INTRODUCERE

Cursul se ocupă cu studiul legilor echilibrului şi mişcării fluidelor în natură sau în

construcţii tehnice concepute şi realizate de om.
Termenul hidraulică provine din îmbinarea cuvintelor greceşti hidor (apă) şi aulos
(tub) şi a fost folosit pentru prima dată în Grecia antică la orga cu tuburi de apă. Prin
extinderea preocupărilor hidraulicii la studiul întregului domeniu al lichidelor şi gazelor a
apărut necesară utilizarea denumirii mecanica fluidelor. În paralel se utilizează termenul
hidraulică, termen cu specific ingineresc.
Filtraţia fluidelor prin medii poroase sau fisurate, cu particularizare la stratele saturate
cu apă, petrol sau gaze, face obiectul unei părţi separate a hidraulicii, numită hidraulică
subterană.

Capitolul 1
PROPRIETĂŢILE FLUIDELOR

1.1. CLASIFICAREA FLUIDELOR

Fluidele sunt substanţe care se deformează continuu sub acţiunea forţelor exterioare,
oricât de mici ar fi acestea. Ele se împart în lichide şi gaze.
Lichidele iau forma vaselor în care sunt depozitate, prezintă suprafaţă liberă şi sunt
fluide foarte puţin compresibile.
Gazele sunt fluide compresibile şi se caracterizează prin absenţa forţelor de coeziune,
reflectată prin proprietatea acestora de a ocupa întregul volum avut la dispoziţie.
În funcţie de numărul de faze din care sunt formate, fluidele pot fi monofazice sau
multifazice. Fluidele monofazice sunt omogene, în timp ce acelea multifazice pot fi
pseudoomogene sau eterogene. Un fluid multifazic poate fi bifazic sau trifazic, cele trei faze
fiind gazoasă, lichidă şi solidă. Fluidele bifazice pot fi gaz-lichid, lichid-lichid, gaz-solid sau
lichid-solid.
Gazele sau lichidele pot fi monocomponente sau multicomponente, miscibile sau
nemiscibile.
Fluidele multifazice (bifazice) pot fi:
• dispersii fine, constând fie din bule mici de gaz, picături de lichid
imiscibil sau particule solide dispersate mai mult sau mai puţin uniform într-o fază
lichidă continuă, fie din picături mari de lichid sau particule solide mari dispersate
într-o fază gazoasă continuă;
• dispersii grosiere, constând fie din bule mari de gaz, picături mari de
lichid imiscibil sau particule solide mari dispersate în fază lichidă continuă, fie din
picături mari de lichid sau particule solide mari dispersate într-o fază gazoasă
continuă;

5
 • macroamestecuri, constituite din spume sau amestecuri puternic
turbulente ale unui gaz cu un lichid sau a două lichide imiscibile, în condiţiile în
care nici una din faze nu este continuă;
• fluide stratificate, constituite din amestecuri gaz-lichid sau lichid-
lichid (nemiscibile) în condiţiile în care ambele faze sunt continue.

Tabelul 1.1.
Fluide multifazice
(gaz-lichid, lichid-lichid, gaz-solid, lichid-solid)
Fluide monofazice
Dispersii Macro- Fluide
Dispersii fine
grosiere amestecuri stratificate
Fluide pseudoomogene
Fluide omogene Mişcare Mişcare Fluide eterogene
laminară sau exclusiv
turbulentă turbulentă
Fluide newtoniene
Fluide independente de timp

Fluide
pseudoplastice

Fluide
dilatante

Fluide
Fluide vâscoase

binghamiene
Fluide reţinătoare
pseudoplastice
Fluide nenewtoniene

sau dilatante
de timpFluide dependente

Fluide Fluide cu comportare multifazică

tixotropice

Fluide
reopectice
vâscoelasticeFluide

Multe forme

Dispersiile de fineţe satisfăcătoare pot fi stabile sub acţiunea mişcării browniene sau
ca urmare a proprietăţilor de consistenţă a fazei continue. Aceste suspensii pot fi considerate
pseudoomogene şi comportarea lor la curgere poate fi înglobată în cea a fluidelor monofazice.
Dispersiile de fineţe moderată, care nu sunt stabile în stare de repaus sau în mişcare laminară,
dar care pot fi menţinute în stare de dispersie aproape uniformă în condiţii de mişcare

6
turbulentă, pot fi incluse în domeniul comportării fluidelor monofazice aflate în mişcare
turbulentă.
Fluidele omogene sau pseudoomogene cu comportare similară acestora se clasifică, în
funcţie de comportarea lor la curgere, în fluide vâscoase şi fluide vâscoelastice. Fluidele
vâscoase pot avea comportare independentă sau dependentă de timp. Fluidele independente de
timp, care în stare de repaus prezintă tensiuni tangenţiale nule, iar în stare de mişcare au
tensiunile tangenţiale proporţionale cu gradientul vitezei se numesc fluide newtoniene. Toate
celelalte sunt fluide nenewtoniene.
Hidraulica se ocupă de fluidele newtoniene, care au următoarele proprietăţi: densitate,
vâscozitate, compresibilitate şi tensiune interfacială.

1.2. DENSITATEA ŞI GREUTATEA SPECIFICĂ

Densitatea sau masa specifică ρ a unui fluid este raportul dintre masa m a fluidului şi
volumul V ocupat de acesta:
m
ρ= [kg/m3] (1.1)
V
1
Inversul densităţii v = ρ se numeşte volum specific.
Greutatea specifică γ este definită ca raportul dintre greutatea G a fluidului şi volumul
V al acestuia:
G
γ = [N/m3] (1.2)
V
Legea a doua a mecanicii leagă greutatea specifică şi densitatea prin relaţia:

γ = ρ⋅g (1.3)

în care g este acceleraţia gravitaţională.

1.2.1. Densitatea fluidelor monocomponente

Densitatea, presiunea şi temperatura fluidului sunt legate între ele de ecuaţia de stare.
Cea mai simplă şi mai cunoscută ecuaţie de stare este ecuaţia van der Waals:

 a 
 p + 2  ⋅ ( v − b ) = Ru ⋅ T (1.4)
 v 

în care p este presiunea; v – volumul molar; T – temperatura absolută; Ru=8314 J/(Kmol·K) –

constanta universală; Tc – temperatura critică; pc – presiunea critică.

27 Ru2 ⋅ Tc2 Ru ⋅ Tc
a= ; b=
64 p c 8 pc

Densitatea gazelor
În zona gazului aflat la presiune mică sau destul de departe de frontiera zonei bifazice
se poate aplica legea gazelor perfecte:

p ⋅ v = R ⋅T (1.5)

7
unde v este volumul specific; R=Ru / M – constanta gazului; M – masa unui kmol de gaz.
În apropierea frontierei zonei bifazice:

p ⋅ v = Z ⋅ R ⋅T (1.6)

în care Z este factorul de abatere de la legea gazelor perfecte.

Densitatea lichidelor
a = 36 ,61 K ⋅ exp ( n / T ) [Pa(m3/kmol)2]
b = 0 ,0624 ( mT + c ) [m3/kmol]
iar valorile constantelor K, n, m, c se obţin din tabele.
Ecuaţia de stare a lichidelor compresibile este:

ρ = ρ 0 exp[ β ( p − p 0 ) ] (1.7)

1.2.2. Densitatea fluidelor multicomponente

Densitatea gazelor
Se foloseşte relaţia (1.6), dar calculele se fac în funcţie de presiunea pseudoredusă şi
de temperatura pseudoredusă.

p pr = p / p pc ; T pr = T / T pc (1.8)

în care ppc – presiunea pseudocritică; Tpc – temperatura pseudocritică.

Densitatea lichidelor
Se utilizează relaţia ştiută deja, în care se fac următoarele înlocuiri:

n
a = ∑n j ⋅a j ; b = ∑n j ⋅ b j (1.9)
j =1
unde nj reprezintă fracţiile molare:
a j = 36 ,61 K j exp n j / T ( )
(
b j = 0 ,0624 m j T + C j )
1.2.3. Densitatea fluidelor multifazice pseudoomogene

Densitatea amestecului se calculează cu relaţia:

1
ρa =
n C mi (1.10)
∑
i =1 ρi

în care Cmi reprezintă fracţia masică a fazei i, iar ρi – densitatea acelei faze.

8
 1.3. VÂSCOZITATEA

Este definită prin relaţia lui Newton:

dv
τ =µ (1.11)
dy

unde μ este constanta de proporţionalitate a fluidului la presiune şi temperatură date, numită

vâscozitate dinamică, iar dv/dy – modulul gradientului de viteză pe normala z la direcţia
mişcării.
Vâscozitatea cinematică se exprimă cu relaţia:

µ
ν= (1.12)
ρ

1.4. COMPRESIBILITATEA

Proprietatea corpurilor manifestată prin micşorarea volumului lor sub acţiunea forţelor
exterioare de compresiune se numeşte compresibilitate.
Lichidele sunt fluide foarte puţin compresibile, fapt reflectat de valorile foarte mici ale
coeficientului de compresibilitate.
În funcţie de extinderea domeniului ocupat de lichid, acesta se poate comporta ca un
fluid incompresibil sau compresibil după cum o variaţie bruscă de presiune produsă într-un
punct al lichidului se face simţită instantaneu sau diferenţiat în timp, în toată masa lichidului.
Astfel, apa este considerată, în general, ca fiind un fluid incompresibil.

1.5. TENSIUNEA INTERFACIALĂ ŞI PRESIUNEA CAPILARĂ

La suprafaţa de separaţie lichid-gaz, lichid-lichid sau lichid-solid există forţe

moleculare neechilibrate care au ca efect tendinţa de contractare a acestei suprafeţe către o
suprafaţă cu arie minimă. O moleculă oarecare de apă din interiorul volumului ocupat de o
cantitate de apă într-un vas este atrasă în toate direcţiile uniform de către moleculele vecine.
Dacă molecula de apă se găseşte pe suprafaţa liberă, ea nu va avea alte molecule de apă
deasupra ei şi, ca urmare, rezultanta forţelor de atracţie exercitate de moleculele vecine va
tinde să atragă molecula respectivă către interiorul volumului de lichid. Deci, pentru a se
aduce la suprafaţa liberă o moleculă de apă din interiorul volumului de lichid este necesar să
se efectueze un lucru mecanic. Astfel, pentru a se crea un element de suprafaţă liberă de arie
unitară trebuie să se producă un lucru mecanic egal cu suma lucrurilor mecanice necesare
aducerii tuturor moleculelor unităţii de arie din interiorul lichidului la suprafaţa liberă. Lucrul
mecanic necesar creării unei suprafeţe libere de arie unitară poartă numele de energie de
suprafaţă a acelui lichid.
Pentru caracterizarea acestui fenomen se foloseşte, mai frecvent decât energia de
suprafaţă, noţiunea de tensiune superficială, care prin definiţie este raportul dintre forţa care
se exercită tangenţial la suprafaţa lichidului şi unitatea de lungime a normalei dusă în punctul
respectiv la această suprafaţă. Tensiunea superficială este numeric egală cu energia de
suprafaţă. Noţiunea de tensiune superficială este rezervată tensiunii care acţionează pe
suprafaţa de contact a lichidului cu vaporii săi sau cu aerul. Când suprafaţa separă două

9
lichide sau un lichid şi un corp solid se foloseşte noţiunea de tensiune interfacială. Ca urmare
a acţiunii tensiunii superficiale sau interfaciale, o picătură de lichid în aerul atmosferic sau
într-un alt lichid nemiscibil tinde să ia forma unei sfere.
Tensiunea superficială poate fi măsurată prin diferite
metode, dintre care cea mai frecvent folosită are la bază
ridicarea lichidului într-un tub capilar. Unghiul θ dintre
suprafaţa liberă a lichidului în tubul capilar şi suprafaţa
tubului capilar se numeşte unghi de contact; r – raza tubului
capilar; ρa – densitatea lichidului; σ – tensiunea superficială; h
– înălţimea lichidului în tub.
Condiţia de echilibru static se exprimă astfel:

2π ⋅ r ⋅ σ ⋅ cos θ = π ⋅ r 2 ⋅ h ⋅ ρ a ⋅ g
(1.13)
care se reduce la
Fig.1.1. Ridicarea lichidu- r ⋅ h⋅ ρa ⋅ g (1.14)
σ =
lui într-un tub capilar. 2 cosθ

Relaţia arată că pentru un lichid dat, înălţimea de ridicare a lichidului în tubul capilar
este cu atât mai mare cu cât raza tubului este mai mică.
Fenomenele de ridicare a lichidelor în tuburi cu diametru mic se numesc fenomene
capilare. Membrul stâng defineşte forţa capilară, care depinde atât de tensiunea superficială,
cât şi de unghiul de contact. În timp ce tensiunea superficială caracterizează contactul dintre
două fluide, unghiul de contact descrie comportarea celor două fluide aflate în contact cu o
suprafaţă solidă. Această comportare defineşte proprietatea de umectabilitate şi se poate
manifesta fie prin ridicarea lichidului în tubul capilar (caz în care se spune că lichidul
umectează peretele tubului), fie prin coborârea lichidului în tub (caz în care lichidul este
declarat neumectabil în raport cu peretele tubului).
În cazul experimentului cu un tub capilar scufundat în poziţie verticală într-un vas care
conţine două lichide nemiscibile, spre exemplu apă şi petrol, tensiunea interfacială se exprimă
sub forma:
r ⋅ h( ρ a − ρ p ) g
σ pa = (1.15)
2 cosθ
în care înălţimea h va avea valoarea pozitivă sau negativă după cum suprafaţa tubului capilar
va fi umectată preferenţial de apă sau de petrol.
Forţa capilară
F p = 2π ⋅ r ⋅ σ ⋅ cos θ (1.16)

împărţită la aria πr2 a secţiunii transversale a tubului se numeşte presiune capilară şi are
expresia:
2σ ⋅ cos θ
pc = (1.17)
r

Pe de altă parte, presiunea capilară este egală cu diferenţa dintre valorile presiunii
existente pe cele două feţe ale suprafeţei comune celor două fluide din tubul capilar. În figura
1.1, presiunea pa pe faţa apei din tubul capilar este mai mică decât presiunea paer de pe faţa
de contact a aerului şi, ca urmare, presiunea capilară se exprimă astfel:

pc = p aer − p a = ρ a ⋅ g ⋅ h (1.18)

10
 În cazul sistemului apă-petrol, presiunea capilară definită drept căderea de presiune la
meniscul apă-petrol are expresia:
p c = p p − p a = gh( ρ a − ρ p ) (1.19)

şi poate fi pozitivă sau negativă după cum presiunea petrolului pe interfaţa apă petrol este mai
mare sau mai mică decât presiunea apei, ceea ce corespunde comportării petrolului ca fază
neumectantă, respectiv umectantă.

Capitolul 2
STATICA FLUIDELOR

Statica fluidelor este un capitol al mecanicii fluidelor care se ocupă cu studiul

echilibrului fluidelor şi al interacţiunii dintre fluidele în echilibru. Un fluid se află în echilibru
în raport cu un sistem de referinţă dacă orice particulă din acel fluid este imobilă faţă de
sistemul respectiv.

2.1. STAREA DE TENSIUNE ÎNTR-UN FLUID ÎN ECHILIBRU

Un corp C (fig.2.1) solicitat de un sistem de forţe exterioare F1, F2, ..., Fn se află în
echilibru dacă sistemul de forţe este static echivalent cu zero.
Forţele ca acţiuni reciproce dintre mase sunt
forţe exterioare dacă ele reprezintă acţiunea
corpurilor exterioare asupra unui corp dat. Forţele
exterioare care se exercită asupra tuturor punctelor
unui corp se numesc forţe masice sau de volum, iar
cele care se exercită numai asupra punctelor de pe
suprafaţa corpului se numesc forţe superficiale. Ca
rezultat al acţiunii forţelor exterioare asupra unui
corp, între particulele ce alcătuiesc corpul respectiv
ia naştere un sistem de forţe numite forţe interioare.
Adoptând metoda secţiunilor imaginare, preconizată
de Cauchy, prin secţionarea în mod imaginar a
Fig.2.1. Secţionarea imaginară a unui corpului C şi introducerea pe suprafaţa S, rezultată
corp aflat în echilibru sub acţiunea din secţionare, a densităţii de forţe interioare
unui sistem de forţe. corespunzătoare se poate face abstracţie de partea P1
dacă se studiază echilibrul părţii P2 şi invers. Forţele
interioare de pe S devin astfel forţe exterioare (superficiale) şi reprezintă acţiunea pe care o
exercită partea P1 asupra părţii P2. Unui element de suprafaţă ΔS având aria ΔA îi va reveni
 
o forţă ∆F ale cărei componente pe suprafaţa S şi pe normala acestei suprafeţe sunt ∆T

şi ∆N .

