Intr-o zi, un tanar sarac care vindea diferite marfuri din poarta in poarta ca sa-si plateasca

studiile la universitate, gasi in buzunar doar o moneda de 10 centi si-i era foame.
Decise sa ceara ceva de mancare la urmatoarea casa. Dar nervii lui l-au tradat cand ii
deschise usa
o femeie superba. In loc sa ceara ceva de mancare, ceru un pahar cu apa.
Ea se gandi ca tanarul parea infometat, asa ca ii aduse un pahar mare cu lapte.
El il bau incet si dupa aceea intreba:
-Cat va datorez?-
-Nu-mi datorezi nimic, raspunse ea. - mama mea ne-a invatat ca trebuie sa fim
mereu buni cu cei care au nevoie de noi..
Si el raspunse: va multumesc din suflet...!
Cand Howard Kelly pleca de la casa aceea, nu numai se simti mai usurat, dar si
increderea in D-zeu si in oameni deveni mai puternica. Fusese pe punctul de a
abandona studiile din cauza saraciei.

Dupa cativa ani, femeia se imbolnavi grav.

Medicii din satul ei erau ingrijorati. Dupa putin timp au trimis-o in oras.
Il cautara pe Dr. Howard Kelly pentru o consultatie.
Cand el auzi numele satului din care provenea pacienta, simti in ochi o
lumina speciala si o senzatie placuta.
Imediat Dr. Kelly urca din holul spitalului in camera ei. Imbracat in
halatul lui, doctorul intra sa o vada. Capriciile destinului, era ea,
o recunoscu imediat. Se intorase in sala vizite determinat sa faca tot
posibilul sa-i salveze viata. Din ziua aceea urmari cazul femeii
cu cea mai mare atentie, ea fu operata pe cord deschis si se recupera foarte incet…
Dupa o lunga lupta, ea invinse boala...! Era in sfarsit sanatoasa...!
Dat fiind ca pacienta era in afara oricarui pericol,
Dr. Kelly ceru biroului administrativ sa-i trimita factura cu totalul
cheltuielilor, ca s-o aprobe.
O recontrola si o semna. Mai mult, scrise ceva pe marginea
facturii si o trimise in camera pacientei.

Factura a ajuns in camera pacientei, dar ei ii era teama sa o

deschida, pentru ca stia ca ar fi lucrat pentru tot restul
zilelor sale ca sa plateasca costul unei interventii atat de complicate...
In sfarsit o deschise si ceva ii atrase imediat atentia: pe marginile facturii citi aceste
cuvinte...
"Platita integral acum multi ani, cu un pahar de lapte"
Ochii ei se umplura de lacrimi de bucurie si inima ei fu fericita
si-l binecuvanta pe doctor pentru ca-i salvase viata…

Sa nu te indoiesti ca vei culege ceea ce semeni...

Nu exista intamplarea... exista o invizibila mana a destinului care reda fiecaruia ceea ce a
dat...
Un soldat american, inainte de a pleca pe front, s-a dus la biblioteca si a cerut o carte.
Era o carte de poezii. A citit cartea care a avut un impact foarte mare asupra sa.
Dar ce l-a impresionat mai mult decat cartea erau comentariile pe care cineva le scrisese
pe marginile paginilor. Cartea fusese donata bibliotecii de catre persoana care scrisese
comentariile.
Asa ca numele si adresa ei erau scrise pe carte.

Plecat pe front, a decis sa-i scrie acestei doamne. I-a spus cat de mult l-a impresionat
cartea si ce impact au avut comentariile pe care ea le scrisese pe marginile cartii. Si ea i-a
scris inapoi.
Asa au inceput sa corespondeze si, cu cat isi scriau, relatia lor devenea din ce in ce mai
puternica.

Intr-una din scrisori, el i-a scris si a rugat-o sa-i trimita o fotografie.

Ea i-a spus ca daca se simte apropiat de ea si daca dragostea lui este adevarata, nu va
conta cum arata.
Asa ca nu i-a trimis nicio fotografie.

