajutorul izolarii bazei si prin cresterea capacitatii de disipare a energiei indusa de cutremur,

Lucrarea este orientate astfel incat sa raspunda cerintelor studentilor, doctoranzilor si inginerilor constructori care doresc sa se informeze in acest domeniu vast ~i divers al reabilitarii constructiilor,

Autorii

CUPRINS

ASPECTE GENERALE

1.1 REABILITAREA CONSTRUCTIILOR 1.2 EXEMPLE DE CAZ

1.3 Nor PROCEDEE DE REABILlT ARE STRUCTURALA 1.4 REABILITARE HIGROTERMICA

~ EV ALUAREA STARll CONSTRUCTIlLOR

2.1 NECESITATEA EFECTUARII EXPERTIZELOR

22 METODOLOGII DE EV ALUARE A STARII CONSTRUCTIILOR

EXISTENTE

2.2.1 Etapele evaluarii

2.2.2 Date initiale

2.2.3 Evaluari calitative

2.2.4 Evaluari analitice

2.3 RAPORTUL DE EXPERTIZA

3 SISTEME SIAPARATURA PENTRU DIAGNOSTICAREA STRUCTURILOR

3.1 ASPECTE GENERALE

3.2 DIAGNOSTICAREA CU ULTRASUNETE

3.3 DETERMINAREA REZISTENTEI BETONULUI PRIN METODE

MECANICE

3.3.1 Metoda amprentei

3.3.2 Metoda reculului

3.4 DETERMINAREA REZISTENTEI BETONULUI PRIN INCERCARI DlSTRUCTIVE PE CARaTE

3.4.1 Extragerea carotelor

3.4.2 Numarul si conditiile de pastrare a carotelor

3.4.3 Incercarea la compresiune a carotelor

3.4.4 Incercarea nedistructiva a carotelor

3.5 IvfETODE DE MASURARE A VIBRA TIILOR. AP ARA TURA SI PROCEDEE

3.5.1 S isteme si procedee de actionare 3.5.1.a Generatoare mecanice 3.S.l.b Generatoare hidraulice 3.S.1.c Generatoare electrodinamice

i

pag.

1 4 12 15

19

21 21 22 24 29 30

35 35

40 40 41

42 42 44 44 46

47 47 48 50 51

11

3.5.2 Traductori si captori pentru masurarea vibratiilor 3.5.2.a Traductori electrici rezistivi

3.5.2.h Traductori induetivi

3.5.2.e Traductori piezoelectrici

3.5.3 Captori

3.5.3 .a Captori de fOrfa: 3.5.3.b Captori pentru vibratii

3.5.4 Aparatura pentru captarea si prelucrarea informatiei 3.5.4.a Conversia analog-numerics

3.5.4.b Prelucrari ale masuratorilor dinamice

4 MATERIALE COMPOZITE MOD ERNE PENTRU REABILITAREA STRUCTURILOR

4.1 ASPECTE GENERALE

4.1.1 Definirea sistemelor compozite

4.1.2 Rolul fazelor in stabilirea proprietatilor materialelor compozite armate cu fibre

4.1.2.a Matricea

4.1.2.b Armature

4.1.2.c Interfata armamra-matrice

4.1.3 Problerne specifice utilizarii compozitelor polimerice in structurile ingineresti

4.2 FIBRE PENTRU ARMAREA COMPOZITELOR POLIMERICE

4.2.1 Aspecte generale

4.2.2 Fibre din sticla

4.2.3 Fibre din carbon ~i din grafit

4.2.4 Fibre ararnidice

4.3 MA TRICE POLIMERICE 4.3.1 Aspecte genera le

4.3.1.a Matrice polirnerice termoplastice 4.3.1.b Matrice polimerice termorigide

4.3.2 Tipuri de matrice polimerice termorigide utilizate la reabilitarea structurala

4.3.2.a Rasinile poliesterice

4.3.2.b Rasinile vinilesteriee

4.3.2.e Rasinile epoxidice

4.4 PRODUSE COMPOZITE PENTRU REABILITARE STRUCTURALA

4.4.1 Compozitele polimerice armate ell fibre din sricla

4.4.2 Compozitele polirnerice armate eli fibre din carbon

4.4.3 Cornpozitele polimerice armate cu fibre ararnidice

4.5 PARTICULARITATI ALE REABILITARII STRUCTURALE CU MATERIALE COMPOZITE

111

CONSOLIDAREA L~FRASTRUCTURILOR 5.1 ASPECTE GENERALE

5.2 TIPURI DE DEGRADARI ALE FUNDATIILOR

81 82

5.2.1 Eroziunea fundatiilor din piatra 82

5.2.2 Macinarea fundatiilor si peretilor de subso] din carihnidii 84

5.2.3 Putrezirea infrastructurilor din lemn 84

5.2A Degradari prin urnezire a infrastructurilor din piatra si

earamidft ce au ea liant varul sau argila 84

5.2.5 Degradari prin dezvoltarea unor tasari suplimentare 85

5.2.5.a La scaderea nivelului apei subterane 85

5.2.5.b La terenuri ell capacitate portanta sciizuta 86

5.2.5.c La terenuri cu stratificatie neuniforma in zona activa a

fundatiilor 86

5.2.5.d La cresterea incarcarilor 86

5.2.5.e La demolarea constructiilor invecinate 86

5.3 CONSOLIDAREA FUNDATIILOR DIN PIATRA 87

5.4 CONSOLIDAREAFUNDATIILORDIN BETON ARMAT 89

5.5 TIPURI DE PILon UTILIZATI LA CONSOLIDAREA 92

INFRASTRUCTURILOR

5.6 CONSOLIDAREA FUNDATIILOR PE PILon 93

5.7 CONSOLIDAREA TERENULUIDEFUNDARE 94

5.7.1 Consolldarea terenului prin silicatizare 95

5.7.2 Consolidarea terenului prin cimentare 96

5.7.3 Consolidarea terenului prin argilizare 97

5.7.4 Consolidarea terenului prin bitumare 98

5.7.5 Consolidarea terenului prin aIte procedee 99

CONSOLfDAREA STRUCTURILOR DIN ZlDARIE DE CARA.~lIDA SI PIATRA

6.1 ASPECTE GENERALE 103

6.2 PRINCIPII GENERALE DE CONSOLIDARE 108

6.2.1 Refaeerea zidariilor dislocate J08

6.2.2 Betonarea partiala In strepi en beton 109

62.3 Injectarea si matarea fisurilor si crapaturilor 110

6.2.4 Coaserea fisurilor ell scoabe din otel 111

6.2.5 Camasuirea peretilor 111

6.2.6 Bordarea golurilor 113

6.2.7 Legarea zone1or de colt 113

6.2.8 Introdueerea de tiranti 114

6.2.9 Introducerea de eclise din profile metalice 116

6.2.10 Dispunerea de elemente orizontale si verticale din beton armat 116 6.2.11 Consolidarea structurilor din zidarie folosind materiale

compozite armate eu fibre (CP AF) 117

CONSOLIDAREA STRUCTURILOR DIN BETON ARMAT 7.1 ASPECTE GENERALE

7.2 PRINCIPII GENERALE DE CONSOLIDARE

7.2.1 Consolidarea cu panouri din beton annat sau din zidarie

7.2.2 Consolidarea cu sisteme de contravantuire din otel

7,2,3 Consolidarea prin introducerea unor structuri adiacente

7.2.4 Consolidarea prin refacerea I cresterea capacitatii portante a elementelor structurale

7,3 CONSOLIDAREA CU PRODUSE DIN CPAF 7.3.1 7.3.2

7

7.3.3

7.3.4

8

Componentele solutiilor de consolidate bazate pe CPAF Probleme speciale si precautii necesare la uti I izarea sistemelor compozite de consoli dare

Folosirea CPAF Ia consolidarea elementelor incovoiate din betonannat

7,3.3.a Modul de realizare a solutiei de consolidate 7.3.3.b Consolidare pentru sporirea capacitatii portante la

ineovoiere

7.3.3.e Consolidate pentru sporirea capacitatii portante la forfecare

Utilizarea CP AF la consoJidarea stalpilor din beton annat

NOI SISTEME DE REABILITARE A STRUCTURILOR LAACfIUNEA SEISMICA

8.1 ASPECTE GENERALE

8,2 IZOLAREA SEISMICA A BAZEI

8.2.1 Reazerne cinematice

8.2.2 Reazeme din elastomeri

8.2,3 Exernple de structuri reabilitate prin izolarea bazei

8.3 CRESTEREA CAP ACITATII DE DISIP ARE A ENERGIEI

8.3,1 Disipatori ell deformarea plastica a otelului

8.3.2 Disipatori cu extruderea plumbului

8.3.3 Disipatori cu frecare

8.3.4 Disipatori vascoelastici si vascosi 8.3.4.a Disipatori vaseoelastici 8.3.4,b Disipatori vascosi

8.3.5 Exemple de structuri reabilitate ell disipatori de energie

123 125 128 130 133

133 137 138

139

140 140

141

144 147

153 153 155 156 160 165 166 169 169 171 171 172 173

9 REABILITAREA HIGROTERMICA A CLADIRILOR

9.1 ASPECTE GENERALE 177

9.2 NECESITATEA REABIUTARn mGROTERMICE 181

9.2.1 Scaderea calitatilor de izolare termica ale materialelor 181

9.2,2 Cresterea nivelului de exigente privind confortul higrotermic 182

9.2.J Cresterea nivelului de exigente privind graduI de izolare termica 182

9.3

9,2.4 Modernizarea unor dadiri existente

PRINCIPIUL REABILITARII HIGROTER.MICE PRIN SUPLTh1ENTAREA CAPACITATII DE IZOLARE

9.3.1 Reabilitarea 111 zona opaca a peretilor exteriori 9.3.1.a Reabilitarea pe Iata interioara

9.3 .1.b Reabilitarea pe fata exterioara

9.3.1.c Reabilitarea pe arnbele fete

9.3.2 Reabilitarea In zonele vitrate ale peretilor exteriori 9.3.2,a Reabilitarea termica a zonelor transparente 9.3,2.b Reabilitarea termica a eereevelelor

9,3,3 Reabilitarea acoperisurilor - terasa

9.3.3,a Reabilitarea acoperisurilor prin inlocuire totala 9.3.3.b Reabilitarea acoperisurilor cu straturi suplimentare

9.3 ,3.e Reabilitarea acoperisurilor prin prevederea de sarpante

9.3.4 Reabilitarea planseului peste subsol

9.3.5 Reabilitarea peretilor de subsol

MA TERIALE TERMOIZOLANTE PENTRU REABILIT AREA HIGROTERMICA A CLADIRlLOR

SOLUTII TEHNICE DE REABILITARE TERMOFIZICA A CLADIRlLOR

9.5.1 Aplicarea termoizolatiei suplimentare 9.5.1.a Peretele exterior ~ zona opaca 9.5.1,b Peretele exterior ~ zona vitrata 9.5,1.e Acoperisul ~ terasa

9.5, I.d Planseul peste subsol

9,5.l.e Peretele de subsol

9.5.2 Protectia stratului tennoizolant suplimentar 9.5.2.a Peretii exteriori

9.5.2,b Peretii de subsol

9.5,2,e Acoperisul ~ rerasa

9,5.3 Sisteme actnale de reabilitare higrotermica a peretilor exteriori

9.5.4 Efectele eeonomiee ale reabilitarii higroterrnice a cladirilor

9,5.4.a Economia de energie datorita reabilitarii termice 9.5.4.b Durata de recuperare a investitiei pentru reabilitarea termofizica

9.4

9,5

184

185 186 187 188 188 189 189 189 190 190 191 191 191 192

193

196 196 196 197 198 198 198 199 199 202 203 203 205 205

209

1

ASPECTE GENERALE

1.1 REABILITAREA CONSTRUCTIILOR

Reabilitarea unei construclii se refera la readucerea in stare activa, prin refacere, a anumitor functiuni ale acesteia care au fost deteriorate in procesul de exploatare din diverse cauze.

Reabilitarea constructiilor este 0 preocupare permanenta a inginerilor constructori. Explicatia acestui fapt este asociata atat eu dez.g4arile care pot apare in timp, ca urmare a fenomenului de imbatranire r"materraFetor. cat si de efectele unor ac{iuni extraordinare. Astfel seismele, vantul, alunecarile de teren, incendiile, inundatiile, exploziile, agentii chimici ~i procesele tehnologice sunt numai 0 parte din factorii care pot produce avarii. 0 alta cauza, care tinde sa aiba chiar ponderea cea mai mare, se refera la dinamica rnodificarilor functionale din eontextul aetuaL

In mod eurent se intalnesc degradari ale eonstructiilo:r: cauzate de imbdtrdnirea materialului prin d~~~ aparitia fenomenului de oboseala, c~ fluaj si din incarcari altemante. sau

din actiunea unor~iinici. ~ -""'-'~

~"-

Sunt numeroase cazurile cand avariile constructiilor sunt datorafe degradarii terenului de fundare prin cresterea nivelului panzelor fieatice, lipsa masurilor de protectie in cazul pamanturilor sensibile la umezire si a pamanturilor cu umflari ~i contractii mari, infiltratia apelor pluviale si tehnologice sau infiltratia apelor ca urmare a intretinerii defectuoase a instalatiilor de alimentare cu apa, de canalizare si de incalzire,

Nu sunt de neglijat nici~e§.eZifG de pr~iectare care pot impune procesul de reabilitare, cum ar fi sltuatiilecand iri'ginerul proiectant accepta sisteme structurale improprii, ca produs al creatiei arhitecturale, sau cazurile cand

beneficiarul schirnba ulterior destinatia constructiei si rezulta 0 subevaluare a incarcarilor.

Un~or.i, in procesul de proiectare pot apare si erori conceptuale referitoare la alcatuirea structurala, de modelare sau chiar de calcul.

Foarte frecvente sunt ~i greselile de executie; cand sunt utilizate materiale de calit~te inferioara, nu se respecta proiectul sau tehnologiile de punere in opera. Pot apare deficiente prin solicitarea elementelor structurale inaintea atin~e.rii par~metri~or de rezistenta ai materialelor sau prin efectuarea lucrartlor pe timp fnguros tara masuri adeevate.

Indirect, constructiile pot fi avariate si de 0 serie de factori externi cum ar fi: cI}1terea tr!fieulu~ din zona, realizarea unor constructii noi sau degradarea sistemelor de infrastructura, cum sunt canalizarile aductiunile de apa etc.· ,

In. in?ustrie s~mt numeroase procese tehnologice eu degajari de substante chlmlce agresl~e (exemplu clorul, sulfuI etc.) care pot accelera procesul de degr~dare, mal ales daca umiditatea este excesiva si lipsesc sistemele de ventilare, Uneori rnodificarile tehnologice pot conduce la cresterea nivelului de agresivitate chimica sau Ia cresterea nivelului vibratiilor, Totodata sunt cunoscute numeroase cazuri de degradari provocate de avarierea utilajeIor si instalatiilor industriale.

~¥lLgj, •. l£}~l!1i.cA ramane fnsa una dintre cele mai importante eauze generatoare de degradari ale constructiilor, ceIe mai vulnerabile fiind cUidiri!e vec~i, la care nu au fost luate mas uri specifice de protectie. Uneori numarul mare de seisme inregistrate pe durata vietii unei constructii due la pierderea capacitatii portante ca urmare a ~boselii materjaI~lui. Dar eel mai gray este atunci cand apar actiuni seismice extraordl1-:are, ne~pecifice. amplasarnentului, care pot cauza distrugeri in rnasa ale fondului construit.

Nu tl ~buie uitat nici eo~ceptll1 de ~~{t 9J:..care sta la baza tuturor codur~lor actuale de prorectare la actiuni seismice, ~I care accepra aparitia in anlJml~e z_9.!le a degradarilor structurale In cazul unor actiuni seismi"Ce puternice.

Aspeere generate

Modificarea functionala sau schimbarea destinatiei construcfiei,. chiar ~a~a existenta avariilor, impune reabilitarea structurala pentru a avea siguranta III exploatare.

Reabilitarea structurala poate fi realizata prin: 1. schimbarea destinatiei cladirii;

11. inlocuirea sau modificarea partiala a constructiei;

iii. refaeerea structurale locala; IV. modificarea structurale.

Toate aceste modalitati de reabilitare sunt strict legate de stare a constructiei si de posibilitatile tehnice si economice de interventie,

Schimbarea de destinatie (i) este posibila numai in cazul cand sistemul structural nu este puternic afectat, iar prin trecerea intr-o clasa inferioara de importanta sunt satisfacute cerintele de siguranta.

lnlocuirea sau modificarea partiald (ii) poate insemna eliminarea definitive a unei parti a constructiei (de exemplu reducerea numarului de niveluri, pastrarea numai a fatadelor etc.) sau, daca sistemul structural perrmte, refacerea integral a a unor parti din constructia avariata,

Refacerea structurala locald (consolidarea) (iii) este aplicabila in situatia in care numai anumite elemente ale structurii sunt avariate ~i pot fi aplicate masuri obisnuite de interventie. In acest mod, schema statica a structurii nu se modi fica iar prin interventie se reface capacitatea portanta a elementelor avariate.

Modificarea structurald (iv) poate fi inteleasa in mai multe moduri: introducerea unor elemente constructive adiacente care impreuna cu structura existenta formeaza un alt sistem structural;

•

schimbarea coneeptului structural prin alte procedee care pot conduce la cresterea sigurantei in exploatare, cum ar fi izolarea bazei pentru structurile amplasate in zone seismice.

1 reabilitarea structurale trebuie parcurse 0 serie de etape:

1. expertizarea clddirii care consta in:

relevarea starii sistemului structural, diagnosticarea starii materialelor utilizate, diagnosticarea experimentala, diagnosticarea analities a structurii;

ii. stabilirea mdsurilor de interventie ~i proiectarea lor; iii. executia reabilitarii structurale (consolidarii);

iv. diagnosticarea experimentala a sistemului reabilitat,

parte din aceste etape nu sunt totdeauna obligatorii, ele fund determinate ~ starea constructiei, de importanta acesteia, de masurile de interventie abilite de specialisti ~i propunerile acestora.

2. E:~EMPLE DE CAZ

esi in Iiteratura de specialitate sunt descrise numeroase constructii avariate modalitatile de interventie pentru reabilitare, se prezinta in continuare imai unele exemple reprezentative din experienta autorilor,

tunci cand betonul este supus unor temperaturi ridicate 0 perioada delungata de timp se produce imbatranirea accelerata si materialul devine ult mai friabil. Un exemplu in acest sens este cladirea unei fabrici de rtoane, unde cuptoarele au fost amplasate prea aproape de stalpii centrali, ra masuri de izolare termica, fig. I. I. Efectul a fost cedarea staIpilor in omentul producerii unei actiuni seismice puternice [1].

irent, in industrie exista utilaje care produc vibratii, iar lipsa unor masuri de ilare Iocala poate genera slabirea imbinarilor dintre elementele structurale.

1 exemplu in acest sens este cladirea unui combinat chimic destinat xlucerii de materiale plastice [2]. Astfel, recipientul de barbotare a

_'

Aspecte generate

5

materialului plastic a fost amplasat, din conditii tehnologice, la primul nivel al constructiei, fig.I.2.a. Dupa 0 perioada de circa 15 ani de function are imbinarile dintre elementele prefabricate au cedat, crescand astfel nivelul de vibratii din structura la 0 valoare periculoasa, Prin introducerea unui esafodaj de sustinere a recipientului, fundat independent de structura, s-au eliminat complet vibratiile, iar prin dispunerea unor reazeme flexibile a crescut ~i randamentul utilajului, fig.I.2.b.

Fig.l.l Irnbatranirea betonului ca unnare a supunerii la temperaturi ridicate 0 perioada indelungata.

'':'"
...I 1M!
L
,
I\I!Al..AXOR I a.

8USTINERI 81 GHIDAJE

b.

Fig.l.2 Imbatranirea ca urmare a supunerii la vibratii o perioada indelungata.

a. situatia initiala, b. solutia de eliminare a sursei de vibratii

u

Reabtlttarea cunstructlilor

A varii importante asupra constructiilor le intalnim insa in industrie ~i 1..'1 mod special in industria chimica. Degajarile de gaze in atmosfera in conditii de mediu umed formeaza aeizi care, in contaet eu elementele de constructie neprotejate, conduc la degradarea accelerate a lor.

eel mai gray efeet, din punctul de vedere al constructiilor, este tnsa eel provo cat de pierderile sau deversarile de sub stante chimice in sistemele de canalizare care, intrand ulterior in panzele freatice, ataca structurile dinspre fundatii, .fig.1.3, [3].

• , i' < "- .. ", -, h • r~

.l

: .. :,::;~.t,~~,:.~:2 ,:\~L .~j~!

FUNDATIE SI STILP DISTRUSE DE APELE AGRESIVE

............ _~_I

Fig.l.3 Efectele agresivitaii apei din panza freatica pe platforma unui combinat de celuloza ~i hartie,

Unele centrale tennoelectriee eonstruite in Romania in perioada anilor '50-'60 au sala cazanelor conceputa astfel incat structura cazanelor sustine si acoperisul halei. La primele eazane construite nu s-a tinut seama de nivelul actiunii seismice, astfel ca dupa cutremurul din 1977 la una din centrale 0 contravantuire si-a pierdut stabilitatea, fig.IA. In consecinta, grinda eu zabrele a fost antrenata de cazan iar efectul eel mai important a fost cedarea legaturilor eu corpul intermediar al cladirii [4].

De eele mai multe ori greselile de conceptie structurala sunt puse in evidenta uunci cand apar actiuni extraordinare.

)e~i hala din fig.Lf eu destinatia fabrica de hartie a fost bine executata, a .edat la actiunea seismica, Ca urmare a diferentei exagerate de rigiditate a elementelor adiacente care sustineau acoperisul, legaturile ehesoanelor au

I ,

I I

,

...-:.L

Aspeere generate

7

cedat si s-au produs deplasari care au condus la prabusirea lor. 0 parte din chesoane s-au prabusit pe grinda de rulare tar altele s-au rupt si s-au prabusit pe masina de fabrieat hartie. Reabilitarea s-a facut prin inlocuirea acoperisului din beton annat ell 0 structura metalica si tiranti care sa lege stalpii liberi de restul strueturii.

PJERDEREASTABILITATII

Fig. 1.4 Cedarea contravantuirilor la un cazan de la o centrala termoelectrica,

Sunt frecvente cazurile cand pierderile de apa din retelele de alimentarc ell apa si canalizari reduc eapaeitatea portanta a terenului de fundare. Un exemplu reprezentativ este un bloc de Iocuinte din Iasi, fig.l.6.a, care s-a inclinat datorita pierderilor de apa dintr-o eanalizare. Bioeul este eu structura in eadre §i fundatii de tip retele de grinzi, iar terenul a refulat in subsol, fig.I.6.b.

Reabilitarea s-a realizat prin eliminarea pierderilor de apa, bloearea posibilitatii de refulare a terenului ~i saparea in zona opusa. Dupa readucerea structurii la verticala s-a realizat un radier general ee a inclus retelele de grinzi existente, fig.l.6.c.

Fig.l.5 Prabusirea din actiunea seismica a chesoanelor acoperisului unei hale ca urmare a diferentei de rigiditate a structurilor adiacente.

CANA1..JZARE! DEGRADARE t TEREN SJ REFUlARE

a.

b.

hAPATURDI CONSOLJD~ TEREN

c.

Fig. 1.6 Cedarea terenului de fundare ca unnare a infiltrarii apelor dintr-o canalizare.

a. situatia initiala, b. refularea pamantului, c. structura reabilitata

Cele mai grave greseli de executie, greu de evaluat, sunt cele care fac parte din categoria lucrarilor ascunse de la nivelul infrastructurilor.

Dintre numeroasele exemple intalnite in practice mentionam 0 constructie din Iasi [6], cu structura ill cadre din beton armat si fundatii izolate. Astfel, in timpul executiei constructiei, beneficiarul a solicitat introducerea partiala a unui niveI suplimentar. Pentru realizarea acestei cerinte, proiectantul a marit dimensiunile unor fundatii. In momentul saparii pentru consolidarea fundatiilor s-a constatat ca realizarea acestora s-a facut numai prin sapare rnecanizata, fara corectarea manuala a suprafetei de contact cu terenul a blocului de fundatie, fig. I. 7.

SAPA1UAA

SISTEMULDE

CONSOLIDAREPROPUS

Fig.I.7 Fundatii realizate numai prin sapare mecanizata.

Fundarea superficiala, deasupra cotei minime de mghe], poate provoca ridicarea fundatiilor si cedari locale ale constructiei, Un inghe] eu

tcmperaturi sub -20oC, in mai multe zile succesive, a provo eat in Iasi distrugerea a numeroase vitrine ale spatiilor cornerciale de la parteml unor constructii, ale caror parapete au avut fundatii care nu respectau adancimea minima de inghet, fig.I.S. Aceeasi situatie se mtalneste si la fundatiile scarilor de acces in unele blocuri de locuinte,

De foarte multe ori, ill zonele colinare, amenajarile impun realizarea unor ziduri de sprijin. Dezvoltarea radacinilor copacilor conduce la suplimentarea impingerilor care de cele mai multe ori se soldeaza cu cedari locale ale zidurilor, daca sunt din piatra sau caramida (structuri rigide), fig.1.9 (Sheffield, Anglia).

lU

FUNDATIE SOCLU 1

DEASUPRA COTE I DE INGHET

Reabilitarea constructtilor

L1FTARE FUNDATIE DIN INGHET

j

Fig.I.S Fundatii realizate deasupra cotei de inghet,

CEDAREAZIDULUI DE SPRIJIN CA URMAREA IMPiNGERILOR ,..,..",._ __ +- PROVOCATE DE DEZVOLTAREA

- ....... ----""'-"""""-- RADACINILOR UNUI COPAC

Fig.l.9 Cedarea unui zid de sprijin din piatra din impingerile suplimentare provocate de radacinile unui copac.

Dintre toate actiunile care pot provoca distrugeri ale constructiilor, actiunea seismica este cea mai importanta,

2ele mai vulnerabile la actiunea seismica sunt constructiile vechi din zidarie

, ,

ie piatra si caramida concepute Tara masuri de protectie seismica, mai ales laca au fost surprinse de mai multe cutremure pe durata lor de viata. Pentru ;a multe dintre acestea sunt monumente istorice, reabilitarea acestora

Aspecte generale

11

implies 0 abordare speciala, astfel indit prin masurile luate sa nu se diminueze valoarea artistica (de patrimoniu) [7].

Un exemplu este interventia lui Lecompte du Nouy asupra mai multor biserici din Romania, cum ar fi Trei Ierarhi, Sf. Nicolae Domnesc si Curtea de Arges, Daca modalitatea de reabilitare prin demontare si refacere a constructiilor poate fi considerata ca 0 procedura remarcabila, dar modificarile arhitecturale aduse sunt considerate ca fiind negative.

La cladirile vechi, inalte ~i masive, cele mai frecvente degradari la pereti din actiunea seismica sunt decuplarea spaletilor ca unnare a lipsei unor elemente de cuplare capabUe sa asigure conlucrarea dintre elementele verticale, fig.I.l 0, [S].

DECUPLAREA

Fig.I.IO Degradari specifice structurilor vechi din zidarie portanta la actiunea seismica,

Daca se face bilantul numai a cutremurului din 4 martie 1977, in conditiile in care se analize~za numai constructiile care au avut la baza norme de proiectare si tehnologii moderne, se constata 0 dive:-.sitate de cauze care au generat degradarea si chiar prabusirea unor constructn [5].

Excluzand faptul ca actiunea seismica utilizata in proiectare nu acoperea tot spectrul de caracteristici dinamice, se eviden~iaza numeroase alte. cauze~a!e degradarilor si in special cele conceptuale. Dmtre acestea se m~n!lOnea.z~ :~ mod deosebit lipsa masurilor pentru obtinerea unei ductilitati corespunzatoare pentru elementele structurale.. De~~ exempl~le sunt numeroase, se mentioneaza numai blocul de locuinte in cadre din beton armat de la Valea Calugareasca, fig. I. II. Constructia a fost conceputa cu parter flexibil, cu destinatie comerciala, iar celelalte trei niveluri pentru

Reabilitarea constructillor

locuinte. Lipsa etrierilor la stalpii parterului a generat cedarea aeestora ~i redueerea cu un nivel a constructiei [5].

Fig.l.11 Cedarea din actiunea seismica a stalpilor de la parterul unui bloc de locuinte, insuficient fretati.

1.3 NOI PROCEDEE DE REABILITARE STRUCTURALA

Masurile de reabilitare structurala, curent utilizate in practica, au in vedere cresterea capacitatii portante a elementelor sau cresterea capacitatii de disipare energetics, daca este yorba de structuri amplasate in zone seismice.

o prima posibilitate de diminuare a cantitatii de energie indusa de seism in structura este aceea a cresterii capacitdiii de disipare a energiei, diferita de cea bazata pe incursiuni inelastice ale structurii, prin intermediul unor dispozitive speciale, fig.l.ll. Acest procedeu este utilizat din ce in ce mai mult la reabilitarea structurilor din zone seismice.

o alta modalitate de diminuare a cantitatii de energie care se induce in structura consta in adaptabilitatea acesteia din punct de vedere al rigiditatii. Adaptarea structurii se poate realiza prin decuplarea unor legaturi, fig.1.13, sau prin introducerea in lucru a unor elemente, fig.l.14, in ambele situatii rezultand 0 modificare a rigiditatii strueturii.

Aspecte generale

13

p

Fig.I.12 Comportarea unei strueturi eu amortizare suplimentara [11].

In cazul decuplarii unor elemente are loe un consum energetic, rezultand 0 structura eu caracteristici dinamiee diferite de structura initiala, avand astfel o comportare diferita la actiuni seismice ~i implicit 0 alta capacitate de absorbtie a energiei.

Fig. 1.13 Structura cu legaturi decuplabile [11].

p

Fig. 1.14 Structura eu elemente de rigidizare [11].

14

Reabilitarea cnnstructlllor

Prin introducerea in lucru a unor elemente, rigiditatea structurii se rnodifica cotinuu in raport cu 0 anumita deplasare impusa elementelor de cuplare. Astfel, cantitatea de energie care se induce difera, fiind functie de rigiditatea, respectiv de earacteristicile dinamice ale structurii. In plus, prin capacitatea de decuplare a unor legaturi, are loe o disipare de energie ca masura suplimentara de crestere a sigurantei in exploatare.

Disiparea energiei introdusa de seism in structura se poate obtine si eu ajutorul unor sisteme inertiale. Un sistem inertial este si eel prezentat in fig.l.IS, la care roIuI masei suplimentare este acela de a limita deplasarile, fiind utilizat la constructiile inalte in scopul diminuarii deplasarilor laterale.

Fig. 1.15 Structure cu legaturi inertiale [11].

Masa este amplasata pe un sistem de role care I:i permite deplasarea libera, fiind in acelasi timp cup lata de structura prin intermediul unor resoarte. In cazul deplasarii structurii, mas a ramane in repaos, generand forte de revenire ale structurii prin intermediul resoartelor.

In ultimele decenii, mai nou, pentru cresterea sigurantei in zone seismice a unor constructii declarate monumente, se propune izolarea seismica [9, 10]. Prin acest procedeu se realizeaza 0 suprafata de lunecare (lagar) intre infrastructura si suprastructura, fig. L 16, care permite deplasarea libera a infrastructurii fara ca suprastructura sa fie antrenata de miscarea seismica [11]. In momentul de fata cele mai utilizate "lagare" sunt reazemele din elastomeri, dar exista numeroase alte sisteme pe role, elipsoizi, penduli etc.

Aspecte generale

15

a.

b.

Fig.l.16 Principiul izolarii seismice.

a. efectele actiunii seismice asupra unei constructii obisnuite, b. constructie izolata seismic

De asemenea, in ultimul timp au aparut ~i solutii de reabilitare bazate pe utilizarea materialelor compozite cu matrice polimerice [12], care fata de sistemele traditionale of era 0 serie de avantaje, dintre care cele mai semnificative ar fi:

consolidare rara cresterea masei constructiei,

•

rezistenta la coroziune,

rezistente mecanice ridicate in raport cu greutatea specifica, aplicare sirnpla, rara dificultati in spatii limitate,

reducerea duratei de realizare a lucrarilor de consolidare.

•

•

Astfel de solutii sunt aplicate in mod frecvent la consolidarea grinzilor tablierelor si a stalpilor podurilor de beton armat [13, 14].

1.4 REABILITARE HIGROTERMICA

Separarea spatiului util al unei constructii fata de mediul ambiant, in vederea realizarii unui microclimat in concordanta cu necesitatile specifice activitatilor sau proceselor care se desfasoara in acest spatiu, se realizeaza prin elemente de inchidere care alcatuiesc anvelopa clddirii [15].

16

Reabilitarea constructiller

Reabilitarea higrotermica a unei constructii reprezinta un ansamblu de masuri tehnice aplicate componentelor anvelopei acesteia, la care au aparut probleme privind calitatea microclimatului interior, cu scopul de a Ie spori performantele in ceea ce priveste comportarea la transferul de cal dura, corespunzator nivelurilor de exigente determinate de cerintele de confort si de econornie de energie considerate cele mai rationale pentru 0 anum ita perioada de timp,

Componenta de baza a reabilitarii higrotermice 0 constituie reabilitarea termicd, prin care se urmareste asigurarea unor calitati de izolare imbunatatite la transfer de caldura ale elementelor de inchidere.

Pe langa componenta termica, in cadrul reabilitarii higrotermice se poate vorbi de reabilitarea higro, respectiv imbunatatirea unor elemente de constructii sub aspectul comportarii la difuzia vaporilor de apa, precum si de reabilitarea ventilarii, respectiv rationalizarea schimbului de aer dintre interior si exterior pentru a se asigura conditiile de confort si sanitare cerute.

Reabilitarea higrotermica a unor elemente de inchidere care alcatuiesc anvelopa unei constructii poate deveni necesara, dupa 0 anum ita perioada de timp de exploatare, din urmatoarele cauze [15]:

• diminuarea accentuata a calitatilor de izolare termica a termoizolatiilor datorita actiunii unor factori climatici si de exploatare,

• cresterea nivelului de exigente privind microclimatul higrotermic din incaperi, conform cerintelor sporite de igiena ~i confort ale utilizatorilor,

cresterea nivelului de exigente privind gradul de izolare a anvelopei dupa 0 perioada de exploatare, din considerente economice §i energetice impuse,

necesitatea modernizarii generate, determinata de aspecte estetice, funcjionale, de rezistenta etc., situatie in care reabilitarea higrotermica constituie doar 0 componenta conjuncturala a unei reabilitari generale, dar care se impune.

r

Aspecte generale

17

Principiul general al masurilor de reabilitare termica a elementelor de inchidere ale unei cladiri [15] consta in majorarea rezistentei la transfer tennic a acestora, prin aplicarea de straturi termoizolante suplimentare, de mare eficienta higrotermica si cu durabilitate ridicata.

Pentru zonele cu alcatuire particulars din eadrul anvelopei, reprezentata de suprafetele vitrate, zonele cu rosturi neetanse etc., reabilitarea higrotermica se poate realiza §i pe baza altar principii, urmarindu-se insa tot diminuarea pierderilor si conservarea caldurii,

BIBLIOGRAFIE

1. Orlovschi, N., Leonte, C., Ionescu, C., Budescu, M., Efectul actiunii seismice a variatiilor de temperatura asupra comportarii unei structuri in cadre de beton annat, Simpozionul national - Interactiunea constructiilor eu mediul inconjurator V, 13, Iasi octombrie 1978.

2. Ciongradi, 1, Ionescu, C., Budescu, M., Reabilitarea sistemului de sustinere a convertorului de material plastic de pe platfonna Savinesti, Proiect I.P .Iasi, 1980.

3. Mihul, A., Orlovschi, N., Budescu, M., Studiul raspunsului seismic al unor structuri speciale din industria hartiei si celulozei, Combinatul din Braila, Studiu 1P.Ia~i, 1977.

4. * * *, CET Borzesti, Expertiza tehniea, ISPE, 2000.

5. * * *, Cutremurul de pamant din Romania de la 4 martie 1977, Editura Academiei, 1982.

6. Ciongradi, I., Budescu, M., Biserica Evanghelica Iasi, Proiect 1992.

7. Budescu, M., Ciongradi, 1., Ciupala, A.M., Proposal of Intervention in order to Rehabilitate The Resistance Structure of "Trei Ierarhi" Monastery" Buletinul Ll'dasi, Tomul XL (XLIV), Fasc, lA, 1994.

8. Negoita, AI., Aur, V., Budescu, M., Comportarea materialelor si a constructiilor din zidarie portanta din municipiul Iasi, Buletinul IP.Ia§i, Tomul XXIV (XXVUI), Fasc.3-4, 1979.

9. Skinner, R.I, Robinson, W.H., McVerry, G.H., An Introduction to Seismic Isolation, John Wiley & Sons, England, 1993

10. Kelly, J.M., Earthquake-resistant Design with Rubber, 2nded., Spriner- Verlag, London, 1997.

HS Reabilitarea censtructiilor

11. Budeseu, M., Contributii privind izolarea seismica a strueturilor , teza de doctorat , Institutul Politehnic Gheorghe Asachi Iasi , 1984.

12. Taranu, N., Isopescu, D., Structures Made of Composite Materials, Editura Vesper, Iasi, 1996.

13. Neale, K.W, Labossiere, P., Advanced Composite Materials in Bridges and Structures", 1 st International Conference, Ed. Quebec, 1992.