11
 Limitele rapoartelor ΔN/A şi ΔT/A când ΔA tinde către zero se numesc tensiune
normală σ, respectiv tensiune tangenţială τ şi constituie componentele tensorului tensiune. În
orice punct interior aparţinând unui corp solid în repaus se dezvoltă în toate direcţiile tensori
tensiune având mărimi care se înscriu într-un elipsoid numit elipsoidul tensiunilor.
În cazul când corpul C este un corp fluid în repaus, τ = 0 şi, ca urmare, rămâne ΔN =
ΔF, ceea ce arată că tensorul tensiune are numai componentă normală, care se exprimă astfel:

∆F
p = lim (2.1)
∆A→0 ∆A

şi se numeşte presiune. Deci, prin definiţie, presiunea într-un fluid este orientată după
normala la suprafaţa imaginară sau reală considerată.
Se poate demonstra că în orice punct din domeniul ocupat de un fluid în echilibru se
dezvoltă tensiuni egale în toate direcţiile, ceea ce corespunde degenerării elipsoidului
tensiunilor într-o sferă.
Conform principiului solidificării sau al rigidizării părţilor, un corp se află în echilibru
dacă şi numai dacă forţele care acţionează asupra fiecăreia din părţile sale formează un sistem
static echivalent cu zero.
Acest principiu permite să se separe o
parte a corpului, arbitrar de mică,
introducându-se asupra acestei părţi un
sistem de forţe (de legătură) echivalent cu
acţiunea restului corpului asupra acesteia.
Detaşând în acest mod dintr-un fluid în
repaus un domeniu de forma unei prisme
triunghiulare, orientată arbitrar (fig.2.2), şi
introducând forţele de legătură în centrele
Fig.2.2.Domeniu prismatic considerat prismei (ca rezultante ale presiunilor pe
fiecare faţă), precum şi forţa masică Fm
într-un fluid în repaus. (de direcţie oarecare) aplicată în centrul
prismei, se poate scrie condiţia de echilibru sub forma:
     
Fa + Fb + Fc + Fd 1 + Fd 2 + Fm = 0 (2.2)

Din proiectarea acestei ecuaţii pe axa prismei rezultă:

Fd 1 − Fd 2 = 0 (2.3)

ceea ce este echivalent cu:

Fd 1 = Fd 2 (2.4)
sau  
Fd 1 + Fd 2 = 0 (2.5)
iar relaţia (2.2) se reduce la:
( Fa + Fma ) + Fb + ( Fc + Fmc ) = 0
    
(2.6)
    
unde Fma şi Fmc sunt componentele forţei Fm pe direcţiile forţelor Fa şi Fc , ale
căror suporturi sunt concurente (fig.2.3). Prisma are dimensiunile a, b, c, d infinitezimale, iar
în procesul de trecere la limită pentru definirea tensiunilor punctiforme ele vor tinde către

12
 
zero. Ca urmare, s-a putut admite aproximaţia că forţa masică este concurentă cu Fa şi

Fc . În aceste condiţii poligonul forţelor se reduce la figura 2.4.
Triunghiurile A1B1C1 (fig.2.2) şi LMN (fig.2.4) sunt asemenea, având laturile
perpendiculare între ele. Condiţia de proporţionalitate a laturilor acestor triunghiuri exprimată
sub forma:
Fa − Fma Fb Fc + Fmc
= = (2.7)
a b c
unde
Fma = ρ ⋅ ∆V ⋅ Am cos α a , Fmc = ρ ⋅ ∆V ⋅ Am cos α c (2.8)

în care: Am– acceleraţia


câmpului forţelor

masice; ΔV – volumul prismei; αa, αc – unghiurile
făcute de Fm cu Fa , respectiv Fc , după amplificare cu 1/d şi trecere la limită duce la

Fa F F F F
lim − lim ma = lim b = lim c + lim mc (2.9)
∆V → 0 ad ∆V → 0 ad ∆V → 0 bd ∆V →0 cd ∆V →0 cd

Fig.2.4. Poligonul forţelor

Fig.2.3. Descompunerea forţei masice după
direcţiile forţelor Fa şi Fc.

Deoarece limitele componenţilor forţelor masice sunt nule, relaţiile (2.9) se reduc, în
conformitate cu relaţia (2.1) la
p a = pb = p c (2.10)

ceea ce arată că, în centrul prismei, pe cele trei direcţii normale la feţele acesteia, există
tensiuni având mărimi egale între ele. Întrucât prisma poate avea orice orientare în spaţiu,
menţinându-şi însă poziţia centrului de greutate, rezultă că în centrul ei de greutate acţionează
tensiuni dezvoltate în toate direcţiile, având aceeaşi intensitate. Reprezentând grafic aceste
tensiuni se obţine o sferă egală cu presiunea în acel punct.

2.2. ECUAŢIILE ECHILIBRULUI FLUIDELOR

Legătura dintre valoarea presiunii şi poziţia punctului în care aceasta se exercită este
furnizată de ecuaţiile echilibrului fluidelor, pentru a căror stabilire se consideră domeniul D
ocupat de un fluid în repaus. Prin secţiuni imaginare se delimitează un element paralelipipedic
infinitezimal, pe ale cărui feţe se introduce sistemul de forţe

13
      
, echivalent cu acţiunea restului masei de fluid asupra
dP1x , dP2 x , dP1 y , dP2 y , dP1z , dP2 z
fluidului conţinut în elementul paralelipipedic.
Alegând sistemul de axe carteziene ca în figura 2.5 şi notând cu p presiunea fluidului
în centrul particulei şi cu dx, dy, dz lungimile muchiilor paralelipipedului, forţele de legătură
se exprimă prin relaţiile:

  ∂p dx    ∂p dx 
dP 1 x = i  p − dydz ; dP 2 x = −i  p + dydz
 ∂x 2   ∂x 2 
  ∂p dy    ∂p dy 
dP1 y = j 
 p − ∂y 2 dxdz ; dP2 y = − j 
 p + ∂y 2 dxdz (2.11)
   
  ∂p dz    ∂p dz 
dP 1z = k  p − dxdy ; dP 2 z = −k  p + dxdy
 ∂z 2   ∂z 2 

unde s-a ţinut seama că forţele de legătură sunt normale pe feţele elementului paralelipipedic.

Fig.2.5. Domeniu paralelipipedic elementar într-un fluid în

echilibru.
Forţa masică definită de relaţia:

 
dFm = A ⋅ ρ ⋅ dx dy dz (2.12)

împreună cu forţele de legătură definite în relaţiile (2.11) asigură echilibrul elementului

paralelipipedic.
Condiţia de echilibru se exprimă astfel:

      
dP1x + dP2 x + dP1 y + dP2 y + dP1z + dP2 z + dFm = 0 (2.13)

14
 Notând cu X, Y, Z proiecţiile acceleraţiei forţelor masice şi apelând la relaţiile
anterioare, prin proiectarea rezultantei forţelor pe axele carteziene se obţine următorul sistem
de ecuaţii scalare:
 ∂p
dx   ∂p dx 
p− dydz −  p + dydz + Xρ dx dy dz = 0
 ∂x2   ∂x 2 
 dy 
∂p  ∂p dy 

 p − ∂y 
 dxdz − 
 p+ dxdz + Yρ dx dy dz = 0 (2.14)
 2   ∂y 2 

 ∂p dz   ∂p dz 
p− dxdy −  p + dxdy + Zρ dx dy dz = 0
 ∂z 2   ∂z 2 

După reducerea termenilor asemenea şi împărţirea cu ρdxdydz, sistemul de ecuaţii

anterior se poate scrie sub forma:

1 ∂p 1 ∂p 1 ∂p
X = ; Y = ; Z = (2.15)
ρ ∂x ρ ∂y ρ ∂z

Relaţiile (2.15) constituie relaţiile echilibrului fluidelor şi sunt cunoscute sub numele
de ecuaţiile lui Euler din statica fluidelor.

2.3. LEGEA DE VARIAŢIE A PRESIUNII ÎNTR-UN FLUID ÎN ECHILIBRU

Pentru obţinerea legii de variaţie a presiunii într-un fluid în echilibru se rezolvă

sistemul de ecuaţii (2.15). Mai întâi, se poate observa că acest sistem furnizează derivatele
parţiale ale presiunii şi, ca urmare, diferenţiala totală exactă a presiunii dată de relaţia:

∂p ∂p ∂p
dp= dx + dy+ dz
∂x ∂y ∂z

se poate exprima sub forma:

dp= ρ( Xdx+ Ydy+ Zdz) (2.16)

Deoarece membrul drept al relaţiei (2.17) cu ρ, X, Y, şi Z funcţii de x, y, z reprezintă o

formă Plaff de trei variabile, care este o diferenţială totală exactă, rezultă că trebuie să existe o
funcţie F(x, y, z) ale cărei derivate parţiale să fie

∂F ∂F ∂F
= ρX ; = ρY ; = ρZ (2.17)
∂x ∂y ∂z

15
 Relaţiile (2.17) arată că valabilitatea sistemului de ecuaţii (2.15) sau a ecuaţiei
echivalente (2.16) cere ca forţa masică pentru un volum unitar de fluid să derive dintr-un
potenţial de forţe.
Dacă fluidul este incompresibil, ecuaţiei (2.16) îi este suficientă condiţia ca forţa
masică pentru o masă unitară de fluid definită sub forma

   
A = i X + jY + kZ

să derive dintr-un potenţial de forţe.

În acest caz, notând cu Γ(x, y, z) funcţia şi cu U(x, y, z) potenţialul, se pot scrie
relaţiile:
∂Γ ∂U ∂Γ ∂U ∂Γ ∂U
X= =− ; Y= =− ; Z= =− (2.18)
∂x ∂x ∂y ∂y ∂z ∂z

iar ecuaţia (2.16) devine

dp = ρdΓ (2.19)
Soluţia acesteia este de forma:
p = ρΓ + C (2.20)

unde C este constanta de integrare.

Relaţia (2.20) exprimă legea de variaţie a presiunii într-un fluid incompresibil aflat în
echilibru, numită şi legea hidrostaticii.
Suprafeţele formate din punctele în care presiunea are aceeaşi valoare se numesc
suprafeţe izobare.
Din relaţia (2.19) rezultă că dacă presiunea este constantă,

dΓ = 0 (2.21)

adică Γ=const. Aşadar suprafeţele izobare sunt şi suprafeţe echipotenţiale.

Ecuaţia diferenţială (2.21) a suprafeţei echipotenţiale, exprimată sub forma:

Xdx + Ydy + Zdz = 0 (2.22)

constituie condiţia de ortogonalitate între forţa masică şi suprafeţele echipotenţiale.

Dacă asupra fluidului în echilibru nu acţionează forţe masice, adică X = Y = Z = 0,
ecuaţia (2.19) devine
dp = 0 (2.23)

16
de unde, prin integrare, rezultă p = const.
Deci presiunea este independentă de poziţia punctului considerat în fluidul în
echilibru. În practică, acest caz se întâlneşte la gazele aflate în repaus în câmpul gravitaţional,
când acestea ocupă înălţimi mici.

2.3.1. Legea de variaţie a presiunii într-un gaz aflat în repaus

sub acţiunea gravitaţiei

În cazul unui gaz aflat în echilibru în câmpul gravitaţional terestru ocupând înălţimi
mari, acţiunea forţei masice nu mai este neglijabilă şi ecuaţia diferenţială a presiunii (2.19) se
exprimă astfel:
dp = −ρgdz (2.24)

Pentru gazul aflat în repaus la temperatură constantă, relaţia anterioară devine:

dp gρ
= − 0 dz (2.25)
p p0

Integrând această ecuaţie între limitele p1(z1) şi p(z) se obţine:

ρo
−g ( z − z1 )
(2.26)
p = p1e po

Deci, într-un gaz în repaus izoterm presiunea variază exponenţial cu cota punctului
considerat.
Relaţia (2.26) permite calcularea presiunii statice sau dinamice de talpă a unei sonde
de gaze.
În cazul aerului atmosferic, relaţia (2.26), scrisă sub forma:

z − z1
−
(2.27)
p = p1e Ho

unde Ho = po /γo , poartă numele de formula barometrică.

În expresia lui Ho, po este presiunea atmosferică măsurată la suprafaţa solului (z = 0),
iar γo este greutatea specifică a aerului la umiditatea medie şi la temperatura corespunzătoare
locului şi momentului efectuării măsurătorii.

17
 2.3.2. Legea de variaţie a presiunii într-un lichid aflat în repaus
sub acţiunea gravitaţiei

Particularizarea ecuaţiei generale a staticii fluidelor pentru câmpul gravitaţional,

pentru care
X =0; Y =0; Z =0
conduce la relaţia
dp = −ρ g dz (2.28)

Pentru un lichid omogen, integrarea ecuaţiei (2.28)

între punctele M0(x, z0), în care presiunea are valoarea po,
şi punctul M(x, z) (fig.2.6) conduce la expresia:

Fig.2.6. Fluid în repaus

în câmp gravitaţional. p − po = − ρg ( z − zo ) = ρgh (2.29)

şi la concluziile:
• diferenţa de presiune între două puncte este egală cu greutatea unei
coloane de fluid de înălţime egală cu diferenţa de cotă dintre cele două puncte şi
secţiune egală cu unitatea;
• suprafaţa liberă a unui lichid este orizontală, deoarece dacă p = po, z
= zo;
• suprafeţele izobare sunt orizontale;
• presiunea creşte liniar cu creşterea adâncimii;
• valoarea presiunii într-un punct M oarecare din spaţiu ce conţine
fluide cu densităţi diferite ρ1, ρ2, ..., ρn, pe înălţimile h1, h2, ..., hn va fi:

n
p M = ∑ ρ i ghi (2.30)
i =1

În cazul fluidelor compresibile şi acceptării unui proces izoterm, făcând apel la ecuaţia
de stare:
ρo
ρ= p (2.31)
po

integrarea ecuaţiei (2.28) conduce la următoarea distribuţie de presiune:

18
  ρ 
p = po exp  − o g ( z − zo )  (2.32)
 po 

2.4. FORŢE DE PRESIUNE PE SUPRAFEŢE

Presiunea gazelor sau a lichidelor pe suprafeţe constituie un sistem de forţe distribuite

având următoarele caracteristici: direcţia normală la suprafaţa considerată, sensul de la fluid
spre acea suprafaţă, iar mărimea raportată la aria elementului de suprafaţă egală cu presiunea.
Sistemul forţelor distribuite dat de presiunea fluidelor este echivalent fie cu rezultanta
forţelor din sistem, în cazul când suprafaţa este plană sau curbă cu centru sau axă de simetrie,
fie cu două forţe situate în plan central sau cu o forţă şi un moment, în cazul suprafeţei curbe
oarecare. Forţele sistemului redus echivalent acestui sistem de forţe distribuite se numesc
forţe de presiune.

2.4.1. Forţe de presiune pe o suprafaţă plană

Pentru dimensionarea la rezistenţă a rezervoarelor de fluid este necesară cunoaşterea

solicitării suprafeţelor rezervoarelor de către fluidul depozitat. În acest sens va fi studiat cazul
lichidelor şi gazelor sub presiune aflate în echilibru sub acţiunea gravitaţiei.
În scopul determinării forţei
de presiune pe o suprafaţă plană, s-a
considerat un vas în care se află un
lichid în echilibru în contact cu aerul
atmosferic. Pentru determinarea forţei
de presiune pe această suprafaţă s-a
ales în mod arbitrar un element de
suprafaţă dS, pe care presiunea este
constantă.
Pe acest element infinitezimal
de suprafaţă presiunea are mărimea:

Fig.2.7. Suprafaţă plană în contact

dP = pdS = γ h dS
cu un lichid în repaus.
(2.33)

Mărimea forţei de presiune se obţine integrând ecuaţia (2.33):

19
 P = γ ∫ h dS (2.34)
S

Ştiind că h = y sinα, relaţia devine:

P = γ sin α ∫ y dS (2.35)
S

Notând cu G(xG, yG) centrul de greutate al suprafeţei S, se poate scrie:

P = γ sin α yG S = γ hG S = pG S (2.36)

unde cu hG şi pG s-au notat adâncimea şi presiunea corespunzătoare centrului de greutate al

suprafeţei.
Punctul de aplicaţie al forţei de presiune se numeşte centru de presiune şi se notează
cu C(xC, yC). Coordonatele acestuia se determină din ecuaţiile de momente faţă de axele Ox şi
Oy, scrise sub forma:
P ⋅ yC = ∫ y dP = γ sin α ∫ y 2 dS
S S

P ⋅ x C = ∫ x dP = γ sin α ∫ xy dS
S S

de unde se poate deduce:

1 1
yC =
P ∫ y dP
S
respectiv xC =
P ∫ x dP
S

Integralele din aceste relaţii reprezintă momentul de inerţie al suprafeţei S în raport cu

axa Ox:
I xx = ∫ y 2 dS
S

respectiv momentul centrifugal:

I xy = ∫ xy dS
S

iar coordonatele centrului de presiune se exprimă astfel:

I xy I xx
xC = ; yC = (2.37)
yG S yG S

Deoarece momentele de inerţie din relaţiie (2.37) depind de adâncimea la care se află
centrul de greutate şi de poziţia suprafeţei S, acestea se exprimă apelând la teorema lui
Steiner:
I xx = I XX + yG2 S

20
şi la analoga ei:
I xy = I XY + xG yG S

în care IXX şi IXY sunt momentele de inerţie şi centrifugal definite faţă de axele ce au
originea în G şi sunt paralele cu axele Ox şi Oy.
Astfel, relaţiile (2.37) devin:
I XY
x C = xG + (2.38)
yG S

I XX
y C = yG + (2.39)
yG S

Conform relaţiei (2.39), centrul de presiune este situat mai jos decât centrul de
greutate, diferenţa reducându-se odată cu creşterea ordonatei yG a centrului de greutate. Prin
micşorarea unghiului α centrul de presiune se apropie de centrul de greutate şi coincide cu
acesta atunci când planul devine orizontal (α = 0).
Dacă rezervorul din figura 2.7. este închis şi conţine un gaz la presiunea pg, forţa de
presiune pe suprafaţa S este dată de relaţia

P = pg S

iar centrul de presiune coincide cu centrul de greutate.