Cand s-a terminat razboiul si el s-a intors in SUA, si-au dat intalnire in New York ,
in Grand Central Station. Ca sa se recunoasca, ea l-a rugat sa tina cartea in mana,
iar ea va avea un trandafir.

Asa ca in acea zi, intr-un loc imens, un soldat venit de pe front, cu o carte in mana
cauta o femeie cu un trandafir in mana. Va dati seama ce asteptari avea? Era pe punctul
de a-si gasi sufletul pereche, femeia pe care o iubea dar pe care nu o vazuse niciodata.

Asteptand, a vazut o fata superba, imbracata intr-o rochie verde, care-l privea atent.
Ea s-a indreptat catre el si… era minunata. Era dincolo de orice imaginatie. Iar el s-a
uitat
si a vazut ca ea nu avea niciun trandafir. Langa el s-a oprit o doamna in varsta. Avea un
trandafir in mana.

Va puteti imagina? Tanara superba si doamna care nu arata foarte bine, dar cu un
trandafir in mana.
Si nu era frumoasa, chiar destul de urat si imbatranita. Voi ce ati fi ales? Persoanei cu
trandafirul
ii stia sufletul de care se indragostise. Asa ca s-a indreptat spre doamna urata cu
trandafirul,
in timp ce tanara frumoasa s-a oprit la cativa pasi de el, l-a privit si l-a intrebat:

"- Vii cu mine soldat?"

Iar inima lui era sfasiata. Decizii. Alegeri. S-a gandit un minut. In timp ce tanara se
indeparta de el,
lucrurile corecte l-au determinat sa aleaga: si-a continut drumul catre persoana in varsta
care
tinea trandafirul in mana, s-a apropiat de ea si i-a zis:

"- Buna ziua", si a invitat-o la cina.

Iar aceasta i-a spus:

"- Fiule, nu stiu ce se intampla aici, dar tanara imbracata in verde care tocmai a trecut pe
langa
tine, m-a rugat sa tin in mana acest trandafir si mi-a spus ca, daca vei veni la mine, sa-ti
spun ca te asteapta la restaurant."

Intr-o buna zi, magarul unui taran cazu intr-o fantana. Nefericitul animal se puse pe
zbierat,
ore intregi, in timp ce taranul cauta sa vada ce e de facut. Pana la urma, taranul hotari ca
magarul
si- asa era batran, iar ca fantana, oricum secata, tot trebuia sa fie acoperita odata si-odata.
El a ajuns la concluzia ca nu mai merita osteneala de a-l scoate pe magar din adancul
fantanei.
Asa ca taranul isi chema vecinii, ca sa-i dea o mana de ajutor. Fiecare dintre ei apuca cate
o lopata
si incepu sa arunce de zor pamant inauntrul fantanei. Magarul pricepu de indata ce i se
pregatea
si se puse si mai abitir pe zbierat. Dar, spre mirarea tuturor, dupa citeva lopeti bune de
pamant,
magarul se potoli si tacu. Taranul privi in adincul fantanei si ramase uluit de ce vazu.
Cu fiecare lopata de pamant, magarul cel batran facea ceva neasteptat: se scutura de
pamant
si pasea deasupra lui. In curand, toata lumea fu martora cu surprindere cum magarul,
ajuns pana la gura fantanei, sari peste ghizduri si iesi frematind...

viata va arunca poate si peste tine cu pamint si cu tot felul de greutati...

Insa, secretul pentru a iesi din fantana este sa te scuturi de acest pamant si sa-l folosesti
pentru
a urca un pas mai sus. Fiecare din greutatile noastre este o ocazie pentru un pas inainte.
Putem iesi din adancurile cele mai profunde daca nu ne dam batuti. Foloseste pamantul
pe care ti-l arunca peste tine ca sa mergi inainte. Aminteste-ti de cele 5 reguli pentru a fi
fericit:
1) Curata-ti inima de ura, frica, egoism;
2) Scuteste-ti mintea de preocupari inutile;
3) Simplifica-ti viata si fa-o mai frumoasa;
4) Daruieste mai mult si asteapta mai putin;
5) Iubeste mai mult si ... scutura-te de pamant, pentru ca in viata asta,
tu trebuie sa fii solutia, nu problema.