14. Crasto, A.S., Kim, R.Y., Mistretta, J.P., Rehabilitation of concrete bridge beams with externally-bonded composite plates. Part II - International SAMPE Symposium and Exhibition (Proceedings), Vo1.41, 1996.

15. Gavrilas, 1., Fiziea constructiilor, Reabilitarea higrotermica a cladirilor, Editura Cermi, Iasi, 1999.

2

EVALUAREA STARII CONSTRUCTIILOR

Sunt multe situatii in care proprietarul, beneficiaruI sau administratorul unei constructii are obligatia sau dorinla de a cunoa~te starea cHidirii si de a evalua capacitatea sa de a rezista la diverse actiuni, fapt care poate fi cauzat de degradarile aparute in structura de rezistenta ca urmare a vechimii sale sau de diversele modificari iii transformari functionale sau tehnologice care necesita interventii.

Evaluarea starii unei constructii implica verificarea iii cercetarea starii acesteia de catre un specialist cu temeinice cunostinte in domeniu, recunoscutlatestat oficial de autoritatea publica, numit expert. Ex ertiza unei constructii se incheie cu 0 lucrare denumita'r,ppo.:r..t de ,e.r e~ti:za"t care sunt consemnate constatarile, conc1uziile §i propunerile expertului privind starea constructiei ~i' deciziile de interven1!~ cele mai potrivite din punct de vedere tehnic ~i economic necesare a fi luate de beneficiar.

Cele mai intalnite situ~~li deinitiere a unei epp~rti~.sunt:

1. schimbarea destinatiei constructiei sau a unei parti/incaperi a acesteia datorita mai multor cauze si anume:

- modificarea functionalului (amenajarea sau crearea de subsol:i, supraetajari ~i mansardari, desfiintarea sau practicarea de goluri in peretii structurali, de rigidizare, de inchidere sau de compartimentare),

- inlocuirea/imbunatatirea proceselor tehnologice din cladirile destinate industriei, schimbarea si/sau reamplasarea echipamentelor, modificarea incarcarilor utile, modificarea caracteristicilor utilajelor, cresterea nivelului vibratiilor, schimbarea traseelor instalatiilor etc.;

11. aparitia de defecte (vicii) la structura de rezistenta din cauza unor greseli de proiectare, a executiei necorespunzatoare sau a exploatarii (intretinerii) defectuoase a constructiei, precum ~i degradarii si

Reabilitarea constructlfler

tasarilor inegale ale terenului de fundare, coroziunii, condensului, fenomenelor de inghet-dezghet, diferentelor mari de temperatura, modificarii in timp a rezistentei si capacitatii de deformare a materialelor de constructie, efectelor oboselii materialelor, vibratiilor ~i traficului;

iii. sesizarea de cafre organismuVpersoana care exploateaza cladirea sau de catre inspectorii autoritdtii pub/ice a situatiilorin care unele elemente structurale sunt subdimensionate sau cli incarcarile de exploatare sunt mult mai mari decat cele de proiectare;

iv. aparitia unor imprejurari in care constructii sau tehnologii alaturate cladirii pot cauza acesteia diverse degradari (de exemplu, un castel deapa avariat se poate prabusi peste constructiile invecinate);

v. a~ritia unor avarii importante datorita calamitatilor naturale (vanturi putemice, inundatii, alunecari de teren, prabusiri de mine sau de cavitati, cutremure) sau altor cauze (incendii, explozii).

ea?i~ar~~:;-~~~~c~_~: _ :~4:.il~r istfl~.f;_~ trebuie precedata de 0 bogata

~~~e. 0 atenta ~J 'acesrDra ~i a amplasamentului pe care se gas esc precum ~1 de 0 planificare minutioasa a intregii activitati de reabilitare. Toate acestea furnizeaz~ privire la istoricul cHidirii la cei care au locuit in ea, la utilWitile pe care le-a avut de-a lungul timp~lui ~i, cel mai important luc~: ~~~r~ indicii referitoare la ceea ce trebuie reparat sau gastrat

, pe durata .reabilitarii ~1 a elementelor asupra carora se poate interveni.

Documentarea include studiuI istoricului ~i a evolutiei in time a cladirii din documente scrise si fotografii, urmata de examinarea propriu-zisa a cladirii prin fotografierea interiorului, exteriorului ~i a amplasamentului acesteia. De asemenea, se evalueaza materialele initial~ caracteristicile acestora,

Evaluarea stlirii constructiilor

21

finisajele etc. precum si modificarile suferite in timp. Aceste modificari pot face parte integranta sau nu din caracterul istoric astfel incat ele trebuie analizate cu mare atentie inainte de inceperea operatiei de reabilitare si pentru a decide care elemente necesita repararea si care trebuie inlocuite,

La intocmirea proiectului de reabilitare se stabilesc care materiale, elemente caracteristice ~i finisaje trebuie Erotejate pe durata reabilitarii ~i se hotaraste ordinea logica de desfasurare a operatiei de reabilitare.

ferestre,

Inainte de inceperea reabilitarii, trebuie identificate deci acele materiale si caracteristici care sunt importante si trebuie conservate pe durata reabilitarii.

2.2 METODOLOGII DE EV ALUARE A STARII CONSTRUCTIILOR EXISTENTE

2.2.1 Etapele evaluaril

in literatura de specialitate sunt prezentate mai multe proceduri (metodologii) de apreciere a starii constructiilor existente [1, 2, 3,4, 5] care se bazeaza pe cateva principii comune ~i anume:

a. evaluarea starii unei constructii se face in etape succesive, din ce in ce mai complexe, pentru 0 cunoastere cat mai amanuntita si mai exacta a conditiilor in care se afla si functioneaza elementele componente structurale ~i nestructurale ale cladirii;

b. procesul de evaluare se desfasoara, in general, pe mai multe niveluri:

• stabilirea datelor initiale din analiza documentatiilor existente privind constructia si din prescriptiile tehnice valabile la data executiei, relevee etc.,

2

Reabilitarea eonstructiilor

• evaluarea preliminadi calitativa, prin observari directe (in situ), analize vizuale, inspectii la fata locului,

evaluari calitative suplimentare, amanuntite, pnn sondaje, decopertari etc.,

• evaluarea preliminara/aproximativa analitica,

• evaluari analitice detaliate, de complexitate ridicata;

c. procedurile de evaluare mentionate pot fi abordate independent - cate una - sau succesiv, cate doua sau mai multe, functiq de informatiile si

datele obtinute in etapele anterioare. - -

)upa cum se observa in fig. 2.1, procesul debuteaza prin strangerea datelor nitiale urmata de evaluarea preliminara calitativa si, daca se considera .ecesar, de evaluarea preliminara analitica,

~valuarile initiale confera primele date despre starea constructiei ~i a tructurii de rezistenta pe baza carora expertul si/sau beneficiarul pot hotari ontinuarea evaluarilor detaliate, suplimentare. Trebuie de mentionat ca .ceasta decizie este stabilita si functie de gradul de protectie preconizat ientru constructia expertizata.

tezultatele evaluarilor sunt prezentate intr-un raport de expertiza care nc1ude recomandarile si propunerile de interventie (de exemplu reparatii, .onsolidari, schimbarea destinatiei cladirii, demolarea partiala sau totala) si, a cerere, studii privind costul interventiilor,

~plicarea succesiva a unor proceduri de evaluare din ce in ce mai evoluate i rafinate se numesc "mtre" sau llsite" iar aplicarea lor se realizeaza pe baza mei metode denumita metodafiltriiri7or succesive (screening methodt

~.2.2 Date initiale

)atele initiale rezulta din informatiile obtinute unnare analizei locumentelor existente la beneficiar, proiectant, in arhiva: proiectul initial, artea constructiei, studiul geotehnic, baza de date privind urmarirea omportarii constructiei, informatii fumizate de administratie privind xploatarea si comportarea la cutremurele anterioare sau la alte actiuni . eprevazute sau deosebite.

Evaluarea staru cnnstructiilnr

PLANUL EXPERTIZEI

EVALUAREA CALITATIVA PRELIMINARA

• Inspectii 1a fata locului

• Stabilirea caracteristicilor materialelor

DA

EVALUAREA ANALlT1CA PRELIMINARA

• Scheme de calcul simplificate

• Metode de analiza curente

DA

EVALUARI CALITATIVE SI

ANALIT1CE DETALlATE

• Revederea documentatiilor

• Inspectii suplimentare

• Analiza matcrialelor, teste

• Scheme de calcul detaliate

Fig.2.1 Schema de evaluare generala a starii unei constructii existente .

NU

23

Reabllitarea eonstructitlor

Datele initiale vor cuprinde:

• perioadele proiectarii ;;1 executiei constructiei, numele proiectantilor si executantilor lucrarilor,

• destinatia construetiei, amplasament,

• descrierea constructiei - deschideri, travee, numar de niveluri, structura de rezistenta si dimensiunile geometrice ale principalelor elemente structurale, sistemul de compartimentare, sisteme de inchidere ~i izolatii, finisaje,

• mas~ra in care proiectul respecta prevederile prescriptiilor in vigoare refentoare la conforrnarea si alcatuirea constructiilor,

• descrierea tehnologiilor de executie, durata si etapele de executie,

• inter:alul. de exploatare a constructiei, interventii, reparatii si modificari ale constructiei, anomalii, abateri si evenimente deosebite produse pe durata exploatarii etc.,

• caracteristicile materialelor din proiect (pentru beton - marca sau c1asa, granulometria agregatelor, tipul ~i calitatea cimentului, metoda de pre~ar.a~e etc., pe?tru armatura - maroa ~i tipuI de otel, ~aract~r~st1clle otelului rezultate din buletinele fumizorilor si mcercanle de pe santier eto., pentru otelul din confectiile metalice _ marca si tipul de otel, furnizorii, buletinele de incercari efectuate in diverse laboratoare, suduri etc.),

• rezumatul studiului geotehnic.

Iv~:l~~)~~a f@titStHV&J a unei constructii este prima etapa a expertizarii care. s.e fac: p.rintr-o in~~ectie si examinare la fata lccului pentru a i se stabili alcatuirea, avamle/degradarile/defecjiunile aparute si cauzele acestora.

Cu acest prilej se apreciaza daca sistemul constructiv analizat are asigurat gradul ~e ~rot.ecjiAe corespunzator destinatiei si importantei constructiei, zonei sersrmce 10 care se afla, actiunilor la care este supusa.

Evaluarea starii construcfiilor

25

Urrnare acestui fapt se identifica constructiile care au cu certitudine nivelul de protectie impus, cele care in mod sigur prezinta rise seismic sau la alte actiuni si a celor care au un grad de protectie incert, cu un rise potential la actiunile exterioare si care urmeaza a fi examinate prin metode analitice.

ltal]14r~? i~~i_'iise face urmarind proiectul de rezistenta si de arhitectura a constructiei ~i, in lipsa acestora, pe baza releveelor eare se executa odata cu evaluarea, Sunt situatii in care elementele structurale nu sunt observabile, fiind ascunse de finisaje si izolatii (terrnice, contra focului, fonice), De aceea sunt necesare decopertari sau desfaceri ale acestor protectii pe unele portiuni pentru a se recunoaste elementele structurale. In general se urmareste identificarea urmatoarelor componente:

• el,emente verticale: stalpisori ~i pereti din beton I beton armat, zidarii,

• elemente principale ~i secundare ale planseelor: plaei, centuri, grinzi, rigle,

• elemente de acoperi~,

• elemente prefabricatefolosite si modul de rmbinare,

• sisteme de contravantuire,

• scan, podestel.-

• elemente de inchidere si de compartimentare,

• sistemul de fundare,

• elemente de fmisaj ~i de izolare in masura in care sunt fixate de componentele structurale.

Concomitent cu depistarea (identificarea) elementelor se efectueaza si releveul acestora. Releveul este sumar in cazul existentei docurnentatiei tefiilice '~i mai detaliat in lipsa proiectului, In orice situatie, relevarea constructiei permite stabilirea pozitiei ~i dimensiunilor reale ale elementelor structurale ~i nestructurale si a faptului daca constructia a suferit modificari pe durata exploatarii cu si fara documentatie intocmita si aprobata de organismele competente. Se vor preciza urmatoarele date:

• axele constructiei,

26

Reabilitarea constructlilor

• axele tuturor elementelor, in plan orizontal si vertical,

• deschideri, travee, inaltimi ( cote) de nivel,

• forma si dimensiunile sectiunilor elementelor,

• arm area elementelor din beton armat

,

• pozitia ~i alcatuirea imbinarilor dintre elementele prefabricate din beton annat,

• pozitia ~i alcatuirea imbinarilor metalice.

Evaluarea calitativa urmareste de asemenea starea tehnica si de conservare a elementelor !ii sta~i.~irea defect~u~ilor, degradarilor si avariilor aparute pe parcursul exploatarii constructiei. Se vor urmari in special urmatoarele aspecte vizibile:

,~

deplasari ale constructiei datorita alunecarilor de teren

,

• fisuri ~i crapaturi generate de tasari diferentiate

, ,

• descrierea. (ce~cetarea) terenului de fundare (prin foraje sau/si sondaje sau santuri), mvelul apelor subterane si gradullor deagresivitate-,--

• eXi.stenta infiltratii10r de apa la nivelul fundatiilor din diverse cauze (alimentari c.u ap~ !ii canalizari defecte, accesul apelor pluviale, lipsa trotuarelor, lipsa jgheahurilor ~i burlanelor etc.),

• existenta scurgerilor de apa, a igrasiei ~i condensului ~i efectele asupra

elementelor constructiei, '

• starea izolatiilor de orice natura,

• efectele diferentelor/variatiilor de temperatura, a radiatiilor solare ~i

ciclurilor de inghet-dezghet, '

• efectele conditiilor de mediu agresiv asupra betonului si metalului (starea procesului de coroziune - superficial, in profunzime evolutivstar~a s.istem~lui de ~rotectie anticoroziva, degradarea betonului ~i armatunlor pnn coroziune, starea stratului de acoperire a armaturilor etc.),

27

Evaluarea starii constructillor

• efectele actiunii unor factori biologici (de exemplu prezenta unor ciuperci sau microorganisme la elementele din lemn),

• dezaxari ale elementelor, sectiunilor sau imbinarilor,

• inexistenta unor elemente structurale,

• efectele unor cutremure, accidente, avarii, explozii, incendii (ruperea unor elemente sau bare, flambajul unor bare, deplasari sau deformatii mari ale elementelor si structurii, fisuri mari in elementele de beton armat sau zidarie, degradari ale irnbinarilor metalice din cauza lipsei unor piese de legatura, a sudurilor incomplete sau incorecte, a lipsei unor suruburi sau datorita suruburilor insuficient stranse etc.),

• starea de defonnare a constructiei (care poate rezulta si din masuratori

top ometrice) , .

• starea betonului ca urmare a degradarilor provenite din uzura ~1 lovituri accidentale si modul de protectie a armaturilor.

Degradarile evidentiate la analiza starii tehnice a constructii1or sunt trecute in relevee ale avariilor si defectiunilor. Aceste relevee vor cuprinde:

• defectele, natura si pozitia (traseul) acestora in elementele de constructie,

• lipsa unor elemente, bare, piese, suruburi, nituri, suduri etc.,

• date privind elementele dimensionale ale defectelor: deformari (sageti) ~i deplasari (dezaxari, translatii ale structurii, deplasari remanente), deschiderea fisurilor si distantele dintre fisuri (la pereti ~i elemente din beton, beton annat, zidarii),

• gradul de degradare a betonului, adancimea stratului de beton afectat

de agentii chimici si fizici,

• gradul de degradare a armaturilor, grosimea stratului de coroziune,

• grosimea stratului de coroziune la elementele din otel,

• portiunile elementelor din lemn afectate de umezeala, microorganisme etc.,

• zonele din cladire afectate de umezeala ~i igrasie,

Reabilitarea constructlilor

• starea de degradare a izolatiilor hidrofuge, termice, acustice,

• stare a de degradare a instalatiilor de orice natura.

In situ~tia in care s~nt necesare valorile caracteristicilor fizice, chimice si mec~mce ale ~atenalelor: ~a~a elementele nu prezinta degradari, se pot considera valonle caracteristicilor din proiect. In caz contrar se vor efeetua det~n.ninari~ ex~eri~entale pentru stabilirea acestor proprietati, precum si pozitia annatunlor In elementele de beton annat, calitatea sudurilor etc.

In literatura de specialitate (vezi cap.3) sunt prezentate in amanunt metodologia incercarilor nedistruetive ~i distructive, in situ si in lab orator eu prezentarea aparaturii necesare, modul de prelevare a probelor si metodele de interpretare a rezultatelor. De asemenea, fac obiectul va nume:oase studii in domeniu, stabilirea efeetului coroziv al mediilor ~gr~slve asupra elementelor de constructie si aprecierea evolutiei probabile 10 timp a aeestor proeese.

~lt g~n de determinari experimentale in situ se refera la caracteristicile dinamice ale. constructiilor. Dupa cum este cunoscut, constructiile sunt afectat~ ,in trmp de schimbari in strnctura materialelor, iar e;entualele degradan pot conduce la slabirea sau suprimarea unor legaturi dintre e~ementele stn:c~rale; de asemenea pot apare modificari ill interactiunea dintre structura ~1 ele~entele nestructurale si dintre fundatii ~i terenul de funda:e. Ac~ste e?nslderen~e fac necesara in muIte situatii stabilirea expenmentala a perioadelor ~l fonnelor proprii de vibratie si a amortizarii,

Dac~ se considera ca d~tele din studiul geotehnic initial nu sunt concludente sau suficiente sau se considera ca au aparut modificari in structura terenului de fun~re datorit.a as~ensi~i sau migrarii apelor freatice sau a scurgerii eelor pluviale sau ~10 ?lerdenle de la sistemul de eanalizare, atunci este necesara r~fa~erea stu~ulU1 Age~te~e p~n efectuarea de foraje (sondaje) sau decopertari pana la anumite adancimi functie de natura terenului si importanta constructiei,

In e?nformitate eu diversele metodologii de evaluare calitativa rezultatele analizelor se pot sistematiza, nota ~i consemna in diverse tipuri de documente sau fonnulare, care cuprind sintetic constatarile referitoare la elementele structurale si nestructurale. In final, functie de importanta,

Eva1uarea stadi constructlilor

29

constructia poate primi un calificativ prin care se apreciaza capacitatea sa de. ~ rezistenta sau se caracterizeaza sub raportul riscului sau a sigurantei.

Pe langa date de decizie, evaluarea calitativapreliminara of eta si datele initiale pentru 0 analiza mai detaliata, prin ealcul.

• t!§v41uared analiHc;.(i;preliminara - mai exacta decat 0 evaluare calitativa - se

b"azeaz& 'in generhl pe determinarea pentru intreaga constructie, pentru elemente sau sectiuni caracteristice a unor .rapoarte dintre fona generalizata_ s'[!Rq,biJj£ si forta generalizata J!.~c~sar~ pe care ar trebui sa 0 preia constructia, elementul sau sectiunea con orm nonnelor in vigoare la data efectuarii expertizei. Aceste rapoarte poarta diferite denumiri - coefi~ien~ rM\acitate seismic!., d de asj,glpr la ac iuni seismice sau lfal~~';iiuni ~~neralizata m expreslaraportului poate fi forta taietoare totala (de baza) pentru constructia in ansamblu, eforturi si/sau tenslUni pentru eIemente si sec~ asemenea, aceste rapoarte se pot exprima prin ~ abs6Iti.teSau deplasari relative de nive!.

Valorile minime admise pentru rapoartele de evaluare a sigurantei structurale sunt precizate in norme ~i in general sunt functie de categoria/clasa de importanta a constructiei. Desigur ca 0 constructie va avea 0 capacitate portanta mai buna cu cat rapoartele mentionate au valori mai apropiate (sau mai marl) de 1.

Modelar~ structurii din punet de vedere al incarcarilor, 'maselor ~i ?~iditatilor se face utilizand scheme simplificatoare pentru fiecare directie principala a constructiei sau modele de tip "stick" sau al rigiditatilor de nivel (eu luarea in considerare in mod aproximativ a influentei torsiunii). Calculul structurii se va face la actiunile gravitationale, c1imatice ~i seismice cu incarcarile, geometria ~i s-ectiunile reale, rezultate din releveul structurii ~i releveele eu aegradari ~i defectiuni,

Capacitatile portante ale sec!iunilor earacteristice se determine cu dimen1mmle am relevee ~i . eu valorile rezistentelor determinate experimental. Daca nu sunt degradari, se accepta valorile din proiect.

. - -~.---.--

o .fji@.luariJ.~ .. ·analiti&fl detaliate se bazeaza pe utilizarea modelelor de calcul spatiale, cu mase concentrate sau cu elemente finite ~i care evidentiaza atat zonele degradate sau avariate din structura cat ~i comportarea neliniara a materialelor de constructie, Actiunea seismic~ poate-fi 0 accelerograma sau un set de accelerograme real~pectre de a:cceleratie trasate special pentru amplasamentul dat. In acest caz se poate aprecia si ductilitate~ efectiva a elementelor structurale si a constructiei in ansamblu.

2.3 RAPORTUL DE EXPERTIZA

Dupa cum s-a ararat, expertiza unei constructii se incheie printr-un document denumit raport de expertiza care, In general, cuprinde urmatoarele capitole:

A. Obiectul/motivasia/scopul experzizei pf.in-.car~e indica cdementele tehnice si/sau functionale care au stat la baza initierii/declansarii acesteia. Daca beneficiarul cere ~i modernizari, transformari, schimbari de functiuni si tehnologii etc., expertul va analiza suplimentar efectele tehnice si eventual economice ale acestor interventii asupra constructiei in general ~i structurii de rezistenta in special. In acest caz expertiza va sta la baza studiilor prealabile ~i a altor documente solicitate de investitor si/sau autoritatea publica pentru aprobarea fondurilor ~i obtinerea diverselor certificate, autorizatii ~i avize in vederea executiei,

B. Dfte §i informatii utilizate fa elaborarea expertizei. Sunt cuprinse aici toate ~scrise si desenate de care a dispus expertul, de exemplu:

• proieetul constructiei sau, in lipsa, releveele de arhitectura §i ale structurii de rezistenta intocmite in cadiUl expertizei,

• s~ sau referatul geotehnic ~i modul cum a fost intocmit: pe baza unor foraje, sondaje sau sapaturi efectuate in cadrul expertizei si/sau date obtinute din studii geotehniee elaborate pentru constructii invecinate,

• documente sau informatii privind istoricul constructiei" comportarea la eutremurele trecute sau la alte actiuni extraordinare, existenta un or expertize elaborate eu aceste ocazii, date referitoare la modificarile

. '

reparatiile sau consolidarile efectuate,

Evaluarea staru construcnnor

.H

• releveele degradarilor constmctiei - pereti, tavane, fundatii, scari, Stalpi, grinzi, buiandrugi etc.,

• notele privind rezultatele decQI?ertarilor ~i sondajelor efectu~~e la interiorul si exteriorul constructiei pentru aflarea structurn de rezistenta sau a unor vicii ascunse,

• buletinele de analiza ~i referatele cu rezultatele si concluziile determinarilor si incercarilor experimentale,

tema cu modificarile solicitate de beneficiar - daca este cazul - asupra functionalului, fatadelor etc. constructiei insotita eventual de

documente ~i avize,

• brevi~rul de calcul;;fu rezultatele analizei s:ructurii in starea actuala, - dupa: efeetuarea eventualelor transforma~l eernte. de benefi~1ar st d_?pa realizarea masurilor de interventle/consohd~e, daca sunt

necesare.

C. Descrierea construc{iei din urmatoarele puncte de vedere:

• amplasament, topografie, conditii . geologice si geotehnice (ale terenului), relatiile cu mediul construit,

• alcatuirea generala a constructiei (corpuri de cladire ~i. rosturi, deschideri, travee, inaltimi), functionalu! ~iarhitectura acesteia,

• istoria constructiei, daca este monument de arhitectura, istoric, religios, turistic etc.,

• mcdittcsri, reparatii si consolidiiri suferite,

• alcatuirea sarpantei, invelitorii, izolatiilor, trotuarelor, pardoselilor,

finisajelor, tamplariei etc.,

• structura de rezistenta, fundatii si cota de fundare, scari, plansee etc.

Sunt anexate planurile principale de arhitectura ~i. rezistenta. in. ~ipsa acestora se prezinta releveele de arhitectura si ale st~ctum de rezistenta, fotografii, date obtinute prin sondaje sau decopertan.

D. Descrierea degradiirilor ~i avariilor constructiei cu explicfia~ea ~auz;:or probabile ale acestora. Sunt anexate releveele si fotogra iile isun or,

degradiirilor si avariilor observate.

Keallllltarea coustructmor

E. Rezultatele evaludrii calitative a constructiei care se obtin pe baza exarninarii urmatoarelor elemente:

• proiectul de arhitectura ~i de rezistenta si/sau releveele constructiei si detaliilor importante In cazurile in care nu se dispune de proiect, sau executia obiectivului nu a fost conforma cu proiectul, sau constructia a suferit modificari pentru care nu exista documentatia tehnica,

• releveele degradarilor, avariilor §i fisurilor,

• inspectia sau examinarealanaliza vizuala la fata locului a constructiei,

• informatiile fumizate de beneficiar sau de catre alte persoane cu privire la comportarea constructiei la eutremurele anterioare sau la alte actiuni extraordinare.

F. Breviarul de ca1i;.UJ care contine rezultatele verificarilor analitice ale strii~!hiiirde 'fezis'ientii in mai multe situatii: actuala, eu modificari ;etute de beneficiar, cu consolidari, cu modificari si consolidari etc. Functie de gradul de complexitate al calculului si modului de ealeul se pot utiliza urmatoarele metode:

• metode de calcul simplificat (metoda statica echivalenta, metoda curenta),

• metode de ealeul static postelastic (metoda biografiea, metoda combinarii meeanismelor),

• metode de ealeul dinamic neliniar (time history).

La stabilirea capacWilii portante a structurii de rezistenta si a elementelor structurale sunt necesare valorile caracteristicilor fizico-mecanice ale materialelor (rezistente de rupere, de curgere, moduli de elasticitate etc.). in lipsa datelor din proiect sau in eazul existentei incertitudinii cu privire la aceste valori sunt necesare incercari nedistructive (sclerometrie, sonornetrie, pahometrie etc.) sau incercari distructive" (cu prelevfuTde c~----CUPOallecIe~tel etc.). Iii breviar sunt mentionate" datele" considerate in ealeul si se anexeaza buletinele de incercari, Sunt situatii in care se fae §i determinari ale caracteristicilor dinamice ale constructiei pentru evaluarea rigiditatii acesteia in vederea compararii (identificarii) eu rezultatele analitice si a validarii modelelor de ealeul. De asemenea se

\' poate aprecia eficaeitatea unei consolidari prin verificarea eresterii II rigiditatii construetiei 0 data eu cresterea frecventelor rroQrii de vibratie._

Evaluarea staru construcnuor

Capito lui cuprinde de asemenea scheme1e de eale~l, datele inifiale~ incarcarile considerate, programele de caleul foloslte: r~~lt~tele ,~1 interpretarile si eomentariile lor. N?tele de .caleul in detaliu ~l listingurile eu rezultate sunt de regula anexate intr-un smgur ~xemplar.

G. Concluzii, propuneri de interveruie. Sunt prezentate concluzii~e generale ale evaluarilor calitative si analitice fiind urmate de propune~ §1 m~sun de interventie considerate ca necesare pentru o?lmerea nivelului de siguranta propus. Masurile de interventie se pot clasifica astfel:

1. cu pastrarea structurii, fonnei ~i functionalului constructiei prin efeetuarea de:

- remedieri/reparatii ale elementelor structurale si nestructurale interioare ili exterioare,

consolidari ale elementelor structurale sau eonsolidarea ~t~e~~ structuri eu scopul cresterii rezistentei, rigidit~tii .~i ducttl~:atll (pe cat posibil) a ansamblului structural, p.nn interventii la elementele existente sau prin inlocuirea sau introducerea unor eomponente structurale noi.

ii. cu sehimbarea conformatiei si destinatiei constructiei prin:

- diminuarea incarcarilor utile din constructie / de pe plansee,

- schimbarea functiunii constructiei pentru a-i micsora categoria

(clasa, grupa) de importanta,

- demolareapartiala prin micsorarea n~m~rului ,de niveluri sau indepartarea unor portiuni de eonsm:ctle, mdus1: a el~~entelor nestructurale interioare sau extenoare cu rise ridicat de desprindere sau prabusire/cadere,

demolarea intregii constructii, in special a cladirilor vechi, uzate moral si fizic, a carer consolidare este nejustificata din punet de vedere financiar.

111.

Expertul prezinta masurile prOFuse ~i s,olutiile de principiu .cc:r: urmeaz~ ~a fie detaliate in proiectul de interventie (reparatii, consolidari, dernolari). Aceste masuri sunt verifieate prin calcul pentru a confinna cresterea gradului de asigurare la actiuni exterioare eel putin la nivelul ce~t. de prescriptiile ofieiale. De asemenea expertul va prezenta - daca este solicitat

xeamnrarea construcnner

- si documentatia economics estimativa a costurilor masurilor de interventie preconizate,

In final, decizia de interventie, amplasarea si esalonarea realizarii in timp a lucrarilor apartin beneficiarului, proprietarului sau investitorului care, impreuna cu reprezentantii autoritatii publice - daca este cazul - pot lua in considerate si alte criterii de interventie (de tip urbanistic, valoarea terenului, importanta cladirii ca monument istoric etc.) sau pot hotari executia ~i a altor lucrari decat a celor destinate ridicarii gradului de siguranta cum ar fi:

• schimbarea sau modemizarea functionalului sau tehnologiilor,

• imbunatatirea finisajelor, inchiderilor, compartimentarilor,

pardoselilor,

• schimbarea izolatiilor, instalatiilor etc.

BIBLIOGRAFIE

L Pielert, J., Baumert, C. and Green, M., "ASCE Standards on Structural Condition Assessment and Rehabilitation of Buildings", Standards for Preservation and Rehabilitation, ASTM STP 1258, S.J. Kelley, Ed., American Society for Testing and Materials, 1996, pp. 126-136.

2. Culver, Ch., Lew, H.S., Hart, G.C. and Pinkham, C., "Natural Hazards Evaluation of Existing Buildings", National Bureau of Standards, U.S.A., 1975.

3. Okada, T. and Bresler, R, "Strength and Ductility Evaluation of Existing Low-Rise Reinforced Concrete Buildings-Screening Method", EERC 76-1, University of Cali forni a, Berkeley, 1976.

4. Hirosawa, M., "Evaluation Methods of Earthquake Resistant Properties of Existing Reinforced Concrete Buildings", Japanese National Committee for Earthquake Engineering", Tokyo, 1976.

5. Asociatia Jnginerilor Constructori din Romania, AICR, "Metoda de determinare a capacitatii portane la solicitari gravitationale si seismice a constructiilor din fonduI existent, cu propuneri de masuri pentru reducerea gradului de rise ", Bucuresti, 1990.

3

SISTEME SI APARATURA PENTRU DIAGNOSTICAREA STRUCTURILOR

3.1 ASPECTE GENERALE

Diagnosticarea in vederea stabilirii starii constructiilor implica efectuarea unor determinari experimentale la trei niveluri:

1. materialul de constructie;

ii. elementul structural;

111. ansamblul construit.

Pentru determinarea caracteristicilor materialelor utilizate in constructii sunt utilizate doua metode:

"'-J~

• nedistructive,

distructive.

Incercarile experimentale pentru determinarea comportarii elementelor structurale si a ansamblului construit se realizeaza in situ. In. mo~ cur~nt, pentru stabilirea starii unei constructii sunt .utilizate m~sura~onle d~amlce. care dau posibilitatea identificarii modelului de caleul $1 0 diagnosticare pre

si post reabilitare.

3.2 DIAGNOSTICAREA CU ULTRASUNETE

Viteza de propagare a ultrasunetelor 'intr-un soli~ perfect co~p~act (fara goluri sau pori) este in jur de 5000 m/s fata de vrteza sunetului III aer de aproximativ 340 m/s [I, 2,31, fig.3.1.

In interiorul unui solid viteza de propagare a ultrasunetelor depinde de compactitate; eu cat compactitatea este mai ma~e, viteza medie de prop.agare se va apropia de valoarea corespunzatoare unui corp perfect compact, tar cu dit volumul de goluri este mai mare viteza scade.

1

a.

b.

Fig.3.1 Propagarea ultrasunetelor. a. intr-un me diu solid, b. in aer

Intr-un element din beton, viteza de propagare longitudinala a ultrasunetelor (V L) se determina prin masurarea timpuiui parcurs (t) deunpulsulUltrasonic pe lungimea de propagare (d), astfel incat exista relatia:

Intrucat rezistenta betonului este Iegata direct de compactitatea sa, viteza de propagare a ultrasunetelor prin beton poate da 0 masura a rezistentei sale Rc si se poate stabili 0 relatie de forma: .=

(3.2)

Ca urrnare, cu ajutorul ultrasunetelor se pot detecta ~i localiza unele defecte interne ale betonului, cum ar fi zonele de segregare, goluri etc.

Aparatele pentru determinarea vitezei de propagare a ultrasunetelor in beton sunt de mai muIte tipuri, dar principiul de functionare este acelasi. Astfel, un semnal ultrasonic cu frecventa de 40 - 100 kHz este produs de un generator Ie impulsuri (G). SemnaIul este transmis unui emitator (E), pus in contact ru elementul de incercat, fig.3.2. Emitatorul se pune in contact cu piesa din oeton prin interrnediul unui strat subtire dintr-un material moale, de obicei ;e plastilina [2]. SemnaluI ultrasonic este receptionat de un receptor (R), iupa care este amplificat (A) si apoi vizualizat analogic sau numeric (C).

)entru determinarea rezistentelor betonului din elementele structurale, se iot utiliza trei variante de masurare, care sunt indicate in fig.3.3, 3.4 si 1.5. In fig.3.6 este prezentata fotografia unui aparat de masurare eu iltrasunete.

.., .. ,.",ue ~, ........ "U1>1 pt:IlU·U uiagnusucarea srructuruor

37

I ...

d

,.1

Fig.3.2 Principiul de masurare eu ultrasunete.

.-

D

Fig.3.3 Masurarea pe fete opuse.

d3

Fig.3,4 Masurarea In zona de colt.

--------,_.- -_ - ............... _ ---f- .........

3

Fig.3.5 Masurarea pe aceeasi fata.

Fig.3.6 Aparat de masurare cu ultrasunete, SDS COMPANY [4].

Viteza de propagare a undelor ultrasonice este influentata de mai multi factori §i anume [5]:

dimensiunile elementului de constructie, armarea elementului de constructie, temperatura mediului inconjurator.

Pentru a se determina rezistenta betonului dintr-o constructie, la care viteza de propagare se mascara in alte conditii decat cele ale unui element etalon, trebuie facute anumite corectii.

, , , ,

I

1

Ststeme ~i aparatura pentru diagnosticarea structuriIor

39

Viteza de propagare calculata cu relatia (3.1) este valabila numai daca:

d> 1,6;'"

(3.3)

unde:

d

este dimensiunea muuma a elementului incercat, perpendiculara pe directia de propagare a ultrasunetelor,

- Iungimea de unda a vibratiilor care se calculeaza cu relatia (3.4).

;." = VJf

(3.4)

in care: V L este viteza de propagare,

f - frecventa oscilatiilor,

La frecventa obisnuita de 40 KHz, intr-un beton compact la care viteza de propagare este VL = 4000 m/s rezulta: ;." = 10 em si d> 1,6x10 = 16 em.

Deci, daca dimensiunea transversala minima a elementului (directie pe care se face detenninarea) este mai mare de 16 em nu este necesara nici 0 corectie.

Daca ;." < d < 1,6;'" se produc perturbatii care distorsioneaza viteza masurata, astfel ca aceasta este mai mica decat cea reala cu circa 6-7% ceea ce poate conduce la 0 eroare in minus in aprecierea rezistentei de 30-40%.

Daca raportul Ls / L, < 0,4 , ill care L, este latura cubului pe care s-au facut determinarile pentru etalonare (uzual Ls =20cm) iar L, este lungimea de parcurs a semnalului ultrasonic, viteza masurata este mai mica dedit viteza standard ~i trebuie facuta 0 corectie. In graficul din fig.3. 7 se dau valorile corectiei pentru diferite rapoarte Ls / Le, [2].

La detenninarea vitezei de propagare prin elementele de beton annat trebuie sa se tina seama de prezenta armaturilor, Daca pe parcursul sau impulsul intalneste armaturi, viteza de propagare va fi mai mare decat cea prin betonul propriu-zis, deoarece viteza de propagare a ultrasunetului prin otel este de 5,6 kmIs iar prin beton de 3,5 - 4,5 kmls.

Keab1Utarea constructtnor

0.5


r=;
---- r---_
---- r---.._ 0.4

Q) 0.3 ...J

Ci;

...J 0.2

0.1

o

o

0.12

0.18 0.24

variatia vitezei [Krn/s]

0.32

0.4

Fig. 3.7. Variatia vitezei de propagare a ultrasunetelor functie de LslLe.

Oaca in uriele cazuri particulare armaturile nu pot fi evitate, atunci trebuie

taeuta 0 corectie a vitezei masurate. r:

Temperatura mediului ambiant in care se afla elementul de incercat mfluenteaza de asemenea viteza de propagare a impulsului ultrasonic.

Astfel, la temperaturi cuprinse intre +40De si +60De se produc microfisurari ale oetonului, care desi nu conduc la 0 scadere a rezistentei, fac sa scada viteza de propagare a impulsului. La temperaturi sub oDe apa libera din porii betonului lngheata iar viteza de propagare. in gheata este mai mare decat viteza in apa, ceea ee face ca viteza masurata sa fie mai mare decat cea a betonului aflat Ia temperatura standard (+20De ±S°C). Toate aceste corectii sunt detaliate in .naterialele tebnice ale aparatelor de masurare si a normelor in vigoare.

t3 DETERMINAREA REZISTENTEI BETONULUI PRIN METODE MECANICE

t3.1 Metoda amprentei

vletoda amprentei consta in lovirea cu 0 terminatie sferica din otel a mprafetei betonului si masurarea diametrului amprentei obtinute. Rezistenta ietonului se stabileste pe baza unei legaturi empirice care exista intre liametrul amprentei si aceasta caracteristica mecanica,

Sisteme ~i aparaturli pentru diagnosticarea structuriIor

41

Functie de tipul aparatului se stabilesc curbe de etalonare care fac legatura dintre cele doua marimi. Diametrul amprentei se mascara cu ajutorul unei lupe micrometrice.

3.3.2 Metoda reculului

Metoda reeulului este bazata pe energia restituita in momentul impactului dintre doua corpuri. Astfel se poate aprecia rezistenta betonului prin masurarea reeulului unui sistem mobilIa impactul cu 0 suprafata de beton. Aparatul cu care se efectueaza incercarea se numeste sclerometru.

Determinarea rezistentei betonului eu sclerometrul se bazeaza pe legatura care exista intre duritatea superficiala a betonului exprimata cu ajutonrI indicelui de recul si rezistenta sa la compresiune - utilizand un element din beton etalon.

~.,b :;;

Grosimea stratului de beton pentru care rezultatele incercarilor eu sc1erometrul sint reprezentative este de circa 3 em de la suprafata incercata,

Zonele in care se efectueaza determinarea rezistentelor prin sc1erometrare vor trebui alese astfel incat sa respecte urmatoarele conditii:

i. suprafata de incercare sa nu coincida cu directia de tumare a betonului sau eu fata opusa acesteia;

ii. betonul din zona de incercare sa fie cit mai reprezentativ pentru intregul element, in eeea ce priveste omogenitatea si calitatea;

111. sa cuprinda regiunile puternic solicitate precum si portiunile banuite a fi eu rezistente scazute;

IV. suprafetele betonului sa fie perfect plane si netede;

v. suprafata unei zone de incercare pentru care se determina ealitatea betonului trebuie sa fie de maxim 400 cm2 si de minim 100 cmz;

Vi. numarul punctelor de incercare necesar pentru stabilirea rezistentei betonului intr-o singura zona trebuie sa corespunda la eel putin 5 masuratori corecte;

Reabilitarea constructillor

Sisteme si aparatura pentru diagnosticarea structurilor

vii. punctele de tncercare se vor alege astfel incat sa se evite suprafetele eu agregate mari, peste 7 mm, ~i gaurile vizibile la suprafata;

viii. sc1erometrul trebuie sa fie mentinut perfect perpendicular pe suprafata de incercat;

ix. suprafata nu trebuie sa fie umeda,

• zonele de extractie sa fie reprezentative pentru elementul examinat,

• extragerea earotelor din zona eu defeete locale poate fi utilizata numai la precizarea caraeteristicilor defeetului examinat - carotele astfel obtinute nu pot fi folosite la detenninarea rezistentei betonului din elementuI examinat.

entru deterrninarea rezistentei betoanelor eu alte caracteristici decit cele ale etonului etalon se vor aplica coeficienti de corectie [2,3].

Diametrul d al carotei depinde de urmatoarele:

• dimensiunea maxima a agregatului, pentru care se preconizeaza respectarea relatiei:

l fig.3.8 se prezinta fotcgrafia unui sclerometru pentru masurarea zistentelor betonului prin metoda reculului.

dCarola ~ (3 .. .4)· drnaximalagregatului

(3.5)

• distanta dintre armaturi (a), masurata in centimetri, din zona de extractie, pentru care se recomanda respectarea conditiei:

dcarota ::;; a - darmatura - 2· dcaroteza - 3

(3.6)

La extragere se vor lua in considerare rezervele de rezistenta ~i nivelul de solicitare al sectiunii, apreciate de expert. Golul produs prin forare se va umple cu un material adecvat pentru a se refaee capacitatea portanta a sectiunii slabite,

Fig.3.8 Sclerometru Schmidt, SDS COMPANY [4].

Inaltirnea carotei care urmeaza a fi incercata distructiv trebuie sa fie cuprinsa intre urmatoarele limite:

(3.7)

,4 DETERMINAREA REZISTENTEI BETONULID PRIN INCERCARI DISTRUCTIVE PE CAROTE

Daca suprafetele de capat ale earotei nu rezulta din taiere plane si perpendiculare pe generatoare, dupa extractie se vor efectua remedieri prin:

• polizarea suprafetelor de capat sub un jet de apa (in cazul denivelarilor de maxim 2-3 mm),

• taierea suprafetelor din extremitati cu cutite diarnantate sub un jet de apa,

.4.1 Extragerea carotelor

oeul extragerii carotelor din elementele de constructie se stabileste functie e gradul de avariere al constructiei ~i de importanta ei, avand ill vedere:

• sa nu intersecteze armaturi - aceste zone se stabilesc pe baza proiectului sau pe baza masuratorilor nedistructive eu ajutorul pahometrului,

43

• completarea zonelor de cap at cu un liant de adaos (mortar epoxidic, mortar de ciment, pasta de sulf cu sau fara adaos de negru de fum) care sa indeplineasca urmatoarele conditii:

grosimea maxima de 1 em,

aderenta buna Ia beton,

viteza mare de intarire,

modulul de elasticitate apropiat sau mai mare ca eel al betonului din carota,

rezistenta la compresiune apropiata sau mal mare ca cea a betonului din carota,

1.4.2 Nurnarul si conditiile de pastrare a carotelor

>;fumarul carotelor extrase pentru 0 structure va fi ales in functie de mnatoarele criterii:

1. nurnarul elementelor examinate; 11. modul de solicitare a elementului;

iii. variatiile locale ale calitatii betonului de Ia element la element si in interiorul aceluiasi element;

iv. amploarea avariilor produse.

.a stabilirea numarului carotelor se va tine seama ~i de necesitatea obtinerii nui volum suficient de informatii.

:e recomanda pastrarea epruvetelor de Ia taiere pana la incercare in apa Ia emperatura de 20_25° C, iar cu eel putin 24 de are inainte de incercare arotele trebuie scoase din apB. si pastrate in aer Ia aceeasi temperatura, entru conditionare.

.4.3 Incercarea Ia compresiune a carotelor

ezistenta obtinuta la presa prin incercarea directa a unei carote nu :prezinta rezistenta betonului Ia compresiune datorita urmatorilor factori:

Sisteme §:i aparatura pentru diagnosticarca structurilor

45

degradarea unui strat de beton adiacent suprafetei laterale a carotei datorita operatiei de carotare,

• degradarea unui strat de beton adiacent suprafetelor de capat ale carotei,

• existenta, eventual, a unui strat intermediar intre platanele presei ~i carota cu proprietati diferite de ale betonului,

• raportul dintre inaltimea carotei si diametrul ei.

Rezistenta la compresiune determinata pe carote trebuie corectata tin and seama de urmatorii factori:

•

diametrul carotei,

subtirirnea carotei masurata prin raportul hcarowldcaroHb straturile degradate de la extremitati,

procedeul utilizat Ia realizarea planeitatii suprafetelor.

•

Rezultatele incercarilor se consernneaza intr-un buletin de analiza care trebuie sa contina:

1. date despre structure;

11. indicarea elementului din care a fost extrasa carota;

iii. directia de extragere a carotei fata de directia de tumare a betonului; Iv. dimensiunile carotei;

v, modul de prelucrare a suprafetelor de capat;

VI. natura stratului de egalizare folosit (daca este eazul); VIl. numarul, diametrul si orientarea barelor gasite in carota; viii. rezistenta Ia compresiune rnasurata direct pe carota;

IX. valorile coeficientilor de corectie a rezistentei;

x. rezistentele obtinute dupa corectii pe fiecare epruveta; Xl. clasa si varsta betonului incercat;

Reabilitarea constructlllor

Sisterne ~i aparaturli pentru diagnosticarea structuriIor

47

xii. prelucrarea statistica a rezultatelor incercarilor; xiii. concluzii asupra incercarilor,

3.5 METODE DE MASURARE A VIBRATIILOR.

APARATURASIPROCEDEE

Vibratia unui sistem (constructie, fundatie de masini sau utilaj) poate fi produsa de actiuni perturbatoare interne, cum este eazul organelor de masini in miscare eu rezemare directa pe sistem, sau de actiuni perturbatoare externe, situatie In care transmisia vibratiilor la sistem se face prin intermediu1 mediului de rezemare care, 1a constructii, este terenul de fundare iar la utilaje - elementul de constructie,

4.4 Incercarea nedistructlva a carotelor

.eercarea nedistructiva a carotelor este necesara pentru determinarea mstantelor elastiee ale betonului si verifiearea sau determinarea corelatiei ntre parametrii utilizati 1a incercarile nedistructive.

eterminarea constantelor elastice ale betonului pe carote se face cu ajutorul etodelor de rezonanta longitudinala ~i a metodelor ultrasonice (pet, 3.2).

In analiza experimentala a vibratiilor trebuie facuta corelatia dintre actiune si raspuns prin intermediul sistemului studiat. Acesta corelatie presupune determinarea unor parametri cantitativi si calitativi care sa poata defini si caracteriza atat actiunea cat ~i reactiunea [6].

imensiunile epruvetelor utilizate pentru detenninatrea constantelor elastonamice prin metoda nedistructiva a rezonantei trebuie sa indeplineasca mditia (3.8):

Practic acesta problema se pune diferit, functie de scopul studiului la vibratii:

1. determinarea experimentala a raspunsului sistemului la 0 actiune existenta si compararea acestuia eu un eta1on;

ii. determinarea experimental a a parametrilor care caracterizeaza actiunea ;;i eompararea printr-un calcul analitic cu raspunsul sistemului;

iii. determinarea caracteristicilor sistemului sau identificarea sa prin introducerea unor actiuni cunoscute ~i analizarea raspunsului acestuia, eeea ce este specific unui laborator.

(3.8)

r in cazuri exceptionale se admite:

(3.9)

cazul metodelor de rezonanta longitudinala epruveta se fixeaza la ijlocul lungimii, iar in cele doua extrernitati se dispune emitatorul si spectiv receptorul.

oduluI de elasticitate dinamic Ed al betonului se determina cu relatia:

nde: L
fL
Ya
g
CL Ed = 4 . e . f~ . L_. CL

g

este lungimea epruvetei,

frecventa fundamentals longitudinala,

greutatea specifica a betonului, acceleratia gravitationala,

factorul de corectie al lui Bancroft egal aproximativ cu 1 pentru: dcarota < 0.4· hcarota

Pentru a caracteriza cantitativ si calitativ un proces oscilant, sunt necesare o serie de utilaje, dispozitive si aparate care sa produca 0 actiune vibratorie, sa capteze raspunsul sistemului si sa prelucreze informatiile obtinute.

(3.10)

3.5.1 Sisteme si procedee de action are

Actiunile dinamice pot fi clasificate functie de modul de aplicare in [7]:

1. directe, cand actiunea se aplica din exterior, avand ca punet de sprij in un punet fix, fig. 3.9 .a;

48

Rcabllitarea constructlilor

Sisteme ~i aparatura pentru diagnosticarea structurilor

49

11. indirecte sau inertiale, cand actiunea este generata de forte de inertie ale unor mase in miscare, arnplasate pe sisternul oscilant, fig. 3.9.b.

Produeerea actiunilor dinamice se poate realiza prin mai rnulte proeedee, eu ajutorul unor sisteme meeanice, pneumatice, eleetromagnetice etc.

Dispozitivele de producere a actiunilor dinamice mai poarta denumirea de generatoare de vibratii sau vibratoare.

3.5.l.a Generatoare mecanice

Generatoarele meeaniee pot fi eu actionare directa, pe principiul bielei, fig. 3.10, sau indirecta, eu masa inertiala in translatie fig. 3 .l1.a ~i ell mase inertiale in rotatie fig. 3.11.b.

u.

RESORTCU

RIGIDITATEA k

BIELA MANIVELA

Fig. 3.10. Generator meeanic eu actionare directa,

Forta dinamica F(t} in cazul unei actionari directe, realizate prin intermediul unui resort cu rigiditatea k, este data de relatia:

in care:

unde:

F(t) = k- X(t)

(3.11)

X(t) = X -sin (OJ t)

(3.12)

X este amplitudinea miscarii (a sistemului biela manivela), ro - pulsatia miscarii de rotatie,

t - timpul.

b.

In cazul actionarii indirecte, forta dinamica F(t} este rezultatul miscarii unei mase si este in functie de acceleratia acesteia:

Fig. 3.9 Moduri de actionare in regim dinamic,

a. actionare directa, b. actionare indirecta sau inertiala

iar aceleratia este:

Pentru producerea miscarilor de rotatie, Ia generatoarele mecanice se utilizeaza motoare electrice de curent continuu eu turatie variabila sau rnotoare hidraulice.

F(t) = m- X(t)

(3.13)

X(t) = 0/- X(t)

(3.14)

Amplitudinea miscarn X(t) , in cazul generatoarelor mecanice eu mase inertiale care se rotese in sensuri opuse, este in functie de pozitia masei fata

Reabilitarea constructlllor

Sisteme ~i aparatura pentru diagnosticarea structurilor

51

:le centrul de rotatie r, iar forta dinamica este suma fortelor produse de cele ioua mase in miscare, fig.3 .11.b. Functionarea aeestui sistem se bazeaza pe )ozitia maselor in timpul miscarii de rotatie, Astfel minimul fortei se obtine )and pozitia maselor este pe axa ce uneste eentrele de rotatie iar maximul in oozitia perpendiculars pe aceasta.

J.5.1.b Generatoare hidrauliee

3eneratoarele hidraulice sunt eu actionare directa ~i au avantajul ca pot oroduce si miscari aleatoare, de tipul eelor seismice,

ln principia, un astfel de generator sau actuator se compune dintr-un cilindru hidraulic, 0 servovalva eu butelii de azot compensatoare si 0 pompa :le ulei. Servovalva este actionata electric prin intermediul unui calculator pe oaza unui program stabilit. In fig. 3.13 se prezinta fotografia unui astfel de dstem de actionare,

F(t)=m oJ X(t)

a.

Fig. 3.12 Generator inertial.

F(t)= 2 m r oJ cos (mt)

!

m r o§

m r m2 cos (m t) rn r ro'l sin (rot)

b.

FigJ.13 Generator (actuator) hidraulic produs de MTS [8].

Fig.3.11 Generatoare mecanice eu actionare indirecta,

a. cu masa inertiala in translatie, h. ell masa inertiala in rotatie

3.5.1.c Generatoare electrodinamice

Generatoarelc electrodinamice sunt construite pe principiul difuzornlui. In fig. 3.14 este prezentat schematic un astfel de generator, care este compus dintrun electromagnet alimentat eu curent continuu ~i 0 bob ina alimentata de la lID oscilator de putere. Miscarea bobinei, datorita campului magnetic, poate fi sinusoidala sau, dupa 0 lege oarecare, functie de alimentarea oscilatorului.

n fig. 3.12 se prezinta fotografia unui generator inertial utilizat la testarea iodurilor.

;2

Reabilltarea constructlllor

i------ SISTEMULACTIONAT

OSCILATOR

A!JMENTAREA ELECTROGENERATORULUI

Fig. 3.14 Generator electrodinamic de vibratii,

}eneratoarele electrodinamice pot fi utilizate atat eu actionare directa cat ~i .u actionare indirecta. In fig 3.15 este prezentat un generator .lectrodinamic.

Fig. 3.15 Generator electrodinamic produs de MB Dynamics [9].

5.2 Traductori ~i captori pentru masurarea vlbratiilor

l timpul unei miscari vibratorii a unui sistem, orice punet al acestuia poate caracterizat prin deplasarile, vitezele si acceleratiile de pe diferite directii LU prin starea de tensiuni si deformatii a materialului din punctul respectiv.

Slsteme ~i aparatura pentru diagnosticarea structurilor

53

De fapt, vibratia punctului material se caracterizeaza printr-o variatie a energiei mecaniee, care poate fi preluata prin intermediul unor captori si convertita de traductori intr-o forma de energie masurabila (de obieei energia electrica).

Traductorii sunt dispozitive In care are lac conversia energiei mecanice in alta forma de energie. Transfonnarea se poate face direct din energie mecanica in energie electrica, astfel de traductori purtand denumirea de traductori energetici sau generatori.

Variatia energiei mecanice poate fi reprezentata ~l prin variatia energiei electrice, rezultand traductori parametrici.

3.5.2.a Traductori electrici rezistivi

Traductorii electrici rezistivi sunt traductori parametrici care transforma variatia energiei mecanice in variatia rezistentei electrice, ceea ce corespunde in final unei variatii de curent.

Traductorii tensometrici rezistivi sunt forrnati dintr-o grila realizata dintr-un aliaj special - ce reprezinta rezistenta - fixata pe un suport, fig. 3.16 ~i fig.3.17.

SUPORT

GRILA

CONDUCTOR

Fig. 3.16 Traductor electric rezistiv,

Fig. 3.17 Traductar electric rezistiv tridirectional produs de Vishay [10].

4

Reabllltarea constructlilor

>lec:1nd de la faptul di rezistenta unui fIT este:

1 R=p,-

S

(3.15)

in care: p 1 S

este rezistivitatea, ~ lungimea,

- aria.

itunci variatia rezistentei unei grile de 0 anumita forma si dimensiune a unui .raductor poate fi scrisa sub forma:

,0.R == R· e k

(3.16)

unde:

este deformatia specifica,

- constanta traductorului (se tine seama de material, forma ~i dimensiunile grilei, suport etc.) care este indicata de producator,

E k

Pentm masurarea variatiei rezistentei L1R a unui traductor electric rezistiv, ca unnarea unei deformatii specifice e, se utilizeaza puntea Wheastone.

Rezistentele traductorilor sunt cuprinse in mod curent intre 120 si 1000 Q, iar deformatiile specifice care pot fi masurate ajung pana la 2-3%.

3.5.2.h Traductori inductivi

Traductorii inductivi fac parte din categoria traductorilor parametrici si se bazeaza pe transformarea variatiei unei miscari intr-o variatie a inductantei L a unui circuit alimentat in curent continuu.

La masuratori in regim dinamic, se utilizeaza frecvent traductorii inductivi cu miez variabil, fig. 3.18.

Pentru un astfel de traductor inductanta bobinei este direct proportionala cu adancimea de patnmdere l a miezului, de aceea traductorul poate fi utilizat §i la masuratorile unde se inregistreaza deplasari mari.

Sisteme ~i aparatura pentru diagnosticarea structurilor

55

Fig. 3.18 Traductor inductiv cu miez variabil.

3.5.2.c Traductori piezoelectrici

Traductorii piezoelectrici, sunt traductori energetici si se bazeaza pe proprietatea unor materiale - naturale sau ceramice - de a produce 0 sarcina electrica cand sunt supuse unei actiuni mecanice.

Efectul piezoelectric a fost deseoperit de Pierre and Jacques Curie in 1880 si a capatat aplicabilitate abia dupa 1950 cand W,P. Kistler a inventat principiile amplificarii sarcinii electrice [11].

Relatia intre sarcina electrica q si actiunea exterioara Peste de forma:

q =k r P

(3.17)

unde k este constanta piezoelectrica a cristalului.

3.5.3 Captori

In domeniul masurarii vibratiilor, se utilizeaza in mod curent cap tori pentru masurarea fortelor, deplasarilor si acceleratiilor.

3.5.3.a Captori de forta

Astfel de captori au in components lor un corp elastic cu comportare perfect liniara a carui deformatie - ca urrnare a unei actiuni exterioare - este

, . ~ . ,

transformata cu ajutorul unui traductor intr-o marime analogs care poate fi usor masurata, Pentru actiuni statice, pot fi utilizati si captori eu traductori mecanici de deplasare de tipul microcomparatoarelor, fig. 3.19.

Reabilitarea constructlilor

Fig. 3.19 Captor de forta si traductor mecanic.

La actiuni dinamice, rnajoritatea captorilor de fort5. utilizeaza traduetori eleetrici rezistivi, inductivi sau piezoelectrici la masurarea deformatiei corpului elastic.

3.5.3.b Captori pentru vibratii

Captorii pentru masurarea vibratiilor se impart in doua categorii:

1. captori eu punet fix, la care vibratia este masurata In raport cu un punct imobil (traductori inductivi);

ii, captori seismici, care functioneaza pe principiul unui sistem oscilant cu un grad de libertate dinamica format dintr-o masa, un resort, un amortizor si un traductor, fig. 3.20.

RESORT

AMORTIZOR

Fig.3.20 Captor seismic.

Sisteme ~i aparatura pentru diagnosticarea structurilor

57

Miscarea masei aparatului seismic este data de relatia:

X,(t) = X,sin(8t-¢)

(3.18)

unde ¢ este defazajul dintre miscarea suportului x, (t) ~1 eea a masei aparatului seismic x, (t) .

Captorii seismici fiind sisteme eu un grad de libertate dinamica, se poate sene:

X, _ p2

x, ~(1_p2)2 +4~2p2

8 p=(0

(3.19)

iar:

X, este amplitudinea masei seismice,

Xo - amplitudinea oscilatiei,

ill - pulsatia proprie a captorului seismic,

~ - fractiunea de amortizare critica,

e - pulsatia oscilatiei.

Reprezentand relatia (3.18) dintre XlXo si p (fig. 3.21) pentru ~=0,005 ... 0,5 se definesc urmatoarele domenii:

1. e ~ CO (captor de aeceleratli): in care X, "" p2.Xo, adica aparatul mascara 0 marime proportionala cu acceleratia, ¢==O;

II. e "" ill (frecventmetru): captorul da un raspuns in amplitudine malta si corespunde domeniului frecventmetrelor, ¢==rrl2;

III. e ~ ill (captor de viteze sao deplasari): in care X, "" Xo, si, deci, deplasarea suportului este aceeasi eu a masei dar, defazata eu n, ceea ce inseamna ca masa seismica va ramane fixa si suportul se misca, ¢==n.

In fig.3.22 este prezentata fotografia seismometrului SS-l Ranger [12J, eu ajutorul caruia se pot masura vitezele unei miscari vibratorii. Sensibilitatea aparatului atinge 35 OV/m/s , ceea ce face posibila masurarea sau inregistrarea unor vibratii de foarte mica intensitate.

58

Reabilitarea constructlllor

10
8
6
~
x
4
2
0
0.0 0.5 ~=O.05 ~=O.lO ~=O.20

p

1.0

1.5

2.0

2.5

3.0

Fig. 3.21 Dorneniile captorilor seismici,

Fig. 3.22 Seismometru SS-l Ranger [12].

Cele mai utilizate captoare pentru vibratii sunt accelerometrele, 111 principal datorita greutatii lor miei, robustetii si domeniului de lucru in frecventa mare.

Majoritatea aceelerometrelor moderne functioneaza pe principiul captorilor seismici eu traductor piezoelectric [13, 18], fig. 3.23, iar in fotografia din fig.3.24 este prezentat un accelerometru produs de MVI Technologies Group, USA [14].

Sisteme ~i aparatura pentru diagnosticarea structurilor

59

CARCASA

SURUB DE TENSIONARE

CABLU

CRISTAL PIEZOELECTRIC SUPORT

Fig. 3.23 Aceelerometru eu traductor piezoelectric.

Fig. 3.24 Accelerometru DA 120 [14].

La alegerea unui accelerometru, eel mai important parametru este domeniul de lucru, astfel Incat acceleratia sa nu depinda de frecventa, In fig. 3.25 se prezinta 0 curbs de etalonare pentru acceleratii, in care se observa zona in care acceleratia este constants §i care reprezinta acest domeniu,

FRECVENTA

Fig. 3.25 Curba de raspuns in frecventa a unui accelerometru.

60

Reabilitarea constructillor

3.5.4 Aparatura pentru captarea ~i prelucrarea informatlel

3.5.4.a Conversia analog-numerica

La iesirea dintr-un captor se obtine variatia unei marimi electrice, a carei amplitudineeste proportionala cu marimea ce se mascara. Pentru a putea fi rnasurat si prelucrat, semnalul este amplificat ~i apoi preluat de un convertor analog-numeric (centrala de achizitie date) ~i inregistrat pe calculator, fig. 3.26. Pe baza unui program specializat semnalul numeric poate fi prelucrat si reprezentat.

3

L Captor

2. Amplificator

3. Centrala de achizitie date -convertor analog-numeric.

4. Calculator

5. Program pentru captarea ~i prelucrarea a semnalelor,

5

Fig. 3.26 Sistemul de captare si prelucrare a datelor.

Convertorii analog-digitali (AID) sunt folositi pentru conversia unui semnal analogic intr-o succesiune de numere exprimate sub forma digitala reprezentand valoarea instantanee a semnalului la intervale discrete de timp prestabilite. In anumite conditii este posibil sa se obtina semnalul original, analogic, prin procesul reversibil folosind un convertor digital-analog (D/A). Incrementii de timp sunt de obicei uniformi, reprezentand de exemplu 0 frecventa de esantionare constanta, fig. 3.27.

Calitatea semnalului digital depinde de urmatorii factori [6]:

• exactitatea intervale lor de esantionare,

• numarul de biti utilizati in reprezentarea digitala,

Sisteme ~i aparatura pentru diagnosticarea structurilor

61

• liniaritatea amplificatorilor analogici pentru prelucrarea semnalului,

• calitatea filtrarii semnalului inaintea conversiei AID.

a.

TIMP

b.

TIMP

Fig.3.27 Semnal analogic (a.), semnal numeric sau digital (b.).

Pentru conversia multi-canal se obisnuieste sa se foloseasca un singur convertor AID care face multiplexarea mai multor canale; In aceasta situatie, chiar daca este posibil sa se compenseze decalajul in timp intre canale, este de dorit sa se foloseasca circuite de mentinere si esantionare sincronizate care esantioneaza toate canalele simultan si pentru conversia AID realizata secvential.

3.5.4.b Prelucrari ale masuratorilor dinamice

Odata ce semnalul a fost obtinut in forma digitala folosind filtre corespunzatoare, foarte multe operatii ulterioare pot fi realizate digital. De exemplu, semnalele acceleratiilor pot fi integrate pentru a obtine viteza utilizand integrarea numerics directa in domeniul timp sau daca se doreste,

nt:~munarea consrrucpuor

operatii In domeniul frecventa, Fiecare integrare corespunde unei irnpartiri

ca jto a spectrului Fourier. '

Analizorii FFT folosesc a~goritmuI FFT (transfonnata Fourier rapida) pentru a calcula spectrele blocunlor de date. Algoritmul FFT este un mod eficient de .c~lcul. al transfonnatei Fourier dis creta (DFT). Aceasta este 0 aproximare finita, discreta a transfonnatei integralei Fourier. Ecuatiile pentru DFT presupu~ semnale reale mregistrate in timp. Algoritmii FFT aplica in mod egal seru reale sau complexe in timp [6].

In. fig. 3.28.a este reprezentat un semnal inregistrat cu ajutorul unui seismometru Ranger la fundatia unui turbo generator si spectrul Fourier rezultat, fig.3.28.b, [15].

~~'v~~!~>~b~t~+!!~A±J

c 1 2 3 4 5 6 T 8 9

a.

0.0010

0.0008

~
12.40


( \M
_I w~
0 10 20 30 0.0006

0.0004

0.0002

0.0000

40 50

60

b.

Fig. 3.28 Se~nal inregistrat cu ajutorul unui seismometru (a.) $1 analiza (spectrul) Fourier a lui (b.),

Ststeme st aparatura pentru diagnosticarea structurilor

63

La 0 analiza in timp este important sa se aleaga 0 liqime de bandii sau un domeniu de frecventa, ceea ce implica utilizarea unui filtru. Este dificil de dat reguli precise pentru alegerea latimii de banda a filtrului, dar se pot avea in vedere urmatoarele:

• pentru semnale stationare si in particular semnale periodice, ce contin componente discrete de frecventa spatiate egal, se indica utilizarea unei lalimi de banda constanta pe 0 scad Iiniara de frecventa - Iatimea de banda trebuie sa fie circa 0 cincime pana la 0 treime din domeniul minim de frecventa analizat,

• pentru semnale aleatorii stationare sau tranzitorii, forma spectrului va fi determinata prin rezonante, astfeI incat latimea de banda va trebui sa fie aleasa aproximativ 0 treime din latimea de banda a varfului de rezonanta eel mai ingust,

In mod normal, la reprezentarea unui spectru, este utilizata 0 scad de frecvente Iiniara impreuna cu a Hitime de banda constanta,

Pentru a acoperi un domeniu de frecvente larg poate fi selectata 0 scara logaritmica In frecvente,

BIBLIOGRAFIE

L Winden N.G.B., Ultrasonic measurement for setting control of concrete. Testing during concrete construction, Ed. by H.W. Reinhardt, Chapman & Hall, London, 1990.

2. Stefanescu-Goanga A, Detenninarea rezistentei betonului prin metode nedistructive, Exemple de caleul, Editura tehnica, Bucuresti, 1981.

3. Tertea I., One] T.,Verificarea calitatii constructiilor de beton annat si beton precomprimat, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1979.

4. SDS COMPANY (www.concretendt.com/),

5. Pohl E., Prufung von Beton mit UltraschaIl, Deutsche Bauinformation, Berlin, 1966.

6. Cyril, M. n., Shoe and Vibration Handbook, Fourth Edition, McGRAW-HILL, 1995.

u ...

neitUlIllan:a L:Unnl"UCpuu!"

7. Ciongradi 1., Ionescu C., Budescu M., Strat L., Atanasiu G., Stefan D., Severin C., Dinamica constructiilor, lucrari de laborator, U.T. "Gh. Asachi" Iasi, 1989.

8. MTS (www.mts.com).

9. MB Dynamics innovates and delivers SOLUTIONS, Vibration and

Shock (www.mbdynamics.coml).

10. Measurements Group (www.measurementsgroup.comlmg.htm)

11. KlSTLER (www.kistler.com/techtheory.htm),

12. SEISMOMETRVL S8-1, Ranger Seismometer, KINEMETRICS, USA.

13. Patrick L. W, Dynamic Force, Pressure, & Acceleration Measurement

(www.endevco.com/pdf _pat_ artic1es/patw _ dynamicforce-Z. pdf).

14. IOdB-STEEL (www.Oldb.comlGB/HTMIOVERFRM.HTM).

15. Ciongradi, I., Budescu, M., Albu, Gh., Analiza caracteristieilor dinamiee de la CET Craiova, VT Iasi, 1998.

18. Buzdugan, Gh., Feteu, L. si Rades, M., Vibratii meeanice, Bucuresti, Editura Didactics si Pedagogica, 1982.

4

MATERIALE COMPOZITE MODERNE PENTRU REABILITAREA STRUCTURILOR

4.1 ASPECTF. GENERALE

4.1.1 Definirea sistemelor compozite

Progresul inregistrat in fabricarea materialelor compozite ~i anumite dezavantaje pe care le prezinta solutiile tradition ale de reabilitare structural a favorizeaza in prezent extinderea utilizarii compozitelor cu matriee polimerica (CMP) la consolidarea structurilor de rezistenta,

Materialele compozite sunt sisteme multifaziee obtinute pe cale artificiala, prin asocierea a eel putin dona materia1e chimic distincte, cu interfata de separare clara intre componente, figA.1, iar materialul compus rezultat este creat in scopul obtinerii unor proprietati care nu pot fi obtinute de oricare dintre componenti lucrand individual.