2.4.2. Forţe de presiune pe suprafeţe curbe

În scopul determinării sistemului de

forţe echivalent, în fig. 2.8 se consideră un
vas care are un perete curb şi este plin cu
lichid aflat în repaus sub acţiunea gravitaţiei.
Pe suprafaţa curbă ABC forţele elementare
ale sistemului variază ca mărime şi ca
direcţie.
Unui element de suprafaţă dS ales
arbitrar îi revine forţa de presiune:

Fig.2.8. Acţiunea forţelor pe suprafaţa curbă

21
   
dP = n p dS = n γ z dS (2.40)


unde n este versorul normalei ridicată în centrul elementului de suprafaţă, iar z – cota
punctului în care este ridicată normala.
Alegând sistemul cartezian care să conţină axele Ox şi Oy în planul suprafeţei libere,
iar axa Oz verticală descendentă şi notând cu nx, ny şi nz cosinusurile directoare ale
normalei, în urma proiectării relaţiei (2.40) pe axele carteziene se obţin ecuaţiile:

dP x = γ z n x dS ; dP y = γ z n y dS ; dP z = γ z nz dS (2.41)

Deoarece nxdS = dSx, nydS = dSy, nzdS = dSz, în urma integrării ecuaţiile (2.41) devin:

Px = γ ∫ z dS x ; Py = γ ∫ z dS
Sy
y ; Pz = γ ∫ z dS z (2.42)
Sx Sz

unde Sx, Sy şi Sz sunt ariile suprafeţelor plane OAC, BOC şi AOB, care reprezintă proiecţiile
suprafeţei curbe ABC pe cele trei plane carteziene.
Ţinând seama de faptul că primele două integrale din (2.42) reprezintă momentele
statice ale suprafeţelor OAC, BOC, iar cea de-a treia reprezintă volumul vasului, se poate scrie

Px = γ zGx S x = pGx S x
Py = γ zGy S y = pGy S y (2.43)
Pz = γ V = G

Dacă normalele suprafeţei curbe converg (în cazul suprafeţelor cu centru sau axă de
simetrie), va exista doar o forţă unică, a cărei mărime este

P= Px2 + Py2 + Pz2

Dacă vasul din fig. 2.8 este închis şi conţine un gaz la presiunea pg, atunci intensităţile
forţelor se calculează cu relaţiile:

Px = p g S x ; Py = p g S y ; Pz = p g S z (2.44)

22
 2.5. ECHILIBRUL RELATIV AL FLUIDELOR

În cazul fluidului aflat într-un vas în

Fig.2.9. Poziţionarea unei particule faţă
de sistemele de axe fix şi mobil.
mişcare apare problema echilibrului fluidului
relativ la un sistem mobil de axe. Aceasta se
caracterizează prin valori nule pentru vectorii
 
viteză relativă v r şi acceleraţie relativă a r .
Dacă se consideră că fluidul are o
mişcare relativă faţă de triedrul mobil Oxyz şi
una absolută faţă de triedrul fix O1x1y1z1, o
particulă de fluid situată la un moment dat în
punctul M este poziţionată de vectorii de poziţie
 
r (faţă de sistemul mobil) şi r1 (faţă de

sistemul fix). Notând cu ro vectorul de poziţie
al originii O faţă de O1 se poate scrie:

  
r1 = ro + r (2.45)

     
Vectorii r1 , ro şi r sunt funcţii de timp, iar versorii i , j ,k ai triedrului Oxyz sunt
variabili. După derivarea relaţiei (2.45) se obţine:

  
dr1 dro   ∂r
= +ω×r + (2.46)
dt dt ∂t


unde ω este viteza unghiulară în jurul unei axe instantanee care trece prin O.
Viteza absolută se exprimă astfel:

    
va = vo + ω × r + v r

 
în care vo este viteza originii O, iar v r - viteza particulei relativ la originea O.
După derivare se poate scrie:

    
dv a dv o dω      ∂r   ∂v r
= + × r + ω × (ω × r ) + ω × + ω × vr + (2.47)
dt dt dt ∂t ∂t
sau

  dω       
aa = a o + × r + ω × (ω × r ) + 2ω × v r + ar (2.48)
dt

23
  
unde a a este acceleraţia absolută, a o - acceleraţia originii O a sistemului mobil faţă de

sistemul fix de axe, iar a r - acceleraţia relativă.
Relaţia (2.48) se mai poate scrie sub forma

   
aa = a t + ac + a r

unde

  dω    
a t = ao + × r + ω × (ω × r ) (2.49)
dt

este acceleraţia de transport, iar

  
ac = 2 ω × v r

este acceleraţia lui Coriolis.

 
Atunci când fluidul se află în echilibru relativ ( v r = 0 , a r = 0 ), acceleraţia absolută
este egală cu acceleraţia de transport.

2.5.1. Ecuaţia echilibrului relativ al lichidelor

Dacă din lichidul care se află în

echilibru relativ se detaşează o particulă
de formă paralelipipedică de dimensiuni
infinitezimale, lichidul aflat în acest
domeniu paralelipipedic trebuie să
rămână în starea de echilibru relativ,
adică forţele de legătură, forţa masică şi
forţa de inerţie definită astfel

  (2.50)
dFi = −ρ a i dx dy dz

Fig.2.10. Domeniu paralelipipedic infinitezimal.

trebuie să se echilibreze, condiţie care
se poate scrie:

       
dP1 x + dP2 x + dP1 y + dP2 y + dP1 z + dP2 z + dFm + dFi = 0 (2.51)

După înlocuirea forţelor cu expresiile corespunzătoare, ecuaţia (2.51) poate fi scrisă în

felul următor:

24
    ∂p  ∂p  ∂p   
−   + ρ A − ρ a i dx dy dz
 i ∂x + j ∂y + k ∂z  (2.52)
   

Ţinând seama că gradientul este definit astfel:

 ∂p  ∂p  ∂p
grad p = i +j +k (2.53)
∂x ∂y ∂z

relaţia (2.52) devine


 1  dω    
A − grad p = ao + × r + ω × (ω × r ) (2.54)
ρ dt

cunoscută sub numele de ecuaţia echilibrului relativ al lichidelor.

2.5.2. Echilibrul relativ al lichidului dintr-un vas aflat în mişcare de rotaţie

uniformă în jurul unei axe verticale

Cazul acesta se caracterizează prin:


 dω
ω = const . , deci =0
dt

  
Dacă se alege originea ca în figură, ao = 0 şi A =g .

Ecuaţia echilibrului relativ al lichidelor ia forma:

 1    
g − grad p = ω × (ω × r ) (2.55)
ρ

Ştiind că

         
ω × ( ω × r ) = ω( ω ⋅ r ) − r ( ω ⋅ ω ) = ω z ω − ω 2 r ,

relaţia (2.55) se poate scrie

 1  (2.56)
g − grad p = ω z ω − ω2 r
ρ

25
Fig.2.11. Vas cu lichid aflat în mişcare
de rotaţie uniformă în jurul
unei axe verticale.
 Proiectarea acestei ecuaţii pe cele trei axe mobile duce la obţinerea următorului sistem
de ecuaţii
1 ∂p
− = −ω2 x ;
ρ ∂x
1 ∂p
− = −ω2 y ; (2.57)
ρ ∂y
1 ∂p
−g − =0
ρ ∂z

de unde rezultă

∂p ∂p ∂p
= ρ ω2 x ; = ρω2 y ; = −ρ g
∂x ∂y ∂z

Diferenţiala presiunii se poate scrie sub forma

dp = ρ ω 2 ( xdx + ydy ) − ρ g dz (2.58)

Considerând lichidul incompresibil şi integrând ecuaţia anterioară se obţine

x2 + y2
p = ρ ω2 −γ z +C (2.59)
2

unde C este constantă de integrare.


Dacă proiecţia vectorului r în planul xOy se notează cu R, se poate scrie R2 = x2+y2,
iar relaţia (2.59) devine
 ω2 R2 
p = γ  − z  + C (2.60)
 2g 

Conform acestei ecuaţii, toate suprafeţele izobare sunt paraboloizi de rotaţie în jurul
axei Oz.
Dacă se notează cu zo cota vârfului paraboloidului, care corespunde lui R = 0, din
ecuaţia (2.60) se obţine expresia
C = p0 + γ z 0

iar ecuaţia presiunii devine

ρ ω 2 R2
p = p0 + γ ( z 0 − z ) + (2.61)
2

26
care constituie legea de variaţie a presiunii în lichidul aflat în echilibru relativ.
Pentru p = p0, ecuaţia (2.69) ia forma

ω2 R 2
z = z0 + (2.62)
2g

şi reprezintă ecuaţia suprafeţei libere.

Atunci când se cunoaşte înălţimea h0 ocupată de lichidul aflat în repaus în vasul de
diametru D, din condiţia de conservare a volumului lichidului din vas

π D2 D/2

4
h0 = ∫ z 2 π R dR
0

se determină valoarea cotei z0

ω2 D 2
z0 = h0 −
2g 8

iar ecuaţia suprafeţei libere devine

ω 2  2 D2 
z = h0 + R −  (2.63)
2 g  8 

2.5.3. Echilibrul relativ al lichidului dintr-un vas

aflat în mişcare de translaţie uniformă

Ştiind că particularităţile acestui caz sunt

   
a o = a = const , ω = 0 , A = g , ecuaţia
echilibrului relativ al lichidelor devine

 1  (2.64)
g − grad p = a
ρ
Fig.2.12. Vas cu lichid aflat în mişcare
de translaţie uniform accelerată
Dacă se proiectează această ecuaţie pe axele
mobile, se obţine sistemul de ecuaţii

1 ∂p 1 ∂p 1 ∂p
− =0 ; − =a ; − g − =0 (2.65)
ρ ∂x ρ ∂y ρ ∂z
de unde rezultă
∂p ∂p ∂p
=0 ; = −ρa ; = −ρ g
∂x ∂y ∂z
sau

27
 dp = −ρ( a dy + g dz ) (2.66)

ecuaţie a cărei soluţie se obţine în urma integrării (pentru ρ = const):

p = −ρ( a y + g z ) + C (2.67)

şi arată că suprafeţele izobare sunt plane paralele, cu panta -a/g.

Dacă se cunoaşte înălţimea ho a lichidului aflat în repaus în vasul de diametru D şi
înălţime l, ecuaţiile parametrice
a
x= x; y = 0 ; z = h0 +
2g
l

ale dreptei rezultate din intersecţia suprafeţei libere cu planul xOz, împreună cu ecuaţia (2.67)
scrisă pentru condiţia p=p0 permit determinarea constantei C:

a
C = p0 + ρ g h0 + ρ l
2
iar ecuaţia (2.67) devine:
1 
p = p0 + ρ a  − y  + ρ g ( h0 − z ) (2.68)
2 

din care, punând condiţia p = p0 , se poate scrie ecuaţia suprafeţei libere

a 1 
z=  − y  + h0 (2.69)
g2 

Capitolul 3
CINEMATICA FLUIDELOR

3.1. NOŢIUNI FUNDAMENTALE DE CINEMATICA FLUIDELOR

3.1.1. Parametrii cinematici ai mişcării unui fluid

28
 Parametrii cinematici ai unei particule oarecare dintr-un fluid în mişcare sunt: vectorul
  
de poziţie r , viteza v şi acceleraţia a , legaţi între ei prin relaţiile:

 dr  dx  dy  dz
v= =i +j +k
dt dt dt dt
(3.1)
 
 dv d 2 r  d 2 x  d 2 y  d 2 z
a= = 2 =i + j 2 +k 2
dt dt dt 2 dt dt
Mişcarea unui fluid este cunoscută atunci când se cunoaşte legea de variaţie a unuia
dintre cei trei parametri cinematici.
Conform metodei Lagrange, determinarea parametrilor cinematici se realizează prin
studierea mişcării şi obţinerea legii de variaţie a vectorului de poziţie în raport cu
coordonatele x0, y0, z0 ale poziţiei iniţiale a particulei – numite variabile Lagrange – şi cu
timpul t:

r = f1 ( x0 , y0 , z0 , t ) (3.2)

pe baza căreia se determină viteza şi acceleraţia.

Metoda Euler constă în stabilirea legii de variaţie a vitezei particulei în timp şi
spaţiu:

v = f 2 ( x, y, z, t ) (3.3)
Proiecţiile vitezei pe cele trei axe, notate cu vx, vy, vz şi numite variabilele Euler, sunt utilizate
la determinarea vectorului de poziţie şi acceleraţiei:
   
r = i ∫v x dt + j ∫v y dt +k ∫v z dt (3.4)

  ∂v ∂v x ∂v x ∂v x   ∂v y ∂v y ∂v y ∂v y 
a = i  x + v x +vy + vz  + j  + vx +vy + vz  +
 ∂t ∂x ∂y ∂z   ∂t ∂x ∂y ∂z 
(3.5)
 ∂v ∂v ∂v ∂v 
+ k  z + v x z + v y z + v z z 
 ∂t ∂x ∂y ∂z 

3.1.2. Câmp de viteze

Mulţimea vectorilor viteză asociaţi particulelor unui fluid în mişcare, la un moment

dat, se numeşte câmp de viteză.
Mişcarea unui fluid este staţionară sau nestaţionară după cum câmpul vitezelor este
invariabil sau variabil în timp.

3.1.3. Linie de curent

Locul geometric al punctelor în care vectorii de viteză ai particulelor de fluid sunt

tangenţi se numeşte linie de curent.

Dacă un element vectorial de linie decurent se notează cu ds , iar viteza fluidului în
originea elementului ds de notează cu v , ecuaţia vectorială a liniei de curent se scrie
astfel:

29
  
v × ds = 0
sau
( ) ( )
  
i v y dz − v z dy + j ( v z dx − v x dz ) + k v x dy − v y dx

echivalentă cu ecuaţiile scalare ale liniei de curent:

vx vy v
= = z (3.6)
dx dy dz

3.1.4. Tub de curent

Mulţimea liniilor de curent care trec printr-o linie curbă închisă conţinută în domeniul
mişcării formează o suprafaţă tubulară care mărgineşte un domeniu tubular numit tub de
curent. Vitezele fiind tangente la peretele tubului de curent, acesta se comportă ca o suprafaţă
impermeabilă, nefiind traversat de curent.
Suprafaţa tubului de curent are caracter de instantaneitate.

3.1.5. Fluxul vitezei

Dacă în domeniul fluidului în mişcare, pe o suprafaţă S se consideră elementul


infinitezimal de suprafaţă dS, fluxul vitezei v relativ la acest element se numeşte debit
volumic de fluid şi se exprimă astfel:
 
Q = ∫ v ⋅ ndS = ∫ v n dS (3.7)
S S


unde n este versorul normalei elementului de suprafaţă, iar vn este proiecţia vitezei pe
normala n.
Viteza medie se obţine astfel:
Q
vm =
S

iar debitul masic, respectiv debitul gravific se exprimă în felul următor

M = ρQ , G =γ Q (3.8)

3.1.6. Rotorul vitezei

Vectorul
  ∂v ∂v y   ∂v x ∂v z   ∂v y ∂v x 
rot v = i  z − + j −  + k  −  (3.9)
 ∂y ∂z   ∂z ∂x   ∂x ∂y 

reprezintă rotorul vitezei unei particule de fluid şi corespunde existenţei unei mişcări de
rotaţie în jurul unui punct propriu particulei.
Mişcarea particulei la care rotorul vitezei este diferit de zero în orice punct se numeşte
mişcare rotaţională.
Atunci când în orice punct al domeniului mişcării unui fluid rotorul vitezei este nul,
mişcarea se numeşte mişcare irotaţională sau potenţială şi este caracterizată prin condiţia:

rot v = 0 (3.10)

30
care este îndeplinită dacă există o funcţie φ(x, y, z, t) astfel încât
∂ϕ ∂ϕ ∂ϕ
vx = ; vy = ; vz = (3.11)
∂x ∂y ∂z
sau vectorial 
v = grad ϕ (3.12)
Funcţia φ(x, y, z, t) se numeşte potenţial de viteză.