O femeie bătrâna din China avea doua vase mari, pe care le atârna de cele două capete ale
unui băt,
si le căra pe după gât. Un vas era crăpat, pe când celalalt era perfect si tot timpul aducea
întreaga
cantitate de apa. La sfârsitul lungului drum ce ducea de la izvor pana acasă, vasul crăpat
ajungea
doar pe jumătate.
Timp de doi ani, asta se întâmpla zilnic: femeia aducea doar un vas si jumătate de apă.
Bineînteles,
vasul bun era mândru de realizările sale. Dar bietului vas crăpat îi era atât de rusine cu
imperfectiunea sa,
si se simtea atât de rău ca nu putea face decât jumătate din munca pentru care fusese
menit!
După 2 ani de asa zisă nereusită, după cum credea el, i-a vorbit într-o zi femeii lângă
izvor:
"Mă simt atât de rusinat, pentru ca această crăpătură face ca apa sa se scurgă pe tot
drumul până acasă!
" Bătrâna a zâmbit, "Ai observat ca pe partea ta a drumului sunt flori, insă pe cealaltă
nu?"
"Asta pentru ca am stiut defectul tău si am plantat seminte de flori pe partea ta a potecii,
si,
in fiecare zi, în timp ce ne întoarcem, tu le uzi. De doi ani culeg aceste flori si decorez
masa cu ele.
Dacă nu ai fi fost asa, n-ar mai exista aceste frumuseti care împrospătează casa."
Fiecare dintre noi avem defectul nostru unic. Însa crăpăturile si defectele ne fac viata
împreună
atât de interesantă si ne răsplătesc atât de mult! Trebuie sa luam fiecare persoană asa cum
este si să căutăm ce este bun in ea.
Morala: Crăpătura vasului nu înseamnă sfârsitul, ci o provocare de a gasi
in fiecare partile care-l pot pune in valoare!
"adevarul care ii face pe oameni liberi este in cea ai mare parte adevarul pe care oamenii
n-ar vrea sa-l auda."
Herbert Agar

Rob este tipul de om pe care ti-ar placea sa-l urasti: e intotdeauna bine dispus si are
intotdeauna
ceva pozitiv de spus.
Daca cineva il intreaba cum ii merge, el raspunde: "Daca ar fi mai bine de atat, ar fi
nevoie de doi
oameni pentru atata bine!"
E un optimist. Daca un coleg are o zi rea, Rob reuseste intotdeauna sa-l faca sa vada
partea pozitiva
a situatiei.
Am devenit curios si intr-o zi l-am intrebat: "Nu inteleg, nu este cu putinta sa fii optimist
in toate
zilele, tu cum reusesti?" Rob imi raspunse: "In fiecare zi cand ma trezesc, stiu ca am doua
posibilitati:
Pot sa aleg sa fiu bine dispus sau pot sa aleg sa fiu rau dispus. Si aleg sa fiu bine dispus.
Cand mi se intampla ceva rau, pot sa aleg intre a fi o victima sau pot sa aleg sa invat din
ce mi s-a intamplat. Si eu aleg sa invat. De fiecare data cand cineva vine la mine sa se
lamenteze pentru
ceva, pot sa aleg intre a-i accepta plangerile sau pot alege sa-l ajut sa vada latura pozitiva
a vietii.
Si eu aleg intotdeauna partea buna a vietii". "Dar asta nu este intotdeauna asa de usor"
i-am spus. "Ba da", zise Rob, intreaga viata este o problema de optiuni.
Cand indepartezi din viata tot ceea ce nu conteaza cu adevarat, totul devine o chestiune
de optiuni. Depinde de tine sa alegi cum sa reactionezi la diverse situatii, tu trebuie sa
decizi
cum sa-i lasi pe altii sa-ti influenteze atitudinea fata de viata. Tu alegi sa fii bine sau rau
dispus.
Pana la sfarsit tu esti acela care decizi cum sa-ti traiesti viata".