~~~~-----------a 1[_11---------- b

Fig. 4.1 Fazele sistemului compozit.

a. faza continua (matricea), b. faza dispersa (arrnatura), c. interfata

Sistemele sunt definite drept compozite doar daca proprietatile fazelor individuale difera substantial in raport eu cele ale materialelor rezultate in urrna asoeierii. Definirea unor materiale cu tennenul general de compozite este bazata pe schimbarea semnificativa a caraeteristicilor materialelor compozite faja de a componentelor initiale. Cele mai multe compozite au

KeaDlllIarea consrrucnuor

fost realizate pentru a obtine materiale eu proprietati mecanice superioare ~i pentru a irnbunatati performantele aeestora in conditii severe de solieitare.

Compozitele cuprind eel putin 0 faza discontinua (armatura) inglobata intr-o faza continua (matrice). Proprietatile compozitelor sunt determinate de caracteristicile fazelor componente, distributia acestora si interactiunea dintre ele. Aceste proprietati se pot evalua prin sumarea contributiilor fractiunilor volumetrice ale fazelor sau pot rezulta printr-o interactiune sinergetica, astfel ea proprietatile nu se pot stabili prin aditionarea contributiilor relative. De aeeea, in descrierea unui material compozit ea sistem, pe langa precizarea fazelor eonstituente ~i a proprietatilor aeestora este necesara precizarea geometriei armdturii in ansamblul sistemului.

lntrucat la consolidarea strueturilor (de rezistenta) se folosesc aproape exclusiv eompozite din matrice polimeriee armate eu fibre, in continuare se vor analiza doar aeeste tipuri de materiale eompozite.

S-a eonstatat ca apar modificari evidente ale proprietatilor sistemelor nultifaziee daca armarea se realizeaza eu fibre, fractiunea volumetric a de srmatura depasind 10%, iar proprietatile armaturii sunt eel putin de 5 ori nai ridicate decaf ale matrieei [1].

La compozitele eu fibre continue se presupune ca armatura este principalul component portant, iar matrieea indeplineste functiunile de protectie ~i :ransfer al eforturilor intre eomponentele portante.

Jiesa elementara a stratifieatului eompozit este lamela alcaruita dintr-un ~~antion de matrice si fibre aranjate in modulin care aceste eomponente :unt dispuse in ansamblul produsului eompozit, figA.2.

U.2 Rolul fazelor in stabilirea proprietatilor materialelor compozite armate cu fibre

U.2.a Matricea

'unctiunile pe care Ie indeplineste matrieea in ansamblul eompozit sunt urnatoarele:

1. stabileste forma definitiva a produsului realizat din materialul compozit;

marerrare CUJIlPULlU: mouerne jJCfUl"U rcaUllllan:a ljU·Ul:lUnlur

Of

2(T)

~ 1 (L)

~ 1 (L)

a.

b.

Fig. 4.2 Alcatuirea lamelelor eompozite annate eu fibre.

a. eu armare unidirectionala, b. armare eu retea ortogonala (tesatura)

ii, inveleste fibrele astfel incat sa le protejeze atfit in fazele de formare ale produsului cat ~i pe durata de serviciu;

iii. pastreaza armaturile la distante corespunzatoare transmiterii eforturilor intre faze prin adeziune, frecare sau alte mecanisme de eonluerare;

impiedica flambajul fibrelor deoareee rara mediul eontinuu de sustinere laterala armatura nu este capabila sa preia eforturi de

,

cornpresiune;

asigura contributia principals la stabilirea rezistentei si rigiditatii in directie normals. pe fibre;

matrieea constituie mediul de transmitere a eforturilor prin compozit astfel di la ruperea unei fibre reincarcarea eelorlalte se poate realiza

prin eontaetulla interfata;

permite redistribuirea concentrarilor de tensiuni si deformatii evitand propagarea rapid a a fisurilor prin compozit;

stabileste continuitatea transversala dintre lamelele ansamblului stratificat;

previne efeetele corozive si reduce efeetele abraziunii fibre lor; asigura compatibilitatea termica si chimica in raport eu materialul de

IV.

v.

VI.

Vll.

VIll.

IX.

x.

armare.

____ ....... _ .. _ .... V.&Ol'''. u .... , .. U'll.

4.1.2.bJ\rrnatura

Ideile principale care trebuie retinute in legatura cu folosirea fibrelor si rolul acestora la arrnarea compozitelor polimerice se refera la:

• caracteristicile unidimensionale ale fibrelor armaturii contribuie la cresterea rezistentelor si a constantelor elastice in principal dupa directia fibrelor, desi unele contributii "laterale" nu sunt excluse,

• cresterea valorilor constantelor elastiee si a rezistentelor compozitului este proportionala eu fractiunea volumetrica de fibra dispusa paralel cu directia efortului aplicat, atata vreme cat matrieea polimerica asigura invelirea corecta a fibrelor ~i transferul eforturilor intre componente,

• in cazul unor anumite fractiuni volumetrice de fibra si dispuneri geometrice ale armaturii, rezistenta si modulul de elasticitate la intindere al compozitului creste prin sporirea rigiditatii relative a

armaturii fata de matrice, ,~

• fibrele trebuie sa aiba caracteristici geometrice unifonne, variatii reduse ale rezistentelor individuale ~i stabilitatea proprietatilor in timpul operatiunilor de manipulare si punere in opera.

4.1.2.c Interfata armatura-matrice

Analiza comportarii ~i a proprietatilor unui material compozit polimeric armat cu fibre nu se poate realiza fara cunoasterea fenomenelor si proceselor care au loc la regiunea de interfata fibra-matrice. Interfata fibra-matrice este o regiune de tranzitie cu 0 evolutie gradata a proprietatilor. Transferul eforturilor Ia interfata este posibil numai daca intre componenti se realizeaza un contact molecular intim prin distante comparabile cu cele din materialul obisnuit [2J. Legatura se poate realiza pe cale chimica sau prin actiunea fortelor intermoleculare. Regiunea de contact fibra-matrice poate fi tratata ca 0 a treia faza a compozitului, iar cedarea la interfata este de multe ori critica pentru caracteristicile fizico-mecanice ale sistemului multifazic.