3.2. MIŞCAREA DE DEFORMAŢIE A UNEI PARTICULE DE FLUID

În cazul general, mişcarea unei particule de

fluid este rezultanta a trei mişcări: de translaţie, de
rotaţie şi de deformaţie. Atunci când particula este
nedeformabilă, ea se comportă ca un solid rigid a cărui
mişcare este compusă doar din translaţie şi rotaţie.
Se consideră o particulă paralelipipedică de
fluid în mişcare, raportată la două sisteme de
coordonate: O1x1y1z1 – fix şi Oxyz – mobil. Se notează
laturile paralelipipedului cu l, m, n.
Viteza punctului P’ se poate exprima astfel:
  
  ∂v ∂v ∂v (3.13)
v' =v + l+ m+ n
∂x ∂y ∂z

După introducerea vectorilor de poziţie

Fig.3.1. Particulă paralelipipedică      
r' ,rp ,r se poate scrie că r ' = r p + r , iar viteza
de fluid în mişcare.
punctului P’ se scrie astfel:
   
( ) ( )
 
v * = v p + ω × r = v p + i n ω y − m ω z + j ( l ω z − n ω x ) + k m ω x − lω y
 
(3.14)

Proiectând pe cele trei axe, se poate scrie:

∂v x ∂v ∂v
v ′x = v x + l+ x m+ x n
∂x ∂y ∂z
∂v y ∂v y ∂v y
v ′y = v y + l+ n m+ (3.15)
∂x ∂y ∂z
∂v ∂v ∂v
v ′z = v z + z l + z m + z n
∂x ∂y ∂z
şi
v *x = v x + nω y − m ωz
v *y = v y + lωz − nωx (3.16)
v = v z + m ω x − lω y
*
z

Drept urmare, proiecţiile vitezei punctului P’ pe cele trei axe vor avea forma:

31
 ∂v x 1  ∂v y ∂v x
 1  ∂v ∂v 
v ′x = v x + l +  + m +  x + z n + nω y − m ωz
∂x 2  ∂x ∂y 2  ∂z ∂x 
∂v y 1  ∂v ∂v y  1  ∂v ∂v 
v ′y = v y + m +  z + n +  y + zx l + lωz − nω x (3.17)
∂y 2  ∂y ∂z  2  ∂x ∂y 
∂v 1  ∂v ∂v  1  ∂v ∂v y 
v ′z = v z + z n +  x + z l +  z + m + m ω x − m ω y
∂z 2  ∂z ∂x  2  ∂y ∂z 

Componentele vitezei mişcării de deformaţie se pot scrie astfel:

∂v x 1  ∂v y ∂v x  1  ∂v ∂v 
v xd = l+  + 
 m +  x + z n
∂x 2  ∂x ∂y  2  ∂z ∂x 
∂v y 1  ∂v z ∂v y  1  ∂v y ∂v zx 
v yd = m+   + 
n+  + l (3.18)
∂y 2  ∂y ∂z  2 ∂x ∂y 

∂v 1  ∂v ∂v  1  ∂v z ∂v y 
v zd = z n +  x + z l +  + m
∂z 2  ∂z ∂x  2 ∂y ∂z 


Cunoscând expresiile coeficienţilor de deformaţie liniară:

∂v x ∂v y ∂v z
a= ; b= ; c= (3.19)
∂x ∂y ∂z

şi pe cele ale coeficienţilor de deformaţie unghiulară:

1  ∂v ∂v y  1  ∂v ∂v  1  ∂v ∂v 
α =  z + ; β =  x + z ; γ =  y + x  (3.20)
2  ∂y ∂z  2  ∂z ∂x  2  ∂x ∂y 

şi introducându-le în relaţiile (3.18), acestea iau forma:

v xd = a l + γ m + β n; v yd = b m + α n + γ l ; v zd = cn + β l + α m (3.21)

3.3. ECUAŢIA CONTINUITĂŢII

Fluidul în mişcare se supune principiului conservării masei şi principiului

continuităţii. Formularea matematică a principiului conservării luând în considerare atributul
continuităţii duce la ecuaţia de bilanţ masic cunoscută sub numele de ecuaţia continuităţii.
Exprimând matematic principiul conservării materiei relativ la un element de volum se
obţine ecuaţia diferenţială a continuităţii, cunoscută sub numele de ecuaţia microscopică a
continuităţii. În urma integrării acestei ecuaţii pentru un volum finit de fluid se obţine ecuaţia
macroscopică a continuităţii.
Ecuaţia de bilanţ masic se poate scrie astfel:
masa intrată – masa ieşită + masa datorată surselor = masa acumulată (3.22)

3.3.1. Ecuaţia microscopică a continuităţii

Pentru stabilirea ecuaţiei continuităţii se consideră elementul paralelipipedic de

dimensiuni infinitezimale, pentru care densitatea fluidului s-a notat cu ρ, iar componentele
vitezei în punctul P s-au notat cu vx, vy, vz. În acest caz, ţinând cont de absenţa surselor,
ecuaţia de bilanţ ia forma:

32
 ∂( ρ v x ) 
( ρ v dy dz + ρ v dx dz + ρ v dx dy )dt −   ρ v
x y z x +
∂x
dx  dydz +
 

+ ρ v y +
∂ ρvy (  ) 
dy  dxdz +  ρ v z +
∂( ρ v z )  
dz  dxdy dt =
 ∂y   ∂z  
(3.23)
 ∂ρ 
=ρ + dt dx dy dz − ρ dx dy dz
 ∂t 

După reduceri şi simplificări se obţine ecuaţia microscopică a continuităţii exprimată

în coordonate carteziene:
∂
∂x
(
ρv x +
∂
∂y
) ∂
(
ρv y + ( ρv z ) +
∂z
)
∂p
∂t
=0 (3.24)

Dacă mişcarea fluidului este axial simetrică, se foloseşte ecuaţia continuităţii în

coordonate cilindrice:
1 ∂
( ρ r v r ) + 1 ∂ ( ρ vθ ) + ∂ ( ρ v z ) + ∂ρ = 0 (3.25)
r ∂r r ∂θ ∂z ∂t

iar dacă este radial sferică, se foloseşte ecuaţia continuităţii în coordonate sferice:

1 ∂
(
ρ r 2v r + )
1 ∂
ρ vϕ sin ϕ + (1 ∂
( ρ vθ ) + ∂ρ = 0
) (3.26)
r ∂r
2
r sin ϕ ∂ϕ r sin ϕ ∂θ ∂t

3.3.2. Ecuaţia macroscopică a continuităţii

În urma integrării ecuaţiei microscopice a continuităţii pe un volum V se obţine

ecuaţia macroscopică:
dm
= M1 − M 2 (3.27)
dt

unde m este masa totală a fluidului din volumul V la timpul t, iar M1, M2 sunt debitele masice
care intră, respectiv care ies în/din volumul V prin frontiera care mărgineşte acest domeniu.
Dacă mişcarea este unidimensională, ecuaţia se scrie:

dm
= ρ1 v1 A1 − ρ2 v 2 A2 (3.28)
dt

unde v este viteza medie pe suprafaţa de arie A, iar indicii 1,2 reprezintă suprafaţa de intrare
sau de ieşire a domeniului considerat.
În cazul mişcării staţionare, ecuaţia se reduce la:

33
 ρ1 v1 A1 = ρ2 v 2 A2

Capitolul 4
DINAMICA FLUIDELOR PERFECTE

4.1. ECUAŢIA MICROSCOPICĂ A MIŞCĂRII FLUIDELOR PERFECTE

Pentru stabilirea acestei

ecuaţii se consideră elementul
paralelipipedic de volum de
dimensiuni infinitezimale din
figura 4.1, care aparţine unui fluid
perfect în mişcare. Dacă viteza
centrului paralelipipedului se

notează cu v , iar acceleraţia 
centrului său se notează cu a ,
conform principiului al doilea al
mecanicii se poate scrie:
 
dv
dFi = −ρ dx dy dz
dt
(4.1)

iar condiţia de echilibru dinamic este:

Fig.4.1. Domeniu paralelipipedic elementar

       
dP1 x + dP2 x + dP1 y + dP2 y + dP1 z + dP2 z + dFm = −dFi (4.2)

care, după efectuarea reducerilor şi simplificărilor, duce la:

  1
dv
= A − ∇p (4.3)
dt ρ

cunoscută sub numele de ecuaţia microscopică a dinamicii fluidelor perfecte.

Admiţând că masa elementului de volum este constantă în timpul dt şi ştiind că
produsul dintre masă şi viteză se numeşte impuls, rezultă

d
( ρv dx dy dz ) = ρ dv dx dy dz (4.4)
dt dt

ecuaţie numită ecuaţia impulsului şi care exprimă teorema microscopică a impulsului.

Sub formă scalară se poate scrie:

34
 dv x 1 ∂p dv y 1 ∂p dv z 1 ∂p
=X− ; =Y − ; =Z− (4.5)
dt ρ ∂x dt ρ ∂y dt ρ ∂z
 
iar proiecţiile acceleraţiei a = dv / dt se pot exprima sub forma:
dv x ∂v x ∂v x ∂v x ∂v x
= + vx +vy + vz
dt ∂t ∂x ∂y ∂z
dv y ∂v y ∂v y ∂v y ∂v y
= + vx +vy + vz (4.6)
dt ∂t ∂x ∂y ∂z
dv z ∂v z ∂v z ∂v z ∂v z
= + vx +vy + vz
dt ∂t ∂x ∂y ∂z

din care rezultă ecuaţiile lui Euler din dinamica fluidelor perfecte:
∂v x ∂v x ∂v x ∂v x 1 ∂p
+ vx +vy + vz =X−
∂t ∂x ∂y ∂z ρ ∂x
∂v y ∂v y ∂v y ∂v y 1 ∂p
+ vx +vy + vz =Y − (4.7)
∂t ∂x ∂y ∂z ρ ∂y
∂v z ∂v z ∂v z ∂v z 1 ∂p
+ vx +vy + vz =Z−
∂t ∂x ∂y ∂z ρ ∂z

4.2. ECUAŢIA MACROSCOPICĂ A MIŞCĂRII FLUIDELOR PERFECTE

În urma integrării ecuaţiei microscopice a dinamicii fluidelor perfecte pe volumul V

mărginit de suprafaţa S de arie A se obţine ecuaţia macrosopică a mişcării fluidelor perfecte.
După multiplicarea ecuaţiei microscopice a mişcării cu ρdV, aceasta se integrează pe
volumul V, obţinând în final
 
dv
∫V ρ dt dV = V∫ AρdV − V∫ ∇pdV (4.8)

Ştiind că impulsul fluidului din volumul V este

 
I = ∫ ρ v dV (4.9)
V


se poate observa uşor că membrul drept al ecuaţiei (4.8) este dI / dt .
Scriind că
  
dv ∂v   ∂v  
ρ =ρ + ρ ( v ⋅ ∇) v = ρ + i ⋅ ∇( ρ v x v ) +
dt ∂t ∂t (4.10)
( )
 
+ j ⋅ ∇ ρ v y v + k ⋅ ∇( ρ v z v ) − v [ ∇ ⋅ ( ρv ) ]
   

 ∂ρ
şi ţinând seama că ∇⋅ ( ρ v ) = − ∂t rezultă că

∂
( )
dv   
ρ = ( ρ v) + i ⋅ ∇( ρ v x v) + j ⋅ ∇ ρ v y v + k ⋅ ∇( ρ v x v) (4.11)
dt ∂t

care după înlocuirea în membrul stâng al ecuaţiei (4.8) duce la

35
 
dI ∂          
= ∫ ( ρ v ) dV − i ∫ ρ v x ( v ⋅ n ) dA − j ∫ ρ v y ( v ⋅ n ) dA + k ∫ ρ v z ( v ⋅ n ) dA
dt V
∂t A A A

care se mai poate scrie 

dI ∂    
= ∫ ( ρv ) dV − ∫ ρ v ( v ⋅ n ) dA
dt V
∂t A

Ştiind că

∫ ∇p dV
V
= −∫ pn dA
A

ecuaţia (4.11) devine


dI ∂
=∫ ( ρv) dV − ∫ ρ v ( v ⋅ n) dA = ∫ gρ dV + ∫ p n dA (4.12)
dt V
∂t A V A

Ea reprezintă ecuaţia macroscopică a mişcării fluidelor perfecte şi exprimă teorema

impulsului. Conform acestei teoreme, variaţia în raport cu timpul a impulsului unei mase de
fluid care ocupă volumul V este egală cu suma forţelor masice şi a rezultantei presiunilor pe
suprafaţa de control S care mărgineşte domeniul de control al acestui volum.

4.3. TEOREMA MOMENTULUI IMPULSULUI

Pentru demonstrarea acestei teoreme, în domeniul fluidului în mişcare se consideră o


particulă paralelipipedică al cărei volum este dV şi al cărei centru este situat la distanţa r faţă
de originea O.
Momentul impulsului masei totale de fluid faţă de originea O este definit de relaţia:
  
M = ∫ r × v ρ dV (4.13)
V

Derivând această relaţie în raport cu timpul şi ţinând seama că masa elementară se

conservă, se obţine:
  
dM dr   dv
dt V∫ dt
= × v ρ dV + ∫ r × ρ dV
V
dt

dr 
Ştiind că = v , produsul vectorial al primei integrale din membrul drept este nul şi ca
dt
atare  
dM  dv
= ∫r × ρ dV (4.14)
dt V
dt

iar termenul din membrul drept al acestei ecuaţii reprezintă momentul forţei de inerţie cu
semn negativ. Conform condiţiei de echilibru dinamic relativ la momentele forţelor se obţine:

dM  
= M p + Mm (4.15)
dt

unde
  
M p = ∫ r × n p dA
A

36
reprezintă momentul forţelor de presiune ce acţionează pe suprafaţa S de arie A, iar
  
M m = ∫ r × Aρ dV
V

constituie momentul forţelor masice.

Introducând expresiile celor două momente în ecuaţia (4.14), aceasta se poate scrie

 
dM  dv ∂      
= ∫r × ρ dV = ∫ ( ρ r × v ) dV − ∫ ρ ( r × v ) dQ = M p + M m (4.16)
dt V
dt V
∂t A

care exrimă teorema impulsului. Potrivit acesteia, derivata momentului impulsului în raport
cu timpul este egală cu suma dintre forţele de presiune şi forţele masice.

4.4. ECUAŢIA ENERGIEI

În vederea stabilirii ecuaţiei energiei se utilizează ecuaţiile lui Euler din dinamica
fluidelor perfecte (4.7). În acest sens, se multiplică prima dintre relaţii cu dx, a doua cu dy, iar
a treia cu dz.
Astfel, în urma efectuării acestei operaţii, prima relaţie devine:
∂v x ∂v x ∂v x ∂v x 1 ∂p
dx + v x dx + v y dx + v z dx = X dx − dx
∂t ∂x ∂y ∂z ρ ∂x

Din ecuaţiile liniei de curent se obţin egalităţile

v y dx = v x dy ; v z dx = v x dz

iar relaţia de mai sus se poate scrie sub forma:

∂v x  ∂v ∂v x ∂v x  1 ∂p
dx + v x  x dx + dy + dz  = X dx − dx
∂t  ∂x ∂y ∂z  ρ ∂x

Se poate observa că termenul din paranteză reprezintă diferenţiala dvx. Ţinând seama
că
 v2 
v x dv x = d  x 

 2 
se poate scrie:
∂v x  v2  1 ∂p
dx + d  x  = X dx −
 dx (4.17)
∂t  2  ρ ∂x

Procedând similar şi cu celelalte două relaţii din grupul (4.7) se obţine:

∂v y  v 2y 
dy + d   = Y dy − 1 ∂ p dy
∂t  2  ρ ∂y
 
(4.18)
∂v z  v2  1 ∂p
dz + d  z  = Z dz − dz
∂t  2  ρ ∂z

37
 Dacă se admite că forţa masică derivă dintr-un potenţial şi se observă că

∂v x ∂v x ∂v x ∂v  ∂v
dx + dy + dz = ⋅ds = ds
∂t ∂t ∂t ∂t ∂t

în urma însumării relaţiilor (4.17) şi (4.18) se obţine:

∂v  v2  dp
ds + d   = dΓ − (4.19)
∂t  2  ρ

unde v este viteza fluidului în originea elementului de linie de curent ds, iar Γ = –gz este
potenţialul de forţă în câmp gravitaţional.
Această ecuaţie se mai poate scrie sub forma

∂v  v2  dp
ds + d   + g dz + =0 (4.20)
∂t  2  ρ

şi reprezintă ecuaţia microscopică a energiei mecanice pentru mişcarea izotermă a unui fluid
perfect.
În urma integrării acestei ecuaţii se obţine ecuaţia macroscopică a energiei mecanice
pentru o linie de curent:
∂v v2 dp
∫s ∂t ds +
2
+ gz + ∫
s
ρ
=a (4.21)

care arată că suma energiilor cinetică, potenţială şi de preiune-volum este constantă de-a
lungul unei linii de curent de fluid perfect.
Dacă mişcarea este staţionară, această ecuaţie devine:

v2 dp
+ gz + ∫ =b (4.22)
2 S
ρ

şi reprezintă ecuaţia lui Bernoulli.