Dupa aceasta discutie am pierdut legatura cu Rob fiindca mi-am schimbat locul de
munca,
dar adesea ma regaseam gandindu-ma la cuvintele lui atunci optam pentru ceva in viata in
loc sa reactionez la evenimente. Apoi am aflat ca Rob a avut un accident groaznic la locul
de munca, a cazut de la 18 metri inaltime si
dupa o operatie de 8 ore si dupa o indelungata spitalizare a iesit avand o placa de otel in
spate.
M-am dus sa-l vad si l-am intrebat daca se simte tot atat de bine. "Vrei sa vezi cicatricile
mele?"
"Dar cum faci sa ramai pozitiv dupa ce ti s-a intamplat?
"In timp ce cadeam, primul lucru care mi-a venit
in minte a fost fetita mea. Apoi in timp ce zaceam pe pamant, mi-am zis ca pot sa aleg
intre a muri si a trai. Si am ales sa traiesc" "Dar nu ti-a fost frica?"
"Atunci cand m-au dus la spital si am vazut expresiile fetelor surorilor si doctorilor,
mi-a fost frica fiindca era de parca se uitau la un om mort.
Apoi un infirmier m-a intrebat daca am alergie si am raspuns: DA!

Toti m-au privit si atunci am urlat: sunt alergic la gravitatie! Toti au izbucnit in ras,
si eu le-am spus: acum operati-ma ca un om viu, nu ca pe unul care e deja mort!"
Rob m-a invatat ca in fiecare zi avem posibilitatea de a alege sa traim o viata deplina.
Si este inutil sa fim mereu ingrijorati pentru maine fiindca fiecare zi vine cu problemele
ei cu care trebuie sa traim, si maine ne vom gandi la problemele de maine .
La urma urmei, azi este ziua de maine pentru care iti faceai probleme ieri.

Se iau 12 luni si se curata foarte bine de amaraciune, mandrie, ura, invidie, frica,
irascibilitate si stress.

- Se imparte fiecare luna in 28 - 31 zile, dupa caz, astfel ca proviziile sa ajunga exact 1
an!

- Fiecare zi se prepara separat: 1 parte munca, 1 parte liniste, 1 parte veselie si umor.

Se mai adauga 3 linguri optimism, 1 lingurita toleranta, o priza de bun simt si ... o
picatura de speranta!

- Peste aluatul astfel obtinut se toarna apoi dragoste din belsug!

- Preparatul gata facut se impodobeste cu un buchetel de curaj si incredere in sine.

- Se serveste zilnic, cu bucurie, la o ceasca de ceai si cu incredere inepuizabila in

Dumnezeu!

- Prezenta reteta nu se compenseaza, ea este gratuita si se transmite liber de la om la om,

insotita de urarea "LA MULTI ANI!"

Paradoxul Vremurilor noastre:

Paradoxul vremurilor noastre in istorie este ca, avem cladiri mai mari, dar suflete mai
mici;
Autostrazi mai largi, dar minti mai inguste;
Cheltuim mai mult, dar avem mai putin; cumparam mai mult dar ne bucuram tot mai
putin;
Avem case mai mari, dar familii mai mici,
Avem mai multe accesorii dar mai putin timp;
Avem mai multe functii, dar mai putina minte,
mai multe cunostinte, dar mai putina judecata;
mai multi experti si totusi mai multe probleme,
mai multa medicina, dar mai putina sanatate.
Bem prea mult, fumam prea mult,
Cheltuim prea nesabuit,
Radem prea putin,
Conducem prea repede,
Ne enervam prea tare,
Ne culcam prea tarziu, ne sculam prea obositi;
Citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si ne rugam prea rar.
Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar si uram prea des.
Am invatat cum sa ne castigam existenta, dar nu cum sa ne facem o viata,
am adaugat ani vietii si nu viata anilor;
Am ajuns pana pe luna si inapoi, dar avem probleme cand trebuie sa traversam strada,
sa facem cunostinta cu un vecin.
Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si pe cel interior.
Am facut lucruri mai mari, dar nu si mai bune.
Am curatat aerul, dar am poluat solul.
Am cucerit atomul, dar nu si prejudecatile noastre.
Scriem mai mult, dar invatam mai putin.
Planuim mai multe, dar realizam mai putine.
Am invatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam.
Am construit mai multe calculatoare sa detina mai multe informatii sa produca
mai multe copii ca niciodata, dar comunicam din ce in ce mai putin.
Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei incete;
oamenilor mari si caracterelor meschine;
profiturilor rapide si relatiilor superficiale.
Acestea sunt vremurile in care avem doua venituri, dar mai multe divorturi,
Case mai frumoase, dar camine destramate.
Acestea sunt vremurile in care avem excursii rapide, scutece de unica folosinta,
moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte, corpuri supraponderale si pastile
care iti induc orice stare de la bucurie, la liniste, la moarte.
Sunt niste vremuri in care sunt prea multe in vitrine, dar nimic in interior.
Vremuri in care tehnologia iti poate aduce aceasta scrisoare si in care

Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite, pentru ca nu vor fi langa tine o
eternitate.
Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te venereaza, pentru ca acel copil
va creste curand si va pleca de langa tine.
Aminteste-ti sa-l imbratisezi cu dragoste pe cel de langa tine, pentru ca aceasta
este singura comoara pe care o poti oferi cu inima si nu te costa nimic.
Aminteste-ti sa spui "Te iubesc" prietenului si persoanelor pe care le indragesti,
dar mai ales sa o spui din inima.
O sarutare si o imbartisare vor alina durerea atunci cand sunt sincere.
Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mana si sa pretuiesti acel moment pentru ca,
intr-o zi acea persoana nu va mai fi langa tine.
Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti timp sa impartasesti gandurile pretioase
pe care le ai.

Tuturor prietenilor mei, va multumesc ca existati.

Pablo Neruda

"Dragă Doamne,
Fă, rogu-te, din relaţia noastră o mare şi sfântă aventură.
Fie ca alăturarea noastră să fie un loc sfânt.
Fie ca amândoi să ne găsim aici tihna,
un rai pentru sufletele noastre.

Îndepărtează de la noi orice ispită de a ne judeca unul pe celălalt

ori de a ne dirija unul pe altul.
Lăsăm în seama Ta certurile şi poverile noastre.
Ştim că Tu eşti răspunsul nostru şi stânca noastră.
Ajută-ne să nu uităm.

Fă să fim o singură inimă, o minte şi un trup.

Îndepărtează de noi ispita de a critica său de a fi cruzi.
Fă să nu fim ispitiţi de închipuiri şi amăgiri
şi ne călăuzeşte pe căile sfinţeniei.
Fereşte-ne de întuneric.

Fie ca relaţia noastră să fie ca o rază de lumină.

Fie ea o fântână de dragoste şi înţelepciune pentru noi,
familia noastră, cei ce ne înconjoară şi pentru lumea noastră.
Fie ca legătura asta să fie lăcaş pentru dragostea şi izbăvirea Ta,
un instrument al îndurării şi puterii Tale.
Când primim lecţii şi suntem tot mai puşi la încercare,
să nu fim ispitiţi de a uita unul de altul.
Să ne amintim mereu că unul pentru celălalt însemnăm
cea mai frumoasă femeie, cel mai chipeş bărbat,
cel mai puternic şi cel mai sfânt, în braţele căruia
ne venim în fire.

Fie ca relaţia noastră să rămână proaspătă.

Fie să ne facă tot mai înţelepţi,
Adu-ne ceea ce doreşti Tu,
şi arată-ne cum ai vrea Tu să fim.
Îţi mulţumim, dragă Doamne,
Tu eşti ceea ce ne leagă.
Îţi mulţumim pentru această dragoste.