4.1.3 Probleme speelflee utilizarii compozitelor polimerice in structurile Inglnerestl

Proprietatile compozitelor polimerice armate cu fibre (CP AF) sunt influentate in mod semnificativ de directia de solicitare, cu exceptia compozitelor armate

lVIateriale compozite moderne pentru reabilitarea structurilor

69

eu fibre scurte distribuite aleatoriu. La compozitele armate unidirectional caracteristicile mecaniee au valori maxime ill directia fibrelor (longitudinala) ~i minime in directie normala pe fibre (transversala), 0 dependenta unghiulara asemanatoare se observa ~i la proprietatile termofizice (de exemplu coeficientul de dilatare termica sau conductivitatea termica etc).

Armarea bidirectionala sau multidirectionala a CMP echilibreaza valorile proprietatilor fizico-rnecanice, Desi mai reduse dedit valorile in directia longitudinal a, aeestea mentin avantajul unui raport favorabil rezistenta/densitate sau modul de elastieitate/densitate.

De asernenea, la sistemele compozite exista posibilitatea de repartizare ~i orientare a armaturii astfel mcat sa rezulte un material compo zit cu proprietati dirijate. Proiectarea devine astfel un proees complex, incluzand simultan etapele: material, element, structura compozita,

Stratificatele alcatuite din lamele eompozite se degradeaza progresiv fiind evitata cedarea total a instantanee. Mecanismele de degradare si cedare structurala ale stratificatelor din CMP difera substantial fata de cele specifice metalelor. CMP armate cu fibre au 0 capacitate superioara de amortizare a vibratiilor,

Cele mai multe CMP sunt rezistente la actiunea agentilor agresivi; de obicei exista pentru orice situatie de exploatare cate un material compozit care ar putea fi utilizat acolo unde folosirea altor materiale structurale (conventionale) este contraindicata, Totusi, unele compozite polimerice absorb umiditatea atmosferica suferind modificari dimensionale si stari de tensiuni suplimentare.

Degradarea comportarii mecanice a CMP se poate produce ~i datorita radiatiilor ultraviolete sau temperaturilor ridicate.

Produsele din CMP se pot realiza la standarde ridicate de precizie pentru un numar redus de faze tehnologice in procese simple (manual e) sau automatizabile, specifice productiei industriale de masa.

In cazul executarii elementelor din CMP prin procedee manuale nu se cere 0 calificare pretentioasa a lucratorilor; acestia pot fi user instruiti prin stagii reduse de pregatire,

xeaourrerea constructlilor

Proprietatile mecanice ale CMP la procentele reduse de annare sunt dependente de timp, astfel ca deformatia specifics la un moment dat este determinata nu numai de eforturile aplicate instantaneu ci si de intreaga istorie de incarcare a sistemului. Dependenta de timp a relatiei efort-deformatie se reflecta si asupra rezistentei la rupere, de aeeea pentru a obtine 0 imagine reala a comportarii CMP sunt necesare incercari la rupere prin fluaj.

Multe CMP sunt anizotrope, fie datorita intentiei producatorului de a Ie imbunatati proprietatile pe 0 directie (eazul CMP armate unidirectional sau eu tesaturi neechilibrate), fie ca rezultat al operatiilor tehnologice de fonnare. La unele CMP modulul de elasticitate la intindere difera de valoarea corespunzatoare la compresiune ~i lncovoiere.

4.2 FIBRE PENTRU ARMAREA COMPOZITELOR POLIMERICE

4.2.1 Aspecte generate

Fibrele reprezinta constituentul eel mai important al compozitului intrucat natura, fractiunea volumetrica si orientarea acestora determina caracteristicile mecaniee prineipale, adica rezistentele si modulii de deformatie elastica la solicitarile uzuale, precumsi costul CMP.

Fibrele folosite la armarea CMP solicitate la intindere trebuie sa aiba rezistente ~i moduli de elasticitate eu valori mari, alungire la rupere ~i durabilitate corespunzatoare, tenacitate buna ~i cost redus. Diametrele fibrelor trebuie sa fie suficient de miei pentru a asigura 0 suprafata specifics mare de transfer a tensiunilor prin forfecare/aderenta eu masa de baza, De asemenea diametrele mai mici redue posibilitatea de dezvoltare a defectelor de suprafata,

Cele mai muIte fibre au sectiunea transversala circulara, aeestea avand 0 eomportare mai buna la interfata eu matricea polimerica,

4.2.2 Fibre din sticla

Fibrele din sticla se utilizeaza extensiv la armarea matricelor polimerice, avand ca principale avantaje costul relativ redus si rezistente mecaniee

Materiale compozite moderne pentru reabilitarea structurilor

71

eonvenabile. Prineipalele dezavantaje constau in valoarea mai redusa a modulului de elastieitate, rezistenta nesatisfacatoare la abraziune, pre cum si aderenta necorespunzatoare la matrieea polimerica in prezenta apei, Aderenta redusa necesita folosirea unor agenti de euplare pentru tratarea suprafetei fibrelor.

Rezistentele meeaniee ale compozitelor annate eu fibre din sticla sunt influentate semnificativ de forma in care se foloseste materialul de armare,

Rovingul unidirectional este un ansamblu de filamente continue din sticla (eu diametrele d=S ... 14 pm) netorsionate, paralele si grupate in 6 ... 60 toroane.

Tesdturile bidirectionale asigura proprietati eehilibrate dupa doua directii principale ortogonale.

Pentru realizarea eompozitelor eu matriee polirnerice se pot utiliza fibre de sticla de tip E sau Sale carer proprietati fizico-meeaniee principale sunt prezentate in tabelul 4.1.

Calitatea aderentei dintre fibra de sticla si matricea polimerica afecteaza substantial proprietatile meeanice ale compozitului si rezistenta la actiunea agresiva a mediului. Prin tratarea fibrelor eu un agent de cuplare se asigura 0 regiune de interfata corespunzatoare transferului dintre fazele eomponente ale compozitului eu matrice polimerica,

Prezenta apei la interfata inrauHite~te comportarea mecanica a fibre lor prin adancirea mierofisurilor de la suprafata armaturilor, Totu~i se poate aprecia ca fibrele din sticla sunt arrnaturi eonvenabile deoareee au pretul de cost scazut, caracteristici meeanice bune ~i rezistenta acceptabila la actiunea agresiva a mediului daca sunt protejate corespunzator.

Fibrele din sticla se comporta liniar elastic pana la rupere, fig. 4.3.

4.2.3 Fibre din carbon si din grafit

Fibrele pe baza de carbon se folosese la armarea CMP ell performante ridieate. Desi termenii "carbon " si "grafit" se considera

fil:l1UUllan:a cunsrrucunur

interschimbabili, exista unele diferente notabile atat in modul de realizare a structurii fibrelor cat ~i in continutul de carbon. Termenul "fibrd din grafit" se foloseste pentru a caracteriza fibrele cu un continut de carbon ce depaseste 99% in timp ce "fibra din carbon" provine din material cu un continut de carbon cuprins intre 80-95%. Fibrele din carbon folosite la armarea CMP sunt eompatibile cu multe matrice polimerice ~i au stabilitate buna la temperaturi ridicate.

a (MPA)

4000~----~------~----~----~

o

2

3

4

Fig. 4.3 Relatia tensiune-deformatie specifica la fibrele utilizate la eMP [4]. a. carbon cu modul de elasticitate ridicat, b. carbon cu rezistenta ridicata, c. Kevlar 49, d. sticla S, e. sticla E

Aceste fibre au caracteristici mecanice avantajoase; in general, pe masura cresterii rnodulului de elasticitate se reduce rezistenta la tractiune si alungirea specifics la rupere, Fibrele din carbon se cornporta liniar elastic pana la rupere, fig. 4.3, iar ruperea este fragila. Atat fibrele din grafit cat §i cele din carbon sunt rezistente la actiuni agresive ale mediului inconjurator dar trebuie tratate pentru a fi "udate" corespunzator de matricele polimerice.

Principalul dezavantaj al acestor tipuri de fibre il reprezinta costul inca relativ ridicat (de pana la 10 ori mai mare decat al fibrelor din sticla E). ill

mareriare compozne moderne pentru reabilitarea structurilor

73

tabelul 4.1 sunt prezentate principalele proprietati fizico-mecanice ale fibrelor utilizate la armarea matricelor polimerice, inclusiv cele din carbon.

Atat din tabelul 4.1 cat si din fig. 4.3 se disting doua categorii de fibre din carbon: fibre din carbon eu modul de elasticitate ~idicat si fibre din carbon cu rezistentd la tractiune mare; aceasta diferentiere recomanda utilizarea lor in raport cu cerintele specifiee de rigiditate sau rezistenta.

4.2.4 Fibre aramidice

Fibrele aramidice sunt materiale organice la care lanturile moleculare sunt aliniate si rigidizate cu ajutorul ine1elor aromatice legate prin punti de hidrogen. ill prezent se utilizeaza pentru armare mai mu1te tipuri de fibre aramidice (Kevlar 29, Kevlar 49, Kevlar 129, Kevlar 149, Kevlar 69 si Kevlar 100). Fibrele aramidice sunt rezistente la actiunea foeului si se cornporta bine la temperaturi ridicate.

Caracteristieile tensiune/deformatie specifica pentru aeeste tipuri de armaturi acopera intervalul delimitat de fibre le din sticla ~i fibrele din carbon. Aceste materiale de arrnare au 0 tenacitate buna si 0 comportare cvasiductila. Doua dintre tipurile de fibre ararnidiee sunt utilizate la armarea CMP: Kevlar 29 cu modulul de elasticitate cuprins intre 60-70 GPa iii Kevlar 49 eu valoare dubla a acestei caracteristici. ~i aceste fibre au comportare liniar elastica avand si avantajul unei energii speeifice de deformatie mai mare decat la alte materiale de armare. Fibrele din Kevlar sunt rezistente Ia majoritatea solventilor dar pot fi degradate de unii aeizi ~i alcalii putemice.

4.3 MATRICE POLIMERICE

4.3.1 Aspecte generale

Asa cum s-a mentionat anterior, matricele indeplinesc functiuni vitale in eadrul sistemelor eompozite. Pe liinga rolul complex descris in cap. 4.1.2 matricea unui sistem, prin caracteristieile termofizice, afecteaza procesabilitatea iii proprietatile generale ale compozitului. Matricea are 0 influenta decisiva asupra unor earacteristici mecanice (mai ales in directie

-/4

KeaDllltarea construcpnor

transversala, la forfecare §i compresiune). Proprietatile fizice §i chimice ale matricei, cum sunt temperaturile de intarire sau topire, vascozitatea §i reactivitatea eu fibrele, influenteaza alegerea procesului de fabricatie. De aeeea matrieea selectata pentru un sistem cornpozit trebuie sa tina seama de ansamblul factorilor mentionati,

TabeluI 4.1 Proprietati fizico-mecanice ale unor tipuri de fibre pentru annarea cornpozitelor eu matriee polimerica [1, 3]

1440

Tipul fibrei

,2:l

{':I <l.l Coeficientul de e 1-<

-5b & dilatare termica

§ e liniara

~

(MPa)

(GPa)

Sticla S

2500

0,22

Sticla E

2500

3450

4580

72,4

85,5

3,5 5

0,20

2,6 2,9

Carbon cu modul elastic ridicat

1950

-0,6 ... -1,3 0,20

2100

380

0,5

Carbon eu rezistenta ridicata

1750

2800

240

1,1

-0,2 ... -0,6 0,20

Kevlar 29

1440

4,4

-2,0 longitudinal

30 radial 0,35

2760

62

Kevlar49

1440

2,9

-2,0 longitudinal

30 radial 0,35

Kevlar 149

3620

3450

124

175

-2,0 longitudinal 30 radial

1,4

0,35

Polimerii reprezinta clasa de matrice cu cea mai Iarga utilizare Ia fabricarea compozitelor armate eu fibre. Matricele polimerice au eosturi convenabile, lucrabilitate buna, rezistenta chimica buna si densitate redusa, Pe de alta parte unele caracteristici cum sunt valorile reduse ale rezistentelor meeanice, constantelor elastice §i ternperaturilor de serviciu sunt factori care limiteaza domeniul de utilizare.

Matriee1e polimeriee se diferentiaza in raport eu modul de comportare la temperaturi ridicate rezultand matrice polimerice tennoplastice ~i matriee polimeriee termorigide.

Materiale compozite moderne pentru reabiIitarea structurilor

75

4.3.1.a Matrice polimerice tennoplastice

Astfel de matriee sunt realizate din polimeri constand din lanturi moleculare liniare sau ramificate avand legaturi intramoleculare putemice dar slabe intermolecular. Topirea si solidificarea acestor polimeri sunt reversibile fiind posibila reforrnarea produselor sub actiunea temperaturii si presiunii ridicate.

4.3.1.b Matrice polimerice termorigide

Aceste matrice sunt alcatuite din polimeri cu structura reticulata, cu legaturi covalente intre molecule, care nu se inmoaie, dar la temperaturi ridicate se pot descompune. Dupa constituirea retelei de legaturi transversale polimerii termorigizi nu-si pot modifica forma initials.

Dintre cele dona grupe de matrice polimerice, pentru CMP sunt mai folosite matricele polimerice terrnorigide (MPT).

MPT au caraeteristici bune de umectare a fibrelor, stabilitate termica buna, rezistenta Ia actiunea multor agenti chimici agresivi si comportare corespunzatoare la fluaj §i relax area eforturilor. Dezavantajele principale sunt: durata de stocare redusa, timpul de punere in opera mai indelungat si deformatii specifice la rupere mici, avand rezistenta mica la impact si comportare putin ductila, Cele mai utilizate MPT la obtinerea compozitelor armate cu fibre sunt rasinile epoxidice, poliesterice si vinil esterice, 0 scurta descriere a acestora fiind prezentata in continuare.

4.3.2 Tipuri de matrice polimerice termorigide utilizate la reabilitarea strueturala

4.3.2.a Rasinile poliesterice

Rasinile poliesterice sunt alcatuite din poliesteri nesaturati dizolvati intr-un monomer polimerizabil. Poliesterii nesaturati rezulta din reactia dintre acidul maleic si un glicol, dizolvate intr-un polimer nesaturat (de regula stirenuI). Rasinile poliesterice de uz general devin, dupa intarire, copolimeri ai stirenului si ai poliesterului nesaturat. Poliesterii baza se formeaza prin polieondensarea anhidridelor ftalica si maleica eu propilen glicol.

6

Reabilitarea eoastructliler

~a~inile poliesterice reticuleaza in urma reactiei deeopolimerizare cu un adical Iiber, daca este initiate de un sistem eatalitie, capabil sa elibereze adicali liberi la temperatura camerei. Reactia este exoterma si insotita de ontractia materialului la solidificare,

~a~inile poliesteriee au vascozitatea redusa, timpul de maturare mie si ostul aceeptabil.

~.3.2.b Rasinile vinilesterice

\ceste tipuri de rasini sunt rezultatul reactiei dintre 0 ra~ina epoxidica si un icid carboxilie nesaturat. Datorita structurii ehimice aeeste rasini au mai mtine legaturi transversale, sunt mai flexibile si au 0 tenacitate la rupere uperioara valorilor similare de la rasinile poliesterice.

vlatricele vinilesteriee au proprietati excelente de umectare a fibrelor §i iderenta foarte buna la fibrele din sticla, Sunt eomparabile eu rasinile :poxidice in privinta rezistentei chimice si a rezistentei la intindere; au raseozitatea ~i viteza de maturare comparabile cu ale rasinilor poliesterice.

~.3.2.c Rasinile epoxidice

ta§inile epoxidice sunt lichide organice cu greutate moleculara redusa, .ontinand un numar de grupari epoxi. Reactia de formare este de iolimerizare-aditie, tara produsi secundari, Insolita de ridicarea emperaturii.

)roprietatile rasinilor epoxidiee intarite depind de compozitia chimica a uepolimerului epoxi §i de conditiile de intarire.

ta§inile epoxidice se proceseaza user, au proprietati meeanice §i chimice carte bune, contractie redusa la mtarire si aderenta buna la mai multe tipuri Ie fibre. Principalele dezavantaje ale rasinilor epoxidice sunt costul ridicat :i durata de intarire mare.

n tabelul 4.2 sunt precizate unele proprietati fizico-mecanice ale matricelor iolimerice termorigide utilizate curent la compozitele armate cu fibre reevent folosite la reabilitarea structurilor ingineresti.

I

1

1

Materlale.compozlte moderne pentru reabilitarea structurilor

77

Tabelul4.2

Proprietati fizico-mecanice ale unor matrici polimerice termorigide

MATRICEA
PROPRIETATE UM
poliesterica epoxidica vinil-esterica
Densitatea kg/m' 1200 - 1400 1200 - l300 1150 - l350
Rezistenta Ia MPa 34,5 - 104 55 - 130 73 -81
tractiune
Modulul de
elasticitate la GPa 2,1- 3,45 2,75 - 4,10 3,0 - 3,5
tractiune
Coeficientul1ui 0,35- 0,39 0,38 - 0,40 0,36 - 0,39
Poisson -
Coeficientul de 10~/oC 55 -100 45 - 65 50 -75
dilatare termica
Absorbtia apei % 0,15- 0,60 0,08 - 0,15 0,14 -0,30
Temperatura de °c 100 175 170
serviciu 4.4 PROD USE COMPOZlTE PENTRU REABILITARE STRUCTURALA.

La consolidarea structurilor ingineresti se folosese platbande si membrane din eMP armate unidirectional sau bidirectional.

Elementele se obtin prin procedeele specifice fabricarii produselor din materiale eompozite eu materiale polimeriee: pultrudere, pro cesare cu vacuumare ~i prin contact [5].

4.4.1 Compozitele polimeriee armate ell fibre din sticla

(CPAFS) au proprietati mecaniee moderate. In cazul armarii eu fibre unidirectionale §i fractiunea volumetrica de fibra V rO, 65, compozitele au modulul de elasticitate EL=45 CPa si rezistenta la intindere longitudinala RtL = 1300 MFa. In directia normala pe fibre, adica In directie transversala,

78

Reabilitarea constructtllor

modulul de elasticitate este ET=4 GPa iar rezlstenta la mtindere RtL=50-100 MPa. Compozitele stratificate armate cu tesatura din fibra din sticla au fractiunea volumetrica de fibra aproximativ V,F 0, 40, iar modulul de elasticitate la intindere corespunzator acestui procent de armare este EL=ET=14 GPa.

4.4.2 Compozitele polimeriee armate eu fibre din carbon

(CP AFC) unidirectionale cu matricea epoxidica sau vinilesterica si cu fractiunea volumetrica V.F0, 65-0,70 au modulul de elasticitate la intindere EL=155-165 GPa, rezistenta la intindere in directie longitudinala RIL =2500-3000 MPa si alungirea specifica Ia rupere 'uL =1,2-1,3 %. Prin pultrudere se obtin in prezent platbande si membrane eu caracteristici geometrice si meeaniee uniforme [6].

t4.3 Compozitele polimerice armate ell fibre aramidice

:CP AF A) unidirectionale au densitate mica si rezistenta la intindere cuprinsa ntre 1200-1400 MPa. Rezistenta la compresiune mult mal redusa (230 MPa) 1U recomanda folosirea CP AF A la elementele supuse la compresiune sau in zona comprimata a elementelor incovoiate. Modulul de elasticitate al acestor compozite in directie Iongitudinala este EL = 75 GPa iar in directie transversala ~T=5 GPa. Se apreciaza ca proprietatile mecanice ale CP AF A sunt cuprinse n intervalullimitat inferior de CP AFS si superior de CP AFC.

:::ele mai uzuale produse compozite folosite in sistemele de consolidare runt [7J:

• platbande cu fibre unidirectionale sau cu tesaturi neechilibrate, cu arrnatura dirijata preponderent pe directie longitudinal a,

• tesaturi bidirectionale echilibrate, neimpregnate,

• platbande preimpregnate unidirectionale, in stare neintarita,

fascicule din fibre unidirectionale, neimpregnate folosite pentru infasurarea elementelor din materiale traditionale,

fascicule din fibre unidirectionale preimpregnate pentru infasurare,

• platbande prefabricate ~i intarite, care se ataseaza de elementele consolidate cu ajutorul adezivilor.

Materlale compozite moderne pentru reabilitarea structurilor

79

4.5 PARTICULARITA.TI ALE REABILITA.Rn STRUCTURALE CU

,

MATERIALE COMPOZITE

o cornparatie directa intre solutiile de consolidare in care se folosesc platbande din CMP si platbande din otel conduce la urmatoarele observatii, [6J:

A. Consolidarea cu platbande are avantajele:

L platbandele din CMP sunt mai putin vulnerabile la actiunea agresiva a agentilor chimici, de aceea eostul intretinerii dupa instalare este mult mai redus;

11. platbandele compozite se pot proiecta si realiza eu proprietati prestabilite pe baza alegerii elementelor sistemului multifazic, fractiunilor volumetrice de fibra si matrice, orientarii fibre lor si procedeului de fabricatie;

111. CMP sunt izolatoare electrice, nemagnetiee si neconductive termic;

iv. platbandele si membranele din eMP au greutate proprie redusa si sunt usor de transportat, manipulat si instalat, adaugand valori mici la greutatea proprie;

v. elementele de consolidare din CMP se pot produce cu lungimi rnari, fiind posibila Iivrarea l;li in rulouri;

vi. reabilitarea structurala nu necesita decat rareori si pe durate minime intreruperea functionarii structurii aflate in procesul de consolidare;

Vll. costul total al aplicarii la platbandele din otel si Ia cele compozite este aproape acelasi, dar daca se considers intreruperile in functionare si costurile de intretinere, economiile in cazul folosirii platbandelor compozite ajung pana la 18-20 %;

viii. platbandele compozite sunt recomandate in mod special in cazul clorinarii betonului;

IX. in toate situatiile in care exista agenti corozivi si lungimile necesare ale platbandelor depasesc 8m solutiile cu platbandele din compozite polimerice armate eu fibre sunt mai economice.

80

Reabllitarea constructiilor

B. Dezavantajele consolidiirii cu platbande din CMP:

Din experienta existenta pana in prezent la solutiile de consolidare realizate se pot identifica urmatoarele dezavantaje:

1. consolidarea cu platbande din CMP este sensibila la schimbari bruste ale sectiunii elementelor consolidate ~ denivelarile pot conduce la initierea unor forme de cedare cauzate de tensiunile locale de intindere normals pe platbande;

11. materialele se comports liniar elastic pana la rupere dar exists pericolul un or cedari fragile;

iii. fibrele, mai ales cele din carbon, sunt de 4~5 ori mai scumpe decat otelul, dar manopera este mult mai ieftina ~ diferenta dintre costuri se reduce pe masura ce creste volumul de activitate si apar ofertanti noi;

lV. platbandele compozite sunt mai vulnerabile la deteriorari cauzate de corpuri dure, dar deteriorarile sunt localizate si se pot repara usor,

BIBLIOGRAFIE

1. Taranu N., Isopescu D. - Structures Made of Composite Materials, Ed. Vesper, Ia§i, 1996.

2. Jones R.M. - Mechanics of Composite Materials, Ed. Taylor and Francis, Philadelphia, 1999.

3. Gibson R.F. - Principles of Composite Material Mechanics, McGraw Hill, New York, 1994.

t Hollaway L - Polimer Composites for Civil and Structural engineering, Blackie Academic and Professional, Glasgow, 1993.

5. Taranu N" Secu Al., Decher E., Isopescu D. - Structuri din materiale compozite si asociate, Ed. Univ. Tehn, Iasi, 1992.

5. Hollaway LC., Leeming M.B. - Strengthering of Reinforced Concrete Structures (Using Externally-bonded FRP Composites in Structural and Civil Engineering), CRC Press, Cambridge, 1999.

7. Triantafillou T. - Composites as Strengthening Materials of Concrete Structures, Chapt. 9 from "Failure Analysis of Industrial Composite Materials", Ed. E. Gdoutos, K. Pilakoutas, C. Rodopoulos, McGraw Hill, New York, 2000.

5

CONSOLIDAREA INFRASTRUCTURILOR

5.1 ASPECTE GENERALE

La consolidarea infrastructurilor se va tine seama de urmatorii factori: 1. natura terenului de fundare;

11, nivelul apelor freatice;

Ill. structura si importanta cladirii; iv. natura si starea fundatiilor;

v. necesitatea mentinerii cladirii in stare de folosinta.

Pentru a putea aborda problema interventiei la nivelul infrastructurii unei constructii este necesar In primul rand sa fie cunoscuta cauza. Astfel interventia poate fi este cauzata de:

• agresivitatea apelor subterane sau a terenului de fundare,

• cresterea incarcerilor asupra fundatiilor, prin: schimbarea destinatiei cladirii,

supraetaj are,

consolidare,

• alegerca unui sistem de fundare neadecvat,

• reducerea capacitatii portante a terenului de fundare, prin:

lipsa masurilor de protectie pentru constructiile fundate pc pamanturi sensibile la umezire,

infiltratii de apa pluviala,

intrepnerea defectuoasa a instalatiilor de alimentare cu apa, de canalizare si de incalzire,

• deficiente de executie: nerespectarea cotei de fundare,

82

Reabllltarea constructiilor

nerespectarea dimensiunilor fundatiilor din proiect, sapaturi incorecte,

armaturi lipsa (ornise) sau necorespunzator dispuse,

• amenajari necorespunzatoare de subsoluri, la cladirile unde acestea nu au fost prevazute,

• diminuarea capacitatii sistemului de fundare prin executarea de lucrari subterane sau lucrari in imediata lor vecinatate, rara masuri corespunzatoare de protectie,

• tasari ca urmare a efectele vibratiilor produse de: baterea pilotilor,

circulatia rutiera,

,

functionarea diferitelor masim maresc gradul de indesare a1

nisipurilor,

• nerespectarea adancimii minime de mghet,

Principalele procedee de consolidare a infrastructurilor constructiilor sunt sintetizate in tabelul 5. L

Modificarile aduse fundatiei si/sau terenului de fundare - ca etape necesare in consolidarea unei constructii - pot crea situatii nedorite si in acelasi timp defavorabile constructiilor din imediata vecinatate,

5.2. TIPURI DE DEGRADARI ALE FUNDA TIILOR

5.2.1 Eroziunea fundatiilor din piatra

Rezistenta ~i durabilitatea rocii este determinata de cantitatea si distributia mineralului moale prezent in compozitia mineralogica, Daca acesta este distrus si indepartat prin alterare mecanica §i dizolvare, grupele de minerale dure diman aproape rara legaturi Intre ele. Acest proces de degradare intalnit la fundatiile din piatra naturals este accelerat de succesiunea fenomenelor de inghet-dezghet si de prezenta sarurilor din apa libera, Majoritatea rocilor TIU inregistreaza degradari semnificative ca urmare a eroziunii, cu exceptia gresiilor, marnelor si ca1carelor [1].

Consolidarea infrastructurilor

TABELULS.l

INTRODUCEREA DEPILOTI FORATI SAU MICROPILOTI

EXTINDEREA FUNDATIILOR EXISTENTE

CON SOLID AREA TERENULUIDE FUNDARE PRIN INJECTARE

CONSOLIDAREA TERENULUI ADlACENT PRIN PLANTATII SAD ALTE PROCEDEE

83

84

Reabilitarea constructiilor

5.2.2 Macinarea fundatiilor si peretilor de subsoI din caramida

Caramida este eel mai poros material folosit 111 executarea lucrarilor de infrastructura pentru constructii, Umiditatea terenului conduce la degradari datorita succesiunii inghet-dezghe], care se materializeaza prin exfolieri sau desprinderi eli suprafere paralele eli latura exterioara neprotejat~ hidrofug. Fisurile continui cu deschideri man pot distruge caramida In totahtate.

Factorii de care depind degradarile infrastructurilor din caramida atat calitati v cat si cantitativ sunt:

1.

umiditatea naturala a terenului si variatia acesteia In timp;

n.

clima;

(

111.

numarul de cicluri de inghet-dezghet;

viteza de inghet din zona amplasamentului constructiei.

iv.

5.2.3 Putrezirea infrastructurilor din lemn

Infrastructurile din lemn au ca principala cauza a degradarilor aparitia ciupercilor cafe se dezvolta pe baza materiei lemnoase. Conditiile favorabile de dezvoltare a ciupercilor in infrastructurile din lemn presupun 0 temperatura intre 0 l?i 40°C, iar umiditatea lemnului de minimum 20% cat si o oxigenare semnificativa a zonei. Radierele ~i pilotii din lemn sunt fre.event supuse procesului de putrezire cand niveluI apei sc~de sub. nivelul radierului, fig. 5.1. Infrastructurile din lemn degradate pnn putrezire sunt cele mai vulnerabile la atacul anumitor insecte cc distrug masa lemnoasa accelerand scaderea rezistentei ~i durabilitatii acestora [1].

5.2.4 Degradari prln umezlre a Infrastructurilor din piatra ~i

diramidii ce au ca Iiant varul sau argila

Peretii de zidarie c~ mortar de tip argila sau var absorb ? cantitat.~ importanta de apa. In aceasta situatie problemel: apar ~umat la peretii care, dupa un timp, au atasat un strat protector, III special de mo~ar de ciment rnodificand balanta de umiditate creata initial ~i obturand schimbul de aer cu exterioruL Astfel, apa se infiltreaza ascendent in pereti pana cand

Cousolidarea infrastrucfurilor

85

gaseste zona unde schimburile de fluide cu exteriorul nu mai sunt impiedicate. Aceste situatii se inregistreaza la cladire vechi Ia care cota terenul amenajat initial creste prin:

• modernizarea sistematizarii In zona construita,

• Iucrari de asfaltare,

• arnenajari ale terenului pentru evacuarea rapida a apelor de siroire de langa constructie etc.

NIVELUL INITIAL AL APEr SUBTERANE

NOUL NIVEL AL APEI SUBTERANE

Fig.5.l Putrezirea fundatiilor din lemn prin scaderea nivelului apei subterane

Degradarile peretilor de zidarie din zona imediat superioara infrastructurilor din zidarie de piatra pot suferi deteriorari importante de tipuI exfolierilor ~i desprinderilor straturilor de mortar datorita cristalizarii sarurilor din apa infiltrata sau dizolvarii/hidratarii mineralelor existente in rocile componente.

5.2.5 Degradari prin dezvoltarea unor tasarl suplimentare

S.2.5.a La scaderea nivelului apei subterane

I Tasarile apar ca urmare a cresterii tensiunilor in terenul de fundare §i a modificarii presiunii apei din pori. In zonele urbane, construirea de noi

l objective a implicat un volum important de Iucrari de drenaj si/sau epuismente, extinderea infrastructurilor pentru transporturi terestre au

86

Reabilitarea constructlilor

obturat suprafete din ce In ee rnai mad la tendinta de infiltrare a apelor din precipitatii ca si aparijia zonelor eu lucrari de galerii pentru rnetrou executate in transee deschisa, plantarea in intravilan a copacilor de tipu1 foioaseIor, au avut ca efect scaderea nive1ului apei subterane ~i In consecinta tasari sup limen tare la constructii existente.

S.2.S.b La terenuri eu capacitate portanta scazuta

Constructiile realizate anterior dezvoltarii ingineriei constructiilor §i respectiv a ingineriei geotehnice nu au 0 dimensionare justificata cantitativ pe baza unor studii geotehnice si ca atare, unele dintre ele sunt fundate pe pamanturi ell capacitate portanta scazuta, degradarile pornind de la infrastructura si de cele mai rnulte ori propagandu-se la suprastructura [2].

S.2.S.c La terenuri cu stratificatie neuniforma in zona activa a fundatiilor

La constructiile Cli suprafata mare in plan orizontal riscul de a funda pe 0 stratificatie neuniforrna este sporit cu atat mai mult ell cat absenta unor metode de investigare a terenului a fost 0 realitate acceptata prin lipsa dezvoltarii tehnologice specifice, Degradarile sunt Iocalizate in zonele care au suferit tasari suplimentare (vezi fig. 6.1).

S.2.S.d La cresterea incarcarilor

Constructiile care au avut 0 eomportare buna initial pot prezenta degradari datorita tasarilor suplirnentare induse de modificarea incarcarilor, tasarile fiind diferentiate pe talpa fundatiei,

S.2.S.e La demolarea constructiilor invecinate

In fieeare eras exista 0 zona considerata reprezentativa istoric ~i cultural pentru cornunitatea actuala. Interventiile asupra constructiilor asociate acestei zone sunt de tipul consolidarilor dar pot fi si radicale prin demolarea unora care nu mai pot fi recuperate. In aeeste situatii, constructiile vecine ramase sunt supuse unor deplasari neuniforn:e de jos in sus prin decornprimarea partiala a terenului de fundare. In unele situatii pot aparea probleme de stabilitate locala a infrastructurilor prin pierderea sprijinirilor laterale [1].

Consolidarea infrastructurilor

87

5.3 CONSOLIDAREA FUNDATIILOR DIN PIATRA

In mod obisnuit, la reabilitarea fundatiilor din piatra, se pot utiliza

urmatoarele procedee: '

1.

introducerea unei fundatii sub fundatia existents (subzidire), fig.52.a;

realizarea unei dima§uieli armate, fixata prin coneetori, pe 0 fata sau pe ~mbele fete ale fundariei (pe toata Ina1timea fundatiei sau

partial), fig.52,b; ,

11.

111. introducerea unor fundatii adiacente, fig.S .2.c; iv. consolidarea prin injectare;

v. consolidarea terenului de fund are.

a.

b.

c.

Fi~.5:2 Procedee de consolidare a fundatiilor din piatra,

a. subzidire, b. camasuire, c. introducerea unor fundatii adiacente

,

Subzidirea se face pe tronsoane turnate altemant (lungimea tronsoanelor va fi de: 80~ 120 ~m) .. Pe langEi arrnaturile dispuse transversal vor fi prevazute si armatun longitudinala,

Subzidirea prezentata in fig 5.2.a. poate fi in unele cazuri contin ~;; .'

f ',-1;( •• d . uaLa pnn

re a~er~a zioanei e pla~~ afectata, prin camasuire sau prin torcretare, de tipul

celei ,d~l fig. 5.2.b, cu ? m~e~tare ~re~labila a fisurilor sau rosturilor dezgolite [3]. Subzidirea poate fi reahzata ~1 pe piloti, fig. S.3.a §i pe pilastri, fig. 5.3.b.

88

Reabilitarea constructltlor

a.

b.

Fig5.3 Subzidire eli descarcare pe reazeme izolate. a. pe pilastri, b. pe piloti,

Coneetarea camasuielilor la fundatia existenta se face in mod obisnuit eu scoabe batute in rosturi sau in gaud forate. Fixarea scoabelor in cazul gaurilor forate se poate face cu mortar injectat.

In cazul fundatiilor adiacente, utilizate la consolidarea fundatiilor din piatra, conectarea se poate face in una din variantele indicate in fig.5.4 si 55.

a.

b.

Fig.SA Procedee de cuplare a fundatiilor adiacente. a. conectori strapunsi, b. conectori incastrati

Consolidarea infrastructurilor

89

Fig.55 Procedee de cuplare a fundatiilor adiacente cu legaruri sub fundatie,

Tehnologia privind injectarea fundatiilor din piatra va 11 identica Cll cea practicata Ia injectarea zidariilor.

La injectarea fundatiilor din piatra se va avea in vedere ca:

• fisurile sa nu fie prea fine si sa permita injectarea,

• In fisuri sa nu fie mal argilos care influenteaza priza ~l intarirea rnortarului de ciment,

• mortarul introdus sa nu fie intr-un mediu de ape agresive sau ape in miscare,

• fundatiile nu yor fi expuse la exces de caldura sau de umiditate pe parcursul injectarii, daca aceasta va fi realizata pc baza de mortar de val',

• daca fundatiile consolidate prin acest procedeu sunt expuse ciclurilor de Inghetwdezghet. acestea vor f protejate prin introducerea unor izolatii continue pe rata exterioara,

5.4 CONSOLIDAREA FUNDATIILORDIN BETON ARMAT

In general fundatiile din beton armat necesita consolidarea ca urmare a existentei unor deficiente de executie si mai frecvent din cauza cresterii incarcarilor sau a degradarii terenului de fundare.

1

90

Reabilltarea constructiilor

In mod obisnuit la reabilitarea fundatiilor din beton armat se utilizeaza procedeul introducerii unor fundatii adiacente, care preiau 0 parte din incarcarea de pe fundatiile existente. Evident ca si proeedeele de crestere a capacitatii terenului de fundare sunt practicate.

In cazul fundatiilor continue se utilizeaza aceleasi sisteme ca si In cazul fundatiilor din piatra, fig. 5.2.c si d, ell sistemele de conectare din fig.5.4l?i respectiv 5.5.

La fundatiile izclate se utilizeaza introducerea unui inel perimetral [4], care poate ajuta Jili la cresterea capacitatii portante a terenului. lnelul poate lucra independent ell descarcare pe fundatia existents, fig.5.6.a sau, atunci cand acest lucru nu este posibil, prin cuplarea directa de baza stalpilor, fig.5.6.b.

a.

b.

Fig.5.6. Procedee de consoli dare a fundatiilor izolate. a. inel perimetral la baza fundatiei,

b. inel perimetral cuplat de baza stalpului

Retelele de grinzi se consolideaza fie prin introdueerea unor fundatii izolate in zona stalpilor, fig.5.7, sau a unor grinzi suplimentare, fig.5.8, iar daca este cazul se transforrna sistemul de fundare in radier general, fig.5.9.