Pentru un fluid incompresibil ecuaţia poate fi scrisă astfel:
p v2
z+ + =c
ρ g 2g

38
 Capitolul 5
MIŞCAREA POTENŢIALĂ

După cum s-a arătat deja, mişcarea potenţială sau irotaţională este acea mişcare la care
rotorul vitezei este nul.
Condiţia de anulare a rotorului vitezei implică existenţa funcţiei scalare φ(x, y, z)
numită potenţial de viteze, care prin derivare să dea componentele vitezei pe direcţiile de
derivare, astfel
∂ϕ ∂ϕ ∂ϕ
vx = ; vy = ; vz = (5.1)
∂x ∂y ∂z

Admiţând fluidul incompresibil, ecuaţia de continuitate scrisă sub forma

∂v x ∂ v y ∂v z
+ + =0 (5.2)
∂x ∂y ∂z
devine
∂ 2ϕ ∂ 2ϕ ∂ 2ϕ
+ + =0 (5.3)
∂x2 ∂ y2 ∂z 2

Deci, potenţialul de viteze φ poate fi determinat ca soluţie a ecuaţiei lui Laplace, care
satisface condiţiile iniţiale şi la limită date pentru mişcarea respectivă.
După determinarea câmpului de viteze, ecuaţia energiei permite determinarea
câmpului presiunii.

5.1. MIŞCAREA POTENŢIALĂ BIDIMENSIONALĂ

Dacă mişcarea potenţială depinde numai de două coordonate spaţiale, ea se numeşte

mişcare potenţială plană sau bidimensională. Acestei definiţii i se supun şi mişcările
potenţiale din spaţiul tridimensional care au vitezele tuturor particulelor paralele cu un plan
fix şi invariante de-a lungul normalelor la acest plan. Considerând planul xOy fix, mişcarea
potenţială va depinde numai de variabilele spaţiale x şi y.
Condiţia de anulare a rotorului vitezei este:
∂v y ∂v x
= (5.4)
∂x ∂y

care este îndeplinită dacă există o funcţie φ(x, y) astfel încât

∂ϕ ∂ϕ
vx = ; vy = (5.5)
∂x ∂y

Ecuaţia de continuitate
∂v x ∂v y
+ =0
∂x ∂y
scrisă sub forma

39
 ∂v x ∂v y
=− (5.6)
∂x ∂y

este îndeplinită dacă există o funcţie ψ(x, y) care să îndeplinească relaţiile

∂ψ ∂ψ
vx = ; vy = − (5.7)
∂y ∂x

Apelând la ecuaţia liniei de curent scrisă sub forma

v x dy − v y dx = 0 (5.8)

şi ţinând seama de relaţiile (5.7) se obţine

∂ψ ∂ψ
dx + dy = 0 (5.9)
∂x ∂y
sau
dψ = 0 (5.10)
care prin integrare dă ecuaţia
ψ = const . (5.11)
Deoarece funcţia ψ este constantă de-a lungul liniilor de curent, ea poate genera
spectrul liniilor de curent. Drept urmare, ea s-a numit funcţie de curent.
În final, se obţin ecuaţiile
∂ 2ϕ ∂ 2ϕ ∂ 2ψ ∂ 2ψ
+ ; + =0 (5.12)
∂x2 ∂ y2 ∂x2 ∂y 2

din a căror soluţionare pentru condiţiile iniţiale şi la limită date, se obţin funcţiile φ şi ψ.

5.2. MIŞCAREA POTENŢIALĂ TRIDIMENSIONALĂ AXIAL SIMETRICĂ

Dacă se alege axa Oz ca axă de simetrie a mişcării, în planele normale acestei axe
mişcarea va depinde de distanţa radială r şi de timpul t, fiind independentă de unghiul θ.
Astfel de mişcări se întâlnesc la submarine, rachete şi la unele sonde care produc petrol.
Funcţia de curent ψ(z, r, t) se defineşte relativ la un punct de referinţă astfel
Q
ψ ( z, r , t ) = (5.13)
2π

unde Q este debitul de fluid care traversează suprafaţa de revoluţie a unui volum de control
stabilit pe baza punctului de referinţă şi a unui punct mobil de coordonate z, r.
Conform convenţíei de semn, debitul (viteza) fluidului care traversează un element de
linie este pozitiv dacă mişcarea are loc de la dreapta spre stânga observatorului care urmăreşte
deplasarea fluidului între două puncte.
Legătura între viteză şi funcţia de curent se poate exprima astfel:
1 ∂ψ 1 ∂ψ
vr = ; vz = − (5.14)
r ∂z r ∂r

Dacă se ţine seama de convenţia de semn adoptată, componentele vitezei în

coordonate cilindrice se exprimă astfel

40
 ∂ϕ ∂ϕ
vr = − ; vz = − (5.15)
∂r ∂z

Rezultă deci că între φ şi ψ există legăturile:

∂ϕ 1 ∂ψ ∂ϕ 1 ∂ψ
=− , = (5.16)
∂r r ∂z ∂z r ∂r

În coordonate sferice se obţine:

1 ∂ψ 1 ∂ψ
vR = − ; vθ = (5.17)
R sin θ ∂θ
2
R sin θ ∂R
respectiv
∂ϕ 1 ∂ψ ∂ϕ 1 ∂ψ
= 2 ; =− (5.18)
∂R R sin θ ∂θ ∂θ R sin θ ∂R

unde θ este unghiul pe care-l face axa de simetrie a mişcării cu raza de poziţie R.
În coordonate sferice, ecuaţia de continuitate pentru mişcare axial simetrică ia forma:

sin θ
∂
∂R
(
R 2v R + R )
∂
∂θ
( vθ sin θ ) = 0 (5.19)

Dacă în această relaţie se introduc expresiile

∂ϕ ∂ϕ
vR = − , vθ = −
∂R ∂θ
se obţine
∂  2 ∂ϕ  1 ∂  ∂ϕ 
R +  sin θ  (5.20)
∂R  ∂R  sin θ ∂θ  ∂θ 

cunoscută sub numele de ecuaţia lui Laplace în coordonate sferice, căreia îi corespunde în
coordonate cilindrice ecuaţia
∂  ∂ϕ  ∂ 2ϕ
r +r =0 (5.21)
∂r  ∂r  ∂z 2

Capitolul 5
MIŞCAREA POTENŢIALĂ

41
 După cum s-a arătat deja, mişcarea potenţială sau irotaţională este acea mişcare la care
rotorul vitezei este nul.
Condiţia de anulare a rotorului vitezei implică existenţa funcţiei scalare φ(x, y, z)
numită potenţial de viteze, care prin derivare să dea componentele vitezei pe direcţiile de
derivare, astfel
∂ϕ ∂ϕ ∂ϕ
vx = ; vy = ; vz = (5.1)
∂x ∂y ∂z

Admiţând fluidul incompresibil, ecuaţia de continuitate scrisă sub forma

∂v x ∂ v y ∂v z
+ + =0 (5.2)
∂x ∂y ∂z
devine
∂ 2ϕ ∂ 2ϕ ∂ 2ϕ
+ + =0 (5.3)
∂x2 ∂ y2 ∂z 2

Deci, potenţialul de viteze φ poate fi determinat ca soluţie a ecuaţiei lui Laplace, care
satisface condiţiile iniţiale şi la limită date pentru mişcarea respectivă.
După determinarea câmpului de viteze, ecuaţia energiei permite determinarea
câmpului presiunii.

5.1. MIŞCAREA POTENŢIALĂ BIDIMENSIONALĂ

Dacă mişcarea potenţială depinde numai de două coordonate spaţiale, ea se numeşte

mişcare potenţială plană sau bidimensională. Acestei definiţii i se supun şi mişcările
potenţiale din spaţiul tridimensional care au vitezele tuturor particulelor paralele cu un plan
fix şi invariante de-a lungul normalelor la acest plan. Considerând planul xOy fix, mişcarea
potenţială va depinde numai de variabilele spaţiale x şi y.
Condiţia de anulare a rotorului vitezei este:
∂v y ∂v x
= (5.4)
∂x ∂y

care este îndeplinită dacă există o funcţie φ(x, y) astfel încât

∂ϕ ∂ϕ
vx = ; vy = (5.5)
∂x ∂y

Ecuaţia de continuitate
∂v x ∂v y
+ =0
∂x ∂y
scrisă sub forma
∂v x ∂v y
=− (5.6)
∂x ∂y

este îndeplinită dacă există o funcţie ψ(x, y) care să îndeplinească relaţiile

∂ψ ∂ψ
vx = ; vy = − (5.7)
∂y ∂x

42
 Apelând la ecuaţia liniei de curent scrisă sub forma
v x dy − v y dx = 0 (5.8)

şi ţinând seama de relaţiile (5.7) se obţine

∂ψ ∂ψ
dx + dy = 0 (5.9)
∂x ∂y
sau
dψ = 0 (5.10)
care prin integrare dă ecuaţia
ψ = const . (5.11)
Deoarece funcţia ψ este constantă de-a lungul liniilor de curent, ea poate genera
spectrul liniilor de curent. Drept urmare, ea s-a numit funcţie de curent.
În final, se obţin ecuaţiile
∂ 2ϕ ∂ 2ϕ ∂ 2ψ ∂ 2ψ
+ ; + =0 (5.12)
∂x2 ∂ y2 ∂x2 ∂y 2

din a căror soluţionare pentru condiţiile iniţiale şi la limită date, se obţin funcţiile φ şi ψ.

5.2. MIŞCAREA POTENŢIALĂ TRIDIMENSIONALĂ AXIAL SIMETRICĂ

Dacă se alege axa Oz ca axă de simetrie a mişcării, în planele normale acestei axe
mişcarea va depinde de distanţa radială r şi de timpul t, fiind independentă de unghiul θ.
Astfel de mişcări se întâlnesc la submarine, rachete şi la unele sonde care produc petrol.
Funcţia de curent ψ(z, r, t) se defineşte relativ la un punct de referinţă astfel
Q
ψ ( z, r , t ) = (5.13)
2π

unde Q este debitul de fluid care traversează suprafaţa de revoluţie a unui volum de control
stabilit pe baza punctului de referinţă şi a unui punct mobil de coordonate z, r.
Conform convenţíei de semn, debitul (viteza) fluidului care traversează un element de
linie este pozitiv dacă mişcarea are loc de la dreapta spre stânga observatorului care urmăreşte
deplasarea fluidului între două puncte.
Legătura între viteză şi funcţia de curent se poate exprima astfel:
1 ∂ψ 1 ∂ψ
vr = ; vz = − (5.14)
r ∂z r ∂r

Dacă se ţine seama de convenţia de semn adoptată, componentele vitezei în

coordonate cilindrice se exprimă astfel
∂ϕ ∂ϕ
vr = − ; vz = − (5.15)
∂r ∂z

Rezultă deci că între φ şi ψ există legăturile:

∂ϕ 1 ∂ψ ∂ϕ 1 ∂ψ
=− , = (5.16)
∂r r ∂z ∂z r ∂r

În coordonate sferice se obţine:

43
 1 ∂ψ 1 ∂ψ
vR = − ; vθ = (5.17)
R sin θ ∂θ
2
R sin θ ∂R
respectiv
∂ϕ 1 ∂ψ ∂ϕ 1 ∂ψ
= 2 ; =− (5.18)
∂R R sin θ ∂θ ∂θ R sin θ ∂R

unde θ este unghiul pe care-l face axa de simetrie a mişcării cu raza de poziţie R.
În coordonate sferice, ecuaţia de continuitate pentru mişcare axial simetrică ia forma:

sin θ
∂
∂R
(
R 2v R + R )
∂
∂θ
( vθ sin θ ) = 0 (5.19)

Dacă în această relaţie se introduc expresiile

∂ϕ ∂ϕ
vR = − , vθ = −
∂R ∂θ
se obţine
∂  2 ∂ϕ  1 ∂  ∂ϕ 
R +  sin θ  (5.20)
∂R  ∂R  sin θ ∂θ  ∂θ 

cunoscută sub numele de ecuaţia lui Laplace în coordonate sferice, căreia îi corespunde în
coordonate cilindrice ecuaţia
∂  ∂ϕ  ∂ 2ϕ
r +r =0 (5.21)
∂r  ∂r  ∂z 2

Capitolul 6
MIŞCAREA FLUIDELOR VÂSCOASE

Mişcările fluidelor reale pot fi externe sau interne. Mişcările externe sunt acele
mişcări care au loc în jurul corpurilor (avioane, nave maritime), în condiţiile în care alte
frontiere (suprafaţa pământului) se află la distanţe mari. Faţă de acele corpuri, mişcările
interne se desfăşoară în domenii cu frontiere închise (conducte, ajutaje, canale). La fluide cu
vâscozitate mică, efectul vâscozităţii se face simţit doar în vecinătatea frontierelor domeniului

44
mişcării, această zonă fiind numită strat limită. Mişcările externe pot fi tratate ca mişcări fără
frecare în întregul lor domeniu, cu excepţia stratului limită.

6.1. MIŞCAREA LAMINARĂ

În cazul mişcării laminare nu există componente ale vitezei care să fie normale la
direcţia mişcării. La mişcarea fluidelor vâscoase, în afara eforturilor unitare normale – care
sunt eforturi de compresiune şi eforturi de întindere – se dezvoltă eforturi unitare tangenţiale.
Ecuaţiile microsopice ale acestei mişcări se obţin similar celor de la mişcarea unui
fluid perfect, la care se înlocuiesc forţele de presiune cu tensiunile ale căror componente sunt
determinate de vâscozitate.

6.1.1. Ecuaţiile Navier-Stokes

În fluidul aflat în mişcare se consideră o particulă


paralelipipedică
  
de dimensiuni

infinitezimale, asupra căreia acţionează forţele dT1 x , dT2 x , dT1 y , dT2 y , dT1 z , dT2 z , care
vor avea componente tangenţiale şi componente normale, acestea din urmă fiind rezultanta
forţelor de compresiune şi de întindere. Condiţia de echilibru dinamic se poate scrie astfel:
    
dT1 x + dT2 x + dT1 y + dT2 y + dT1 z +
  
+ dT2 z + dFm + dFi = 0
(6.1)
Proiecţiile forţelor unitare superficiale
pe axele carteziene sunt mărimi ale eforturilor
unitare normale şi tangenţiale. Dacă se notează
cu τij, (i = x, y, z; j = x, y, z) componentele
acestor forţe, unde i corespunde axei carteziene
cu care este paralelă normala suprafeţei
respective a paralelipipedului, iar j semnifică
axa la care este paralelă componenta
Fig.6.1. Domeniu paralelipipedic elementar respectivă, se poate scrie:
detaşat dintr-un fluid în mişcare laminară.