Amin"

Demult, undeva pe pamant s-au adunat toate calitatile si simturile omenesti.

Cand Plictiseala a cascat pentru a treia oara, Nebunia, nebunatica ca intotdeauna, a
propus:

- Hai sa ne jucam de-a v-ati ascunselea!

Intriga si-a ridicat ispitita sprancenele, iar Curiozitatea, neputand sa se retina, a intrebat:
- V-ati ascunselea? Ce mai este si aceasta? Este oare vreun joc?

Nebunia a explicat ca-si va acoperi ochii si va numara pana la un milion, in timp ce toti
ceilalti se vor ascunde, iar cand numaratoarea va lua sfarsit, primul ce va fi gasit
ii va lua locul si astfel jocul va continua...

Entuziasmul a luat-o la dans pe Euforie, iar Bucuria a executat intr-atat de multe tumbe,
incat chiar si Indoiala s-a lasat convinsa, ba mai mult, chiar si Apatia cea mereu
bosumflata si neinteresata...

Insa nu toti au acceptat sa ia parte la aceasta activitate. adevarul a preferat sa nu se

ascunda:
- De ce sa ma ascund, daca pana la urma tot voi fi descoperit?

Aroganta a considerat acest joc ridicol (ceea ce o deranja mai mult era
faptul ca ideea nu-i apartinuse), iar Lasitatea a preferat sa nu indrazneasca.

Unu, doi, trei, a inceput Nebunia sa numere. Prima care s-a ascuns a fost Lenea,
care, ca intotdeauna, s-a culcat in spatele celei mai apropiate pietre. Credinta s-a inaltat
spre cer,
iar Invidia s-a ascuns in umbra Triumfului, care, prin propriile sale forte,
a ajuns in coroana celui mai inalt copac. Generozitatea aproape ca nu reusea sa se
ascunda,
fiecare loc pe care il cauta parand sa fie mai potrivit pentru un prieten de-al ei decat
pentru sine.
Un lac de cristal? Locul ideal pentru Frumusete! Scorbura unui copac? Locul perfect
pentru Rusine! Zborul unui fluture? Minunat pentru Voluptuozitate! Rafala unui vant?
Locul magnific pentru Libertate! In sfarsit s-a ascuns intr-o raza de soare. Egoismul,
dimpotriva, si-a gasit un loc convenabil chiar de la inceput, insa numai pentru el! Miciuna
s-a ascuns la fundul oceanului (adevarata minciuna in realitate s-a ascuns dupa
curcubeu!), iar Pasiunea si Dorinta in craterul unui vulcan. Neatentia... pur si simplu a
uitat unde s-a ascuns... dar aceasta nu este atat de important!

Cand Nebunia a ajuns la 999.999, Dragostea nu isi gasise inca o ascunzatoare pentru
ca fusese atat de ocupata... pana cand a observat o tufa de trandafiri si, profund
impresionata,
s-a ascuns intre flori. "Un milion!" a numarat Nebunia si a inceput sa caute.

Prima pe care a gasit-o a fost Lenea, la numai trei pasi. Dupa aceasta Credinta a fost
auzita
discutand cu Dumnezeu despre teologie, iar Pasiunea si cu Dorinta au fost vazute facand
vulcanul sa vibreze. Intr-o secunda, ea a gasit-o pe Invidie, deci nu a fost greu de dedus
unde se ascundea Triumful. Egoismul nici nu a trebuit sa fie cautat, caci a iesit singur la
iveala,
dintr-un cuib de viespi. Mergand atat de mult, i s-a facut sete, si venind inspre lac,
a descoperit-o pe Frumusete. Cu Indoiala a fost si mai usor, caci aceasta sta cocotata pe
un gard,
neputand decide unde sa se ascunda. Astfel i-a gasit pe toti, Talentul - in iarba tanara,
Frica - intr-o pestera intunecata, Minciuna -in spatele curcubeului (iarasi o minciuna...
era totusi la fundul oceanului...), chiar si pe Neatentie, care a uitat pur si simplu de joaca.