La reabilitarea radierelor generale pe grinzi, atunci cand capacitatea portanta a grinzilor este dirninuata, se practica marirea capacitatii grinzilor, prin procedeele utiIizate in mod curent la consolidarea grinzilor. Se pot utiliza si retele de grinzi din profile metalice legate de grinzile structurii existente,

Consolldarea infrastructurilor

91

I ,~~-----t-

I I r I

RETELE DE GRINZI

SECTIUNEA A-A Fig.5. 7. Consolidarea retelelor de grinzi cu fundatii izolate

r ~"'-------t-

I I

SECTlUNEA A-A

Fig.5.8 Consolidarea retelelor de grinzi cu grinzi suplimentare.

In unele situatii, Ia structurile la care peretii structurali au rezerve in~emnate de c~pacitate protanta, se pot utili~a piloti care se cupleaza prm elemente din beton annat, sau profile metalice inglobate in beton de

fundatia existents. '

92

Reabilltarea constructiilor

RADlER

SECTlUNEA A-A

Fig.S.9 Consolidarea retelelor de grinzi eu radier general

5.5 TIPURI DE PILOT! UTILIZATI LA CONSOLIDAREA INFRASTRUCTURlLOR

l

Dezvoltarea numeroaselor tehnologii de realizare a pilotilor face posibila 0 alegere optimizata pe baza conditiilor existente, a tipului de consolidate a infrastructurii unci anumite constructii,

Pilotii metaIici de sectiune circulara eli gol interior sau din profile metalice, protejati exterior printr-un strat de 1,8 urn de ra§ina epoxidica itnpotriva coroziunii reprezinta solutii avantajoase in lucrarile de consolidare [1]. Acestia sunt introdusi prin batere usoara lucrarea executandu-se din interior, inaJtimea minima a subsolului, necesara aplicarii tehnologiei fiind de 2,5 m. Dad. pilotii sunt ell gol interior, acestia se betoneaza,

Mega-pilotii metalici se obtin prin introducerea 'in teren prin presare a unei conducte de sectiune patrata, infingerea fiind ajutata si de 0 subspalare loeala. Imbinarile tronsoanelor se obtin prin sudare, Daca pilotuI nu ajunge intr-un strat de consistenta ridicata, sau daca stratul nu exista la eota dorita, se creaza 0 baza Iargita de beton simplu. Betonul se introduce prin pilot sub presiune,

Consolidarea infrastructurilor

Pilotii Mega din beton armat introdusi prin batere sau pres are au sectiunea patrata de circa 300 mm latura si lungimea de segmentare de 1m. In mod curent astfel de piloti sunt folositi la constructii fundate pe terenuri din roci moi, Imbinarile sunt realizate astfel incat sa preia In bune conditii momente incovoietoare, de regula prin sudarea unor placi metalice situate la capetele fiecarui segment. Corpul pilotului are 0 teava metalica inglobata in centrul sectiunii, prin care se verifica verticalitatea introducerii pilotului si prin care aerul sau apa sub presiune pot ajuta la inaintarea acestuia in teren.

Pilotii Lindo se recomanda in terenuri eu roci dure san alte obstaeole greu de depasit prin solutiile obisnuite, Pilotul consta dintr-un tub metalic, recuperabil, care se introduce prin forare in teren, Dupa ajungerea la cota, in tub se injecteaza beton iar in centro se introduce un miez metalic cu dimensiunile variind intre 50 si 100 mm.

Transmiterea incarcarilor de la fundatia existents 1a grupul de piloti nou creati poate fi realizata ill mai multe variante. Plasarea directa a pilotilor sub o fundatie existenta este mai dificila. Aceasta se poate realiza numai prin decuparea unui gol si introducerea pilotului prin fundatia existenta, dupa care se realizeaza betonarea zonei de imbinare, Daca pilotii se dispun perimetral exterior fundatiei existente atunci se va crea 0 grinda de legatura care sa incorporeze atfit pilotii cat 9i corpul vechii fundatii.

5.6 CONSOLIDAREA FUNDATHLOR FE PILOTI

Inlocuirea partiala sau totala a unui numar de piloti de lemn degradati prin putrezirecu piloti de beton sau de metal este dificila, rnai ales prin lipsa inforrnatiilor privind dirnensiunile, numarul si dispunerea In plan a pilotilor,

Tehnologia de realizare presupune decopertarea atat interioara cat si exterioara a terenului din jurul fundatiei existente pfma Ia cota 1a care integritatea corpului pilotilor este evidenta. Urmeaza indepartarea unor segmentc de pilot afectate de putrezire si introduce rea unor segmente n01 din metal sau beton annat cu 0 imbinare individuala (mai greu de realizat) sau cu 0 zona de transfer realizata tip placa, transmiterea incarcarilor realizandu-se in trepte, ca de la 0 fundatie pe piloti superioara la 0 fundatie pe piloti inferioara, ~! de la fiecare in parte la terenuJ de fundare [1].

Fig. 5.10 Consolidarea fundatiilor pe piloti din lemn

5.7 CONSOLIDAREA TERENULUI DE FUNDARE

In mod curent consolidarea terenului de fund are va trebui sa aiba in vedere [5]:

• marirea capacitatii portante a terenului,

• asigurarea stabilitatii terenului,

.. imbunatatirea proprietatilor mecanice ale terenului, • impermeabilizarea terenului.

In mod curent la consolidarea terenului de fundare sunt utilizate urmatoarele proceduri de injectare:

• prin silicatare,

• prin cimentare, .. prin argilizare,

• prin impermiabilizare eu bitum.

Cousolidarea lnfrastructurllor

95

Injectarea terenului se realizeaza prin introdncerea unci substante care leaga particulele si umple porii cu un gel, care se intareste in timp, obtinand astfel marirea rezistentei si impermeabilizarea [6]. Acest procedeu se utilizcaza 1a:

.. pamanturile cu eoeziune redusa,

.. pamanturile lipsite de cceziune,

• pamanturile ell permeabilitatea pronuntata - ell pon mari sau crapaturi.

Introducerea solutiilor in pamant se face sub presiune, cu ajutorul unor injectoare, iar pcntru asigurarea unei patrunderi unifonne a solutiilor injectoarele se infig altemant, fig. 5 .11.

-O.Sr

Fig.S.l! Dispunerea zonelor injectate.

5.7.1 Consolidarea terenului prin silicatizare

Silicatizarea consta in injectarea in pamant a unei solutii de silicat de sodiu -si a unuielectrolit. Cele doua substante intrate in contact reactioneaza si produc un gel de silice, care leaga particulele solide si se obtine un teren cceziv, cu golurile colmatate, si cu 0 capacitate portanta marita, Silicatul de sodiu trebuie sa aiba 0 anumita viscozitate pentru a putea intra in goIuri $i pentru a nu fi spalat de solutia de electrolit, in cazul procedeului succesiv.

l{eabHitarea constructntor

Silicatizarea cu doua solutii poate fi utilizata in nisipuri si pietrisuri marunte eu nisip eu eoefieientul de penneabilitate 2,00 - 8,00 rn/zi.

Silicatizarea nu este recornanda la:

bolovanisuri, ale caror goluri nu sunt umplute cu material marunt,

• golurile carstice,

• pamanturile bazaltice,

• pamanturile imbibate cu produse petroliere, uleiuri sau rasini,

• Ia pamanturile cu ape subterane la care pH-ul este peste 9.

In pamanturile loessoide (contin carbonat sau sulfat de calciu) silicatul de sodiu intra in reactie cu sarurile solubile in apa, aflate in mod natural in pamant si conduce la precipitarea gelului de silice.

Prin dozarea cantitatilor §i concentratiilor solutiilor se poate modifica timpul de precipitare a gelului de silice, de la cateva minute la cateva ore.

Silicatizarea se poate realiza ;;i prin adaos de reactivi anorganici in cazul nisipurilor fine si a eelor prafoase, eu permeabilitati cuprinse intre 0.1 si 10 m/zi, sau organici in cazul nisipurilor si pietrisurilor marunte permeabile [4, 7 ].

5.7.2 Consolidarea terenului prin cimentare

Cimentarea C011sta in injeetarea sub presiune in golurile pamantului a unui lapte de ciment sau a unui mortar fluid de ciment care reduce permeabilitatea terenului si creste capacitatea portanta,

Aceasta procedura se aplica in cazul pamanturilor a carer particule pot fi legate cu ciment. Cimentarea se poate utiliza la pietrisuri si nisipuri unde golurile sunt suficient de mari pentru a lasa particulele hidratate de ciment sa treaca. Dimensiunile particulei hidratate de ciment este de circa 5011, iar pamantul care poate fi tratat trebuie sa aiba golurile de eel putin 0, I mm, iar procedeul se poate aplica dad! valoarea absorbtiei specifice a terenului depaseste valoarea 0,05 lImin.

Consonuarea mtrastructurttor

Mortarele utilizate In mod curent au dozaje cia cuprinse intre 1:2 si 1 :12; in functie de absorbtia specifics a terenului, iar pentru accelerarea prizei se adauga clorura de calciu.

Distants dintre tevile de injectie este functie de perrneabilitatea terenului si variaza intre 1,50 si 2,00 m, iar presiunea de injectare este de 3-5 at.

Cimentarea nu da rezultate in pamanturile foarte agresive sau eu salinitate pronuntata, intrucat in aceste cazuri, priza si intarirea cimentului sunt impiedicate.

5.7.3 Consolidarea terenului prin argilizare

Argilizarea consta in introducerea in pamant, prin injeetare sau matare, a unei suspensii, respeetiv paste de argila, care patrunzand in fisurile, porii sau golurile pamantului, n colmateaza si II impermeabilizeaza.

Utilizarea argilizarii este mai economics in terenuI in care exista caverne si crapaturi mari, In rocile cu numeroase goluri carstice, Ia care aplicarea cimentarii ar duce Ia consumuri importante de ciment §i ar fi neeconomica.

Argilizarea poate fi aplicata ill pamanturile cu ape agresive, iar la colmatarea rocilor fisurate si cu goluri carstice se utilizeaza argile nisipoase eu plasticitate red usa. Utilizarea argilelor grase in acest eaz este nerecomandabila, dat fiind ca suspensiile preparate cu aceste argile cedeaza foarte greu apa si raman In stare fluida In fisuri, putand fi astfel usor expulzate sau antrenate de apele care circula prin golurile rocii.

Pentru a fi injectata, argila este prelucrata prin inmuiere si dispersare 111 apa, sub forma unei suspensii, iar prin adaugarea diferitelor substante chi mice, se poate eontrola timpul de dispersare sau coagulare a suspensiei de argila.

Prin adaugarea la injeetare a unui coagulant (clorura de calciu, clorura de magneziu, lapte de var) In proportie de 3-5% din greutatea particuleIor solide, se grabeste cedarea apei din mortarul de argila,

Argilele, si 'in special argilele grase, au proprietatea de a schimba ionii din complexul de absorbjie in prezenta unui eleetrolit [8]. Prin adaugarea unei solutii dintr-o sare de calciu Ia 0 suspensie de argila la care ?ar~ieu]ele a~ in .complex~l de absorbtie sodiu, aeesta este Inlocuit prin rom de calciu ~1 suspensia coaguleaza, Prezenta ionilor de calciu si magneziu coaguleaza suspensiile de argila, 1n timp ce ionii de sodiu §i potasiu Ii fluidifica.

In cazul bolovanisurilor eu goluri man se pot utiliza amestecuri argilaciment.

Pentru introducerea suspensiilor de argila 'in nisipuri, pietrisuri sau prundisuri se folosesc pompe de mortar.

5.7.4 Consolidarea terenului prin bitumare

Bitumarea se poate face la caJd si la rece.

Bitumarea la cald consta in injectarea sub presiune in teren a bitumului topit, fierbinte, la temperaturi de 200-220oC §i are drept scop:

• crearea de perdele impermeabile,

e protejarea contra curentilor de apa, protejarea contra apelor agresive.

in contact cu roea si cu apa rece eare circula prin goluri, bitumul se intareste si nu mai poate fi spalat.

Bitumarea la cald se considers aplicabila in cazuI rocilor stancoase cu crapatu~i si goluri, la care absorbtia specifics de apa variaza intre 0, 1 ~i 100 l/min.

Raza de patrundere a bitumului fierbinte depinde de marimea si continuitatea fisurilor, de penneabilitatea terenului, de marimea presiunii de injectare si de durata injectarii. Trebuie avut In vedere faptul ca prin racire, oitumul i~i micsoreaza volumul ClI circa 12%.

.7.7

Bitumarea fa rece consta in injectarea in pamant a unei emulsii de bitum. Dupa injectarea ernulsiei, sau 0 data cu introducerea ei in pamant, se adauga substante chimice care produc ruperea acesteia. De mu1te ori se folosesc pentru ruperea emulsiilor chiar sarurile din apa subterana,

Bitumul eliberat (din ernulsii) se aglomereaza, umple golurile dintre particule ~i impermeabilizeaza pamantul.

Pentru ca emulsiile sa patrunda eu usurinta in nisipuri, pietrisuri si prundisuri, trebuie ca particulele de biturn sa fie de 25-35 ori mai mici decat dimensiunea medie a particulelor terenului.

Bitumarea 1a rece se poate aplica fie independent, ca rnijloc de impenneabilizare in nisipuri, pietrisuri, prundisuri si in roci fisurate, fie ca 0 completare a bitumarii la eald.

Injectarea emulsiei si a substantelor chirnice folosite pentru ruperea acesteia in pamant se face cu utilaje asemanatore eel or utilizate la silicatizare,

5.7.5 Consolidarea terenulul prin alte procedee

Consolidarea pamanturilor se poate realizasi prin reducerea gradului de umiditate. Astfel se utilizeaza procedee electrofizice, care realizeaza 0 miscare fortata a apei prin porii pamantului de la anod la catod, unde apa este colectata fort at in puturi si apoi evacuata prin pompare. Acest sistem este eficace la pamanturile cu granulatie fina si foarte fina [3, 8].

Procedeele electrice (electroosrnotice) sunt utilizate ~i acolo unde injeetarea solutiilor chimice in pamanturile cu particule fine, prafoase sau argiloase este foarte dificila, Sub influenta curentului, solutiile sunt

'difuzate in pamant, in spatiul dintre anozi §i catozi. Avantajul injectarii electroosmotice fata de eel al intrcducerii solutiilor chimice prin presiune, consta in aceea ca se poate realiza 0 directionare asupra difuzarii solutiilor chimice in pamant.

- ---.- ----_.- -- - .... ~ .............. -; ...............

Fata de procedurile mentionate, exista proceduri de readucere in teren a conditiilor initiale, care pot reprezenta solutii simple de imbunatatire a cornportarii constructiei, dar in unele situatii eu efecte greu de estimat cantitativ ~i la costuri destul de ridicate.

Ridicarea nivelului apei subterane este indicat a se aplica:

• in terenuri la care fundatiile din lemn existente (care se prezinta 'in stare buna) ar putea suferi degradari la coborarea apei,

• In terenuri la care au aparut tasari diferentiate ca unnare a modificarii starii de tensiuni fata de cea estimata initial.

, ,

Procedura de ridicare a nivelului apei subterane presupune infiltrarea apei prin straturile penneabile. Se executa puturi lfmga fundatie In exterior care vor fi alimentate cu apa, verificarea nivelului realizandu-se prin instal area unor tuburi dispuse perimetral constructiei, monitorizarea avand lin caracter permanent, fig.5.12 [1].

Fig. 5.12 Ridicarea nivelului apei subterane

Infiltrarea apei se poate realiza prin crearea unui sistem de alimentare a puturilor din panza de apa subterana, controlul realizandu-se pe baza de tuburi piezometrice,

~OIlSOlluarea mrrastructuruor

101

Daca coborarea nivelului apei subterane este datorata dezvoltarii unei vegetatii de foioase, inlaturarea acesteia poate duee la 0 revenire a nivelului apei In teren.

Coborarea nivelului apei subterane se poate folosi:

• 1'n terenuri la care fundatiile de piatra sau caramida ar suferi un proces accelerat de degradare mecanica si/sau chimica,

• in versanti urbani eu rise mediu spre mare de instabilitate prin alunecare, putand afecta stabilitatea generala a constructiilor existente pe versant.

Initierea unui sistem de drenare a apei este 0 solutie accesibila si des aplicata In mentinerea controlata a nivelului apei subterane In reabilitarea versantilor. In ceea ce priveste executarea unor drenuri la niveluI fundatiilor constructiilor existente, fiecare constructie in parte prezinta particularitati care necesita 0 evaluare concreta greu de realizat a imbunatatirii comportarii constructiei, prin mentinerea functionalitatii acestor drenuri, tara Iucrari de consolidare asupra fundatiei partial degradate.

BIBLIOGRAFIE

1. Knut I. Edvardsen, Foundation retrofit & rehabilitation, Bulletin of the Norwegian Building Research Institute, English translation by Nils Johanson and Richard D. Seifert, University of Alaska Fairbanks, 1989

2. Raileanu P., Musat V., Lungu 1., Foundation Soil Improvement by electrosilication, Proceedings of the 10th Danube-European Conference on Soil Mechanics and Foundation Engineering, 1996

3. Tologea S., Probleme privind patologia si terapeutica constructiilor, Editura Tehnica, Bucuresti, 1976.

4. Nistor C., Troia L., Teodoru M, Minialov H., Consolidarea si intretinerea constructiilor, Editura Tehnica, Bucuresti, 1991.

5. Silion T., Raileanu P., Musat V., Fundatii in conditii speciale, Rotaprint Iasi, 1989

6. Van Impe W.F., Soil Improvement. Ed. A.A, Balkema, Rotterdam, 1995

7, Raileanu P., Musat V., Lungu L, The use of the electrosilication method at the foundation consolidations for old architectural monuments in Iasi, Romania, Proceedings of the 2nd International Symposium-Grouting and Deep Mixing, Tokyo, 1996

8. Raileanu P., Boti N., Stanciu A, Geologie, Geotehnica, Fundatii, vol 1,2, Rotaprint Iasi, 1986

6

CONSOLIDAREA STRUCTURILOR DIN ZIDARIE DE CARAMIDA SI PIA TRA

6.1 ASPECTE GENERALE

La reabilitarea sistemelor structurale din zidarie vor trebui avute in vedere urrnatoarele:

1. veehimea constructiei;

11. tipul zidariei: .. din piatra,

.. din caramida;

111. tipul materialului de legatura dintre piatra de zidarie: • zidarie uscata,

.. mortar eu Iiant de tip argila sau var, .. mortar cu liant pe baza de ciment;

iv. sistemul structural:

• zidarie simpla,

• zidarie conlucrand eu elemente metalice,

.. zidarie conlucrand eu elemente din beton annat, • zidarie cu stalpisori si centuri din beton armat,

v. tipul fundatiilor,

Excluzand degradarea structurilor din zidarie ca unnare a greselilor de conceptie ~i executie, cauzele principale ale deteriorarii structurilor din zidarie pot fi:

• imbatranirea materialului ill timp (piatra de zidarie ~i liantul de legatura),

• lipsa intretinerii constructiei si aparitia fenomenului de condens, care implicit conduce la degradarea materialelor utilizate la alcatuirea sistemul structural,

JU4

Reabutturea constructillor

• degradarea terenului de fundare ca unnare a infiltratiilor apelor pluviale, a pierderilor din instalatiile de aductiune sau canalizare, a ridicarii nivelului panzelor freatice sau a schimbarii traseelor acestora datorita unor constructii noi,

• depasirea capacitatii portante a terenului de fundare in cazul realizarii unor constructii noi, adiacente constructei existente,

• actiunea seismica,

• alte actiuni extraordinare cum ar fi exploziile, incendii etc,

A variile caracteristice ale structurilor din zidarie pot fi:

• crapaturi si fisuri In peretii de zidarie ca urmare a degradarii terenului de fundare, fig.6.1,

~.;;

x-.- .... ::;;.; •. :j~{\

TEREN DEGRADAT

Fig.6.1 Cedarea zidariei ca urmare a degradarii locale a terenului de fundare.

• fisurarea peretilor din actiuni orizontale dupa directia diagonalelor (tensiuni principale) ca unnare a depasirii capacitatii portante la intindere, fig.6.2.a,

• fisurarea la baza a spaletilor din actiuni orizontale, fig.6.2.b,

• aparitia de fisuri §i crapaturi 1a intersectiile spaletilor caurmare a lipsei unor legaturi care sa asigure conlucrarea spatiala,

• decuplarea spaletilor de buiandrugi sau aparitia de fisuri oblice deasupra golurilor de usi si ferestre, tot ca efect a actiunii seismice,

105

Consolidarea structurilor din ziiidrie de ciiramida ~i piatrii

• dislocarea si cedarea partiala a zidariei in zonele eu concentrari de tensiuni, fig.6.3.

a.

b.

Fig.6.2 Fisurarea peretilor din actiuni orizontale.

a - cedare din tensiuni principale, b - cedare din incovoiere

Fig.6.3 Disloearea zidariei in zona de rezemare a unei grinzi.

In fig.6.4 este prezentata cedarea tipica la actiunea seismica a unei structuri din zidarie rara masuri specifiee.

106

Reabilitarea constructiilor

Conceptia de consolidare a constructiilor din zidarie trebuie sa urmareasca: 1. e1iminarea cauzelor care produc degradarea materialelor;

11. evitarea schimbarii sistemului structural;

111- imbunatatirea transrniterii incarcarilor 1a fundatii; IV. legarea elementelor verticale adiacente;

v. realizarea conlucrarii dintre elementele structurale verticale.

Fig.6.S Degradari ale unei constructii din zidarie din Umbria-Marche, Italia, Ia seisrnul din 26 septembrie, 1997.

Sunt situatii cand, din motive funetionale, cladirea este depasita, dar oentru pastrarea valorii istorice in contextul ansamblului construit se Jastreaza numai peretii fatadelor. In fig. 6.6 se prezinta doua astfel de situatii la doua cladiri din Anglia, unde acest sistern este practicat in 110d curent. La reabiIitarea cladirii de Ia Manchester, fig. 6.6.a, este orezentat sistemuI de sustinere a peretilor perimetrali din schele netalice dispuse pe conturul exterior. La constructia din Sheffield, fig. 5.6.b, este prezentata noua structura de rezistenta a constructiei in cadre netalice.

.... ousouuarea SIrUClUniOr lim ziadrre de cilramidii ~i piatra

107

b.

Fig.6.6 Reabilitarea constructiilor prin pastrarea fatadelor, a. constructie in Manchester. b. constructie in Sheffield

1

---.------- -- -~-~ .. -·t···~·

6.2 PRINCIPII GENERALE DE CONSOLIDARE

Consolidarea structurilor din zidarie se poate face prin:

• refacerea zidariilor dislocate,

• betonarea partials in strepi ell beton,

• injectarea §i matarea fisurilor §i crapaturilor,

• coaserea fisurilor eu scoabe din otel,

• camasuirea peretilor,

• bordarea golurilor,

• legarea zonelor de colt,

• introducerea de tiranti,

• introducerea de eclise din profile metalice,

• dispunerea de elemente orizontale si verticale din beton armat,

• camasuieli din materiale cornpozite.

Couceptul de consolidare a sistemului structural poate impune combinarea procedeelor indicate mat sus, in functie de cauzele care au produs avaria, mecanismul de cedare si in mod special de starea constructiei,

La efectuarea oricarei lucrari de reabilitare a structurilor din zidarie de caramida sau piatra, 0 etapa principals este pregarirea zidariei, care consta ill urmatoarele:

• inlaturarea tencuielilor existente,

• adancirea rosturilor pe 0 adancirne de 15-20 mm,

\_

indepartarea materialului neaderent prin frecare ell pena de sarma pana la deschiderea porilor pietrei de zidarie,

• suflarea eu aer comprimat a zonelor curatate pentru indepartarea prafului.

6.2.1 Refacerea zidariilor dislocate

In zonele in care zidaria este dislocata se va proceda la dernontarea ei si refacerea eu aceleasi materiale utilizate in structura initiala. Acest principiu este important atat din punet de vedere structural cat si arhitectural.

109

Consolidarea structurilor din ziadrie de diramidii ~i piatrii

In eazuI introducerii unor materiale ell rezistente superioare apar zone neomogene care pot conduce la concentrari de tensiuni. Insa toate aeestea trebuie privite in contextul general al consolidarii structurii.

Din punet de vedere arhitectural, atunei cand este vorba de 0 structura din zidarie aparenta, utilizarea altor materiale poate modifica aspectul constructiei. Sunt multe exemple In care folosirea mortarului pe baza de cirnent a condus la depreeierea valorii istorice, fig.6.S.

Fig.6.8 Repararea unci zidarii vechi eu mortar de ciment [2J.

6.2.2 Betonarea partiala in strepi cu beton

Prin betonarea partiala se intelege inlocuirea pietrei de zidarie eu beton in zonele cu fisuri si crapaturi importante. Operatiunea de betonare partiala consta in:

• 'indepartarea treptata, incepand de jos, a caramizilor degradate din dreptul fisurilor,

• curatarea zonei de mortar,

• suflarea cu aer comprimat,

110

Reabilitarca constructlllor

• udarea caramizilor din zona pentru a nu absoarbe apa din beton (operatiunea se va repeta, iar inainte de turnare se va lasa un interval de timp de zvantare pentru eliminarea apei in exees si deschiderea pori lor pietrei de zidarie),

• turnarea betonului.

Procedeul este indicat in eazul peretilor interiori si numai in situatiile in care reteserea zidariei este dificil de realizat.

,

Tehnologia utilizata la betonare, descrisa mai sus, este valabila pentru toate tipurile de lucrari de consoli dare in care intervin procese urnede.

6.2.3 Injectareasi matarea fisurilor sicrapaturilor

Fisurile ~i crapaturile de dimensiuni mad pot fi matate eu mortar pc baza de ciment, Intrucat in cazul peretilor grosi este dificil ea matarea sa se reaIizeze in profunzimea zidariei, aeeasta devine faza pregatitoare a procedurii de injectare.

Injectarea este utilizata in cazul peretilor cu fisuri izolate eat si a fisurilor in retea densa si neregulata si poate fi realizata eu lapte de ciment, mortar fluid pc baza de eiment sau rasini epoxi atunci cand fisurile sunt fine.

In principiu etapele injectarii constau In:

• curatarea de praf a fisurii ell unjet de aer sub presiune,

• spalarea ell jet de apa a fisurii, daca se utilizeaza injectarea ell lapte de ciment sau mortar pe baza de ciment,

• introducerea in zidarie, la adancimea de aproximativ 5 em, Ia distante de circa un metru In lungul fisurii a unor stuturi prin care se va face injectarea,

• apliearea unui strat de mortar de ciment pe ambele fete ale zonelor eu fisuri (rnatarea fisurilor),

• injectarea de jos In sus la 0 presiune de maxim 3 atm - se trece Ia injeetarea prin urmatorul stu], pe verticala, in momentul in care materialul de injectare ajunge la aeest nivel,

indepartarea stuturilor dupa intarirea materialului de injectare ~i repararea zonelor,

111

Cousolidarea structurilor din ziadrie de cariimidii si piatrii

6.2.4 Coaserea fisurilor cu scoabe din ole)

Legarea eli scoabe din otel se practica in cazul fisurilor izolate. Scoabele se fixeaza de 0 parte ~i de alta a fisurii, pe cat posibil perpendicular pe aceasta, in zone eu zidarie nedegradata, Numarul de seoabe se determina functie de sectiunea acestora si capacitatea portanta a peretelui de zidariei, eu asigurarea unei lungimi suficiente de ancorare.

In mod curent se utilizeaza scoabe din otel rotund, fixate in gauri cu mortar pe baza de ciment. Daca este posibil se indica introducerea scoabelor pe ambele fete ale zidariei [1].

In practica se intalnesc si scoabe din otel lat (platbanda), care au avantajul di pot fi mai simplu fixate In zid cu mijloace obisnuite, fig.6.9,

Fig.6.9 Brida din otel lat,

6.2,5 Camasuirea peretilor

Camasuirea peretilor este indicata in cazuI structurilor vechi putemic deteriorate, la care capacitatea portanta a peretilor structurali este mult diminuata,

In concepti a de consolidare a structurilor din zidarie camasuirea este frecvent utilizata. Astfel se practica camasuieli, pe una sau pe ambele fete ale peretilor structurali, eu mortar pe baza de eiment sau beton, armarea facanduse in mod curent ell plase sudate. Pentru obtinerea unor sectiuni ductile se indica folosirea armarilor eu bare independente din oteluri obisnuite.

112

Reabilitarea constructlilor

Camasuirea peretilor din zidarie va incepe, in general, de la nivelul fundatiilor dintr-o centura de beton annat. In acest fel se asigura transmiterea incarcarilor la teren.

Camasuiala peretilor trebuie astfel conceputa Incat sa asigure 0 buna conlucrare ell zidaria existenta. Aces! lucru se realizeaza prin fixarea arrnaturii de peretele de zidarie §i asigurarea unei bune aderente a materialului utilizat in camasuiala la peretele existent prin tratarea corespunzatoare a suprafetei peretelui (adancirea rosturilor, periere, suflare cu aer, udare etc).

Fixarea armaturilor din carnasuiala se face in mod curent eu scoabe dispuse in sah Ia circa 20 em pe directie verticala si orizontala, fig.6.10.a. Scoabele pot fi fixate prin batere ill rosturi sau fixate in gauri In care s-a introdus mortar. In cazul camasuielilor duble se practica si sistemul eu scoabe petrecute prin zid care leaga armaturile de pe ambele fete. Daca se utilizeaza scoabe fixate prin batere, atunci acestea se dispun in rosturile verticale inclinat la circa 10-15°, fig.6.l D.b ~i se fac din otel obisnuit eu diametrul minim 10mm, ell lungimea de 15 em §i ciocul de 6-8 em, ascutite si indoite in colt drept 1a eald.

SCOABA

a.

b.

Fig.6.10 Fixarea armaturii cu seoabe.

In cazul camasuielilor eu mortar grosimea camasuielii nu va depasi 4 em, iar in cazul celor din beton maxim 10 em.

Consolidarea strueturiler din ziadrie de carami(Hi !,!i piatra

113

Grosimea camasuielii este dictata de capacitatea portanta ce trebuie asigurata, dar si de tehnologia de executie (turnarea In cofraj sau toreretarea).

6.2.6 Bordarea golurilor

Bordarea golurilor poate fi realizata prin:

• dispunerea de armamra suplimentara in jurul golului inglobata in c ama§ uiala,

• lnrarnarea golului eu 0 structure din beton annat;

• inramarea golului eu profile metalice.

In eazul bordarii eli armatura, aeeasta se dispune suplimentar armaturii din camasuiala §i va:fi reprezentata de minim doua bare cu diametrul de 12 mm, dispuse Ia 10 em distanta una de cealalta, pe conturul golului la circa 3-5 em de margina acestuia. Barele se fixeaza suplirnentar in zidarie ell scoabe, fig.6.11.a.

Ineadrarea golurilor ell 0 rama din beton armat se realizeaza prin scoaterea unui rand de caramida, Daca peretele este gros se poate efectua operatiunea separat la interior §i exterior si eventual se pot realiza legaturi intre eele doua rame, fig.6.11.b.

La inramarea cu profile metalice se utilizeaza de obicei cornierc fixate in zidarie eu aile ore din otel rotund ell lungime de 60-80 em dispuse pe intreg conturul golului, fig.6.11.c.

6.2.7 Legarea zonelor de colt

In zonele de colt, pentru a se asigura 0 mai buna conlucrare dintre elementele ce se imbina, se vor introduce legaturi suplimentare. Astfel plasele se monteaza continua suprapuse pe eel putin 20 em de 0 parte si de alta a coltului, Se monteaza suplimentar trei bare eu diametrul ~e 12 mm, dispuse la eirca 10 em una de cealalta peste pI asa, fixate prm scoabe. Daca este posibil se vor utiliza scoabe strapunse care sa asigure 0 mai buna conlucrare dintre camasuiala ~i structura peretelui, fig.6.12.

Reabilitarea construetiilor

a.

b.

CORNIER DE BORDARE

c.

Fig.6.11 Tipuri de bordari ale golurilor.

6.2.8 Introducerea de tiranti

.

Tirantii au rolul de a asigura conlucrarea spatiala a structurilor din zidarie fiind utilizati Ia constructiile la care nu exista centuri din beton armat' indiferent de tipul planseului. '

Cnnsolidarea structurllor din ziadrie de cariimidll ~i piatrli

115

Fig.6.12 Legarea zonelor de col].

De obicei tirantii se realizeaza din otel rotund pentru a se putea asigura tensionarea eu piulite. Se intalnesc in practica si diverse alte tipuri de sectiuni (otel lat, profile U etc.) care au Ia extrernitati bare rotunde. Fixarea la capete a tiranrilor se face cu placute sau alte profile metalice care pot asigura 0 distributie a tensiunilor pe 0 suprafata ciH mai mare a peretelui ~i pot realiza eventual euplarea zonei de colt.

Prin dispunerea a cate doi tiranti Ia exterior si Ia interior, distantati eu agrafe §i legati din loc in 10e ell bride (traverse) din beton armat, dispuse Ia 1-1,3 ill, se pot obtine centuri-tiranti, care asigura 0 imbunatatire a comportarii ansamblului structural, fig.6.13.

Fig.6. I 3 Tirant-centura

110

Reabilitarca constructlilor

6.2.9 Introducerea de eclise din profile metalice

a modalitate de consolidare uscata poate fi realizata cu eclise din profile metalicc (profile U sau cornier), eu care se pot realiza centuri superioare si inferioare, diagonale si rnontanti. Profile1e metalice care se dispun pe arnbele fete ale peretelui se fixeaza cu prezoane, ceea ce conduce si la 0 precomprimare a zidariei, astfel incat se asigura 0 imbunatatire a cornportarii structurii,

6.2.10 Dispunerea de elemente orizontale si verticale din beton armat

Una din cele mai utilizate solutii, care asigura 0 buna legatura a elementelor structurale pc orizontala si verticala, este cea eu stalpisori si centuri din beton annat.

Astfel de lucrari sunt de amploare, fiind neeesare desfaceri ale unor zone din zidarie, ceea ce le face practieabile mai ales la constructii veehi unde rezistenta mortaru1ui este inferioara.

Stalpisorii se introduc la intersectiile zidurilor, fixarea lor facandu-se cu centuri simple eu conectori, fig.6.l4 sau de tip eclisa (doua eenturi, fiecare pe cate 0 fata a zidului).

ZIDARIE EXISTENTA

Fig.6.14 Centura eli conectori [3J.

CousoIidarea strncturilor din ziiidrie de caramida sl platra

117

6.2.11 Consolidarea structurilor din zldarle folosind materiale compozite armate cu fibre (CPAF)

in ultimii ani s-au incercat eu bune rezultate folosirea compozitelor armate ell fibre la consolidarea zidariilor in care utilizarea solutiilor conventionale are unele dezavantaje.

Consolidarea structurilor din zidarie prin camasuirea eu beton armat este destul de eficienta, intrucat mareste capacitatea portanta, rigiditatea si ductilitatea, dar aceasta solutie are ~i 0 serie de dezavantaje dintre care mentionarn, [10J:

• camasuielile grele sporesc mult greutatea proprie adaugand incarcari permanente destuI de mari, uneori imposibil de transmis la terenul de fundare mai ales cand la parter sunt bolti sau arce,

• rncarcarile sup limen tare din greutatea proprie modi fica raspunsul dinamic al structurii fiind posibila suplimentarea incarcarii seismice,

• grosimile camasuielilor pot altera aspectul estetic §i reduc spatiul util din cladiri,

• solutia este mare eonsumatoare de rnanopera si pe durata realizarii lucrarilor este obstructionata utilizarea normala a cladirii,

Aceste dezavantaje au stimulat cautarea unor solutii de consolidate bazate pe folosirea materialelor compozite armate eu fibre [7, 8, 11 J. a prima varianta de consoli dare folosind CPAP se prezinta ill fig. 6.15, in care 0 tesatura din fibre (din sticla, carbon sau aramidiee) este preimpregnata ell 0 rasina polimerica si lipita pe suprafata zidariei eu un strat adeziv.

Studii experimentale ulterioare au evidentiat faptul ca la consolidarea zidariilor este mai eficienta utilizarea fasiilor compozite inguste, fig. 6.16.a, orientate aproximativ dupa directiile tensiunilor normale dedit acoperirea intregului perete eu membrane compozite continue. De asemenea, din

118

Reabilitarca constructidor

programele de cercetare - dezvoltare organizate in acest domeniu s-au formulat si alte concluzii:

• in cazul in care solicitarea predominanta este incovoierea normala pe planul peretelui, este recomandata folosirea f§.$iilor compozite orizontale pentru cresterea momentului capabil,

• daca zidul de dlramida este incovoiat 111 planul sau este necesara distribuirea arrnaturilor exterioare compozite in zonele solicitate preponderent la intindere.

ZIDARIE EXISTENTA

7

TESATURA DIN FIBRA DE STICLA IMPREGNATA CU CA

Fig. 6.15 Consolidarea unei zidarii nearmate eu membrana compozita,

Eflcienta corespunzatoare a consolidarii eu ra~ii compozite se obtine doar daca este asigurata ancorarea corespunzatoare a armaturii compozite la capete, prin lungirni de ancorare suficiente sau prin sisteme de srrangere (fixare).