45
    ∂τ dx   ∂τ xy dx   ∂τ dx 
dT1 x = − i τ xx − xx  + j τ xy −  + k τ xz − xz  dydz
  ∂x 2   ∂x 2  
 ∂x 2 
   ∂τ xx dx   ∂τ xy dx   ∂τ xz dx 
dT2 x = i τ xx +  + j τ xy +  + k τ xz +  dydz
  ∂x 2   ∂x 2  
 ∂x 2 
   ∂τ yx dy   ∂τ yy dy   ∂τ yz dy 
dT1 y = − i τ yx − + j τ yy −  + k τ yz −  dxdz
  ∂y 2   ∂y 2   
 ∂y 2 
(6.2)
   ∂τ yx dy   ∂τ yy dy   ∂τ yz dy 
dT2 y = i τ yx +  + j τ yy +  + k τ yz +  dxdz
  ∂y 2  
 ∂y 2  
 ∂y 2 
   ∂τ dz   ∂τ zy dz   ∂τ dz 
dT1 z = − i τ zx − zx  + j τ zy −  + k τ zz − zz  dxdy
  ∂z 2   ∂z 2  
 ∂z 2 
   ∂τ dz   ∂τ zy dz   ∂τ dz 
dT2 z = i τ zx + zx + j τ zy +  + k τ zz + zz  dxdy
  ∂z 2   ∂z 2   ∂z 2 

În urma introducerii expresiilor componentelor acestor forţe în condiţia de echilibru

dinamic şi efectuării reducerilor şi simplificărilor se obţine:
 ∂τ ∂τ yx ∂τ zx   ∂τ xy ∂τ yy ∂τ zy 
i  xx + + +
 j  + + +

 ∂x ∂y ∂z   ∂x ∂y ∂z 
 (6.3)
 ∂τ ∂τ yz ∂τ zz   dv
k  xz + + + ρA = ρ

 ∂x ∂y ∂z  dt

care reprezintă ecuaţia microscopică a impulsului pentru mişcarea laminară a fluidelor

vâscoase.
După proiectarea acestei ecuaţii pe axele carteziene, reducerea termenilor asemenea,
simplificarea cu ρdxdydz şi rearanjarea termenilor se obţin următoarele ecuaţii scalare:

∂v x ∂v x ∂v x ∂v x 1  ∂τ ∂τ yx ∂τ zx 
+ vx +vy + vz = X +  xx + + 
∂t ∂x ∂y ∂z ρ  ∂x ∂y ∂z 
∂v y ∂v y ∂v y ∂v y 1  ∂τ xy ∂τ yy ∂τ zy 
+ vx +vy + vz = Y +  + +  (6.4)
∂t ∂x ∂y ∂z ρ  ∂x ∂y ∂z 
∂v z ∂v z ∂v z ∂v z 1  ∂τ ∂τ yz ∂τ zz 
+ vx +vy + vz = Z +  xz + + 
∂t ∂x ∂y ∂z ρ  ∂x ∂y ∂z 

Deoarece componentele tensorului tensiune care au cei doi indici identici corespund
tensiunilor normale, care sunt reprezentate de eforturi unitare de compresiune notate cu p şi de
eforturi unitare de întindere notate cu σi, (i = x, y, z), acestea pot fi exprimate sub forma:
τ xx = σ x − p, τ yy = σ y − p, τ zz = σ z − p (6.5)

Celelalte componente ale tensiunii pentru care cei doi indici sunt diferiţi reprezintă
eforturile unitare tangenţiale.
Conform legii lui Stokes, între tensiuni şi deformaţii există relaţiile:
∂v x  ∂v y  ∂v z 
σ x = 2µ − λ∇ ⋅ v , σ y = 2µ − λ∇ ⋅ v , σ z = 2µ − λ∇ ⋅ v (6.6)
∂x ∂y ∂z

46
  ∂v ∂v y   ∂v ∂v   ∂v ∂v 
τ xy = τ yx = µ  x + , τ yz = τ zy = µ  y + z , τ zx = τ xz = µ  z + x  (6.7)
  ∂z 
 ∂y ∂ x   ∂ y   ∂x ∂z 

2
unde μ este coeficientul de vâscozitate dinamică, iar λ = µ este al doilea coeficient de
3
vâscozitate dinamică.
Pe baza acestor relaţii se obţin ecuaţiile microscopice ale mişcării laminare a fluidelor
vâscoase:

∂v x ∂v ∂v ∂v 1 ∂p µ  ∂ 2 v x ∂ 2 v x ∂ 2 v x  1 ∂ 
+   3 ∂x ( µ∇ ⋅ v )
+ vx x + v y x + vz x = X − + + +
∂t ∂x ∂y ∂z ρ ∂x ρ  ∂x 2 ∂y 2 ∂z 2 
∂v y ∂v y ∂v y ∂v y 1 ∂p µ  ∂ v y ∂ v y ∂ v y  1 ∂
2 2 2

+ vx + vy + vz =Y − + + + + ( µ∇ ⋅ v ) 6.8)
∂t ∂x ∂y ∂z ρ ∂y ρ  ∂x 2
∂y 2
∂z  3 ∂y
2

∂v z ∂v ∂v ∂v 1 ∂p µ  ∂ v z ∂ v z ∂ v z  1 ∂
2 2 2

+   3 ∂z ( µ∇ ⋅ v )
+ vx z + v y z + vz z = Z − + + +
∂t ∂x ∂y ∂z ρ ∂z ρ  ∂x 2 ∂y 2 ∂z 2 

Introducând expresia operatorului Δ al lui Laplace şi ţinând cont că în cazul mişcării

laminare a fluidelor vâscoase incompresibile ∇ ⋅ v = 0 , ecuaţiile anterioare se pot scrie:
∂v x ∂v x ∂v x ∂v x 1 ∂p µ
+ vx +vy + vz =X− + ∆v x
∂t ∂x ∂y ∂z ρ ∂x ρ
∂v y ∂v y ∂v y ∂v y 1 ∂p µ
+ vx +vy + vz =Y − + ∆v y (6.9)
∂t ∂x ∂y ∂z ρ ∂y ρ
∂v z ∂v z ∂v z ∂v z 1 ∂p µ
+ vx +vy + vz =Z− + ∆v z
∂t ∂x ∂y ∂z ρ ∂z ρ

şi sunt cunoscute sub numele de ecuaţiile Navier-Stokes.

6.1.2. Mişcarea laminară într-un tub de secţiune circulară

Se consideră un tub de secţiune circulară

cu axa rectilinie orizontală, având diametrul d şi
lungimea l, prin care curge un lichid în regim
laminar. Mişcarea fiind staţionară, presiunea p1
de la intrarea lichidului în tub este egală cu
Fig.6.2. Mişcarea fluidului într-un tub presiunea p2 de la ieşirea lichidului din tub.
Dacă se alege sistemul de coordonate ca
în figură, vx = v, vy = vz = 0, iar din
de secţiune circulară. particularităţile acestei mişcări rezultă:
∂v
X = Y = 0, Z = − g, =0
∂t
condiţii în care ecuaţia de continuitate se reduc la
∂v x
=0
∂x
Ecuaţiile Navier-Stokes devin

47
 ∂ 2 v ∂ 2 v 1 ∂p ∂p ∂p
+ = , = 0, = −ρ g (6.10)
∂y 2 ∂ z 2 µ ∂ x ∂y ∂z

ceea ce arată că presiunea variază conform relaţiei

p = − ρ g z + f ( x ) + c1 (6.11)
Rezultă că
∂2v ∂2v
+ = c2 (6.12)
∂y 2 ∂ z 2
∂p
= µc 2 (6.13)
∂x
de unde se obţine ecuaţia
df
= µc 2
dx
a cărei soluţie este
f = µc 2 x + c 3 (6.14)

Înlocuind această relaţie în (6.11) se obţine

p = c4 + µ c2 x − ρ g z (6.15)

în care c4 = c1 + c3.
Dacă se indexează cu 1 şi 2 valorile presiunii la capetele tubului, condiţiile la limită se
pot scrie astfel:
p = p1 la x=0
p = p2 la x=1

şi sunt îndeplinite dacă relaţia (6.15) are forma

p − p2
p = p1 − 1 x − ρ gz (6.16)
l
Deoarece termenul ρgz este neglijabil, ultima relaţie devine
p − p2
p ≅ p1 − 1 x (6.17)
l
care arată că presiunea lichidului în conductă scade liniar cu distanţa x.
În vederea trecerii la coordonate polare se folosesc relaţiile
y = r cos θ , z = r sin θ
z
r 2 = y2 + z2, tg θ =
y
Se poate scrie
∂v ∂v ∂r ∂v ∂θ ∂v
= + = cos θ
∂y ∂r ∂y ∂θ ∂y ∂r
(6.18)
∂v ∂v ∂r ∂v ∂θ ∂v
= + = sin θ
∂z ∂r ∂z ∂θ ∂z ∂r

Derivând aceste relaţii în raport cu y, respectiv z şi însumând expresiile obţinute,

rezultă formula
∂ 2 v ∂ 2 v ∂ 2 v 1 dv 1 d  dv 
+ = + = r  (6.19)
∂ y 2 ∂z 2 ∂ r 2 r dr r dr  dr 

48
 Prin integrare succesivă şi punând soluţiei obţinute condiţiile: v este finit la r = 0 şi
v=0 la r = d/2, rezultă în final legea de variaţie a vitezei lichidului
p1 − p 2 d2 
v=  − r 2  (6.20)
4µ l  4 

Pentru un element de suprafaţă inelar, cuprins între raza r şi r+dr, viteza poate fi
admisă invariabilă şi ca urmare debitul de lichid care traversează această suprafaţă elementară
este
dQ = 2π r v dr

care după integrare pe suprafaţa cercului de diametru d duce la formula de calcul a debitului
tubului
π d 4 ( p1 − p 2 )
Q= (6.21)
128µ l

6.2. ECUAŢIA ENERGIEI

Prima lege a termodinamicii arată că într-un sistem energia se conservă dacă în acel
sistem se ia în considerare energia care intră, care iese şi care se acumulează. Din acest punct
de vedere, energia poate fi clasificată ca energie înmagazinată şi energie de tranzit. Energia
asociată cu masa considerată constituie energie înmagazinată, iar energia care trece de la un
sistem la altul se numeşte energie de tranzit. Energia înmagazinată într-un element de masă
este compusă din: energia asociată cu mişcarea masei (energie cinematică), energie asociată
cu poziţia masei în câmpul extern (energie potenţială) şi energia moleculară şi atomică
asociată cu câmpul intern al masei (energie internă). Energia de tranzit este formată din
căldură şi din energie care produce lucru mecanic. Căldura este energia care trece de la o
masă la alta atunci când între cele două mase există o diferenţă de temperatură.
Dacă prima lege a termodinamicii se aplică unui tub de curent prin care se mişcă
staţionar un fluid vâscos incompresibil ce nu produce lucru mecanic în jurul unui ax se obţine:

 p α v2   p αv2  dQ
 gz1 + 1 + 1  −  gz 2 + 2 + 2  = ( u2 − u1 ) − (6.22)
 ρ 
2    ρ 
2  dm


unde u este energia internă, iar dQ/dm – cantitatea de căldură transferată în mediul
înconjurător pe unitatea de masă. Membrul drept al ultimei ecuaţii se numeşte pierdere de
energie mecanică sau energie disipată şi se exprimă ca înălţime coloană de fluid sub forma
1
hd = ( u2 − u1 ) − dQ  (6.23)
g  dm 

Ţinând seama de această relaţie, se poate scrie:

p1 α v 12 p α v 22
z1 + + = z2 + 2 + + hd (6.24)
ρ g 2g ρ g 2g

şi reprezintă ecuaţia lui Bernoulli pentru un tub de curent corespunzător unui fluid vâscos.

6.3. STRATUL LIMITĂ

49
 În cazul mişcării externe, fluidele cu vâscozitate mică (aerul şi apa) se comportă ca
fluide perfecte în întregul domeniu al mişcării, cu excepţia unei zone de grosime mică de
lângă peretele corpului, numită strat limită, unde gradientul vitezei are valori mari,
corespunzătoare comportării vâscoase a fluidului.

Fig.6.3. Mişcarea în stratul limită.

În stratul limită mişcarea fluidului poate fi laminară sau turbulentă, iar grosimea
stratului limită şi profilul vitezei se pot schimba de-a lungul frontierei corpului. Astfel,
considerând mişcarea fluidului paralelă cu o placă plană, grosimea stratului limită creşte, iar
mişcarea, care la începutul plăcii este laminară, devine turbulentă prin intermediul unei zone
de tranziţie şi prezintă un substrat laminar caracterizat prin suprimarea de către peretele plăcii
a efectelor turbulenţei.
Grosimea stratului limită este definită ca fiind distanţa δ de la peretele corpului la
punctul în care viteza v diferă de viteza v0 a curentului principal cu 1 %. Cu alte cuvinte,
grosimea δ a stratului limită este egală cu cota frontierei zonei în care gradientul vitezei are
valori mari.
Grosimea de deplasare δ* este definită ca distanţa la care trebuie deplasată frontiera
corpului astfel încât mişcarea să fie integral fără frecare, iar masa fluidului ce traversează
orice secţiune să rămână neschimbată. Conform acestei definiţii, pentru unitatea de lăţime a
plăcii se poate scrie:
∞ ∞
 v 
δ * v 0 = ∫ ( v 0 − v ) dy sau δ * = ∫  1 −  dy (6.25)
0 0
v0 
Dacă se admite mişcarea bidimensională laminară în stratul limită atunci când curbura
peretelui este mică, ecuaţiile Navier-Stokes în condiţiile neglijării forţelor masice iau forma

∂v x ∂v ∂v 1 ∂p µ  ∂ 2 v x ∂ 2 v x 
+ vx x + vy x = − +  + 
∂t ∂x ∂y ρ ∂x ρ  ∂x 2 ∂y 2 

(6.26)
∂v y ∂v y ∂v y 1 ∂p µ  ∂ v y ∂ v y 
2 2

+ vx + vy =− + + 
∂t ∂x ∂y ρ ∂y ρ  ∂x 2 ∂y 2 


Notând cu L lungimea corpului şi cu V componenta vx la y = δ, se poate observa că

∂v x V
δ<<L, vx ~ v şi ≈ , iar din ecuaţia de continuitate rezultă:
∂x L

50
 0
∂v x
v y = −∫ dy (6.27)
0
∂x

În baza acestora, ecuaţiile Navier-Stokes iau forma:

∂v x ∂v x ∂v x 1 ∂ p µ ∂ 2v x
+ vx + vy =− + (6.28)
∂t ∂x ∂y ρ ∂ x ρ ∂ y2
∂p
=0 (6.29)
∂y
care împreună cu ecuaţia de continuitate
∂ v x ∂v y
+ =0 (6.30)
∂x ∂y

constituie ecuaţiile simplificate ale stratului limită.

Capitolul 7
MIŞCAREA LICHIDELOR ÎN CONDUCTE

7.1. CONDIŢII DE INTRARE ÎN CONDUCTĂ

În funcţie de natura mişcării fluidului înainte de intrare în conductă, de natura intrării

în conductă şi de tipul mişcării stabilizate în conductă (laminară sau turbulentă), pentru
dezvoltarea integrală a mişcării stabilizate, fluidul trebuie să parcurgă o anumită lungime la
intrarea în conductă.

Fig.7.1. Variaţia grosimii stratului limită la intrarea fluidului în conductă.

Dacă mişcarea stabilizată în conductă este laminară, grosimea stratului laminar va

creşte cu distanţa de la capătul de intrare al conductei, ocupând după o lungime de stabilizare
ls întreaga secţiune a conductei.

51
 Folosind conceptul grosimii stratului limită, Boussinesq a stabilit că lungimea de
stabilizare a mişcării poate fi calculată cu relaţia
l s = 0,03 d ⋅Re (7.1)

în care d este diametrul conductei, iar Re = ρvd / μ.

În cele mai multe cazuri lungimea ls este neglijabilă în comparaţie cu lungimea
conductei.

7.2. PIERDERILE DE SARCINĂ HIDRAULICĂ LONGITUDINALĂ

Pierderile de sarcină hidraulică longitudinală reprezintă energia hidraulică

transformată, datorită frecării fluidului, în căldură disipată în mediul ambiant. Sarcina
hidraulică disipată hd (sau pierderea de sarcină hidraulică) este egală cu suma pierderilor de
sarcină longitudinale hL şi pierderilor locale hl. Pierderile de sarcină longitudinale sunt
proporţionale cu lungimea conductei, iar pierderile de sarcină locale depind de obstacolele
existente în anumite locuri ale conductei.
În vederea exprimării pierderilor de sarcină longitudinale, se consideră mişcarea
staţionară a unui lichid printr-o conductă orizontală de diametru d şi se scrie legea a doua a
mecanicii pentru fluidul din elementul de volum delimitat de două secţiuni normale pe
direcţia mişcării, situate la distanţa l una faţă de cealaltă. Dacă se indexează cu 1 mărimile din
secţiunea din amonte (unde sarcina hidraulică este mai mare) şi cu 2 mărimile din secţiunea
din aval şi se ţine seama că forţa de inerţie este nulă, se poate scrie
   
F p1 + F p 2 + F f + Fm = 0 (7.2)
 
unde F p1 este forţa de presiune în secţiunea 1, F p 2 - forţa de preiune în secţiunea 2,
 
orientată în sensul opus mişcării, F f - forţa de frecare a fluidului la peretele conductei, Fm
- forţa masică.
Dacă se alege axa Ox în axa conductei şi axa Oz ca verticala ascendentă, forţele din
ecuaţia anterioară vor avea expresiile
  πd 2   πd 2    π d 2
F p1 = i p1 ; F p 2 = −i p2 ; F f = − i τ p π d l ; Fm = − k lρ g (7.3)
4 4 4

În urma înlocuirii acestor expresii în ecuaţia (7.2) şi proiectării ei pe axa Ox se obţine

( p1 − p2 ) π d
2
= π d lτ p (7.4)
4
de unde
4l
p1 − p 2 = τp (7.5)
d

Pierderile de sarcină hidraulică longitudinale exprimate ca diferenţă de presiune se pot

scrie sub forma
l ρv 2
p1 − p 2 = λ (7.6)
d 2

unde λ = 4λf este coeficientul de rezistenţă hidraulică. Relaţia anterioară este cunoscută sub
numele de formula Darcy-Weisbach şi mai poate fi scrisă sub forma

52
 1 v2
hL = λ (7.7)
d 2g

7.3. PIERDERILE DE SARCINĂ HIDRAULICĂ LOCALE

Atunci când în conductă există robinete, vane, coturi, ramificaţii, schimbări de

secţiune, aparate de măsurat debitele etc., pierderile de sarcină datorate acestora se numesc
pierderi de sarcină locale şi se pot exprima astfel
v2
hl = c l (7.8)
2g

unde coeficientul de pierderi locale cl este dat în literatura de specialitate pentru diferite
obstacole, în funcţie de tipul, dimensiunile şi gradul de reducere a secţiunii conductei.
Pe baza lungimii echivalente definite de egalitatea
le v 2 v2
λ = cl
d 2g 2g

pierderile de sarcină locale se pot determina din expresia

cl d
le = (7.9)
λ
Pierderile de sarcină se determină experimental, stabilindu-se coeficientul cl sau
lungimea le.
În cazul creşterii bruşte a secţiunii se apelează la ecuaţia continuităţii, se substituie
A1
expresia v 2 = v1 şi se obţine următoarea ecuaţie:
A2
2
 A  v2
hl =  1 − 1  1 (7.10)
 A2  2 g
care duce la
2
 A 
c l =  1 − 1  (7.11)
 A2 

Atunci când pierderea de sarcină se exprimă în funcţie de v2, în mod similar se obţine
2
A 
c l =  1 − 1  (7.12)
 A2 

În cazul micşorării brusce a secţiunii se scrie

( vc − v2 ) 2
hl = (7.13)
2g

unde vc este viteza în secţiunea contractată. Dacă se ţine seama că vcccA2 = v2A2, se poate scrie
2
 1  v2
hl =  − 1  2
 cc  2g
şi

53
 2
 1 
c l =  − 1  (7.14)
 cc 

unde valorile coeficientului de contracţie cc sunt determinate experimental.