Numai Dragostea nu putea fi gasita. Nebunia o cautase in fiecare tufaris, fiecare raulet,
pe piscurile muntilor, si, cand era aproape gata sa renunte, a zarit tufa de trandafiri
infloriti...
Cu un tepus ea a inceput sa indeparteze crengutele ghimpoase, cand deodata auzi
un strigat ascutit: spinii au impuns ochii Dragostei. Nebunia nu stia ce sa mai faca
pentru a-si cere iertare, a plans, a rugat, a implorat si chiar s-a oferit sa-i fie ajutor si
indrumator.

Incepand cu acea zi DRAGOSTEA E OARBA SI NEBUNIA O INSOTESTE MEREU.

Doi ingerasi s-au gandit sa se joace de-a oamenii.

- "Uite cum facem", a spus cel care avea mai multa experienta cu pamantenii,
"ne asezam la distanta unul de celalalt. Tu ma chemi la tine, dar eu nu vin.
Si din cauza asta ne certam un picut, asa, la fel ca oamenii. Vrei?"
- "Bine", a incuviintat cel de al doilea.
- "Ingerasule ...", zise rugator primul, "hai la mine".
Celalalt ingeras veni cit putu el de repede langa prietenul sau, cu fata stralucind de
zambet.
- "Aaa, nu, nu asa! Eu te chem, dar tu nu vii. Ai inteles?"
- "Da" , spuse iar cel de-al doilea ingeras.
Dar cum auzi "Ingerasule, hai la mine", cum se duse tinta langa amicul sau si il imbratisa.
Acesta il mai instrui inca o data:
- "Eu te strig, dar tu te tii tare si nu vii. Bine? Ingerasule ..."
Nici un raspuns.
- "Ingerasule, vino, te rog, la mine ..."
In sfarsit, hotarat sa nu se mai lase convins, cel de-al doilea ingeras spuse:
- "Nu vin" - "Bine, atunci vin eu la tine", il linisti primul ingeras pe prietenul sau,
mergand intr-un suflet langa acesta si imbratisandu-l cu multa afectiune.

Barbatul si Femeia de Victor Hogo

Barbatul este cea mai elevata dintre creaturi,

Femeia cel mai sublim idol.

Dumnezeu a facut pentru barbat un tron,
Iar pentru femeie un altar;
Tronul exalta, altarul sfinteste;

Barbatul este creierul, femeia este inima,

Creierul primeste lumina,
Inima primeste iubirea.
Lumina fecundeaza, inima reinvie;

Barbatul este puternic prin ratiune,

Femeie invincibila prin lacrimi,
Ratiunea convinge, lacrimile inmoaie;

Barbatul este capabil de orice eroism,

Femeia de orice sacrificiu,
Eroismul innobileaza, sacrificiul aduce sublimul;

Barbatul are suprematia,

Femeia are intuitia,
Suprematia semnifica forta,
Intuitia semnifica dreptatea.

Barbatul este un geniu,

Femeia e un inger,
Geniul este incomensurabil, ingerul inefabil;

Aspiratia barbatului este spre gloria suprema,

Aspiratia femeii este catre virtutea desavirsita,
Gloria face totul mare,
Virtutea face totul divin;
Barbatul este un cod, femeia o evanghelie,
Codul corijeaza, evanghelia ne face perfecti;

Barbatul gandeste, femeia intuieste,

A gandi inseamna a avea in creier o lava,
A intui inseamna a avea pe frunte o aureola;

Barbatul este un ocean, femeia este un lac,

Oceanul are perla care-l impodobeste,
Lacul poezia ce canta;

Barbatul este un vultur ce zboara,

Femeia o privighetoare ce canta,
A zbura inseamna a domina spatiul,
A canta inseamna a cuceri sufletul;

Barbatul este un templu, femeia sanctuarul,

In fata templului ne descoperim
In fata sanctuarului ingenunchem;

In sfarsit, barbatul este plasat acolo unde se termina pamantul,

Femeia acolo unde incepe cerul.

