Cele cinci puncte ale calvinismului

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Calvinism

Ioan Calvin

Baze
Creștinism
Augustin de Hipona
Reforma Protestantă

Specific
Învățătura lui Calvin
Cele cinci Sola
Cele cinci puncte ale calvinismului
Principiul regulator de închinare
Mărturisiri calviniste de credință

Influențe
Théodore Beza

Sinodul din Dort

Puritanism

1
 Jonathan Edwards

Teologii de la Princeton
Karl Barth

Biserici
Reformate
Presbiteriene
Congregaționaliste
Baptiste Reformate

Popoare
Calviniștii afrikaneri
Hughenoții
Strămoșii pelerini
Puritanii

Teologia calvinistă este deseori identificată în mod popular cu așa-

zisele cinci puncte ale calvinismului (reținut în lumea vorbitoare de limbă engleză
sub acronimul mnemotehnic TULIP), un rezumat al judecăților (sau canoanelor)
stabilite de Sinodul din Dort și publicate în Controversa quinquarticulară ca un
răspuns punctual la cele cinci puncte ale remonstranților arminieni. Prin urmare, ele
au doar funcția de a rezuma diferențele dintre calvinism și arminianism și nu ar fi
un bun rezumat al scrierior lui Calvin sau a teologiei Bisericilor Reformate în
general. Într-adevăr, Calvin nu a discutat niciodată pe larg în scrierile sale doctrine
cum ar fi ispășirea limitată, ci doar a implicat o asemenea opinie. Afirmația centrală
a acestor canoane este că Dumnezeu îi poate mântui pe fiecare din cei de care are
milă și că eforturile sale nu pot fi zădărnicite de nelegiuirea sau neputința
oamenilor.

2
Cuprins

• 1 Cele cinci puncte

o 1.1 Depravarea totală
o 1.2 Alegerea necondiționată
o 1.3 Ispășirea limitată
o 1.4 Harul irezistibil
o 1.5 Perseverența sfinților

• 2 Vezi și

Cele cinci puncte

1. Depravarea totală

Oamenii în starea lor naturală, neregenerată nu au puterea de a se întoarce la

Dumnezeu, însă harul și voia lui Dumnezeu prin Duhul Sfânt îi face pe oamenii care
sunt morți în păcat să fie renăscuți prin Cuvântul lui Dumnezeu. Acest concept e
rezumat în formularea "Regenerarea precede credința", având în vedere că, din
perspectivă calvinistă, în afara lucrării regeneratoare a Duhului Sfânt pentru individ,
nu ar exista credință. Trebuie observat că termenul "total" nu este folosit în sens
intensiv, adică toate persoanele sunt păcătoase la culme, ci mai degrabă extensiv,
adică păcatul s-a extins și a corupt toate părțile ființei umane.

2. Alegerea necondiționată

3
Alegerea din veșnicie a lui Dumnezeu a celor pe care îi va atrage la Sine nu e bazată
pe prevederea virtuții, meritului sau credinței persoanelor pe care le alege, ci bazată
necondiționat în propria îndurare după bunul plac al voii Sale si numai a voii Sale.

3. Ispășirea limitată

Denumită și "răscumpărarea specială" sau "ispășirea definitivă", are sensul că în

moartea lui Cristos, El ia realmente pedeapsa pentru păcatele săvârșite de cei pe
care Dumnezeu i-a ales ca să aibă milă. (Aceasta în opoziție cu opinia potrivit căreia
moartea lui Cristos doar face posibilă răscumpărarea.) Așadar, ispășirea ar fi
"limitată" la păcatele celor aleși.

4. Harul irezistibil

Harul mântuitor al lui Dumnezeu nu poate fi respins. Cei care dobândesc mântuirea,
o fac datorită irezistibilității îndurării lui Dumnezeu. Oamenii cedează harului nu
pentru că Dumnezeu le-a găsit conștiințele mai sensibile sau credința mai tenace
decât a celorlalți, ci dorința și puterea de a face voia lui Dumnezeu sunt dovezi ale
credincioșiei lui Dumnezeu de a-și mântui poporul de sub puterea și pedeapsa
păcatului.

5. Perseverența sfinților

Denumită și "păstrarea sfinților", înseamnă că pe cei Dumnezeu i-a chemat la

comuniune cu Sine prin Cristos vor continua în credință și vor crește în ea și în alte
daruri, până la sfârșit. Cei care cad de la credință de la început nu au avut o credință
adevărată, altfel s-ar întoarce la ea. Această doctrină diferă de opinia "o dată
mântuit, mântuit pentru totdeauna" prevalentă în unele biserici evanghelice

4
contemporane: în acea opinie, în ciuda aparentei apostazii, persoana este realmente
salvată; în învățătura calvinistă, acele persoane dovedesc că nu sunt mântuite deloc
și că niciodată nu au fost.

În concepția populară, calvinismul e redus și mai departe la unul sau altul din cele
cinci puncte. Doctrina alegerii necondiționate stă uneori pentru întreaga doctrină
reformată, uneori chiar de aderenții săi; totuși, potrivit declarațiilor doctrinale ale
acestor biserici, a singulariza această doctrină nu constituie o viziune echilibrată.
Potrivit unor calviniști, doctrina alegerii necondiționate și corolarul său, doctrina
predestinării, nu pot fi prezentate corect decât ca o asigurare celor care caută iertare
și mântuire în Cristos că credința lor nu e în zadar, Dumnezeu fiind în stare să-și
aducă la îndeplinire intențiile Sale de a îi mântui. Cu toate acestea, non-calviniștii
obiectează la aceste doctrine pe temeiul că îi descurajează pe cei din lume de la a-și
căuta în mod activ mântuirea.

Vezi și

 Calvinism
 Arminianism
 Istoria disputei calvinism-arminianism

Categorii: Calvinism | Teologie creştină

Ultima modificare 03:57, 11 august 2010.