7.4. CLASIFICAREA HIDRAULICĂ A CONDUCTELOR

În funcţie de componenţa căderii de presiune într-o conductă dreaptă de secţiune

constantă, conductele se clasifică hidraulic în: conducte lungi, conducte de mică lungime şi
conducte scurte.
Dacă se admite că mişcarea este staţionară, căderea de presiune în conductă se
exprimă, conform ecuaţiei lui Bernoulli, sub forma:
ρ
p1 − p 2 = ρ g ( z 2 − z 1 ) +
2
(α 2 v 22 − α 1v12 ) + ρ g hL + ρ g hl (7.15)

unde α are valoarea 2 în cazul mişcării laminare şi valori cuprinse între 1,01 şi 1,1 în cazul
mişcării turbulente.
Acele conducte pentru care relaţia anterioară se reduce la

p1 − p 2 = ρ g ( z 2 − z 1 ) + ρ g h L (7.16)

se numesc conducte lungi şi corespund situaţiei în care pierderile de sarcină locale hl şi

energia cinetică sunt neglijabile în raport cu pierderile longitudinale hL.
Conductele la care căderea de presiune este exprimată de formula (7.15) se numesc
conducte de mică lungime şi corespund situaţiei în care termenii hl , hL şi v2/2g au acelaşi
ordin de mărime.
Conductele pentru care ecuaţia (7.15) ia forma
ρ
p1 − p 2 = ρ g ( z 2 − z 1 ) +
2
(α 2 v 22 − α1 v12 ) + ρ g hl (7.17)

se numesc conducte scurte sau orificii şi se caracterizează prin faptul că pierderile de sarcină
longitudinale sunt neglijabile în raport cu cele locale.

7.5. CALCULUL HIDRAULIC AL CONDUCTELOR

Conductele lungi pot fi:

• conducte cu diametru constant, numite conducte simple;
• conducte cu diametru constant pe porţiuni, numite conducte în serie;
• conducte care au acelaşi capăt iniţial şi acelaşi capăt final, numite
conducte în paralel;
• conducte cu ramificaţii;
• conducte cu debitul uniform distribuit;
• reţele de conducte.

7.5.1. Conducte simple

54
 Se consideră o conductă lungă care are diametrul constant şi capetele iniţial şi final
situate la cotele zi şi zf. Ecuaţia care îi corespunde poate fi scrisă sub forma
1 ρv2
(
pi = p f + ρ g z f − z i + λ ) d 2
(7.17)
şi împreună cu ecuaţia de continuitate
πd2
Q= v (7.18)
4

formează un sistem de ecuaţii ale căror necunoscute pot fi, în principal, presiunea pi şi viteza
v sau viteza v şi debitul Q.
Eliminând aparent viteza între ecuaţiile de mai sus, pentru debit se obţine formula

Q=
πd 2
4
[p i − p f − ρ g z f − zi( )] ρ2dλl (7.19)

7.5.2. Conducte în serie

Dacă se consideră o conductă constituită din n tronsoane de lungimi lj şi diametre dj,

(j=1, 2, …, n), având capetele iniţial şi final situate la cotele zi, zf, pierderile de sarcină
longitudinală se obţin prin însumare astfel

1 n lj 2
hl = ∑ λj
2 g j =1 d j
vj (7.20)

iar ecuaţia de continuitate duce la relaţiile

π d 2j
Q= vj, ( j = 1, 2, ..., n ) (7.21)
4

Eliminând formal viteza vj între ultimele două ecuaţii se poate scrie

8ρ Q n lj
(
pi = p f + ρ g z f − z i + ) ∑ λ j (7.22)
π 2 j =1 d 5j
din care rezultă
π 2[ p i − p f − ρ g ( z f − z i )]
Q=
4 n lj (7.23)
ρ∑ λ j 5
j =1 dj

7.5.3. Conducte în paralel

Se consideră n conducte de lungimi lj şi diametre dj, (j=1, 2, …, n), având capătul

iniţial comun în punctul de cotă zi şi capătul final comun în punctul de cotă zf.
Deoarece conductele au comune capetele iniţial şi final, pierderea de sarcină
longitudinală este un element comun al acestora şi se exprimă astfel

l j v 2j
hL = hLj = λ j , ( j = 1, 2, ..., n ) (7.24)
d j 2g
de unde rezultă

55
 lj l j +1
λj v 2j = λ j +1 v 2j +1 , ( j = 1, 2, ..., n ) (7.25)
dj d j +1

care împreună cu ecuaţia de continuitate, scrisă în punctul iniţial sau final sub forma
π n
Q= ∑ v j d 2j
4 j =1
(7.26)

constituie un sistem de ecuaţii algebrice determinat, unde pentru Q dat necunoscutele sunt în
aparenţă vitezele vj.
În urma rezolvării sistemului se poate scrie
l j ρ v 2j
(
pi = p f + ρ g z f − z i + λ j ) dj 2
(7.27)

7.5.4. Conducte cu ramificaţii

Dacă pentru o conductă de diametru constant având n ramificaţii prin care se distribuie
debitele Qj, (j=1, 2, …, n) se notează cu Q0 debitul în punctul iniţial al conductei şi cu Qj
debitul conductei pe tronsonul cuprins între ramificaţiile j, j+1 se poate scrie:
n
Q j = Q 0 − ∑ Q k′ , ( j = 1, 2, ..., n) (7.28)
k =1

în care Qn este debitul la capătul final al conductei.

Dacă se ţine seama că punctele iniţial şi final al conductei au cotele zi, zf şi că
n
1
hL =
2 gd
∑λ l v
j =0
j j
2
j (7.29)

unde
4Q j
vj = , ( j = 0, 1, 2, ..., n )
π d 2j
se poate scrie
8ρ
( )
n
pi = p f + ρ g z f − z i +
π 2d 5
∑λ l Q
j=0
j j
2
j (7.30)

7.5.5. Conducte cu debit uniform distribuit

Fie o conductă de lungime l, care distribuie uniform debitul Qd şi are debitul de tranzit
Qt. Diametrul conductei este constant, iar capetele acesteia au cotele zi, zf.
Dacă se notează cu Qx debitul într-o secţiune aflată la distanţa x de capătul iniţial al
conductei, pierderile de sarcină longitudinale pe elementul de lungime dx vor fi:
8λ
dh L = Q x2 dx (7.31)
π gd25

unde
x
Q x = Q i + Qd − Qd
l
Prin integrare rezultă relaţia

56
 1 2
8   x 
hL = 2 5 ∫ λ Q t +  1 − Q d  dx (7.32)
π gd 0   l 

care în cazul mişcării laminare ia forma

128 µ l  1 
hL =  Qt + Qd  (7.33)
πd ρg 
4
2 
iar presiunea pompei este
( )
p i = p f + ρ g z f − z i + ρ g hL (7.34)

7.5.6. Reţele de conducte

Sistemele de conducte care conţin puncte numite noduri, din care pleacă două sau mai
multe conducte, se numesc reţele.
Reţelele de conducte pot fi reţele deschise sau cu ramificaţii şi reţele închise sau
inelare. Conform acestor definiţii, sistemul conductelor în paralel formează o reţea închisă, iar
conducta cu ramificaţii constituie o reţea deschisă.

Capitolul 8
SCURGEREA LICHIDELOR PRIN ORIFICII ŞI AJUTAJE. DEVERSOARE

8.1. ORIFICII

Orificiul este o deschidere practicată în peretele unui vas aflată în contact cu lichidul
pe întregul său perimetru.
La scurgerea lichidelor printr-un orificiu, curentul de lichid prezintă o zonă de
contracţie caracterizată prin reducerea secţiunii transversale a jetului imediat după depăşirea
feţei din amonte a peretelui vasului. Secţiunea minimă a jetului de fluid se numeşte secţiune
contractată.
În funcţie de grosimea peretelui vasului, la orificii cu muchiile ascuţite lichidul poate
veni în contact cu peretele numai în cadrul muchiei interioare, când orificiul se numeşte
orificiu cu perete subţire, sau în două zone (cea a zonei interioare şi o alta situată după
domeniul de contracţie a jetului), când orificiul este numit orificiu cu perete gros.
Deschiderea practicată în peretele lateral al unui vas se numeşte deversor dacă lichidul
nu vine în contact cu peretele vasului pe întregul perimetru al acesteia, iar scurgerea lichidului
este o scurgere cu suprafaţă liberă.

57
 8.1.1. Orificii mici

Se consideră un vas căruia îi este asociat un orificiu mic cu perete subţire. Pentru
determinarea debitului orificiului se folosesc ecuaţia de continuitate şi ecuaţia lui Bernoulli:

Q = v L AL = v c Ac = v o Ao (8.1)

p0 v L2 p v2 v2 (8.2)
h+ + = 0 + c + cl c
ρ g 2g ρ g 2g 2g

unde p0 este presiunea atmosferică; L, c, o – indicii

Fig.8.1. Vas cu orificiu mic
în perete subţire.
corespunzători suprafeţei libere, secţiunii contractate şi
secţiunii orificiului; cl – coeficientul de pierderi de sarcină
locale.
După eliminarea vitezelor vL şi vo şi efectuarea
reducerilor se obţine viteza lichidului în secţiunea
contractată
v c = c v 2 gh (8.3)

unde cv este coeficient de viteză şi se exprimă astfel:

1
cv =
2
A  (8.4)
1 −  c  + c l
 AL 

Deoarece aria AL este mult mai mare decât aria Ac, se poate scrie
1
cv = (8.5)
1 + cl
iar debitul orificiului
Q = c d Ao 2 gh (8.6)
în care
cd = cc cv
şi se numeşte coeficient de debit, iar
Ac
cc =
Ao
se numeşte coeficient de contracţie.

8.1.2. Orificii mari

Pentru determinarea formulei debitului se

consideră un element de suprafaţă de forma unei benzi
paralele cu suprafaţa liberă, astfel încât viteza în
cadrul benzii să poată fi admisă constantă. Cunoscând
legea de variaţie a lăţimii benzii cu adâncimea,
exprimată sub forma l = f(z), după multiplicarea
vitezei cu aria benzii şi integrare se obţine formula

Fig.8.2. Orificiu dreptunghiular

în peretele lateral.

58
 h2

Q = cd ∫ f ( z)
h1
2 gz dz (8.7)

unde h1 şi h2 sunt cotele limitelor inferioară şi superioară ale orificiului.

Dacă orificiul este dreptunghiular, f(z) = b, iar formula de calcul al debitului devine

Q=
2
3
(
c d b 2 g h23 / 2 − h13 / 2 ) (8.8)

8.2. AJUTAJE

Ajutajul este un tub cu lungimea cuprinsă între 1,5d şi 6d care adăugat unui orificiu de
diametru d duce la creşterea debitului de lichid pentru o sarcină hidraulică constantă dată.
Pentru calculul debitului ajutajului se aplică ecuaţia lui Bernoulli pentru suprafaţa
liberă şi pentru secţiunea finală a ajutajului, după care se scrie ecuaţia de continuitate relativ
la secţiunile contractată şi necontractată.

v 2 ( vc − v )
2
p0 v 2 p v2 l v2
h+ + = 0 + + cl + +λ (8.9)
ρ g 2g ρ g 2g 2g 2g d 2g

Q = v c Ac = vA (8.10)

Prin neglijarea termenului energiei cinetice la

suprafaţa liberă, reducerea termenului presiunii
atmosferice şi eliminarea vitezelor vc şi v se obţine

Q = c da A 2 gh (8.11)

Fig.8.3.Ajutaj.

8.3. GOLIREA REZERVOARELOR PRIN ORIFICII SAU AJUTAJE

Golirea rezervorului de lichid este un proces nestaţionar. Pentru determinarea timpului

de golire parţială sau totală a rezervorului se aproximează mişcarea nestaţionară printr-o
succesiune de stări staţionare.
Pentru calculul duratei golirii parţiale a rezervorului, de la cota h la cota h1, se
utilizează formula
h
1
t1 = = ∫ A( z ) z −1 / 2 dz (8.12)
c d Ao 2 g h 1

care pentru h1 = 0 şi t1 = t devine

h
1
t= = ∫ A( z ) z −1 / 2 dz (8.13)
c d Ao 2 g 0

şi exprimă durata golirii totale a rezervorului.

59
 Capitolul 9
MIŞCAREA LICHIDELOR ÎN CANALE

Asemenea mişcărilor
apelor în râuri, mări şi oceane,
mişcările lichidelor în canale
au loc în domenii în care o
parte din frontieră este o
suprafaţă liberă. Din acest
motiv ele se mai numesc
mişcări cu suprafaţă liberă.
Profilul vitezei în cazul
canalelor înguste este
prezentat în figură, de unde se
observă că viteza maximă nu
Fig. 9.1. Variaţia vitezei lichidului într-un canal îngust. se dezvoltă la suprafaţa liberă,
ci puţin mai jos de această
suprafaţă.

9.1. ENERGIA SPECIFICĂ

Presupunând că mişcarea staţionară a

unui lichid incompresibil într-un canal este
turbulentă, iar canalul are panta mică, prin
folosirea notaţiilor din figură, pentru energia
mecanică înmagazinată pe unitatea de suprafaţă
care traversează un element de suprafaţă centrat
în punctul P şi aparţinând secţiunii normale la
axa orizontală x se poate scrie expresia

Fig.9.2. Canal cu lichid în mişcare.

60
 p v2
E = gz + + (9.1)
ρ 2

Ţinând seama că panta canalului este mică, se poate scrie

hP
z = zf + ≅ z f + hP
cosα
(9.2)
ρ g ( h − hP )
p= ≅ ρ g ( h − hP )
cosα
iar expresia (9.1) devine
v2
E = g z f + gh + (9.3)
2
Din definiţia cantităţii E rezultă că ea este
invariabilă pentru elementele de suprafaţă care
aparţin unei secţiuni normale la axa orizontală x.
Pentru valori mici ale unghiului α, cos α ≈ 1 şi
energia E are aceeaşi valoare pentru elementele de
suprafaţă ale secţiunii normale pe axa s care
aparţine fundului canalului.
Mărimea
E = E − gz (9.4)
s

se numeşte energie specifică şi reprezintă energia

Fig.9.3. Energia specifică. mecanică înmagazinată pe unitatea de masă,
raportată la baza canalului ca axă de referinţă.
Se poate scrie
v2
E s = gh + (9.5)
2

Dacă se notează cu Qs debitul pe unitatea de lăţime a canalului, conform ecuaţiei de

continuitate rezultă
Q s = hv (9.6)
iar ecuaţia (9.5) se poate scrie
Q2
E s = gh + s2 (9.7)
2h
Dacă această ecuaţie se reprezintă grafic, pentru valori constante ale debitului se
obţine o familie de curbe care prezintă câte un punct de minim pentru energia specifică.
Înălţimea hc corespunzătoare punctului de minim se numeşte înălţime critică relativă la
debitul respectiv şi poate fi obţinută din condiţia de minim a funcţiei anterioare scrisă astfel

∂E s Q2
= g − 3s = 0 (9.8)
∂h hc
de unde rezultă
Q s2
hc = 3 (9.9)
g

Dreapta OA corespunde ecuaţiei (9.7) redusă, pentru Qs = 0, la Es = gh.