E FOARTE BINE!!!

e povesteste ca un rege african era intr-o zi la vanatoare cu suita sa.

Printre cei care il insoteau se afla si un vechi prieten al sau. Indiferent de situatia in care
se afla, acesta obisnuia sa vada partea buna a lucrurilor.
Sarcina sa era sa incarce armele. Printr-o nefericita intamplare, una dintre ele s-a
descarcat si i-a retezat regelui o parte din degetul mare. Gandind ca situatia putea fi mult
mai rea, prietenul regelui a spus:
-Este foarte bine!
-Nu, nu este deloc bine!, a spus regele si l-a aruncat in inchisoare.
Peste un an de zile, regele vana din nou intr-o regiune periculoasa si... a fost prins de
canibali. Acesti au inceput sa-l pregateasca pentru a-l manca, dar au observat ca ii lipseste
o bucata de deget.
Cum la canibali exista superstitia de a nu manca nimic care nu este intreg, l-au eliberat pe
rege. Acesta s-a intors si, plin de recunostinta, a mers sa-si elibereze vechiul prieten,
spunandu-i:
-Imi pare tare rau pentru felul in care m-am purtat!
Ca de obicei, dupa ce a examinat situatia, acesta a spus:
-Dimpotriva, este foarte bine!
-Cum poti sa spui ca e bine daca ai stat un an in inchisoare?
-Daca n-as fi fost in puscarie, as fi fost cu tine...
Indiferent in ce situate te afli, depinde de tine si de atitudinea ta daca este o situatie buna
sau una rea…

O VECHE POVESTE POPULARA EVREIASCA

Alexandru cel Mare a ajuns odata intr-un sat indepartat din Africa.
Oamenii pe care i-a descoperit acolo erau iubitori de pace. Ei niciodata nu au fost
implicati in razboi.
Alexandru a fost salutat calduros de toti si a fost dus,ca un oaspete de seama, la casa
sefului.

In timp ce vorbeau cei doi conducatori, iata ca doi cetateni au intrat in casa,
cerand ca seful sa fie judecator in cearta lor.
- Eu am cumparat o bucata de pamant de la acest om, a inceput primul. In timp ce sapam
pamantul,
am descoperit o comoara, pe care el refuza sa o ia.
Cand am cumparat bucata de pamant pe un pret de nimic, nu am stiut ca ar fi o asa
comoara acolo.
Celalalt s-a grabit sa spuna:
- Cand i-am vandut bucata de pamant, am renuntat la toate drepturile asupra vreunui
lucru gasit
in aceasta proprietate.Comoara, desigur,ii apartine lui.
Seful a cantarit argumentele. Dupa cateva reflectii, el zise primului om:
- Din cate stiu, tu ai un baiat?
- Da, domnule.
- Si tu, se adresa el celuilalt, tu ai o fata?
- Da.
- Baiatul tau sa se casatoreasca cu fata lui, a zis seful. Comoara dati-o celor doi ca un dar
de nunta.
Cei doi priveau unul la altul cu satisfactie. Au multumit sefului si au plecat.
Alexandru si-a exprimat surpriza asupra judecatii.
- A fost cumva o judecata nedreapta? a intrebat seful.
- O, nu, a raspuns Alexandru.
- Cum ai fi facut tu in tara ta? a intrebat seful.
- In tara mea, cei doi oameni s-ar fi luptat ca sa stapaneasca comoara sau guvernul ar fi
confiscat-o.
Seful a fost socat.
- Cade ploaie peste tara ta?
- Da, desigur.
- Soarele rasare?
- Da!
Seful s-a gandit pentru un moment.
- Exista animale care pasc in pasuni verzi?
- Cu siguranta, da! a spus Alexandru. Sunt mii de animale de soiuri diferite.
- A! a zis seful. Probabil din cauza animalelor permite
Dumnezeu sa cada ploaie si sa rasara soarele, caci cu siguranta oamenii din tara ta nu
sunt
vrednici de asa mari binecuvantari ale lui Dumnezeu.