Daca nu se asigura aceste conditii pot apare desprinderi ale 1a$iilor compozite si moduri de cedare similare celor de la elementele din beton armat (cap. 7.3).

Tirantii realizati din cornpozite polimerice armate eli fibre se folosesc mai ales la consolidarea monumentelor istorice realizate din zidarie.

119

Consolidarea structurtlor din ziadrle de caramidli sl ptatra

Folosirea tendoanelor compozite respecta doua conditii principale [5]:

• interventiile structurale sunt putin vizibile ~i nu altereaza "personalitatea" constructiei

, ,

• solutiile propuse sunt "reversibile' si pot fi demontate daca performantele pe tennen lung nu sunt satisfacatoare.

Fig. ~.l6 C~.n~o~idarea zidurilor din earmnidft eu ta;;ii din CPAP [11J. a. ~1 b. fasii lipite pentru cresterea capacitatii portante Ia incovoiere ~i forfecare, c. ffi~ii (tendoane) nelipite dispuse pe contur pentru confinarea zidariei

St~cturile ~in zidarie pot fi consolidate folosind si tiranti dispusi penmet~al, fig. 6. ~ 6.b. Tirantii sub forma unor bare rotunde sau fa~ii p~ate . dm C?mpo~lte polimerice se aplica perimetral prin exteriorul zl~ufllor $1 apoi se prerensioneaza pentru realizarea confinarii orizontale,

120

Reabilitarea constructlllor

Compozitele folosite la tiranti sunt ell armare unidirectionala avand rezistente longitudinale foarte bune dar mult mai mici in directie transversals; de asemenea cornpozitele eu armare unidirectionala care folosese matrice polimerice tennorigide sunt fragile si sensibile la operatiile de filetare sau aschiere. De aceea trebuie realizate sisteme speciale de innadire In camp sau de fixare la capete.

intruciH tirantii din CPAF nu pot f indoiti dupa raze mid de curbura este imposibila trecerea acestor elemente dupa colturi ~i se impune ancorarea separata a tendoanelor printr-un element special, fig. 6.17. Sistemul de fixare Ia coltul unui zid este realizat dintr-un collar din otel ~i doua elemente de ancorare 91 tensionare a ffu}iei compozite. Tendonul compozit se Iipeste pe 0 pereehe de eclise metalice care asigura apoi tensionarea.

ECLISE PENTRU FIXAREA

1 TENDONULUI

SISTEMDE

~

Fig. 6.17 Ancoraje pentru prinderea f'fu?ii1or compozite folosite Ia consolidarea peretilor din zidarie [5].

Transferul fortelor de pretensionare din tiranti la structura se realizeaza prin contactul dintre coltarul metalic si zidarie, Cele dona tendoane eompozite ancorate la acelasi colt se pretensioneaza progresiv prin strangerea alternativa a piulitelor din capatul pieselor, astfel Incat sa se echilibreze momentele incovoietoare.

Innadirea tendoanelor compozite, dispuse perimetral, se face prin intennediul unor eclise metalice ~i un manson de strfingere.

Consolidarea structurilor din ziiidrie de caramida ~i piatra

121

Utilizarea materialelor compozite arm ate cu fibre (CPAF) la consolidarea structurilor din zidarie ofera rezolvari simple si rapide, Sistemul este indicat mai ales in cazurile in care solutiile traditionale nu sunt aplicabile din diferite motive sau prezinta unele dezavantaje, printre care cea mai importanta este cresterea greutatii constructiei,

Folosirea CP AF necesita dezvoltarea unor solutii speciale de prindere si fixare astfel incat sa fie utilizat in intregime potentialul structural al acestora.

BIBLIOGRAFIE

1. Nistor C., Troia L., Teodoru M., Minialov H., Consolidarea si intretinerea constructiilor, Editura Tehnica, Bucuresti, 1991.

2. Hassapis S.; The Rehabilitation and Conservation of Old Masonry Historic Structures With the Use of FRPs, Degree of Master of Philosophy, University of Sheffield, 1999,

3. Pasta A., Restauro Antisismico, Dario Flaccovio Editore, Palermo, 1992.

4. Saadatmanesh H. - Fiber Composites for New and Existing Structures. In ACl Structural Journal! May - June, 1994.

5. Triantafillou T.e., Fardis N. - Strengthening of Historic Masonry Structures with Composite Materials. In: Materials and Structures / Materiaux et Constructions, Vol. 30, October 1997,

6. Velazquez - Dimas J.I., Ehsani M,R., Saadatmanesh H. - Out - of - Plane Behaviour of Brick Masonry Walls Strengthened with Fiber Composites. In AICl Structural Journal/May - June 2000.

7. Kolsch H. - Carbon Fiber Cement Matrix Overlay System for Masonry Strengthening. In: Journal of Comp. for Constr., May 1998.

8. Kurtis K.E., Dharan C.K.H. - Composite Fibers for External Reinforcement of Natural Stone. In Journal of Comp. for Construction, Aug. 1997.

9. Ehsani M.R .. , Saadatmanesh H., Al- Saidy A. - Shear Behavior of URM Retrofitted with FPR Overlays. In: Journal of Comp. for Construction, Febr. 1997.

t z.z Reabilitarea constructiilor

10. Triantafillou T.C. - Strengthening of Masonry Structures Using Epoxy Bonded F.R.P. Laminates. In: Journal of Compo for Construction, May 1998.

11. Triantafillou T.C. - Strengthening of Structures with Advanced FRPs. In: Constr. Res. Com. Lim., 1998.

12. lCBO Eval. Servo Inc. - Acceptance Criteria for Concrete and Reinforced and Unreinforced Masonry Strengthening Using FiberReinforced Composite Systems, Whittier, 1997

13. Sika Wrap - Composite Structural and Seismic Strengthening Systems, Sike Limited, 2000

14. Sika-StructuraI Strengthening with Sika Carbo Dur Composites, 2000.

7

CONSOLIDAREA STRUCTURILOR DIN BETON ARMAT

7.1 ASPECTE GENERALE

Constructiile cu structuri din beton annat au 0 pondere importanta in cadrul fondului nou construit :in majoritatea tarilor lumii. Cu toate avantajele legate de siguranta unor astfel de tipuri de structuri sunt frecvente cazurile cand este necesara interventia in vederea reabilitarii lor.

Cauzele aparitiei degradarilor la stucturile din beton annat sunt multiple. Astfel, 0 prima categorie de degradari - §i chiar cele mai frecvente - sunt datorate executiei defectuoase, iar dintre acestea se rnentioneaza:

• lucrari efectuate pe timp friguros sau la temperaturi ridicate fiira luarea unor masuri corespunzatoare care sa asigure obtinerea unor betoane de calitate,

• dispunerea incorecta a armaturilor In beton in conformitate ell proiectul de executie,

• decofrarea sau solicitarea elementelor structurale lnaintea termenului necesar atingerii rezistentelor betonului,

• utilizarea unor materiale de calitate inferioara,

• nerespectarea tehnologiilor privind punerea in opera a betonului.

Din eategoria deficientelor de executie, care pot avea efecte defavorabile asupra strueturilor din beton armat, sunt ~i cele referitoare la calitatea lucrarilor adiacente cum ar fi izolatiile, finisajele etc.

Uneori eauzele degradarilor strueturilor din beton annat, ea si in eazul altar tip uri de structuri, se regasesc inca din faza de proiectare prin:

• subevaluarea incarcarilor in raport eu destinatia constructiei san schimbarea de destinatie,

• modelari analitice incorecte si erori de calcul,

lL4

Rcabilitarea constructiilor

• greseli in alcatuirea structurala, cum ar fi lipsa capacitatii de deformare plastid'! (sectiuni neductile) pentru constructii situate In zone seismice,

• greseli conceptuale privind izolatiile termice ~i sistemele de illcaizire, acceptarea unor sisteme structurale improprii ca urmare a produsului creatiei de arhitectura.

De multe ori cauzele avariilor sunt datorate actiunilor tehnologice sau intretinerii necorespunzatoare a utilajelor si instalatiilor, situatie corelata sau nu eu depasirea duratei de viata a constructiei. Cele mai multe situatii de acest gen sunt intalnite in industrie unde avariile pot fi datorate urmatoarelor cauze:

• actiunea agentilor chimiei,

• proasta intretinere a instalatiilor care produc vibratii,

infiltrarea agentilor chimici in panza freatica si distrugerea infrastructuri lor,

• procese tehnologice cu degajari de substante chimice agresive,

• umiditatea excesiva ~i lipsa sistemelor de ventilate,

• nerespectarea condiriilor climatice (fenomenul de condens) etc.

La foarte multe tipuri de structuri intervin in timp 0 serie de factori care fie prin degradari la nivelul terenului de fundare si prin infiltratii de apa din conducte, fie prin deteriorari la nivelul hidro si termo izolatiilor, pot concura la pierderea capacitatii de a indeplini functiunea (pierderea capacitatii de retinere a lichidelor la rezervoare sau de pierdere a capacitatii de retinere a apei la baraje) sau la cedari ale structurii de rezistenta.

Cele mai multe degradari structurale Ie intalnim, insa, in zone seismice, Cauzele degradarilor structurilor din beton annat la actiunea seismica sunt multiple. Astfel, exista structuri vechi care au fost supuse unui numar rclativ mare de seisme fapt care a condus la pierderea capacitatii portante ca urmare a oboselii materialului. Insasi conceptuI de prolectare ductil, care sta in prezent la baza proiectartl constructlllor in zone seismice, accepta degradiiri structurale in cazul unor actluni seismlce extraordlnare si care necesita ulterior interventii.

v.onsoucarca strueturuor din beton arrnat

125

7.2 PRINCIPII GENERALE DE CONSOLIDARE

Reabilitarea structurilor din beton annat se poate realiza prin mai multe procedee. Performantele noului sistem creat sunt 'il1sa conditionate de 0 serie de factori cum ar fi:

1. compatibilitatea dintre deformabilitatea sistemului vechi ~i a celui cu care se realizeaza consolidarea la nivelul fiecarui element structural;

11. realizarea unei conectari cat mai bune intre cele dona elemente (eel nou si eel vechi), astfel incat sa se asigure un bun transfer al incarcarilor;

111. modelarea corecta a noului sistem creat;

/

IV. dezvoltarea unor procedeee de evaluare a performantelor ~l

cornportarii noului sistem creat.

Analizele efectuate asupra posibilitatilor de crestere a performantelor structurilor existente, mai ales la actiunea seismica, au condus Ia 0 serie de masuri de reabilitare conditionand cresterea capacitatii portante §i a rigiditatii orizontale cu eea a ductilitatii elementelor structurale [1]. Acest lucru se poate realiza, 1a structurile in cadre din beton arm at, prin mai multe procedee:

1. introducerea unor panouri de rigidizare sau cresterea capacitatii portante a celor existente, fig.7.1.a - panouriie pot fi din beton annat sau zidarie:

ii. introducerea de contravantuiri din otel, fig.7.l.b, cu caracter local in ochiurile cadre lor, sau cu caracter general, cuprinzand zone din structura;

Ill. introducerea unor structuri adiacente, fig.7 .l .c - rolul acestora poate fi divers, plecand de Ia rigidizarea si diminuarea eforturilor structurii, 1a uniformizarea modului de cornporatre a ansamblului prin diminuarea efectelor din torsiuneetc.;

1V. refacerea capacitatii structurii prin cresterea capacitatii portante a elementelor structurale: stalpi, grinzi sau noduri, tig.7.l.d.

La cladirile cu pereti structurali din beton annat principiile de reabilitare se limiteaza 111 general la refacerea capacitatii portante a elementelor

.. ,,, .. OllU a 1 "' a l:UJl~lrUC{IIIOr

structurale prin inchiderea fisurilor utilizandu-se injectari cu mortar sau cu ra§ini epoxi, Cresterea capacitatii portante a structurii se poate realiza prin:

i. introducerea de pereti structurali cuplati la cei existenti, fig.7.2, (peretii noi se pot realiza pe 0 parte a peretelui existent sau pe ambele parti);

ii. camasuieli din beton annat pe 0 parte sau pe ambele parti a peretelui existent (prin torcretare);

iii. bordari pe contur cu conectarea elementelor la intersectii, fig. 7.3; iv. introducerea unor structuri adiacente,

PANOU DE

cONTRAVANTUI RE

a.

b.

CONSOLI DARE

/ NOD

STRUCTURA

CONSOLI DARE STALP

ADIACENTA

c.

d.

Fig. 7.1 Procedee de consolidate a structurilor in cadre din beton armat.

In toate cazurile va trebui sa se realizeze 0 conectare la interfata dintre elementele vechi §i cele noi, astfel indit sa se asigure conlucrarea dintre acestea, care sa conduca la un singur sistem structural omogen.

Ca unnare a diversitatii sistemelor utilizate §i a tipurilor de avarii care pot apare Ia constructiile din beton armat este dificil de a preciza procedeul optim de reabilitare.

127

Consulidarea structurilor din bcton armat

A~

A~

Fig.7.2 Consolidarea peretilor structurali din beton annat eu pereti noi.

Fig.7.3 Bordarea peretilor structurali din beton annat.

Chiar daca acest domeniu ocupa un lac important 'in preocuparile cercetatorilor si a studiilor de specialitate, nu se pot contura "retete" optime, fiecare sistem reprezentand un eaz aparte. Mai mult, uti1izarea unuia sau altui procedeu este conditionata de posibilitatile telmologice si mai ales de cele economice.

",,,, .. uuuar'ea construcnnor

7.2.1 Consolidarea cu panouri din beton armat sau din zldarle

Procedeul se utilizeaza pentru rigidizarea si cresterea capacitatii portante la actiuni laterale a sistemului structural. Amplasarea acestora se face pe dh posibil in zone rata usi si ferestre, pastrandu-se, in acelasi timp, continuitatea pe verticala pentru a nu crea zone eu modificari bruste de rigiditate,

In practica curenta, atunci cand este yorba de zone rara goluri de ferestre, datorita simplitatii in executie, sunt utilizate panorile din zidarie impanate in ochiul cadrului. Impanarea se poate realiza cu piese metalice, fig.7.4.a, sau elemente de zidarie dispuse inclinat, fig.7A.b.

a.

b.

Fig.7.4 Procedee de impanare a panourilor din zidarie, a. impanare cu piese metalice, h. impanare cu zidarie

In zonele cu goluri de ferestre sunt indicate panourile din beton annat care trebuie ancorate in elementele adiacente, grinzi si stalpi, fig.7.S. Conexiunea se poate realiza cu bare din otel beton introduse in gaud ee strapung sau nu elementeIe structurale, sau eu eonectori de tip conexpand. Prin acest procedeu se asigura 0 buna conlucrare intre elementele structurii existente si eele nou introduse, evitandu-se astfel concentrarile de tensiuni la colturile panourilor de rigidizare.

Consolidarca structurllor din beton armat

129

Fig.7.5 Procedeu de conectare a panourilor din beton annat introduse in ochiul cadrului,

Atunei cind grosimea grinzii este mult mai mica decit latimea stalpului, amplasarea panoului din beton annat se poate realiza lateral grinzii, ell ancorarea la nivelul planseului eu sau fara conexiuni in elementele verticale adiacente, fig.7.6.

A<l1-

A-A

GONECTORI

PRIN PLACA

CONECTORI

STALP

Fig. 7.6 Procedeu de coneetare a panourilor din beton armat introduse lateral grinzii.

Arnbele procedee, prezentate anterior, implica realizarea unei bune conlucrari dintre structura si panoul de rigidizare, astfel incat in cazul unor solicitari mari sa nu se poata produce expuIzarea panoului si sa se evite

130

Reabilltarea constructillor

concentrarile de tensiuni din zonele de contact, de la colturi, dintre panou ~i structura, In unele cazuri, atunci cand rigidizarile se efectueaza pe perimetrul exterior al constructiei, pot fi utiIizate panouri prefabricate ell legaturi de tip conector ~i matarea rosturilor eu mortar, fig. 7.7.

A-A

MORTAR

PANOU DE

RIGIDIZARE

A~

Fig.7.? Procedeu de coneetare a panourilor prefabricate [2J.

7.2.2 Consolidarea en sisterne de cnntravantuire diu otel

Utilizarea contravantuirilor din otel la reabilitarea structurile in cadre din beton annat este din ce In ce mai utilizata. Cauza principala este Iegata de raportul greutate-rigiditate si de unele aspecte tehnologice.

Sistemele de contravantuire se realizeaza sub forma unor rame metalice in interiorul carora se amplaseaza contravatuirile, Prinderea ramei in oehiul cadrului se poate realiza in mai multe mod uri:

1. e1.1 conectori, spirale si mortar, fig.7. 7;

ii. ell conectori de tip conexpand ~i matare cu mortar, fig.7.8.a;

iii. prin intermediul unor elemente metaliee fixate pe conturul golului eu conexpanduri, de eare se cupleaza eu suruburi elementele de contravantuire, fig.7.8.b,

iv. prin lip ire cu rasini epoxi, fig.7.8.c.

In fig.7.9 sunt prezentate doua imagini eu sisteme de contravantuiri metalice utilizate in Japonia [4].

a.

b.

c.

Fig.7.8 Procedee de conectare a panourilor de conravantuire.

a. cu conexpanduri si rnatarea rostului, h. si c. eu piesa intermediara

Printre propunerile mai recente, dintre panourile de contravantuire eu structura metalica sunt ~i cele sub forma de fagure. Panourile sunt formate dintr-o placa metalica eu rigidizari din profile metaliee , fig.7.10.a, [4]. Sistemul poate fi realizat ~i din subansamble imbinate intre ele cu suruburi, fig.7.10.h. Prin segmentarea panoului re,~lta posibilitatea de manevrare manuals, ceea ce pennite introducerea elementelor si la rigidizarile din interiorul constructiei,

a.

b.

Fig.7.9 Procedeu de conectare a cotravantuirilor [4].

a. procedeu clasic ell conectori ~i mortar, b. conectarea ell rasini epoxi

NERVURI DE

a,

RIGIDIZARE

b.

Fig.7.10 Tipurl de panouri de contravantuire din tabla.

a. panou rigidizat cu nervuri, h. panou din casete asamblate

1JJ

7.2.3 Consolidarca prin introducerea unor structuri adiacente

Acest procedeu este practieat numai In situatiile cand se impune extinderea constructiei, iar constructia adiacenta poate creste capaeitatea ansamblului Ia actiuni laterale, sau poate asigura 0 comportare rnai buna la efectele din torsiune.

Sunt situatii cand prin cuplarea unor constructii adiacente se poate obtine un ansamblu eu caracteristici superioare partilor din punctul de vedere al cauzei care impune reabilitarea. Astfel se poate realiza 0 crestere a rigiditatii latera le prin cuplare.

7.2.4 Consolidarea prin refacerea / cresterea capacltatli portante a elementelor structurale

Cel mai frecvent procedeu intalnit in practica consolidarii structurilor din beton annat este eel bazat pe utilizarea camasuielilor din beton armat, care are 0 arie larga de aplicabilitate la stalpi, grinzi, diafragme, pile de pod, piloti ai infrastructurilor, fundatii etc.

Camasuirea consta in cresterea sectiunii unui element de constructie prin care se Incorseteaza ell 0 camasa din bet on armat, intim Iegata de elemenrul initial.

Introducerea de camasuieli este valabila atat pentru a impiedica deteriorarea in eontinuare a lIDUi element de constructie cat ~i pentru cresterea capacitatii portante initiale.

Pe langa aceste sisteme de consolidare, in momentul de fala sunt din ce in ce mai utlizate diferite alte procedee dintre care fac parte ~i cele eu materiale compozite care au pe langa avantajul introducerii rapide in opera si posibilitatea evitarii cresterii greutatii constructiei.

Fara a intra in detalii, specifice diferitelor procedee de consolidare care de altfel sunt pc larg dezvoltate In literatura de specialitate [5, 6, 7], In continuare vor fi prezentate numai unele elemente de principiu pentru stalpi ~i grinzi.

134

Reabtntarea consrrucnnor

Cele mai practicate sisteme de consolidare locals pentru stalpi sunt [2]:

• camasuieli din beton annat, fig.7.11.a,

• carcase din tabla, 1a care se injecteaza eu mortar pe baza de ciment interspatiul dintre element si carcass, fig.7 .11.b,

carcase din profile metaliee fig.Z. II.e,

• fretari eu platbande fig.7.1 l.d,

• fretari eu cabluri fig. 7 .l l.e,

• tole din tabla lipite eu rasini epoxi fig.7.2.f.

" n m f] (;1
k,,",~. .
~.
a. b. c. d. e. f. FiO".7.11 Procedee utilizate la consolidarea stalpilor din beton annat. :. camasuiala din beton annat, b. carease din tabla 1ji injectari eu mortar, c. earease din profile metalice, d. fretari ell platbande,

e. fretari ell cabluri, f. tole din tabla lipite ell rasini epoxi

La unele dintre procedeele de consolidare a stfilpilor prezentate in fig.7.11 se pot utiliza si prinderi suplimentare cu conectori de tip eonexpand pentru 0 mai buna conluerare dintre sistemul de camasuire si sistemul initial [3].

ConsoHdarea structurilor din beton armat

13S

Unele sisteme utilizate la stalpi pot fi extinse identic ~i la grinzile din beton annat, iar nodurile, care de cele mai multe ori fac conexiunea intre zonele consolidate ale stalpilor Cll cele ale grinzilor, trebuie tratate in mod special pentru a se putea asigura conlucrarea dintr~ elemente.

,~. If

... Ce1e mai uzuale procedee de consoli dare a gl'inzilor din beton anna! sunt cu I;lpnatudi f1exibiUi, prezentate 111 fig.7.12. Astfel, dispunerea etrierilor se poate realiza prin strapungerea placii, fig. 7 .12. a si b, sau a inimii grinzii, fig.7.12.c. Perforatiile la nivelul placii se pot da pentru grupuri de etrieri, iar cele de la nivelul inimii numai pentru etrieri independenti, Detalii specifice sunt prezentate pe larg ill literatura de specialitate [5 si 7].

Fig. 7 .12 Proeedee utilizate la consolidarea grinzilor din beton armat prin plil,)l1~§uieli din beton annat

La realizarea camasuielilor grinzilor din beton armat se va avea in vedere ca diametruI minim al etrierilor sa fie de 8 mm, iar dispunerea acestora sa se {aca la 10-15 cm distanta. Pentru a se putea asigura conluerarea dintre armatura nona si armatura existenta din grinda se vor realiza conexiuni eu ecEse sudate dispuse la distante cuprinse intre 50 ~i 100 em [5,6, 7J.

- Un procedeu de consoli dare '"~ca: a grinzilor din beton annat este eel en :t[_o lle, metalice sau carcase, fixate de struetura existenta prin e]e.ment~ de asamblare cu filet-tprezoane, conexpanduH etc.). In fig.7.13.a elementele longitudinale din cornier, amplasate la partea inferioara a grinzii, sunt atasate §i se asigura conlucrarea numai prin intermediul unor prezoane tension ate, care au ~i rol de etrieri. Dispunerea prezoanelor se face asemanator eu eea a etrierilor prin perforarea placii,

a.

b.

e.

136

a.

Reabilitarea constrnctliler

b.

c.

Fig.7.13 Procedee utilizate la consolidarea cu Rrofile metalice ~i GWJi.~~ a grinzilor din beton annat.

._, .

ProfileIe metalice, figJ3.b, si carcasele, fig.l3.c, pot fi atasate grinzilor din beton annat eu prezoane sau conexpanduri, iar pentru a se asigura un contact cat mai bun intre elemente se poate practica procedeul injectarii cu mortar pe baza de ciment. In felul acesta pot fi corectate toate neuniformitatile rezultate din turnarea elernentului din beton annat.

_ Intrucat intre beton §i metal se poate realiza 0 buna conlucrare prin liPire ell ra~ini de tip epoxi, acest sistem este des Intalnit in practica consolidarii grinzilor, Procedeul este utilizat atat pentru cresterea capacitatii portante la moment incovoietor, fig.7.14.a, si respectiv 1a foqa taietoare, fig.7.l4.b, cat si pentru situatii combinate, fig.7.14.c. In eel de al treilea caz, elementele verticale pentru preluarea fortei taietoare pot fi dispuse continuu sau discontinuu sub forma unor platbande. Ap1iearea aeestui procedeu necesita 0 prelucrare speciala a suprafetei din beton pentru a se asigura planeitatea si reducerea grosirnii stratului de adeziv.

a.

Fig.7.14 Procedee de consolidate a grinzilor din beton armat eu pHici din tabla Iipite eu ra~ini epoxi.

Consolidarea structurilor din beton arrnat

137

7.3 CONSOLIDAREA CU PRODUSE DIN CPAF

Com ozitele cu matrice polimerice annate cu fibre (CP AF au inceput sa fie utilizate la reabilitarea structuri or din beton annat in situatiile in care solutiile conventionale de consolidare s-au dovedit deficitare sub anumite aspecte. Desi solutiile de consolidare bazate pe CPAF sunt relativ noi, in ultimul deceniu s-a acumulat un volum important de date analitice si experimentale permitand aprecieri realiste in privinta viabilitatii acestor solutii in proiectele de reabilitare structurala.

Una din solutiile cele mai aplicate pentru consolidarea elementelor din beton armat este placarea cu platbande din otel; dezavantajele acestui procedeu (discutate in cap. 4) au condus la introducerea placarii cu fa~ii din CP AF, solutie ell avantaje evidente. 0 alta metoda clasica si anume camasuirea elementelor structurale s-a dovedit eficienta in privinta cresterii rezistentei I?i asigurarii ductilitarii, dar costisitoare in privinta consumului de manopera, sporirea rigiditatii si intreruperea inerenta a exploatarii constructiei pe durata efectuartii lucrarilor,

CPAF of era 0 gama de proprietati convenabile: rezistenta la coroziune, densitate redusa, modul de elasticitate ridicat, caracteristici mecanice "dirijate" in raport eu cerintelc de rezistenta ~i rigiditate, deformabilitate acceptabila si posibilitatea fabricarii unor produse adecvate solutiilor de consoli dare. Pe de alta parte aceste materiale sunt relativ scumpe, iar experienta practica acumulata nu permite Inca formularea unor concluzii definitive referitoare la durabilitatea so1u1i1101' bazate de CPAF.

Alte argumente 'in sprijinul folosirii CPAF la conso1idarea structurilor din beton annat se refera la: aplicarea solutiilor de consolidate in spatii limitate, eliminarea strueturilor provizorii pentru sprijiniri temporare, reducerea semnificativa a costului manoperei ~i rnicsorarea pana la anulare a intreruperilor in functionarea constructiei.

Pana in prezent s-au utilizat aceste solutii mai ales Ia:

• eonsolidarea grinzilor ~i placilor de gradate din incovoiere,

• consolidarea grinzilor ~i stalpilor degradate din forfecare,

• confinarea stalpilor,

• consolidarea cosurilor industriale,

138

Reabilitarea constructiilor

Inginerul proiectant nu trebuie sa "forteze" insa utilizarea acestor materiale doar pentru en reprezinta solutii modeme, ci sa-si motiveze alegerea pe 0 evaluate cuprinzatoare tehnica ~i economica.

7.3.1 Componentele solutillor de consolidare bazate pc CP AF

Solutiile de consoli dare bazate pe CPAF se pot ~eali.z~ folosind ~ombinatii variate de fibre ~i matrice polimerice. Cele mal utilizate constituente ale CPAF pentru consolidarea structurilor din beton annat sunt rasinile epoxidice, poliesterice si vinilesterice ea matrice, respectiv fibrele din carbon, sticla sau aramidice pentru armaturi.

Rasinile polimerice utilizate la sistemele de consoli dare bazate pe materiale compozite se pot regasi in urmatoarele componente:

i. grund, utilizat la amorsarea suprafetei betonului pen~ imbunatatirea aderentei cu rasinile utilizate la impregnarea armaturii sau a stratului adeziv;

11.

pentru umplerea eventualelor goluri la netezirea suprafetei la care se ataseaza

chit, folosit ocazional suprafata betonului $1 platbanda compozita;

matrice, pentru impregnarea fibre lor, avand rolul de a rnentine armaturile in pozitia impusa de tipul compozitului si de a se asi zura mediuI de transmitere a tensiunilor prin produsul

o

compozit;

rv, adezivi, utilizati pentru asigurarea conlucrarii dintre platbanda compozita si beton ~ stratul adeziv permite transferul tensiunilor intre elementul de beton arm at si produsul compozit folosit la consolidare;

v. acoperire protectoare, ee asigura protectia exterioara a armaturii produsului compozit fata de agentii agresivi din mediul inconjurator;

Vi. fibrele ca materiale de annare, rea1izate din sticHi~ carbon sau ararnide se utilizeaza sub forma unor filamente continue sau sub forma de tesaturi,

iii.

Tipurile de produse cornpozite cu matrice polimerice, annate cu fibre, utilizate la lucrari de reabilitare structural a au fost prezentate In cap. 4.4.

v.onsouuarea structurllor din beton armat

139

7.3.2 Problcme speciale ~i precautil necesare Ia utiIizarea sistemelor compozite de consolidare

Deeizia privind posibilitatea utilizarii CPAF la consolidarea elementelor din beton arrnat trebuie adoptata pe baza evaluarii avantajelor si riscurilor potentiate. Aceste riscuri, desi mult reduse datorita programelor reeente de cercetare - dezvoltare, trebuie cunoscute si Iuate in considerare la adoptarea solutiei de consolidare si anume:

a. Fibrele din sticla E pot fi atacate de mediul alcalin din beton, daca armaturile intra in contact direct eli acesta. Sticla eu zirconiu este rezistenta la actiunea agresiva a alcaliilor, iar stratul de protectie din polimer previne acest mod de deteriorate. De asemenea coroziunea fibrelor din sticla sub tensiuni ridicate reprezinta un pericol potential pentru sistemul compozit.

b. in privinta durabilitatii matricelor polimerice exista suficiente date privind mentinerea proprietatilor acestor componente in medii agresive. Experimentarile privind influent a adaosurilor folosite pentru imbunatatirea comportarii la radiatii ultraviolete nu au evidentiat descresteri substantiale ale rezistentelor mecanice.

c. Performantele adezivilor utilizati la placarea grinzilor din beton armat cu platbande sau membrane compozite au fost verificate pe parcursul a mai mult de 20 de ani, rezultatele obtinute fiind convenabile acestei solutii.

d. Sistemul compozit realizat prin placarea grinzilor din beton armat eu platbande din CPAF are 0 comportare foarte buna Ia actiuni repetate, iar fluajul compozitelor si al adezivilor este nesemnificativ,

e. In legatura eu proiectarea 111 ansamblu a sistemuIui de consolidare bazat pe CP AF este necesara colectarea si prelucrarea rezuItatelor obtinute prin monitorizarea aplicatiilor realizate $i prin implicarea specialistilor care stapanesc bine at at mecanica mediilor compozite cat si a structurilor din beton armat sau prin cooperate interdisciplinara.

l'HJ

rccammarea consrruepuor

7.3.3 Folosirea CPAF In consolidarea elementelor incovoiate din beton armat

7.3.3.a Modu1 de realizare a solutiei de consolidate

Consolidarea grinzilor ~i placilor din beton annat se bazeaza pe 0 solutie relativ simpla din punet de vedere conceptual, dar eficienta acesteia este determinata de capacitatea zonei compozit - beton de a prelua ~i transmite starile de tensiuni dintre componente.

Eficacitatea sisternului este influentata de modul in care se realizeaza produsul compozit folosit Ia consolidare si se aplica pe suprafata betonului. Aceasta relatie depinde de:

1. Iipirea unor platbande din CP AF (obtinute prin pultrudere, prin contact sau prin vacuumare) si aplicarea acestora pe suprafata de beton, utilizand un adeziv cu proprietati fizico-mecanice adecvate;

ii. aplicarea unor membrane compozite realizate la locul de punere in opera, folosind tehnologia uzuala de formare a stratificatelor compozite prin procedeul "de contact" - dupa dispunerea unui strat de rasina se aplica succesiv straturile de armature sub forma unor benzi din tesatura care se preseaza cu rulouri, obtinand astfel simultan elementul cornpozit si aderenta cu suprafata de beton;

111. dispunerea armaturii si a rasinii intr-un mediu vacuumat, consta din plasarea armaturii alcatuite din tesatura peste zona co trebuie consolidata §i infuzia rasinii sub vacuum - procesul se desfasoara intr-un mediu 'inchis, infuzia de ra~ina umecteaza stratul de armatura si umple fisurile din beton.

Proprietatile cele mai uniforme se obtin prin utilizarea platbandelor si membranelor compozite prefabricate lipite de beton printr-un adeziv putcmic, avand caracteristici fizico - mecanice cornpatibile atat eu stratul de beton cat ~i cu produsuI compozit.

Procedeu1 prin contact este eel mai convenabil aplicarii "in situ", atat ca flexibilitate a procesului cat si ca pre! de cost. Totusi propricratile sistemului rezultat au 0 mare imprastiere, consurnul de ra:jina este rclativ ridicat, iar membrana compozita rezultata dupa intarire are proprietati mecanice mai reduse,

Corrsolidarea structurttor din beton armat

141

Infuzia de ra~ina in mediu vacuum at conduce Ia un element compact cu proprietati superioare la care rezulta 0 dispunere coreeta a strarului de armare,

In cazurile (ii.) si (iii.) rasina polirnerica indeplineste si rolul de strat adeziv, format simultan cu produsul compozit; desi in acest caz exist a mai purine interfete la care se poate initia cedarea, se elimina stratul ten ace de adeziv, favorabil comportarii de ansamblu a sistemului hibrid.

7.3.3.b Consolidare pentru sporirea capacitatii portante la incovoiere

La consolidarea elementelor incovoiate din beton armat eu ajutorul CPAF trebuie respectat conceptul general al armarii exterioare astfel incat modul de lucru al elementelor incovoiate sa nu se inrautateasca.

,

Toate cerintele de performanta impuse structurilor initiale trebuie mentinute ~i la cele consolidate.

Prin solutiile propuse trebuie evirate devierile majore de la distributiile tensiunilor pe sectiunea transversals a elementelor in cele doua stari (consolidat si neconsolidat).

Selectarea produsului compozit pentru armarea exterioara si a adezivului trebuie sa asigure moduI de lucru unitar al elementului consolidat.

Proiectarea si realizarea consolidarii elementelor din beton arm at solicitate la incovoiere cuprinde urmatoarele faze [8]:

a. Alegerea unui compozit ell modulul de elasticitate suficient de mare (preferabil compozite realizate din fibre de carbon si matrice epoxidice) pentru a folosi platbande subtiri cu proprietati stabile in timp. Un detaliu ell straturile componente ale unei solutii de consolidare bazate pe fibre de carbon este prezentat 111 fig. 7 .15 [9J, iar 111 fig.7 .16 sunt ilustrate solutiile curente de consolidare a unor elemente incovoiate, folosind platbande cornpozite.

142

Reabilitarea constructtllor

ACOPERIRE PROTECTOARE

STRAT DE RASINA

STRAT DE RAS!NA CHIT GRUND

BETON

Fig.7.15 Componentele solutiei de consolidare cu platbanda din CPAF [9].

b. Stabilirea sectiunii transversale a platbandelor compozite pentru obtinerea unei cresteri a capacitatii portante astfel inc31 sa se realizeze un mecanism de cedare convenabil. in literatura de speciaiitate sunt prezentate urmatoarele moduri specifice de cedare:

b l , curgerea armaturii din otel urrnata de strivirea betonului in zona comprimata;

b2. curgerea armaturii insotita de ruperea la intindere a platbandei cornpozite ~i apoi strivirea betonului din zona cornprimata;

b3. desprinderea platbandei 'in zona fisurilor marginale;

h4. cedarea 1a forfecare a betonului in zonele de cap at ale pJatbandeIor;

b5. desprinderea platbandei In regiunea fisurata cu momente incovoietoare mari;

b6. desprinderea platbandei datorita denivelarilor betonului; b7. eedarea aderentei platbanda - adeziv;

bS. cedarea legaturii platbanda - adeziv sau adeziv - beton;

b9. forfecarea interlamelara a platbandei cornpozite stratificate.

Se considera convenabile mecanismele b l si intr-o oarecare masura b2.

c.onsouuareu strueturuor din beton armat

PLATBANDA COMPOZITA

ADEZIV

Fig.7.16 Consolidarea grinzilor din beton armat ell platbande compozite.

c. Gradul de consolidare (raportul dintre momentul capabil al e1ementului consolidat si eel dinaintea consolidarii) se recomanda sa nu depaseasca valoarea 2.0. Astfel, 111 cazul extrem in care platbanda de CP AF devine neoperationala se mentine un coeficient de siguranta sub indircari de exploatare de ordinul a 1.15 -i- 1.2, [8].

d. Verificarea posibilitatii de cedare prematura prin mecanisme de desprindere a platbandelor compozite,

~Q;

2222; > 222? 2 2

I

ZSV.b22iU2I .

SURUB DE ANCORAJ

""",,4

1_J JUG METAUC

l. L",,,,,,,, " ....... " >up .... J2(

~ -

4 _I CUPON COMPOZIT

~ /

lij" ""'" '" """'" .... "", .. ,~

~

1-1

I

.

.

I

.

.

3-3

[J

4-4

It

'" ....

rceannrrerea construcunor

e. Prevederea unor mijloace de aneorare, in special la capetele platbandelor compozite [l0], daca se anticipeaza desprinderi premature, fig. 7 .16 si fig. 7.17.

f. Executia corecta a tuturor operatiilor, sub un control riguros.

Detalii privind consolidarea placilor incovoiate din beton annat sunt prezentate in fig.7.18.