61
 Dacă în relaţia (9.6) se introduce expresia debitului, se obţine formula vitezei critice
vc = gh c (9.10)

Energia specifică minimă are expresia

v c2
E sm = ghc + (9.11)
2
care poate fi scrisă astfel
2 E sm
hc = (9.12)
3 g

Definind numărul Froude sub forma

v2
Fr = ,
gh

condiţia de minim a funcţiei Es se reduce la Fr = 1 şi defineşte o stare critică ce separă

domeniul h < hc, în care energia specifică scade cu creşterea înălţimii lichidului în canal, de
domeniul h > hc, în care energia specifică creşte odată cu creşterea înălţimii h. Domeniul
h<hc se numeşte domeniul regimului rapid sau torenţial şi este caracterizat prin Fr>1.
Regimul de mişcare corespunzător lui h>hc se numeşte regim lent şi este caracterizat prin
Fr<1.

9.2. ECUAŢIILE MIŞCĂRII NEUNIFORME

Se consideră mişcarea neuniformă a unui lichid într-un canal. Viteza şi alţi parametri
ai mişcării sunt funcţii de coordonata x corespunzătoare axei orizontale. Se presupune că linia
suprafeţei libere în fiecare secţiune normală pe axa x este o dreaptă orizontală. Distanţa
verticală dintre punctul cel mai de jos al canalului în secţiunea considerată şi linia suprafeţei
libere din aceeaşi secţiune se notează cu y(x, t). Lăţimea B a liniei suprafeţei libere este o
funcţie de y corespunzătoare geometriei canalului. Lăţimea canalului la o cotă yP, relativă la
baza canalului în secţiunea respectivă, este b(x, yP).
Se presupune că panta canalului este foarte mică, astfel încât distribuţia de presiune să
se poată aproxima cu cea hidrostatică. Deoarece mişcarea este turbulentă, se folosesc
parametrii medii temporali ai mişcării, ale căror efecte turbulente sunt reflectate în următoarea
formulă empirică a efortului unitar tangenţial la perete:

4 gn 2 ρv 2
τp = (9.13)
3 Rh

dată de Manning, în care n este un parametru de rugozitate.

Bilanţul masic relativ la un volum de control cuprins între două secţiuni verticale
distanţate cu dx duce la ecuaţia
 ∂
ρ vA −  ρ vA + ρ ( vA ) dx  = ρ B dy dx (9.14)
 ∂x  dt
dy ∂A
care pentru B = se reduce la
dt ∂t
∂A ∂v ∂A
v +A + =0 (9.15)
∂x ∂x ∂t
şi constituie ecuaţia de continuitate.

62
 Ţinând seama că A = A[y(x, t), x], se poate scrie
∂A ∂A ∂y  ∂A 
= +  (9.16)
∂x ∂y ∂x  ∂x  y

unde (∂A/∂x)y reprezintă derivata parţială a ariei A în raport cu variabila x explicită în funcţia
A. Pe de altă parte avem
∂A ∂A ∂y
=
∂t ∂y ∂t
şi ecuaţia de continuitate îmbracă forma
∂A ∂y  ∂A  ∂v ∂A ∂y
v = v  +A + =0 (9.17)
∂y ∂x  ∂x y ∂x ∂y ∂t

Pentru volumul de control folosit în cadrul ecuaţiei continuităţii, ecuaţia impulsului se

exprimă astfel
dy 4 gn 2 2 ∂v ∂v
−g + g sin α − v =v + (9.18)
dx Rh ∂x ∂t

şi împreună cu ecuaţia anterioară formează sistemul ecuaţiilor mişcării, ale cărui necunoscute
sunt funcţiile v(x, t) şi y(x, t).
În cazul mişcării staţionare într-un canal de secţiune dreptunghiulară rezultă
yb
A = yb , Rh = (9.19)
b + 2y
şi sistemul devine

dy dv
vb + yb =0
dx dx
dy 4 gn 2 v 2 dv (9.20)
−g + g sin α − =v
dx by dx
3
( b + 2 y) 4
După separarea variabilelor şi integrare, pentru suprafaţa liberă se obţine expresia

a2
y −g
y3
x − x0 = ∫
yo 4 gn 2 a 2
dy
(9.21)
yb
− g sin α
y2 3 ( b + 2 y) 4
care poate fi rezolvată numeric pentru valori date ale lui a, α, b şi n.

9.3. MIŞCAREA UNIFORMĂ

Într-un canal de secţiune transversală constantă şi lungime l se consideră mişcarea

staţionară turbulentă a unui lichid care ocupă înălţimea h, invariabilă în timp şi spaţiu. În toate
secţiunile transversale viteza medie este aceeaşi. Ca urmare, mişcarea este uniformă, iar panta
hidraulică I este identică cu panta geometrică i.

63
 Dacă în secţiunile iniţială S1 şi finală S2 se aplică ecuaţia energiei şi se admite
coeficientul Coriolis egal cu unu, se poate scrie relaţia
po + ρ g ( y − y P ) v 2 p + ρ g( y − y P ) v 2
( )
g z f 1 + yP +
ρ
+
2
(
= g z f 2 + yP + o )ρ
+
2
+ ghd (9.22)

care după reducerea termenilor asemenea devine

hd = z f 1 − z f 2 (9.23)

Din ecuaţia de continuitate se obţine formula debitului

Q = AC iR h sau Q=K i (9.24)

unde A este aria secţiunii transversale a curentului de lichid, coeficientul C poate fi calculat cu
formula lui Pavlovski
1 f
C= Rh
n

f = 2 ,5 n − 0 ,13 − 0 ,75 Rh ( )
n − 0 ,1 , n – parametru de rugozitate, iar K se numeşte
modulul debitului şi se calculează cu relaţia
K = AC Rh

9.4. SALTUL HIDRAULIC

Fenomenul de trecere de la regimul

rapid la regimul lent într-o zonă a canalului
în care apare o reducere bruscă a secţiunii
transversale se numeşte salt hidraulic.
Se consideră un volum de control
delimitat de secţiunile verticale S1 şi S2 şi se
Fig.9.4. Saltul hidraulic. aplică ecuaţia de continuitate şi teorema
impulsului în condiţiile în care presiunea
corespunde legii hidrostaticii, iar forţa de frecare a lichidului de pereţii canalului de lăţime b
este neglijabilă. Se obţin relaţiile
bh1 v 1 = bh2 v 2 = 0 (9.25)
ρ gh1 ρ gh2
bh1 − bh2 = ρ Q( v 2 − v1 ) (9.26)
2 2
Dacă între aceste relaţii se elimină vitezele v1 şi v2 rezultă ecuaţia

Q 2 h1 − h2
2
(
gb 2
h1 − h22 =) b h1 h2
(9.27)

care după simplificare cu h1 – h2 şi amplificare cu 2h2 /gb devine

2Q 2 1
h22 + h1 h2 − =0 (9.28)
gb 2 h1
şi are soluţia pozitivă

64
 8Q 2 1
− h1 + h12 +
gb 2 h1 (9.29)
h2 =
2
Ţinând seama că h2>h1 se obţine
1 8Q s2 1 
 − h1 + h1 +
2
 > h1
2  g h1 

de unde prin adunarea lui h1/2 în ambii membri şi ridicare la pătrat rezultă

1  2 8Q s2  9 2
 h1 +  > h1
4  gh1  4
sau
2Q s2
< 2h12 (9.30)
gh1

unde Qs = Q/b. Explicitând înălţimea din relaţia anterioară se obţine inegalitatea

Q s2
3 > h1 (9.31)
g
care devine
hc > h1 (9.32)

şi care arată că pentru apariţia saltului hidraulic este necesar ca în zona de înălţime h1
mişcarea să se desfăşoare în regim rapid, iar în zona de salt înălţimea lichidului să crească la o
valoare mai mare decât înălţimea critică.

Capitolul 10
MIŞCAREA GAZELOR

10.1. ASPECTE GENERALE

Mişcarea gazelor se clasifică astfel:

• mişcare subsonică (Ma < 1);
• mişcare transonică (numărul Ma ia valori puţin mai mici sau puţin
mai mari decât unitatea);
• mişcare supersonică (1 < Ma ≤ 3);
• mişcare hipersonică (Ma > 3).
Ma este numărul Mach, definit ca rădăcina pătrată a raportului dintre forţele de
compresibilitate şi forţele de inerţie şi are expresia

65
 v
Ma =
c

unde v este viteza fluidului compresibil, iar c – viteza sunetului în acel punct.
La viteze relativ mici, gazele se comportă ca fluidele incompresibile. În cazul mişcării
cu viteze mari se poate folosi conceptul de gaz perfect, pentru care energia internă specifică u
variază potrivit relaţiei
 ∂u 
  =0 (10.1)
 ∂v T

unde v este volumul specific, iar indicele T corespunde procesului izoterm. Această relaţie
arată că energia internă specifică unui gaz perfect depinde doar de temperatură
u = u( T ) (10.2)
Entalpia specifică a gazului perfect are expresia
i = u + pv = u + RT (10.3)
care corespunde relaţiei
i = i (T ) (10.4)
Căldurile specifice la volum constant cv şi la presiune constantă cp, definite ca derivate
parţiale ale proprietăţilor termodinamice u şi i în raport cu temperatura
 ∂u   ∂i 
cv =   , cp =   (10.5)
 ∂T  v  ∂T  p

sunt, la rândul lor, proprietăţi termodinamice. Pentru un proces care are presiunea uniform
distribuită, numit proces cvasistatic, prima lege a termodinamicii poate fi exprimată
diferenţial sub forma

dq = du + pdv (10.6)
care pentru volumul specific constant se reduce la
 dq   ∂u 
  =  (10.7)
 dT  v  ∂T  v

şi arată că, în cazul procesului cvasistatic la volum constant, căldura specifică cv este egală cu
căldura transferată pe unitatea de variaţie a temperaturii de masă.
Dacă expresia u = i – vp se înlocuieşte în ecuaţia (10.6), se obţine relaţia
dq = di − vdp (10.8)
care pentru presiune constantă se reduce la
 dq   ∂i 
  =  (10.9)
 dT  p  ∂T  p

şi arată că, în cazul procesului cvasistatic la presiune constantă, căldura specifică cp este egală
cu transferul de căldură pe unitatea de variaţie a temperaturii unităţii de masă.
Pentru gazul perfect u = u(T), i = i(T). Drept urmare

66
 du di
cv = , cp = (10.10)
dT dT

Dacă se ţine seama de relaţiile (10.3) şi (10.10) se poate scrie

d
cp = ( u + RT ) = c v + R
dT
sau
c p − cv = R (10.11)

Procesul termodinamic pentru care transferul de căldură în mediul înconjurător este

nul se numeşte proces adiabatic reversibil şi este descris de relaţiile
c v dT = − pdv , c p dT = vdp

care pot fi grupate sub formă diferenţială astfel

dp c p dv dv
=− = −k
p cv v v
şi sunt echivalente cu relaţia
pv = const . (10.12)
Corpurile care prezintă variaţia de temperatură nulă indiferent de cantitatea de căldură
pe care o cedează sau o primesc sunt numite surse de căldură pozitive sau negative. Un motor
termic primeşte căldură de la o sursă pozitivă, realizează un lucru mecanic şi transferă căldură
unei surse negative care are temperatura mai mică decât cea a sursei pozitive. Dacă procesele
aferente motorului termic se repetă periodic, se spune că motorul funcţionează ciclic.
Procesele termice asociate cu efecte disipative, ca frecarea, se numesc procese
ireversibile şi corespund inexistenţei condiţiilor de echilibru termic, macanic sau chimic.
Procesele lipsite de efecte disipative poartă numele de procese reversibile şi sunt caracterizate
prin prezenţa condiţiilor apropiate echilibrului, motiv pentru care se mai numesc şi procese
cvasistatice.

10.2. MIŞCAREA GAZELOR ÎN CONDUCTE

10.2.1. Mişcarea staţionară izotermă

Dacă se alege un volum de control cuprins între două secţiuni transversale aflate la
distanţa dx şi se scriu ecuaţiile energiei, de continuitate şi de stare se obţin relaţiile
dp λ v2
+ vdv + dx = 0 (10.13)
ρ d 2

M = ρvA = const . (10.14)

p p
= 1 (10.15)
ρ ρ1

unde M este debitul masic, A – aria transversală a conductei de diametru d, p1 şi ρ1 – presiunea

şi densitatea în secţiunea iniţială a conductei. Prin ultima relaţie s-a admis pentru gaze
valabilitatea ecuaţiei de stare a gazelor perfecte corespunzătoare unui proces izoterm.

67
 Din ultimele două relaţii se pot scrie expresiile
p
ρ= ρ1 (10.16)
p1

M M p1 1
v= = = (10.17)
Aρ Aρ 1 ρ

M p1 dp
dv = − (10.18)
Aρ1 p 2

care înlocuite în relaţia (10.13) duc la următoarea ecuaţie diferenţială a presiunii:

2 2
p1 dp  Mp1  dp λ  Mp1  1
−  +   dx = 0 (10.19)
ρ1 p  Aρ1  p 3 2d  Aρ1  p 2
a cărei soluţie are forma
2
 A  ρ1 2 λ
  p − ln p + x=a (10.20)
 M  2 p1 2d

unde a este o constantă de integrare ce rezultă din condiţia la limită x = 0, p = p1 :

2
 A  ρ1 2
a =  p1 − ln p1
 M  2 p1
Cu aceasta se pote scrie
2
 A  ρ1 p1   p 2  p λ
  1 −    − ln 1 = x (10.21)
M 2   p1   p 2d

expresie ce reprezintă legea de variaţie a presiunii în cazul conductelor de mică lungime, unde
termenul energiei cinetice ln(p1 / p) are acelaşi ordin de mărime cu pierderile de sarcină
longitudinale. În cazul conductelor magistrale, termenul energiei cinetice este neglijabil şi
relaţia se reduce la
2
M p λ
p12 − p 2 =   1 x (10.22)
 A  ρ1 d

care pentru condiţia x=l, p=p2, corespunzătoare secţiunii finale a conductei, dă formula
debitului masic:

M=A
(
ρ1d p12 − p 22 ) (10.23)
p1λ l

iar pentru legea de variaţie a presiunii se obţine formula

p12 − p 22
p= p12 − x (10.24)
l

În condiţii normale, debitul volumic al unei conducte magistrale se poate scrie astfel

Q0 =
M
=
A (
ρ1d p12 − p 22 ) (10.25)
ρ0 ρ0 p1λ l

68
 Apelând la relaţia de stare a gazelor reale se poate scrie
p1 p0
= ZRT , = RT0 (10.26)
ρ1 ρ0
de unde rezultă
ρ1 T ρ
= 0 0 (10.27)
p1 ZT p0
care duce la

Q0 = A
(
T0 d p12 − p22 ) (10.28)
ZTλ ρ 0 p0 l

Dacă în această formulă se înlocuieşte expresia

p0 p ρ
ρ0 = = 0 r (10.29)
RT0 Raer T0
se obţine formula

Q0 =
AT0 Raer (
d p12 − p 22 ) (10.30)
p0 Zλ ρr T l
care se foloseşte pentru calculul debitului de gaz transportat printr-o conductă.
10.2.2. Mişcarea staţionară adiabatică

Într-o conductă de secţiune constantă, evoluţia parametrilor mişcării staţionare

adiabatice a gazelor are loc în conformitate cu linia Fanno. Astfel, într-o secţiune a conductei,
pentru o stare dată şi pentru o viteză dată, fluidul îşi va schimba starea continuu de-a lungul
conductei urmând linia Fanno, cu excepţia cazului undei de şoc.
Pentru un gaz perfect care are căldura specifică cp constantă, stabilirea legilor de
variaţie a presiunii şi vitezei (sub forma numărului lui Mach) se poate face folosind prima
lege a termodinamicii, ecuaţia de continuitate, teorema impulsului şi ecuaţia de stare,
exprimate pentru un volum de control de lungime dx astfel
v2 
c p dT + d  =0
 (10.31)
 2 
ρvA = const . (10.32)
pA − ( p + dp ) A − R1 = ρvA( v + dv − v ) (10.33)
p = ρRT (10.34)
unde
dR1 = Pτ p dx (10.35)
ρv 2
τp = λ (10.36)
8
Înlocuind ultimele două expresii în relaţia (10.33) se poate scrie
λ ρv 2
− dp = dx + ρvdv (10.37)
dh 2

Prin logaritmare şi diferenţiere se obţine

69
 dρ dv
+ =0 ( 10.38)
ρ v

dp dρ dT
= + (10.39)
p ρ T

În final, variaţia presiunii în conducta cu regim subsonic poate fi determinată din

ecuaţia
p0 ρT ρ 1
= =
p ρ 0T0 ρ 0 k −1 (10.40)
1+ Ma 2
2
unde k este rugozitatea echivalentă, iar indicele zero se referă la mărimile respective în
condiţii de stagnare (v=0).
În urma înlocuirilor, formula devine

vm RT0
p=
Ma  k −1  (10.41)
k1 + Ma 2 
 2 

70