Fig.7 .17 Detalii de fixate a capetelor platbandelor compozite pentru reducerea tensiunilor de desprindere [10].

7.3.3.c Consolidare pentru sporirea capacitatii portante la forfecare

Preocuparile specialistilor pentru consolidarea la forfecare a e1ementelor incovoiate din beton armat folosind CP AF s-au materializat in solutii diverse, 0 sinteza a acestora fiind prezentata in fig.7.19.

Proiectantul va decide pe ce suprafe]e se lipeste elementul compozit, daca se utilizeaza 0 membrana continua sau fasii, precum si daca este necesara ancorarea produselor cornpozite in grinda de beton armat. Se recomanda ca fibrele din stratificatele compozite sa fie orientate dupa directia tensiunilor normale principale de Intindere.

Consondarea structurilor din beton arrnat

145

L__ ____Jt A

s<3d

A-A

Fig.7.18 Dispunerea fa~iilor compozite pentru consolidarea placilor [II].

Contributia CPAP Ia sporirea capacitatii de rezistenta 1a forfecare este determinate de mai multi [acton: rigiditatea stratificatului cornpozit, calitatea adezivului sau a rasinii folosite Ia lipire, rezistentele mecanice ale betonului, schema de atasare a produselor compozite si orientarea fibrelor.

Rezultatele experimentale obtinute in cadrul unor programe de cercetare - dezvoltare au evidentiat existenta a dona mecanisme de cedare a elementelor incovoiate, consolid~te In veder~a sporirii capacitatii portante 1a forfecare:

1. ruperea la intindere a elementului compozit (in apropierea fisurilor din forfecare a betonului sau Ia colturile grinzii) datorita concentrarii tensiunilor;

ii. desprinderea compozitului de pc suprafata betonului.

Sporirea capacitatii portante 1a forfecare este proportionala eu produsul EcPc (Ee este modulul de elasticitate a1 compozitului, iar Pc este raportul dintre aria sectiunii transversale a elementului compozit si aria sectiunii transversale a grinzii din beton annat). Teoretic orientarea fibrelor compozitului ar trebui sa fie cat mai aproape de +45" (sau ±45° in cazul

146

ReabiIitarea constructillor

solicitarilor alternante) dar pentru a usura executia consolidarii se poate folosi orientarea fibrelor la 90" fata de axa grinzii.

~-------+ +

IZS ~ 1111111111111111111111 ~ 90' llill m IJ] ~ ~ 90'

a.

+ IZS~450

c.

+

Izs 11111111111111111111111 i OO/9G'

e.

b.

d.

I

ZS

+

~±450

f.

Fig.7J 9 Sisteme de consoli dare la forta taietoare a grinzilor cu CPAF.

a. membrana continua ell fibrele normale pe axa grinzii, b. annare cu ta~ii verticale, e. armare cu Ia!;lii inclinate, d., e. si f. armare eu membrane avand fibrele eu diverse orientari

In cazul in care se folosesc fasii compozite vertieale sau inclinate, distanta dintre fasii trebuie stabilita astfel incat fisurile diagonale din beton sa intersecteze eel putin 0 fa~ie. Utilizarea fasiilor este avantajoasa deoareee usureaza realizarea straturilor adezive cu grosimi constante. Fasiile inclinate eu armare unidirectionala sunt mai eficiente decat cele verticale sub aspeetul rezistentei Ia forfecare si a modului de propagare a fisurilor din forfecare.

Consolidarea structurilor din beton armat

147

Intrucat la fasiile diagonale poate fi initiate desprinderea capetelor, mai ales in zona intinsa este recornandabila utilizarea jugurilor (fasiilor In U). Continuitatea oferita de geometria fasiilor in U elimina efectul concentrarilor de tensiuni care apar la capetele fasiilor liniare situate in zona iminsa.

InIa~urarea completa a grinzii eli 0 membrana compozita este mai eficienta dedit camasuirea partiala in U sau numai pc fete1e laterale.

Cand infasurarea completa nu este posibila (de exemplu la grinzile T, fiira posibilitati de acces la fata superioara) se recomanda ancorarea cornpozitului in zona comprimata a elementului din beton armat. Gradul de consolidare in cazul solicitarii la forfecare trebuie limitat, astfel indlt coeficientul de siguranta sub actiunea incarcarilor de exploatare sa fie cuprins in intervalul1.1 -r- 1.2 [12, 13,14].

7.3.4 Utilizarea CPAF la consolldarea stalpilor din beton armat

Folosirea compozitelor polirnerice annate cu fibre la repararea si consolidarea stalpilor din beton annat este considerata in prezent una din caile cele mai eficiente de aplicare a compozitelor rnoderne in constructii. Prin infasurarea fasiilor compozite flexibile preimpregnate cu ra~ina polimerica sau prin lipirea unor membrane cornpozite pe suprafata betonului, se obtine 0 armare exterioara cu rezultate benefice atat la sporirea efortului axial capabil cat si la imbunatatirea ductilitatii stalpilor [15J.

Eficienta confinarii stalpilor din beton annat cu ajutorul infasurarilor (camasuielilor) din CP AF este influentata de urmatorii factori: rezistenta betonului, zveltetea stalpilor, tipul fibrei si al matricei compozite, fractiunea volumetrica de fibril, orientarea fibre lor din membrana compozita, conlucrarea la interfata beton - compozit si forma sectiunii transversale a stalpilor,

Consolidarea stalpilor din beton armat eu ajutorul CPAF se realizeaza usor, deoarece aplicarea straturilor compozite se poate face de catre lucratori eu 0 calificare me die, nu sunt necesare dispozitive complicate, iar rasinile polimeriee utilizate se pot intari la temperaturi obisnuite, in fig. 7 .20 se prezinta schemele de infasurare (camasuire) a stalpilor eu sectiune circulars, iar in fig.7 .21 solutiile uzuale de camasuire a stalpilor cu sectiune patrata.

148

Reabilitarea construcrlilor

Incercarile experimentale au evidentiat ca, in toate cazurile, prin infasurarea stalpilor eu sectiune circulara ~i dreptunghiulara (patrata) duetilitatea elementelor din beton annat creste de pana Ia 7 ori in raport Cll elementele necamasuite. Cresterea efortului axial capabil a fost de piina la 50% in cazul infasurarilor din compozite armate ell fibre din sticla si pana la 70% in cazul infasurarilor din compozite annate ell fibre de carbon [15].

a.

d.

b.

e.

c.

f.

Fig. 7.20 Variante de aplicare a armaturii exterioare din CP AF [8, II}. a. infasurarea tesaturii preimpregnate, b. fa!?ii preimpregnate sau lipite cu adezivi, c. camasuieli prefabricate aplicate prin lipire, d. infasurarea

cablurilor compozite preimpregnate, e. sistem automat de infasurare, f. injectarea rasinilor sub presiune

Consolidarea structurllor din beton arrnat

149

Eficienta mai redusa a camasuielii compozite la confinarea stalpilor cu secti une patrata se explica prin distribuirea diferita a presiunii de confinare. La sectiunile circulare presiunea de confinare este uniforms, In timp ee la sectiunile patrate presiunea de confinare variaza de la 0 valoare maxima Ia colturi catre 0 valoare minima la mijlocul laturilor. Prin prevederea unor conectori se imbunatateste modul de Iucru al sectiunii consolidate a stalpilor si implicit performantele structurale ale acestora [16J.

Eficienta confinarii stalpilor eli sectiune patrata (dreptunghiulara) se imbunatateste prin rotunjirea colturilor. De altfel colturile ascutite trebuie evitate in aplicatiile practice in care se folosesc infii~urari sau camasuieli din CPAF.

a.

b.

Fig.7.21 Consolidarea stalpilor ell sectiuni patrate folosind C PAF. a. infasurare eu m~ii preimpregnate, b. camasuiala prefabricata

In fig.7 .22 este prezentata sol utia de consolidate a zonei de rezemare a unci grinzi de pod pe un stalp, La partea superioara a stalpului se suplimenteaza infasurarca compozita, iar grinda este infasurata cu membrane compozite Ia care fibrele sunt orientate astfel: normale pe axa grinzii catre zona de rezemare ~i orientate la ± 45° 'in regiunea de intersecti e a stalpului ell grinda [17].

150

Reabilitarea ecnstructlllor

Cedarea imbinarii consolidate este intarziata pana la atingerea capacitatii de rezistenta la intindere a stratificatului compozit de pe capatul grinzii si strivire a betonului din zonele comprimate ale imbinarii.

Desi la inceput, tehnicile de consolidare bazate pc CP AF permit realizarea unor interventii structurale eficiente la principalele tip uri de elemente din beton annat. Aceste materiale of era proiectantului avantaje remarcabile care pot asigura solutii convenabile acolo unde solutiile conventionale sunt mai greu de realizat, Totusi costul CP AF este Inca relativ ridicat iar sensibilitatea unora dintre proprietatile acestor materiale necesita masuri de protectie mai ales in cazul unor radiatii ultraviolete ~i absorbtia umezelii. Trebuie mentionat faptul ca 'in viitor chiar dad. va scadea pretul de cost al CPAF, aceste solutii nu vor inlocui automat rezolvarile traditionale ci se vor aplica doar acolo unde IlU sunt posibile alternative clasice mai putin costisitoare, cu perform ante acceptabile.

E

A

B

Fig.7.22 Consolidarea zonei de rezemare a grinzii pe stalp [17].

a. grinda de beton annat, b. stalp de beton armat, c. infasurare primara pe stalp, d.jnfasurare suplimentara la capatul stalpului, e. infasurarea eu fasi! annate unidirectional, f. membrane cu fibre orientate la ±45°

rst

Consolidarea structurilor din beton armat

BIBLIOGRAFIE

1. Phan, L.T., Todd, D.R., Lew, H.S., Strengthening Methodology for Lightly Reinforced Concrete Frames - 1, NISTIR 5 I 28, Building and Fire Research Laboratory, Gaithersburg, Nist, Feb., 1993.

2. Goel, C.S., Seismic Upgrading of Reinforced Concrete Frames with Steel Elements, Proceedings, Workshop on the Seismic Rehabilitation of Lightly Reinforced Concrete Frames, Gaithersburg, June, 1995.

3. Jirsa, J.O., Use of Steel Elements in Rehabilitation of RC Frames

,

Proceedings, Workshop on the Seismic Rehabilitation of Lightly Reinforced Concrete Frames, Gaithersburg, June, 1995.

4. w\vw.takenaka.co.jp/takenaka eltechnol7

5. MaIganov, A.L, Plevkov, V.S., Polishchuk, A.I., Strengthening of Reinforced Concrete and Stone Members in Damaged and Reconstructed Building, Tomsk, 1989.

6. Nistor, C., Troia., L., Teodoru, M., Minialov, H. Consolidarea §i intretinerea constructiilor, Editura Tehnica, Bucuresti, 1991.

7. Arsenie, G., Voiculescu, M., Ionascu, M., Solutii de consolidare a constructiilor avariate de cutremure, Editura Tehnica, Bucuresti, 1977.

8. Triantafillou T.C. - Composites as Strengthening Materials of Concrete Structures. Ch. 9 from "Failure Analysis of Industrial Composite Materials", Ed. E. Gdoutos, K. Pilakoutas, C.A. Rodopoulos, McGraw - Hill, New York, 2000.

9. Emmons P. H., Vaysburd A. M., Thomas J. - Strengthening Concrete Structures, Part II. In: Concrete International, April 1998.

10. Zhang S., Raoof M., Wood L.A. - Prediction of Peeling Failure of Reinforced Concrete Beams with Externally Bonded Plates. In:

Proc. lust. Civil Engineering, August 1995.

11. Karbhari V.M., Seible F. - Design Considerations for Use of Fiber Reinforced Polymeric Composites in the Rehabilitation of Concrete Structures. In; Proceedings of NIST Workshop on Standards Development for the Use of FRP for the Rehabilitation of Concrete and Masonry Structures, Tucson, 1999.

12. Chaallal 0., Nollet MJ., Perraton D. - Shear Strengthening of Reinforced Concrete Beams by Externally Bonded Side CFRP Strips. In: Journal of Composites for Construction, May 1998.

13. Norris T., Saadatmancsh H., Ehsani M.R. - Shear and Flexural

KealJilitarea constructillor

Strengthening of Reinforced Concrete Beams with Carbon Fiber Sheets. In: Journal of Structural Engineering, July 1997.

14. Triantafillou T.C., Antonopoulos C.P. - Design of Concrete Flexural Members Strengthened in Shear with F.R.P (accepted for publication in Journal of Composites for Construction, 2000)

15. Neale K. W., Labossiere P., Demers - Use of Reinforced Composites for Strengthening and Rehabilitation of Concrete Structures. In Proc. of the First International Conference "Advanced Composite Materials in Bridges and Structures", Quebec, 1995.

16. Mirmiran A., Shahawy M" Samaan M. - Effect of Column Parameters on FRP - Confined Concrete. In: Journal of Composite for Construction, November, 1998.

17. Gergely I., Pantelides Ch., Nuismer R., Reaveley L D. - Bridge Pier Retrofit Using Fiber - Reinforced Plastic Composites. In Journal of Composites for Construction, November 1998.

8

NOI SISTEME DE REABILITARE A STRUCTURILOR LA ACTIUNEA SEISMICA

8.1 ASPECTE GENERALE

Pe durata vietii lor, constructiile sufera numeroase degradari produse de 0 serie de cauze ce au fost prezentate pe larg in paragraful 1.2. Dintre acestea seismul ramane 1nS8. cea mai irnportanta dintre e1e, avand drept consecinta aparitia unor degradari semnificative ale constructiilor s.au, ,in_, cazul 'in care nu sunt respectate prescriptiile minime de confonnare Se1SlTIlCa, poate produce chiar colapsul lor. Astfel, atentia inginerului constructor =. 'indrepta~a nu numai spre 0 conceptie, proiectare ~i executie corecta a structunlor dar ~l spre utilizarea practicilor de reabilitare a constructiilor existente avariate de seism.

Evaluarile economice au aratat faptul ca remedierea ~i consolidarea structurilor avariate implica costuri insernnate ce pot ajunge pana Ia 30% din valoarea de inlocuire a cladirii [1 J dar care nu intotdeauna pot conferi structurii siguranta In exploatare. Actiunea de consolidare a constructiilor se dovedeste a fi un proces complex, mult mai dificil decat proiectarea si executia unei structuri noi, elaborarea ~i. executar~a proiectel_or. de consolidare implicand cadre tehnice cu temeimce cunostinte de specialitate si 0 bogata experienta practica.

Pe langa procedeele clasice de reabilitare seisrnica utilizate deja in practica pe scara larga, in ultimii 20 de ani s-au conturat si au fost puse 111 practica 0 serie de procedee noi de protectie seismica si anume:

i. izolarea seismica a bazei;

ii. cresterea capacitatii de disipare a energiei.

8.2 IZOLAREA SEISMICA A BAZEI

Limitarea cantitatii de energie indusa de seism in structura se poate realiza prin izolarea bazei. Izolarea seismic-a a bazei consta in principiu in decuplarea legiiturilor dintre fundatie ~i suprastructure, realizandu-se astfel

Kcamlltarca eenstructulcr

o suprafata de luneeare care permite deplasarea libera a fundatiei impreuna eu terenul de fundare, suprastructura ramanand in repaos datorita inertiei sale.

Sistemul de izolare seismica Ia baza are in componenta sa un "lagdr" (element de rezemare / sustinere a suprastructurii) care pennite deplasarea libera a structurii in raport cu terenul, Ia care se aduga 0 serie de componente Cll rol de disipare de energie 9i de limitare a deplasarilor,

Izolarea seismica completa ar putea fi realizata numai in cazul unui ''[agar'' ideal, nerealizabil insa in practica, fig.8.l.a. In consecinta, datorita rigiditatii lagarului, in structure se induce 0 cantitate de energie corelata cu caracteristicile actiunii si caracteristicile dinamice ale ansamblului nOll creat, fig.8.l.b.

a.

b.

Fig. 8.1 Comportarea unei structuri cu baza izolata, a. izolarea ideala, b. izolarea reala

In ipoteza realizarii unui reazem ideal apar 0 serie de dezavantaje pentru echipamentele care deservesc constructia ca unnare a deplasarilor mari ce pot aparea intre suprastructure si infrastructura, Din acest motiv rigiditatea unui reazem trebuie corelata si cu eelelalte componente ale constructiei cum ar fi instalatiile de alimentare eu apa si energie electrica, canalizare, incalzire etc,

In decursul anilor au fost concepute numeroase tipuri de sisteme de izolare a bazei la care, pentru realizarea reazemelor, au fost folosite bile, role asezate pe doua directii, elipsoizi, penduli, reazeme din elastomeri, reazeme glisante, arcuri etc. Cele rnai frecvent utilizate tipuri de "lagdre" sunt reazemele din elastomeri cu ~i rara glisare.

Noi slsterne de reabllitare a structurilor la actiunea seismlca

155

8.2.1 Reazeme cinematice

Ideea izolarii strueturilor la actiunea seismica nu este de data recenta, avand

o vechime de peste 0 suta de ani. In anul 1870, francezul Jules Tonaillon a depus un brevet la Biroul de Inventii din San Francisco, California, care prezinta un sistem de izolare eu bile, fig.8.2.a. Acest sistem anticipeaza a:; numeroase procedee de izolare seismica existente in lume sau brevetate [2]. Ulterior reazemul cu bile a fast simplificat si rnlocuit Cll elipsozi amplasati J.» intre doua suprafete plane, fig.S .2.b, rezultand acelasi efect de ridicare a structurii si echilibrare dintre fortele de inertie produse de seism si cele gravitationale.

a.

b.

Fig. 8.2 Reazeme cinematice. a. bile, b. elipsoizi

.",... 0 alta varianta a reazemului cinematic cu bile este reazemul pendular cn 4 frecaTe din fig.8.3, [3].

Fig. 8.3 Reazem pendular en frecare.

ReazemuI consta dintr-o suprafata de glisare sferica si un gIisor articulat acoperit Cll un material rezistent la presiuni ridicate. Prin deplasarea relativa a eel or doua suprafete de glisare, acest sistem asigura ridicarea centrului de

156

Reabilitarea constructiilor

greutate al cladiriisi, prin aceasta, aparitia fortei gravitationale de restabilire a echilibrului cladirii, asemanator cu celelalte sisteme cinematice pe bile ~i elipsoizi.

Printre reazemele einematiee utilizate in practica se numara si reazemele d) pendulare. Aeestea au forma unor eilindri din beton annat eu extremitatile preluerate sferic si asezate in cavitati care sa Ie permita rotirea libera, fig.8A. 0 astfel de constructie izolata seismic pe reazeme pendulare, cu cinci niveluri si destinatia locuinte, a fost realizata si in Iasi,

Fig.8A Reazeme einematice sub forma de penduli scurti.

Un alt sistem cinematic, asemanator pendulilor seurti, dar cu dimensiunea stalpilor unui myel si eu extremitatile introduse intr-o carcasa care asigura limitarea deplasarilor este reprezentat de stalpii pendulari conceputi si brevetati de Nazin [4].

8.2.2 Reazeme din elastomeri

Elastomerii sunt materiale eu un grad inalt de polimerizare, obtinute p~ vuleanizare, adica prin fonnarea unor legaturi intre lanturile de molecule [5]. In afara eauciueului natural, in prezent sunt cunoscuti numerosi elastorneri sintetici, dintre care eei mai reprezentativi sunt: cloroprenul, stirolbutadienul, silicon cauciucul, poliuretanul etc. Cel mai utilizat pana in prezent, exceptand cauciucul natural, este c1oropren cauciucul, intalnit sub denumirea de neopren.

I

_;l__

NOI sisreme ae reamutare a srructuruur ra acpullca ~I:ISIUll:a

1;)1

Elastomerii sunt alcatuiti din macromolecule lungi, care In urma procesului de vulcanizare formeaza 0 retea spatiala. Solicitarile mecanice produc translatii ale segmentelor retelei, care conduc 1a transformari fizice la nivelui lanturilor moleculare.

Elastomerii sunt rnateriale care nu respect a legea lui Hooke la niei 0 solicitare, mai mult, curba forta-deformatie la compresiune este putemic influentata de factorul de forma al elernentului (raportul dintre aria incarcata si aria ~ejndircata a epruvetei). In fig.8.5 este prezentata curba caracteristica a e1astomerilor la diverse tip uri de solicitari.

p

COMPRESIUNE FORFECARE

INTINDERE

Fig. 8.5 Comportarea elastomerilor la diferite solicitari,

Pentru deformatii de pana la 400%, elastomerii prezinta particularitati mecanice asernanatoare lichidclor incompresibile, respectiv coeficientullui Poisson v = 0,5. lntre modulul de elasticitate longitudinal Eo al elastomerului si respectiv mcdulul sau de elasticitate transversal G exists urmatoarea relatie:

G=Eo

3

(8.1)

Un reazern din elastomeri este alcatuit din straturi altern ante de elastomeri ~i tole metalice, fig.8.6. Elastomerul asigura 0 flexibilitate mare a reazemului pe directie orizontala iar tolele metalice au rolul de a impiedica deformatiile

Fig. 8.6 Reazem din elastomeri.

transversale si de a asigura 0 rigiditate verticala foarte mare a reazernului. Pentru 0 buna functionare a reazemului ca element de izolare seismica, rigiditatea verticala a acestuia trebuie sa fie de aproximativ 400 de ori mai mare decat cea orizontala [2J. In fig. 8.7 este prezentata comportarea reazemelor din elastomeri la actiuni verticale si orizontale.

F

u

a.

b.

Fig. 8.7 Cornportarea unui strat de elastomer. 3. 'incarcari verticale, b. incarcari orizontale

Datorita faptului ca reazemele din elastomeri au 0 capacitate redusa de amortizare (coeficientul de amortizare variaza intre 2 si 3 % din amortizarea critics) este necesara adaugarea unor elemente suplimentare disipatoarc de energie. Pentru a mari capacitatea de arnortizare, in Noua Zeelanda in 1975 s-a conceput un nou tip de reazem din elastomeri prin introducerea in interiorul acestuia a unui miez de plumb, fig.8.8 [5]. Prin deformarea plastica a insertiei de plumb se asigura 0 disipare importanta de energie.

Noi sisteme de reabilitare a structurilor la actiunea setsmtca

15Y

Fig. 8.8 Reazem din elastomeri cu miez de plumb.

Pentru a elimina necesitatea adaugarii de elemente suplimentare de disipare, Malaysian Rubber Producers Research Association din Anglia a dezvoltat in 1982 0 componenta a cauciueului natural eu capacitate de disipare de energie intrinseca mare, obtinandu-se un sistem de izolare din cauciuc natural eli capacitate de amortizare ridicata. In acest caz, amortizarea este mariia prin adaugarea de particule foarte fine de grath, uleiuri sau rasini, ajungandu-se la coeficienti de amortizare ce variaza intre 10-20% din amortizarea critica,

Alt tip de reazem din elastomeri brevetat in 1977 in Franta ~i 1978 'in USA [6] este eel eli lunecare, fig.8.9. Acesta presupune, 'in cazu1 unei actiuni seismice importante, glisarea suprastructurii prin depasirea frecarii dintre stratul de teflon fixat de reazemul din elastomer ~i placa din otel inoxidabil fixata de suprastructure. Prin frecare se disipa ~i a cantitate importanta de energie. Caractersticile frecarii depind tnsa de temperatura si de viteza relativa de glisare a suprafetelor care vin in contact.

Fig. 8.9 Reazem din elastomeri cu lunecare,

rveauunarea consrrucunor

Structurile care au fost reabilitate prin izolarea bazei sunt in general structuri din zidarie de piatra si cararnida cu duetilitate redusa sau structuri neductile din beton arrnat,

Marea majoritate a proiectelor de reabilitare pe sistemul izolarii bazei folosesc reazeme din elastomeri sau reazeme din elastomer] cu insertie de plumb. In cazul reazernelor glisante este important ea forta de glisare sa poata fi corect estimata astfel ineat sistemuI de izolare sa inceapa sa gliseze tara ca structura sa sufere degradari semnificative.

Izolarea seismica este utilizata Ia reabilitarea structurilor in situatiile in care procedeele conventionale de reabilitare nu pot fi aplicate. Este cazul indeosebi al cladirilor istorice, unde interventiile clasice de reabilitare altereaza caracterul istoric al acestora. De asemenea, izolarea seismica nu este lID proeedeu de reabilitare aplicabiI la majoritatea structurilor, fiind utilizat la structuri unde se doresre 0 protectie seismica deosebita si se permit costuri substantiale legate de proiectarea, fabriearea ~;i instalarea sisternelor de izolare.

8.2.3 Exemple de structuri reabilitate prin izolarea bazei

In prezent exista numeroase structuri reabilitate seismic care utilizeaza sistemele de izolare Ia baza mentionate rnai sus. Cateva din aceste structuri reprezentative sunt descrise in continuare,

Astfel, cladirea Oakland City Hall, construita In 1914 in stilul Beaux Art, a fost cea rnai inalta cladire de pe coasta de vest a Statelor Unite la data construirii ei [7]. Aceasta este 0 cladire cu 18 niveluri si 0 suprafata de aproximativ 14214 m2• Sistemul structural este in cadre metalice eu pereti periferici de umplutura din zidarie neannata, fig.8.10.

Daunele inscmnate prod use in urma seismului Loma Prieta din octombrie 1989 au impus necesitatea reabilitari! seismice a acesteia. In urma examinarii mai multor variante de reparatii si consolidari, In final s-a ales solutia de reabilitare utilizand izolarea seismica la baza. Operatia de consolidare a structurii a inceput in anul 1992 si s-a finalizat in anul 1995, fiind la acea data cea mai inalta cladire din lume izolata seismic.

N oi sistemc de reabilitare a structurilor 13 actiunea seismlca

161

a,

b.

pia. 8.10 Oakland City Hall, Oakland, California. b a. vedere, b. modelul strueturii reabilitate

Sistemul de izolare seismica utilizat cuprinde 42 de reazeme ell i~se~ti~e de plumb $i 69 de reazeme din elastomeri armati a carer dia~e~ru vana~a l~tre 737 mm si 940 mm. Montarea reazemelor a presupus ridicarea staI~llor, scurtarea lor si transferarea incarcarii vertieale la el.el?en.te de su~tlllere provizorii, Pentru a proteja i~lterioml, stalpii au fost n~lcatl cu .max~m 2.5 mm pe durata procesului de hftare pentru mr:odu~erea sls:e~nulUl de lzolar.e seismica.Costul reabilitarii a fost de aproximativ 84 nllhoan~ de dolan, sisternul de izoIare reprezentand aproximativ 2.5% din aceasta cifra.

o alta structura reabilitata eu ajutorul izolarii seismice este cladirea San Francisco City Hall, fig.8.11, un exemplu de arhit~ctur~ cla~ic.a~ [~J. ~cea:ta a fost proiectata 111 anul 1912 eu scopul ~e a inlocui ~ladlr~a lllltl?la dl~tru~a?e seismul San Francisco din 1906. Cladirea are 5 niveluri, cu dunenslllm~e 1~1 plan 94 III x 124 ill si 0 cupola inalta de 91 m. Sistemul stl~ucturaI e.ste alcatuit din cadre metalice eu zidarie din caramid1i nearmata placata eu granit,

Degradarile substantiale in u.rma seismului Lorna Prieta di? .1989 au Impus efectuarea de reparatii si consolidari importante. Reabilirarea seismrca

Reabtlttarea constructtllor

adoptata pentru cladire a constat din consolidarea eu pereti de rezistenta din beton annat si izolarea bazei.

Fig. 8.11 San Francisco City Hall.

Sistemul de izolare adoptat este compus din 530 de reazeme eu insertie de plumb, asemanator cu proiectul de reabilitare a cladirii Oakland City Hall. Introducerea sistemului de izolare s-a dovedit a fi un proees complex de ridicare si scurtare a stalpilor pentru instalarea reazemelor. Marea majoritate a stalpilor sunt sustinuti de patru reazeme aflate sub 0 structure metalica, Reabilitarea seismica a inceput in anul 1994 ~i s-a finalizat In anul 1998.

o alta clad ire importanta reabilitata utilizand izolarea bazei este New Zealand Parliament House, [9]. Construita in anul 1922, aceasta este 0 structura cu 5 niveluri, cu pereti din zidarie, fig.8.l2.

SistemuI de izolare utilizat este alcatuit din 145 de reazeme din elastomeri eu rniez de plumb, 230 reazerne din elastomeri si 42 de reazeme glisante. Elastomerul utilizat este de tip special cu capacitate ridicata de amortizare. Toate reazemele utilizate sunt de forma circulara cu diarnetrele variind intre 480 ~i 580 mrn. Reazernele eu insertie de plumb au diametrul miezului variind tntre 155 ~i 190 mm. Reazemele glisante au in componenta lor suprafete din teflon si otel inoxidabil arnplasate pe reazeme din elastomer ell capacitate ridicata de amortizare. Reabilitarea seismica a inceput ill anul 1992 si s-a finalizat in anul 1994, ell un cost total de 6 rnilioane de dolari.

.... "1". I>JI.~"'''''JI'_'''''''' _ '"'-"' _ .. - - ",,"A _ --J.a_ ..,. _-

Fig. 8.12 New Zealand Parliament House.

o alta utilizare a izolarii bazei In scopul reabilitarii seismice este si aceea a sculpturii "Poarta iadului" a lui Rodin de la National Museum of Western Art din Tokyo, Japonia, [10]. Aceasta este 0 sculptura sub forma de panou, avand 'inaltimea de 5.4 m, latimea de 3.9 m, grosimea de 1 m, cu ° greutate de 7 tone, fig.8.13.

Fig. 8.13 Sculptura "Poarta iadului" a lui Rodin, National Museum of Western Art din Tokyo, Japonia.

Pentru a evita 0 posibila prabusire a sculpturii in timpul unui seism putemic, aceasta a fost amplasata pe 0 platforma rnontata pe lID sistem de izolare a bazei, fig.8.l4. In acelasi timp s-au efectuat si Iucrari de conservare inlocuindu-se cadrul de otel de sustinere a sculpturii ~i suruburile de prindere deteriorate in tirnp.

SALA. DE LECTURA Fig. 8.14 Sectiune transversale a mecanismului de reabilitare utilizand izolarea bazei,

Sistemul de izolare a bazei este alcatuit din 5 reazeme cinematice cu role ~i 2 disipatori. Reazemele cinematice permit deplasarea libera a lucrarii pe cele 2 directii orizontale, fiind reunite eu ajutorul unci structuri din otel ce

permite deplasarea unitara a acestora, fig.8.15. '

Fig. 8.17 Reazeme cinematice eu role cilindrice.

Io!;

Disipatorii utilizati SlIDt disipatori de tip vascos, realizati de Takenaka & Oiles Corporation. Acestia au ro1ul de a eontrola deplasarile orizontale produse atilt de seisme minore dit si de cele majore.

Reabilitarea seismica a fost realizata de Takenaka Corporation din Japonia ~i a durat intre decembrie 1998 si martie 1999.

8.3 CRESTEREA CAPACITATII DE DISIPARE A ENERGIEI

Prin cresterea capacitatii de disipare energetica se intelege introducerea unor dispozitive speciale in structura, altele decat elementele structurale, capabile sa realizeze acest lucru. Rolul principal a1 elementelor de disipare a energiei este ace1a de a absorbi 0 parte din cantitatea de energie indusa de seism in structura, reducand in acelasi timp deplasarile relative de nivel.

In prezent exista numeroase sisteme de disipare energetics care folosesc diverse materiale si procedee. In general acestea se caracterizeaza prin capacitatea de a transforma energia cinetica in alta forma de energie disipabila. Totcdata aceste dispozitive pot reduce semnificativ deplasarile relative de nivel,

Intre proiectarea ductila a elementelor structurale si utilizarea disipatorilor de energie nu exista niei 0 diferenta conceptuala, in ambele cazuri urmarindu-se reducerea deplasarilor si a fortelor taietoare de nivel. Diferenta consta In aceea eli, in primul caz, functia de disipare energetica este atribuita e1ementelor structurale In timp ce in a1 doilea caz, elemente suplimentare, special proiectate in acest scop, sunt adaugate structurii.

Aceste sisteme de disipare energetica pot fi clasificate in urmatoarele eategorii, in functie de tipul mecanismului de disipare a energiei [II].:

1. disipatori bazati pe deformarea plastid. a otelului;

ii. disipatori bazati pe extrudarea plumbului;

Ill. disipatori bazati pe lunecarea cu free are (disipatori eu frecare);

iv. disipatori bazati pe deformarea materialelor vasco-elastice (disipatori vasco-elastici);

v. disipatori bazati pe curgerea fluidelor (disipatori vascosi).

Uti1izarea in structura a sistemelor suplimentare de disipare a energiei se recomanda din urmatoarele considerente:

aceste sisteme de disipare pot oferi structurii rigiditate si amortizare suplirnentara,

• disiparea de energie in structura poate fi realizata numai de disipatorii suplimentari,

• degradarile structurii pot fi limitate Ia nivelul disipatorilor care sunt mai user de inlocuit decat elementele structurale intrucat nu afecteaza sistemul de rezistenta al structurii.

8.3.1 Disipatori en deformarea plastica a otelului

Dispozitivele de amortizare care s-au dovedit a fi cele mai economice si mai potrivite pentru utilizarea ca disipatori sunt acelea care se bazeaza pe deformatia plastics a metalelor. Pentru a intelege comportarea acestor dispozitive este necesar sa se examineze mecanismele de producere a deformatiei plastice.

La eforturi ce depasesc efortul elastic admisibil in material se produc modificari structurale ireversibile. Comportarea metalului in dorneniul postelastic poate fi fragila sau ductila. Materialele ductile, din care fac parte un numar insemnat de metale si aliaje metalice, prezinta, dupa depasirea efortului elastic, deformari plastice substantiale inainte de rupere. Ductilitatea (capacitatea materialului de a absorbi prin deformare plastica 0 cantitate importanta de energie) se datoreaza dislocatiilor, Aceasta deplasare ireversibila a atomilor in cristalele metalice se produce prin patru mecanisme elementare:

1. fluajul prin difuzie;

ii. alunecarea reciproca a grauntilor cristalini; iii. maclarea mecanica;

IV. alunecare.

Primele doua mecanisme sunt operante doar la temperaturi inalte, deci nu sunt specifice disipatorilor histeretici de energie care lucreaza Ia temperaturi normale. Maclarea mecanica nu este altceva dedit reorientarea unei zone dintr-un cristal, sub actiunea eforturilor de forfecare, alunecarea fiind

Noi sisteme de reabilitare a strucrurilor 13 actiunea seismica

167

mecanismul fundamental al deformarii plastice la reee si reprezinta translatia unei patti a cristalului ill raport cu alta, Tara 0 sehimbare de velum,

Astfel, forta de rezistenta din disipatori depinde de caracteristicile neliniare tensiune-deformatie specifics ale materialului. Plecand de la prineipii1e generale ale cornportarii otelului au fost dezvoltate diferite tipuri de dispozitive bazate pe solicitarea de incovoiere, torsiune, forfecare sau combinatii ale aeestora.

Avantaje1e disipatorilor bazati pe deformarea plastid a metalului constau in cornportarea ]01' stabila in timp, reliabilitatea (siguranta In exploatare) a aeestora pe termen lung si buna rezistenta la conditii termice si de mediu. In plus, disipatorii din otel sunt capabili sa asigure structurilor rigiditate, rezistenta si capacitate de disipare energetica sporita,

Contravantuirile sub forma unor tiranti din otel moale constituie eel mai simplu sistem de disipare energetica bazat pe defonnarea plastica a metalului.

Alte sisteme practicate sunt cele din fig.8.lS la care disiparea se realizeaza eu ajutorul unor bare sau subansamble deformate prin incovoiere, la care actionarea se realizeaza tot cu ajutorul contravantuirilor. Elementele disipatoare de energie trebuie proiectate astfel incat deformarea lor plastica sa se produca inaintea formarii articulatiilor pla stice in elernentele structurii.

Fig. 8.1S Sisteme de cotravantuiri cu defonnare plastica (12,13].

Rea bilitarea constructlilor

Un alt dispozitiv de disipare se prezinta sub forma de placi de otel in forma de X, denumit dispozitiv cu amortizare ~i rigiditate suplimentare (ADAS), fig. 8.19, dezvoltat de Bechtel Power Corporation, [14J. Forma permite ca pe intreaga suprafata a placii sa se produca intrarea in curgere a materialului.

Fig. 8.19 Sistem de disipare ADAS.

Sistemul ADAS a fost modificat ulterior de Tsai si Hong in 1992, (15), sub forma de elemente triunghiulare (T-ADAS). In fig. 8.20 se prezinta forma dispozitivului si relatia forta-rotire Ia un ciclu altemant. La fel, forma conduce la 0 curbura constanta si deci fiecare sectiune intra. simultan in curgere, astfeI incat intreagul element absoarbe energie.

6

v (rad)

Fig. 8.20 Sistemul de disipare T-ADAS si modul de comportare.

1

Noi slsterne de reabilitare a structurilor 1:1 actiunea seismica

169

8.3.2 Disipatori ell extruderea plumbului

Un alt tip de disipator care utilizeaza proprietatile de disipare energetica de tip histeresis a metalelor este disipatorul de energie prin extrudarea plumbului. Procesul de extrudare consta in trecerea fortata a materialului printr-un orificiu. In acest fel se produce deformarea plastid. a plumbului ~i consumarea unei cantitati importante de energie. Acest sistem a fost propus de Robinson in 1987 ca disipator de energie pentru structurile cu baza izolata din Noua Zeelanda [16], fig. 8.21.

a.

b.

Fig. 8.21 Sisteme de disiparc ell extrudarea plumbului, a. ell cilindru strangulat, b. cu ax bombat

Disipatorii de energie prin extrudarea plumbului prezinta 0 serie de avantaje dintre care: relatia incarcare-deformatie este stabila, fiind neafectata de numarul de cicluri de incarcare; functionarea acestora nu depinde de conditiile de mediu si de efectul de imbatranire; au 0 dnrata lunga de viata, nefiind necesara inlocuirea lor dupa lU1 seism putemic deoareee plumbul din componenta disipatorului revine la starea nedeformata dupa excitatie,

8.3.3 Dislpatorl ell frecare

hl ultimii ani a fost propusa si dezvoltata 0 mare varietate de disipatori cu frecare pentru disiparea energetica 'in structure. Marea majoritate a acestor dispozitive prezinta bucle histersis de forma dreptunghiulara, ceea ce indica o comportare a acestor disipatori asemanatoare eu cea a frecarii de tip Coulomb.

Reabilitarea consrructillor

In general, aeeste dispozitive de disipare au caracteristici de performanta bune iar comportarea lor este putin afectata de frecvenra incarcarii, nurnarul ciclurilor de incarcare sau de variatiile de temperatura. De asemenea, aceste dispozitive au 0 rezistenta mare la oboseala, diferind in functie de complexitatea lor mecanica si de materialele folosite pentru suprafetele de Iunecare,

Grigorian ~i Popov au propus in ] 993 un dispozitiv eli frecare care pennite lunecarea in legaturi bulonate ell fanta [17]. 0 astfel de legatura bulonata consta din doua placi exterioare metaliee, un guseu central eu fanta ~j doua gamituri de alama fixate de placile exterioare. Suprafata de lunecare este otel pe alama. III astfel de legaturi otel-alama, gamituriie de alarna sunt zgariate In timp ce placile de metal ramftn nedegradate. Buclele histeresis sunt de forma dreptunghiulare si stabile dupa un numar mare de cic1uri de incarcare, comparativ cu legaturile bulonate cu suprafata de contact otel pe otel, unde se remarca un grad ridicat de uzura prin freeare.

Un alt disipator de disipare prin frecare a fost dezvoltat de Flour Daniel Inc. denumit "limitator de disipare energetica" [18]. Dispozitivul este alcatuit dintr-un cilindru, resoarte interioare, pane de compresiune, pane de frecare si opritori. Mecanismul consta din frecarea Cll lunecare printr-o serie de miscari eu oprire la extremitatile cilindrului. Acest dispozitiv de disipare energetic a este singurul care nu genereaza bucle histeresis dreptunghiulare jar forta de lunecare este proportionala cu deplasarea. In cornparatie ell celelalte dispozitive cu frecare care au bucle histeresis dreptunghiulare, acest dispozitiv este activat chiar de excitatii reduse. Dispozitivul are posibilitati de autocentrare care reduce deplasarea permanents cand structura se deformeaza dincolo de domeniul elastic.

Disipatorii cu frecare au insa dificultati legate de mentinerea proprietatilor lor pe durate marl de timp deoarece:

suprafetele metalice de Iunecare sunt supuse fenomenului de coroziune, indeosebi aliajele de otel care au probleme importante de coroziune in contact cu alama, bronzul sau cuprul,

• incarcarile normale la suprafata de lunecare nu pot fi mentinute cu precizie, fiind posibila 0 anumita relaxare In timp,

• pot sa apara deplasari remanente dupa un seism.

nUl :'>llllCIU" ut: It:aUIlU;ln: a su ucruruur ia acpunca SClSmlCa

171

8.3.4 Disipatori vascoelastici ~i vasco~i

8.3.4.a Disipatori vascoelastici

Disipatorii vascoelastici sunt folositi ca dispozitive de disipare energetica Ia structuri in care disipatorii sunt SUp~1 la deformatii de forfeeare. Marerialele vascoelastice prezinta caracteristicile combinate ale unui solid elastic ~i ale unui lichid vascos supuse deformatiei, adica acestea revin la forma lor iniriala dupa fiecare ciclu de deformatie ~i disipa 0 anumita cantitate de energie sub forma de cal dura (19].

Un exemplu de disipator vascoelastic supus Ia forfecare este acela alcatuit d~ straturi din material vascoelastic fixat de placi din otel, fig. 8.22, [20]. Acesti disipatori pot fi montati in structure pe diagonalele cadrelor contravantuite. Miscarile relative dintre placa interioara 91 placile exterioare din otel fac sa apara deformatii de forfecare care condue la disipari de energie.

MATERIAL

VASCOELASTIC

Fig. 8.22 Sistem de disipare de tip vascoelastic.

Disipatorii vascoelastici pot n, de asernenea, instala!i l~ nive~ul .1mbi~~ii rigla-stalp a unui cadru contravantuit. Legatura consta din doua dispozitive dispuse simetric, forta de forfecare fiind transferata eu ajutorul unui bulon de forfecare, ceea ce face ea dispozitivul de disipare energetic a sa fie supus numai la forta axiala,

Un alt exemplu de utilizare a materialelor vascoelastice este acela al panourilor cu insertii vascoelastice. Acest sistem asigura atat 0 crestere a amortizarii cat ~i 0 crestere a rigiditatii laterale a structurii.

Dezavantajul disipatorilor vascoelastici este acela ca depind de frecventa actiunii ~i de temperatura mediului ambiant.

S.3.4.b Disipatori vascosi

Disipatorii vascosi sunt disipatorii care utilizeaza proprietatile vasccase ale fluidelor, fiind in principal disipatori pe baza de ulei.

Un exemplu de utilizare a matenalef;t vascoase este acela aI peretilor cu amortizare vascoasa, propus de Sumitomo Construction Company din Japonia, [21]. Dispozitivul consta dintr-o caseta de otel atasata planseului inferior ~i umpluta cu un fluid putemie vascos. 0 placa de otel, fixata de planseul superior, se afla in interiorul casetei de otel, Forta de amortizare de tip vascos este produsa de viteza relativa dintre ceIe doua plansee,

De asemenea, disipatorii vascosi de tip fluid functioneaza si pe principiul curgerii fluideIor prin orificii. Acesti disipatori au 0 comportare vascos Iiniara si sunt putin sensibili la variatiile de temperatura. Un exemplu 11 constituie disipatorul propus de Taylor Devices Inc., fig. 8.23, [22]. Acest dispozitiv este umplut eu ulei siliconic si consta dintr-un piston din otel inoxidabil eu cap din bronz cu orificii si dintr-un acumulator, Curgerea Iichidului prin orificii este compensata ell ajutorul unui termostat pasiv bimetalic care permite functionarea dispozitivului intr-un domeniu al temperaturilor de -40 C + 70 C.

Fig. 8.23 Sistem de disipare de tip vascos.

Disipatorii vascosi sunt mai putin sensibili la modificarile de tempertura ~i au 0 comportare stabila intr-un domeniu larg de temperaturi. Pe de alta parte, acestia au urmatoarele dezavantaje: existenta de colmatari pe 0

Noi sistcme de reabilitare a structurilor Ia actlunea seismica

173

perioada Iunga de timp iar miscarile reduse in structura pot cauza uzura elementelor de etansare si scurgerea fluidului in exterior.

8.3.5 Excmple de structuri reabiJitate ell disipatori de energle

o aplicatie importanta a disipatorilor fluizi de tip vascos consta in utilizarea acestora la izolarea seismica a hotelului Woodland din California, [23]. Aceasta este 0 cladire ell caracter istoric, datand din anul 1927, cu 4 niveluri si 0 structure neductila din beton avand parterul flexibil. Prin utilizarea acestor dispozitive s-a urmarit cresterea rezistentei la actiuni seismice a cladirii, mentinandu-se in acelasi timp caracterul istoric al acesteia. In comparatie eu procedeele clasice de consolidare luate in calcul (panouri de forfecare sau diagonale), disipatorii fluizi de tip vascos s-au dovedit a fi eei mai eficienti din punet de vedere economic ~i a obiectivelor urmarite. In intreaga structura s-au utiIizat 16 disipatori fluizi, fiecare dezvoltfuld 0 foI1a de 450 kN, fiind montati in peretii structurii eu ajutorul unor diagonale, fig. 8.24.

Fig. 8.24 Sistem de disipare fluid de tip vascos folosit la reabilitarea seismica a hotelului Woodland, California

174

Rcabilitarea construcrlilor

In prezent, disipatorii de encrgie fluizi sunt folositi din ce in ce mai mult atat la structurile noi cat ~i Ia reabilitarea seismic a a eel or existente. C.a:eva d!n aplicati~le de r~abilitare seismica a unor structuri eu ajutorul disipatorilor cu fluid de tip Taylor ce vor fi realizate in cursul anului 2001 sunt urmatoarele [24]:

•

Hearst Memorial Mining Building - SUA, Berkeley - este 0 structura din caramida eu 4 niveluri ce va fi reabilitata seismic cu ajutorul a 26 disipatori fluizi de tip Taylor. Acestia dezvolta 0 fotta de 890 kN si au 0 cursa de ±813 mm,

San Francisco - Oakland Bay Bridge, SUA - disipatorii sunt utilizati la reabilitarea podului suspendat dintre San Francisco si insula Yerb'a Buena. Reabilitarea se realizeaza cu ajutomI a 100 de disipatori fluizi de tip Taylor ce dezvolta forte de 2000 kN, 2450 kN ~i 3115 kN.

Taiwan Office Building - Taivan, Taipei - structura are 14 niveluri iar cei 64 de disipatori fluizi sunt montati pe diagonale, Acestia dezvolta forte de 980 kN $i 490 kN.

BIBLIOGRAFIE

1. *** Comment reparer Ies batiments endommages par un seisrne, Nations Unies, New York, 1977.

2. Budescu, M., Contributii privind izolarea seismica a structurilor, Teza de doctorat, Institutul Politehnic "Gh. Asachi" Iasi, 1983.

3. Mayes, R.L., Seismic isolation: When content protection is as Important as the structure, Proceedings Third National Concrete and Masonry Engineering Conference, vol. 2, San Francisco, California

1995. . ,

4. Nazin, YV., Experimentalniiezdania v Sevastopole na

gravitationnih sistemah seismoizolatii s vkliuciaiscimsia

suhimtreniem, Seismostoikoe stroitel~tvov Uzbekskoi SSR, Taskent, 1974.

5. Robin~on, W.H., Tucker, A.G., A Lead - Rubber Shear Damper, Bulletin of the New Zealand National Society for Earthquake Engineering, vol.l O, nr.3, 1977.

6. Plichon, C., Hooped Rubber Bearing and Frictional Plates: A modern Antiseismic Engineering Technique, Proceedings,

1'101 SIStemC ue reaniurare a strueruruor ra acpunea seisnnca

Specialists Meeting on the Anti-Seismic Design of Nuclear Installations, Paris, France, 1975.

7. Oakland City HaB (www.dis-inc.com/oakbrief.htm)

8. San Francisco City Hall (www.dis-inc.com/sfhallbr.htm

9. New Zealand Parliament House (www.dis-inc.com/nzparlbr.htm)

1 O. Protecting Rodin's Sculpture the "Gates of HeW' at the National Museum of Western Art Withstanding Earthquakes with Base Isolation Retrofit.

(VlVv'W. takenaka.co.jp/takenaka _ e/news _ e/pr9903/m 9903 ~ 04.htm) 11, Kelly, J.M., Skinner, M.S., Beneke, K.E., Experimental Testing of an Energy-Absorbing Base Isolation System, UCBIEERC - 80135.

12. Aristizabal-Ochoa, D., Disposable knee bracing: improvement in seismic design of steel frames, ASeE Journal of Structural Engineering, vol. 112, no. 7

13. Jurukovski, D., Petkovski, M., Rakicevic, Z., Energy absorbing elements in regular and composite steel frame structures, Engineering Structures, 1995

14. Tyler, R.G., Damping in building structures by means of PTTP sliding joints, Bulletin of New Zealand Society of Earthquake Engineering, vol. 10, 1977

15. Tsai, K.c., Hong, C.P., Steel triangular plate energy absorber for earthquake-resistant buildings, Proceedings, 1 st World Congress on Constructional Steel Design, Mexico, 1992

16. Robinson, W.H., Cousins, W.J., Recent developments in lead dampers for base isolation, Pacific Conference on Earthquake Engineering, vol, 2, New Zealand, 1987

17. Grigorian, C.E., Popov, E.P., Slotted bolted connections for energy dissipation, Proceeding A TC~ 17 -1 Seminar on Seismic Isolation, Passive Energy Dissipation and Active Control, Applied Technology Council; Redwood City, CA, vol. 2, 1993

18. Nims, D.K., Inaudi, 1.A., Richter, P .1.; Kelly, 1.M., Application of the energy dissipating restraint to buildings, Proceeding ATC-17-1 Seminar on Seismic Isolation, Passive Energy Dissipation and Active Control, Applied Technology Council, Redwood City, CA, vol. 2,1993

19. Mahmoodi, P., Structural dampers, Journal of Structural Division, ASCE; vol. 95; 1969

Reatnlttarea cnnstructillor

20.

Mahrnoodi, P., Keel, C.J., Performance of viscoelastic structural dampers for the Columbia Center Building, Building Motion in Wind, ASCE publication, 1986

Miyazaki; M., Mitsusaka, Y., Design of a building with 20% or greater damping, Proceedings of the 10th World Conference on Earthquake Engineering, Madrid, 1992

Symans, M.D., Constantinou, M.e., Seismic response of structures with supplemental fluid viscous dampers, NCEER Bulletin, vol. 7, no. 4, 1993

Miyamoto, H.K., Seismic Rehabilitation of a Historic Non-ductile Soft Story Concrete Structure Using Fluid Viscous Dampers.

Taylor, D., Constantinou, M.e., Fluid Dampers for Applications of Seismic Energy Dissipation and +Seismic- Isolation, (v.ww.taylordevices.com/dampers.htm)

21.

22.

23.

24.

9

REABILITAREA HIGROTERMICA A CLADIRILOR

9.1 ASPECTE GENERALE

Asigurarea unor valori optime ale temperaturii in cladiri in perioadele reci necesita furnizarea de energie termica, care trebuie sa compenseze pierderile de cdldurd prin elementele de inchidere, corespunzator capacitatii lor de izolare.

Adoptarea unor masuri eficiente de Iimitare Ia valorile adrnise a pierderilor de caldura 111 exploatarea cladirilor este legata de cunoasterea cailor transferului termic din incaperi spre exterior in perioadele reci ale anului, pre cum si a ponderii energiei aferente acestor cui din totalul pierderilor de caldura,

In cazul cladirilor obisnuite pierderile de caldura spre exterior in timpul iemii sunt repartizate aproximativ in urmatoarele proportii:

• 40 50% prin schimbul de aer intre incaperi ~i exterior,

• 20 25% prin portiunile opace ale peretilor exteriori,

• 10 25% prin ferestre, luminatoare, vitrine si usi exterioare,

• 5 10% prin structura acoperisului, clasic sau terasa,

• 5 .. .1 0% prin planseul-pardoseala de Ia subsol, spre teren.

Aceasta repartitie depinde de forma, alcatuirea si dimensiunile in plan ale constructiei, de numarul de niveluri, de suprafata si alcatuirea anvelopei, de marimea ~i de caliratile de izolare termica a diverselor zone componente, pre cum ~i de intensitatea schimbului de aer al incaperilor cu mediul inconjurator,

Calitatile de izolare tennies ale unei cladiri ~i consumul de energie pentru climatizare se conditioneaza reciproc pentru obtinerea confortului termic [2]:

• la un grad de izclare termica a elementelor mai redus va fi necesar un aport energetic mai mare in exploatare, pentru a se rnentine parametrii

Rea bllitarea constructillor

higroterrnici ai microclimatului interior la nivelul valorilor de confort, ~i invers, un grad de izolare termica mai ridicat al anvelopei cladirii permite obtinerea acelorasi efecte termice ell consum energetic mai mic;

• pe masura ce disponibilitatile de energie sunt mai ridicate, calitatile de izolare ale anvelopei ar putea fi diminuate corespunzator, instalatiile de incalzire avand rolul preponderent, ~i invers, cu dlt energia de care se dispune este rnai redusa, fiind limitata din diverse motive, cu atilt se impune diminuarea pierderilor de caldurti prin asigurarea unor calitati ridicate de izolare tennica a elementelor exterioare de inchidere,

Optiunea pentru una dintre cele doua variante este determinata in primul rand de considerente economice, energetice si de protectie a mediului, precum ~i de efectul interdependentei dintre factorii fizici ~e_caracterizeaza spatiul interior al incaperilor asupra senzatiei de confoct, alaturi de subiectivitatea inerenta de apreciere a conditiilor de microclima de catre diferi te categorii de persoane.

in cazul cladirilor noi, asigurarea confortului termic din incaperi, pe baza unui consum redus de energie, se poate realiza relativ usor, printr-o proiectare corecta, pe baza unor prescriptii care sa prevada valori normate ridicate privind protectia termica a elementelor anvelopei, pentru a se conferi acestora, inca din faza initials, de proiectare, un nivel corespunzator al gradului de izolare termica,

Cladirile vechi, care au suferit in cursul perioadei de exploatare efecte de diminuare a calitatilor de izolare termica a elementelor exterioare de protectie din cauza actiunii ciclice cumulate a unor factori de mediu (variatii mari de temperatura si urniditate, radialia solara, fenomenul de inghe]dezghet etc.), precum si a actiunilor datorate unor situatii de exploatare improprii, prezinta in general capacitate de izolare terrnica efectiva sub cerintele actuale, stabilite in corelatie cu disponibilitatile energetice reale si ell exigentele de eonfort tennic.

De asemenea, in cazul cladirilor vechi se pune problema randamentului scazut al instalatiilor de incalzire, uzate fizic si moral, care de cele mai rnulte ori sunt improprii pentru modernizari, la care se adauga degradarile §i deprecierile termofizice ale instalatiilor de transport a1 agentului termic, datorita carora au loe pierderi de cal dum prea mari pe traseu in perioadele cu temperaturi scazute.

Reabilitarea higrotermicli. a cliidirilor

179

Rezolvarea cazurilor de acest fel poate fi facuta prin aplicarea unor masuri constructive adecvate, care sa conduce la suplimentarea capacltiitii de izolare termica a anvelopei existente, sau eel putin a principalelor elemente eu calitati necorespunzatoare din punet de vedere termic din componenta acestora.

In felul acesta se defineste reabilitarea termica, eare reprezinta 0 interventie tehnica radicala, ce trebuie sa tina seama de toate caile prin care au loc pierderile de caldura ale cladirii, atat spre exterior cat si spre spatiile interioare neincalzite.

Odata cu diminuarea pierderilor de cal dura trebuie avute in vedere si masuri de combatere a unor efecte negative ce se manifests datorita difuziei vaporiIor de apa prin elementele de constructii, in principal a fenomenului de condens, ceea ce conduce, pe ansamblu, la 0 reabllitare higrotermicd a cladirilor vechi.

Daca se au in vedere si alte aspecte fizice care pot fi rezolvate eu ocazia lucrarilor de protectie termica suplimentara (cum ar fi, de exemplu, diminuarea schimbului excesiv de aer, imbunatatirea iluminarii naturale etc.), care nccesita 0 serie de interventii specifice pentru asigurarea conditiilor gIobale de con fort ~i igiena in cladirile existente, se defineste notiunea de reabilitare termofizica.

Pe lfmga componenta termica a reabilitarii higrotennice se poate rnentiona si reabilitarea ventilarii, respectiv rationalizarea schimbului de aer dintre incaperi §i exterior pentru a se asigura conditii de confort si sanitare normale, iar in perioadele reci pierderi dH mai mici de caldura din incaperi pe aceasta cale [2, 3 j.

Astfel, daca pierderile de cal dura prin elementele anvelopei sunt mai mid, creste ponderea pierderilor de caldura datorita schimbului de aer, care iusa trebuie acceptate la nivelul corespunzator cerintelor minime igienico-sanitare,

Aeeasta inseamna ca, daca elernentele de inchidere pot fi imbunatatite sub aspectul calitatilor de izolare termica panii la cote de performanta foarte ridicate, in scopul diminuarii transferului termic, in ceea ce priveste calea schimbului de aer se impune limitarea reducerii debite1or, pe considerenre igienico-sanitare, ceea ce practic, sub aspect higrotermic, se traduce printr-un

180

Reabilitarea constructiilor

debit minim impus aI pierderilor de energie, care trebuie acceptat neconditionat,

Chiar daca elementelor opace Ii se pot asigura performante ridicate din punctul de vedere al rezistentei termice, exista Iimitari in sporirea performantelor de izolare a unor zone componente, cum sunt elementele vitrate, determinate de specificul lor functional si de calitatile termofizice ale materialeIor utilizate.

In cazul in care interventiile de imbunatatire a gradului de izolare termica nu se aplica pentru intreaga anvelopa a unei cladiri, 0 reabilitare partials are ca efect modificarea repartitiei proeentuale a pierderilor de caldura prin zonele eomponente ale elementelor de Inchidere si prin schimbul de aer a incaperilor cu exteriorul, In favoarea cailor netratate sau tratate insuficient din punct de vedere higrotermic, care devin astfel cai preferentiale pentru transferul termic.

·r

Rezulta, prin urmare, necesitatea abordarii si tratarii ell aceeasi importanta a

~tu~?r c~ilor P:ll care .au loc ~ierderile de caldura din c~fi in timpul ternn, chiar daca la 0 prima analiza se consrata ca uncle zone ale anvelopei participa in mai mica masnra Ia schimbul termic eu mediul comparativ eu altele, mai sIabe sub aspectul calitatilor de izolare, considerate, din acesr motiv, mai importante.

Reabilitarea termofizica globala presupune un consum mare de materiale eficiente, manopera de Inalta califieare, durata de executie relativ Iunga si efort financiar important si de aceea 0 astfel de acriune desfasurata Ia scara mare, pentru ansarnblul cladirilor depreciate din punct de vedere higrotennic, sau eel putin pentru 0 anume categorie de cladiri, de mai mare importanta, este dificil de realizat In conditii economice nefavorabiIe, fiind indicata tratarea cu prioritate a cladirilor a carer exploatare in continuare este absolut necesara.

Un alt mod rational de reabilitare higrotermica a unui volum mare de cladiri II constituie esalonarea lucrarilor pe categorii de elernente ale anvelopei, in ordinea starii de degradare si a importantei pc care 0 au in cadrul ansarnblului, pentru a fl posibila continuarea utilizarii cladirilor In conditii

, ,

corespunzatoare,

Reabilitarea higrotermica a clidirilor

181

A vand 111 vedere ca aspectul termic primeaza, intrucat temperatura reprezinta excitantul de baza al sistemului tennoregulator al organisrnului uman, influentand si alte laturi ale comportarii higrotermice, pre cum si consumul de energie In exploatare, in cele ce urmeaza se va . trata in special ~ceasta problema.

9.2 NECESITATEA REABILITARII HIGROTERMICE

Reabilitarea din punct de vedere higrotermic a unor elemente care alcatuiesc anvelopa constructiilor cu probleme de confort tennic in perioadele reci poate deveni necesara, dupa 0 anumita perioada de exploatare, din urmatoarele cauze:

1. scaderea calitatilor de izolare termica ale materialelor;

ll. cresterea nivelului de exigente privind confortul higrotermic; iii. cresterea nivelului de exigente privind gradul de izolare termica; IV. modernizarea unor cladiri existente.

9.2.1 Scaderea calitatllor de izolare termica ale materialelor

Elementele care alcatuiesc anvelopa cladirilor, In special peretii exteriori si acoperisurile, sunt supuse in cursul exploatarii la actiunea ciclica a factoriIor de mediu, pre cum ~i a unora dintre factorii de microclimat din indi.peri. Aceste actiuni determina in decursul timpului diminuarea caracteristicilor termofizice ale materialelor componente ~i implicit a gradului de izolare termica a elementelor.

Factorii de clima care determina, in timp, degradarea materialelor sunt:

• variatiile de temperatura,

• inghet-dezghetul repetat,

• infiltratiile de apa din precipitatii,

• radiatiile solare.

La actiunea acestor factori de clima se adauga efectele chimice distructive ale acizil~r care se formeaza in aer, din unele sub stante poluante in combinatie eu vaporii de apa, de exemplu acidul sulfuric, acidul carbonic ~i acidul azotic.

I

1

Keabilitarea eonstructiller

Efectele de degradare pot fi datorate ~i unor factor! de microclimat interior, cum ar ii fenomenul de condens aI vaporilor de apa exfiltrati din incaperi prin elementele de constructii exterioare in perioadele reci. Apa acumulata in materiale determina cresterea conductivitatii termice a acestora, iar asociata eu temperaturile scazute duce la deprecierea in timp a materialelor eu structura capilaro-poroasa, sub efectul fenomenului de inghet-dezgbet repetat.

Alte cauze, mai putin importante, ale dirninuarii ca1itatii izolatiilor termice sunt:

• vibratiile din timpul cutremurelor si datorita actiunii vantului,

• incarcari dinamice din exploatare, care pot provoca tasarea materialelor,

• actiunea rozatoarelor ~i a microorganismelor, care degradeaza unele materiale de izolare organice.

9.2.2 Cresterea nivelului de exlgente privind confortul higrotermic Cresterea nivelului exigentelor privind confortul higrotermic )din incaperi poate interveni dupa 0 anum ita perioada de exploatare, sa~, In anumite situatii, datorita modificarii destinatiei si cerintelor functional,¢.

Realizarea unor valori optime ale parametrilor fizici ai microclimatului din incaperi, in vederea satisfacerii necesitatilor sporite de confort higrotennic, este posibila, in principiu, prin aplicarea a doua tip uri de interventii:

• prin aport suplimentar de energie necesar pentru incalzirea incaperilor,

• prin sporirea calitatilor de izolare termica a elementelor de Inchidere.

Deoarece majorarea consumului energetic pentru incalzirea spatiilor din cladiri se exclude In prezent ca solutie aplicabila pe scara larga, ramane viabila solatia de reabilitare higrotermica, prin masuri tehnice de sporire a calitatilor de izolare termica a elementelor de constructii care compun anvelopa.

9.2.3 Cresterea nivelului de exigente privind gradul de izolare terrnica

Cresterea exigentelor privind gradul de izolare termica a elemenrelor anvelopei cladirilor a de venit necesara ca unnare a crizei energetice

Reabilitarea bigrotermidi a cliidirilor

183

mondiale ~i a preocuparilor de reducere a poluarii atmosferei prin arderea de combustibil fosi1.

In tarile dezvoltate din punet de vedere economic, tendinta de rationalizare a consumurilor a impus ca executia cladirilor, in special a cladirilor de locuit, sa se faca ell elemente de inchidere aparent supradimensionate termic, la care valorile de 3 .. .4 m2KJW ale rezistentelor la transfer termic sunt foarte

frecvente.

in tara noastra, cea mai mare parte a volumului de cladiri aflate in exploatare a fost construita in perioada anilor 1960 .. .1980, utilizandu-se pentru elementele de mchidere valori foarte r~du,~e ale niv~lului normat ~l rezistentei termice, adoptate pe baza tIDOr critern econormce care apar III

prezent total nerationale.

Sistemele curente de pereti exteriori aplicate la aeeste cladiri sunt pe baza de panouri mari prefabricate sau din pereti de beton armat mono1it, eu miez izolant din rnateriale ell eficienta relativ redusa ~i sensibile la apa (b.c.a .• vata minerala betoane usoare etc.), avand retele extinse de punti term ice. constituite din nervurile si legaturile din beton annat. Aceste tipuri de pereti sunt in prezent necorespunzatoare din punct de vedere higrotermic, rntrucat favorizeaza pierderi de caldura pre a mari, inacceptabile sub aspect

econormc.

Consecinta nivelurilor scazute ale gradului de izolare termica a elementelor celor mai multe dintre cladirile existente 0 constitute consumul actual exagerat de energie necesar pentru incalzirea sp~liilor int~rio~re'A precu~ Ji diminuarea sensibila a conditiilor de confort higrotermic din incapen m

perioadele reci.

Tendinta de crestere a confortului, pe baza unui eonsum de energie cat mai redus, va determina, cu siguranta, alinierea la practicile din taTile dezvoltate care s-au dovedit rationale si eficiente, astfel ca se pot prognoza ;, pentru tara noastra valori norm~te sporite ale ~ra.dului. de izolare termica, respectiv palla la 2,5 ... 3 m-KlW pentru partile pline ale peretilor exteriori ~i 3,5 .. .5 m2K/W pentru acoperi~urile-terasa, eeea ce inseamna valori de 2 ... 3 ori mai marl decaf valorile normate

actuate.

Keabilitarea construcfiilor

Aceasta orientare va conduce in vii tor la realizarea unor cladiri noi cu consumv en~rgetic sc~ut in exploatare, iar pentru cladirile vechi la aplicarea unor .masun de re~bIllta~e hl~oterm1ca care sa asigure diminuarea paua Ia un myel acceptabil a pierderilor de cal dura, cu satisfacerea cerintelor de confort termic.

9.2.4 Modernizarea unor cladiri existente

Nec~itatea mo.dernizarii unor constructii aflate in exploatare, determinate de diverse considerente, mentionate in continuare, poate constitui ~i 0 ocazie favorabila aplicarii unor masuri de reabilitare termofizica.

Numeroase cladiri, in special dintre cele at1ate in serviciu de mai multa vreme, au suferit efectele unor cutremure, influentele negative ale factorilor de mediu si de microclimat interior, precum ~i modiflcari eu ocazia lucrari~or d~ repar~tii, Intre!i~eri, ref~ceri etc., ceea ce le-a afectat rezistenta meca:lldl ~I capac1tat~a de izolare, In. ~cel~~i timp, con~ider~nte de ordin functional pot determina la unele cladiri existente necesitatea' Iucrarilor de recompa~in~ent~re, supraetajare, extinderes.a .• corespunzator ~l1or exigente

sau functiuni nor. I

De asemenea, pentru asigurarea incadrarii annonioase intr-un ansamblu de constructii modeme, unele cladiri mai vechi pot necesita lucrari de reabiIitare estetica, ceea ce presupune 0 gam a larga de operatii tehnice ill

afara de finisaje. '

Oportunitatea lucrarilor de reabilitare higrotermica a elementelor de inchidere a cladirilor existente este sustinuta in aceste cazuri si de urmatoarele considerente:

• nu necesita lucrari de organizare :;;1 auxiliare diferite fata de ce1e care se cer pentru obiectivul principal, decat in unele situatii cteosebite

, ,

• pot coincide intr-o rnasura importanta cu lucrarile de imbunatatire a

aspectului estetie al cladirii, ell interventii proprii minime, ,

• majorarea costului total datorita lucrarilor suplimentare de reabilitare este moderata, in general numai eu partea aferenta izolatiei termice

, ,

• pot asigura si efecte de protectie fizico-mecanica pentru unele elemente structurale si de inchidere, reabilitate din alte considerente.

Reabilitarea bigrotermica a cllidirilor

185

In mod normal, chiar daca apar neeesare eforturi financiare greu de acceptat la un moment dat, ell ocazia lucrarilor de reabilitare termofizica este necesar ~i util sa se efectueze revizii tehnice generale si, daca se impune, sa se execute ~i lucrari de imbunfrtatire la elementele structurii de rezistenta si la instalatii, in special 1a ce1e care urmeaza a fi mascate prin lucrarile de reabilitare termofizica

Lucrarile de reabilitare higrotermidi generala ale cladirilor vechi aflate In exploatare sunt, In general, laborioase ~i costisitoare, de .aceea. ab~rdarea l?f trebuie sa se faca pe baza unei analize tehnico-econoilllce minunoase. Din aceleasi motive se considers rationala cuplarea reabilitarii termofizice cu alte lucrari de reabilitare: rnecanica, functionala, arhitecturala. de instalatii etc.

9.3 PRlNCIPIUL REABILITARII HIGROTER,.\UCE PRIN SUPLIMENTAREA CAPACITATII DE IZOLARE

Principiul general al masurilor de reabilita.re tennica. a ele~entelor de inchidere ale unei cladiri [4J consta in maJorarea rezistentei la transfer termic a acestora, corespunzator exigentelor de performanta norm ate avu~e in vedere, prin aplicarea de straturi termoizolante suplimentare, din materiale de mare eficienta higrotemlica si cu durabilitate ridicata, fig.9.1.

STRUCTURA EXISTENTA

I

I

STRUCTURA SUPLIMENTARA

a.

b.

c.

Fig.9.1 Principiul reabilitarii termice cu strat de izolati~ sl1pli~enta:. a. perete din zidarie, b. perete sandvis din beton annat ~l termoizolatie, e. acoperi~-terasa compact.

KeaDUltarea constructiilo r

Pentru zonele cu aldituire partieuIara din cadrul anvelopei, cum sunt: elementele vitrate, zonele de imbinari cu rosturi neetanse s.a., reabilitarea higrotermica se poate realiza ~i pe baza altar principii, UImarindu~se msa tot diminllarea pierderilor de ealdura, In scopuI conservarii energiei termice in indiperi.

Adoptarea aeestor solutii se poate face cuplat, in eadrul unei reabilitan generale, sau diferentiar, functie de amploarea actiunii de reabilitare avuta in vedere.

La aplicarea in practice a solutiilor de reabilitare higrotennictt a cladirilor aflate In exploatare, devenite neeorespunzatoare in tirnp, trebuie sa se tina seama de:

• particularitiifile constructive ale construotis] analizate (a1ca.tuirea strucrurii de rezistenta, alcatuirea elernentelor de inchidere si de compartimentare, a elementelor de finisaj, protectie ~i decorative etc.),

• conditiile specifice ale zonei amplasamentului (ac!iunea seismica probabila, intensitatea aqiunii vantului, diverse a1te actiunt dinarnice),

• condititie climatice caracteristice ale zonei (temperaturiJe aerului ~i diferenlele de temperatura, insor;rea, umid. itatea, mi~larea aerului etc.),

conditiile de exploatare specifice pentru cladirea respectiva (gradul de ocupare Cll persoane, categoriile preponderente de vatsHi, obiceiuri de viata, mod de exploatare si de intre!inere, regim higrotennic etc.),

• aspecte tehnice, tehnologlce, economice, de utilizare ~i de intrefinere.

Aplicarea ill practica a principiului general de reabilitare terrnica enuntat mai sus pentru diferitele elemente de lnchidere care formeaza anvelopa unei cladiri existente conduce la rezolvar] pe categorii de clemente, prezentate in continuare.

9.3.1 Reabilitarea In zona opaca a perefilor exteriori

Ameliorarea din punet de vedere termic a zonelor opace ale perejilor exteriori este rational sa se realizeze prin atasarea unui strat termoizolant suplimentar, fixat prin Iipire cu adeziv sau/si prin prindere meeanica, si protejat sau finisat corespunzam- solicitariIor fizico-rnecanice din cursul exploatiirii, fig.9.2.

Reabilitarea hlgrorernnca It eladlrilor

187

. . . . a se oate face pe oricare din fetele

Aplicarea stratului de 11zo~atle te~: efectechivalent din punct de vedere peretelui, sau pe ambe e ete, ava

termic.

. . . di Hi de aplicare a izolatiei este determinata de 0 s:rie

Vananta cea mal I? lea. . tehnologice estetice, econormce,

de consider~nte: hl.grote~~lCe, ;::c~~t~~ioarii este pr~ferata si are cea mai sociale. Aphcarea lZO~a!lel pe. t . . arativ eu celelalte variante de mare raspandire datonta unor avantaje eomp

dispunere.

9.3.1.a Reabilitarea pe fata interioara

. . - fi 9 2 este indicata in cazul cladirilor eu

Ap~ica~ea pe. ~taa~~!:7:::~il::~t~ri~r (carnine, hoteluri, ~co~i~, _l~ cladirile

pen~a e ~an. e .. lin care se adopta numai reabilitari zonale.

eu dimensiuni reduse sau 111 cazu

. . . . a rin interior s~a aplicat in perioada

In tara noastra reabilitarea hlgrote:mlc p . bil 1 unele cladiri de locuit

anilor 1970 ... 1980, eu efeete tBen:llcMe rema~c~I~J.e, c~ pereti de beton armat di . mari din orasele ala are ~ " . .

ill panoun .": .. ~. . di . darie de didliuidii eficienta la Botosani ~1

monolit la Iasi ~1 Baeau ~1 m Zl

Suceava.

Solutiile de principiu utilizate Ia aceste Iucrari de reabilitare au eonst~t ,din:

'. d unui strat din placi de polistiren expandat, lipite eu

1. ~~;~ ~~e;;:os~aracet direct pe fata interioara, finisata eu tapet etans

la vapori; . laci d

in d unei izolatii terrnice suplimentare din p aCIe

11 mtro ucerea , bitum jouit care s-a

. .. d t lipite pe perete eu itum topit, pe .

pol~stlrenbe~pa~ ~~tr~ vaporilor de apa din carton asfaItat ~i apoi 0 aplicat 0 anera c

tencuiala pe rabit; ,

, . t ieli de mortar eu granule de polistiren sau perlit,

111. realizarea unei encu

d ~ ecial petele de umezeala $1

De mention at eli unele efect~ secun a~~il~l :fstemului de izolaretermica

mucegai da~orita eonde~lsulU1 i~~li~~~; stratului de poIistiren expandat la suplimentara, prec~ $1 sens C arianta limitandu-i extinderea

socuri, au micsorat interesul pentru aceas a v ,

doar la situatii izolate,